|
|
|
Malformatiile congenitale sunt abateri de la dezvoltarea embrionara normala, caracterizate prin alterarea morfologiei si functiei unui organ, sistem de organe sau a corpului in intregime, intalnite la nastere sau dupa nastere. Cu studiul lor se ocupa TERATOLOGIA generala si speciala care s-a diferentiat ca ramura a ANATOMIEI DEZVOLTARII.
Continutul teratologiei s-a largit treptat si a evoluat paralel cu achizitiile dobandite in cunoasterea DEZVOLTARII EMBRIONARE. In prezent, teratologia a devenit unul dintre cele mai interesante si importante domenii de cercetare ale medicinei teoretice si practice, in care sunt angrenate mai multe specialitati de granita. Cresterea frecventei malformatiilor congenitale in epoca civilizatiei actuale si progresele realizate in biologia moleculara si genetica, au determinat extinderea factorilor cercetarii factorilor teratogeni si a mecanismelor lor de actiune sau teratogenezei. In determinismul malformatiilor congenitale, factorii teratogeni, genetici si de mediu, pot actiona independent, dar in cea m,ai mare masura exercita actiuni conjugate. Prin mijloacele oferite de ingineria genetica, probabil, in malformatiile cu determinare genetica sau aberatii patologice din molecule de AND, se vor inlocui cu gene normale.
Malformatiile congenitale au caracter universal. Ele se intalnesc la toate organismele pluricelulare atat in lumea animala, cat si in cea vegetala, asupra carora actioneaza factorii teratogeni.
La om, multa vreme, malformatiile congenitale au fost considerate drept minuni ale naturii sau greseli ale femeii in cursul gestatiei. De exemplu, in a 2 a decada a secolului al XVII lea, genovezul Lazarus Colloredo, un toracopag parazit , care a trait mai multi ani, a fost purtat prin Europa spre a fi vazuta o asemenea minune. (IMAGINE). Tot in secolul al XVII lea, odata cu dezvoltarea embriologiei, F. K. Wolff, asaza teratologia pe bazele moderne ale dezvoltarii embrionare, iar Réaumur efectueaza primele experiente, privind influenta unor factori fizici in teratogeneza. K. E. von Baer, in secolul XVIII, exprima punctul de vedere embriologic asupra malformatiilor congenitale, in timp ce in secolul urmator Darwin si Gegenbauer definescteratologia ca ramura a morfologiei si o leaga de anatomia comparata si antropologie. In prima decada a secolului nostru, E. Schwalbe, eleboreaza una din cele mai documentate puneri la punct a malformatiilor congenitale pana la acea vreme, cu notiuni de teratologie generala si speciala, in "Morphologie der Missbildungen" (1905), editata in cateva volume. In zilele noastre teratologia s-a corelat atat de strans cu genetica si biologia moleculara, incat in cadrul ei o arie larga o are GENETICA TERATOLOGICA. Concomitent, in clinica s-a individualizat o noua specialitate, ce se ocupa cu PATOLOGIA INDUSA PRENATAL.
In mod curent este folosita in acest cadru si notiunea de ANOMALIE CONGENITALA care reparezinta o abatere de la dezvoltarea embrionara normala, care nu afecteaza semnificativ functia unui organ. Ea se refera, de regula, la defecte de un grad mai redus decat malformatia. Mutatiile genice sunt considerate si ele anomalii produse in molecula de AND, cu urmari in dezvoltare sau indiferente.
VARIANTELE anatomice si biologice sunt abateri de la "norma", care tin de variabilitaea in cadrul speciei. O granita exacta intre anumalii si malformatii nu exista. Din contra unii autori sustin ca malformatiile sunt o subgrupa a anomaliilor congenitale.totuti o gradatie VARIANTA - ANOMALIE - MALFORMATIE congenitala, pare plauzibila, ele fiind determinate, probabil, de actiunea agentilor nocivi in etape diferite ale diferentierii si cresterii embrionare. Este necesar de metionat totodata ca cele mai complexe si grave malformatii congenitale sunt MONSTRII (IMAGINE), majoritatea lor fiind naviabili la nastere. Ei prezinta conformatii si structuri vicioase diferite de cele intalnite in mod obisnuit in cadrul speciei umane.
FRECVENTA MALFORMATIILOR. La nastere, frecventa medie a malformatiilor este de 2-3% din totalitatea nasterilor. Aceste valori difera insa dupa tari si gradul lor de dezvoltare, regiuni geografice, rasa, etc. intrucat unele tipuri de malformatii se manifesta la catva ani de la nastere, cum ar fi cele insotite de surditate, intarzieri mintale, manisme etc., cifrele cele mai crescute ajung pana la 7,5-8%
In prezent, in cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii, se contureaza tendinta depistarii lor precoce pe plan international si crearea unor Banci de date si supravegherea malformatiilor congenitale.
CLASIFICAREA MALFORMATIILOR CONGENITALE
O clasificare cuprinzatoare a malformatiilor nu s-a putut realiza din cauza variabilitatii lor mari, desi au existat multe incercari in acest sens. Unele dintre ele intereseaza forma si structura, altele cresterea, numarul, pozitia organelor, intinderea, gradul de complexitate etc. (TERATOLOGIA SPECIALA)
In teratologia generala, una din clasificari tine seama indeosebi de mecanismul general de producere al malformatiilor, raportate la dezvoltarea embrionara normala.
1) MALFORMATII PRIN ABSENTA SAU LIPSA DE DEZVOLTARE - pot interesa: organe, tesuturi, celule
a) Lipsa de dezvoltare a unui organ
Absenta membrelor
Absenta degetelor
Absenta capului
AGENEZIE - poate fi:
Totala
Partiala
b) Lipsa de dezvoltare a unui tesut - lipsa de dezvoltare a tesutului tiroidian (AGENESIA TISULARA)
c) La nivel celular, lipsa totala a pigmentului in celulele:
Pielii
Parului
Irisului
2) DEZVOLTAREA INCOMPLETA SAU OPRIREA IN DEZVOLTARE - poate interesa organismul in totalitae sau poate fi localizata la nivelul organelor si tesuturilor
a) Organismul in totalitate sau poate fi localizata la nivelul organelor si tesuturilor
b) La nivelul organelor si partilor corpului
Degete mari
Gura mica
Membre mici
c) Deficienteletisulare - pot fi exemplificate prin lipsa de crestere la nivelul cartilajelor metafizice
3) EXAGERAREA DEZVOLTARII SAU CRESTEREA IN EXCES - poate sa intereseze organismul in intregime sau numai organe si parti ale corpului
a) Cresterea in exces a intregului organism se intalneste in gigantism
b) La nivelul organelor si partilor corpului, cresterea in exces:
Gura mare
Membrele mari - hiperplazii viscerale
Degetele mari
- cresteri numerice - multiplicarea unor organe:
Membre supranumerare
Mai multe degete
- duplicatii viscerale
Ureterul dublu
Vezica biliara dubla - totale
Uretra dubla
Ureterul bifurcat - partiale
4) MALFORMATII PRIN LIPSA DE ATROFIERE SAU PERSISTENTA UNOR FORME EMBRIONARE SI FETALE
Persistenta membranei anale
Vena cava dubla
Sindactilia
5) ECTOPIILE VISCERALE prin:
Lipsa de coborare a unor organe - ectopia testiculara
Lipsa de ascensiune - ectopia renala
6) DIFERENTIERILE ATIPICE ALE UNOR TESUTURI - tumorile congenitale
7) HERMAFRODITISMUL FALS SI ADEVARAT
8) ATAVISMUL - o malformatie caracteruzata prin aparitia la om a unor formatiuni caracteristice altor vertebrate cum este persistenta mugurelui codal (rudiment de coada)
S-a incercat stabilirea unor LEGI TERATOLOGICE, mai generale:
1. LEGEA BALANSULUI ORGANIC (Hilaire) - sustine ca dezvoltarea exagerata a unor organe se insoteste de lipsa de dezvoltare a altor organe si invers
2. LEGEA DEZVOLTARII TARDIVE - organele care se dezvolta in ritm lent prezinta cea mai mare variabilitate un numar crescut de anomalii si malformatii
3. LEGEA DEZVOLTARII CENTRIPETE (Serres) - sustine la randul sau ca intr-un sistem de organe, organele centrale prezinta mai multe malformatii decat cele periferice.
Cercetarile de teratologie experimentala initiate inca la inceputul secolului si altele recente au aratat ca tesuturile, organele si sistemele de organe strabat in dezvoltarea lor FAZE CRITICE sau sensibile la actiunea agentilor nocivi, numite si PERIOADE TERATOGENETICE care sunt proprii fiecarui tesut si organ (IMAGINE). Agentii teratogeni care actioneaza in aceeasi perioada critica produc aceleasi efecte.
De precizat este faptul ca momentul critic sau determinarea unei malfomatii nu se suprapune exact aparitiei morfologice a acesteia. Actiunea teratigena sau momentul critic precede manifestarea ei morfologica. Manifestarea morfologica a malformatiei arata cel mult termonarea perioadei teratogene.
FACTORII TERATOGENI au fost impartiti in factori ereditari (endogeni) si factori de mediu (exogeni). Desi se trateaza separat, in geneza celor mai multe malformatii, esentiala este INTERACTIUNEA dintre acesti factori.
Actiunea factorilor teratogeni depinde in primul rand de FAZA CRITICA sua perioada teratogena. Exista, insa, si alte elemente care conditioneaza aceasta actiune, cum aer fi GRADUL DE SENSIBILITATE AL SPECIEI fata de agentii teratogeni, rasa si constitutia genetica a fiecarui individ al speciei. S-a constatat ca dintre indivizii supusi actiunii aceluiasi factor teratogen, unii raman nevatamati, in timp ce altii fac malformatii.
FACTORII EREDITARI
In prezent este cunoscut ca factorii ereditari determina numeroase boli moleculare congenitale sau erori de metabolism, insotite sau nu de malformatii congenitale.
MUTATIILE sau ANOMALIILE CROMOZOMIILE, pentru care deseori este folosit si termenul de aberatii cromozomiale, sunt modoficari structurale, de forma si numerice ale cromozomilor.
ANIMALIILE CROMOZOMALE AUTOZOMALE pot fi numerice si structurale.
ANOMALIILE AUTOZOMALE NUMERICE
1) TRISOMIA 21, numita si SINDROMUL DOWN sau MONGOLISMUL
A fost descrisa inca din secolul trecut de Langdon Doen, care a numit-o "idiotenia mongoliana" - 1:600-700; la copii cu mame peste 45 ani la 1:50
Sindromul poate fi diagnosticat la nastere, iar copii prezinta ca SEMNE ANATOMOCLINICE:
Microcefalia
Intarzierea mentala
Nasul mic, cu ridicina turtita
Gura mica si intrdeschisa
Urechi mici cu pavilionul deformat
Gat scurt
Mambre scurte
Maini scurte si latite
MALFORMATII CARDIACE
Persistenta canalului arterial
Debilitatea mentala evolueaza prograsiv si cere scolarizare speciala, iar copii care supravietuiesc se integreaza greu in viata sociala
Ca perspectiva PROFILAXIA GENETICA este esentiala in acest domeniu, iar in cazurile declarate raman ca posibilitati paleative, corectarea unor malformatii pe cale operatorie.
2) TRISOMIA 18 sau SINDROMUL EDWARDS a fost descrisa in 1960. FRECVENTA: 1:3000 nasteri
In etiologia sindromului este incriminat ca factor principal varsta avansata a mamei
Greutate mica la nastere
Intarziere pronuntata in dezvoltare
Nasul scurt
Urechi jos inserate si deformate
Malformatii ale fetei
Toracele scurt
Degetele in flexie permanenta si indexul suprapus peste degetul mediu
Inapoiere mentala grava
Malformatii asociate grave cardiace, renale, digestive
3) TRISOMIA 13 sau SINDROMUL PATAU
A fost descris in 1960. FRECVENTA: 1:4000 - 1:7500 nasteri
SEMNELE ANATOMO - CLINICE:
Greutate mica la nastere
Defecte ale oaselor craniene
Malformatii ale creierului anterior
Nas mare latit
Urchi jos inserate, deformate si surditate
Malformatii ale fetei
Sindactilie, polidactilie
Suprapunerea degetului mic cu inelarul
Picior stramb
Malformatii viscerale multiple:
Cardiace
Biliare
Pancreatice
Malpozitii intestinale
Hernii abdominale
4) TRISOMIA 22 sau SINDROMUL SCHMIDT - FRACCARO (sindromul ochi de pisica)
Se caracterizeaza prin
Coloboma irisului (ochi de pisica)
Atrezie anala
Malformatii: microcefalie si intarziere mentala
Este extrem de rara, identificata la avorturi si incompatibila cu viata
ANOMALIILE CROMOZOMIALE GONOZOMALE
Anomalii structurale ale cromozomilor sexuali X si Y, intalnite frecvent, ce stau la baza unor sindroame, care se exprima in tulburari ale diferentierii organelor genitale interne si externe, precum si a dezvoltarii somatice.
1) SINDROMUL TURNER sau MONOSOMIA X
A fost descris inca din 1938 de autorul caruia ii poarta numele (IMAGINE)
Exista si o incidenta sezoniera pentru ca majoritatea nasterilor cu acest sindrom au loc in lunile mai - octombrie
SEMNE CARACTERISTICE:
In pubertate si postpubertar:
Intarzierea maturarii sexuale
Infantilismul organelor genitale interne si externe
Nou - nascutii:
Greutate si talie mica
Prezinta edeme limfatice ale membrelor care dispar dupa primul si al 2 lea an de viata
Toracele latit
Cresterea este lenta si deficitara, determina nanism armonios al fetelor cu acest sindrom
Malformatii asociate cardiace
Dezvoltarea mentala este normala
2) SINDROMUL TRIPLO X sau TRISOMIA X ( 1:1000 din nou-nascutii de sex feminin)
Descris de Jacobs si colaboratori, in 1959
Este mai frecvent decat precedentul
Organele genitale
Pubertatea - nu sunt in general modificate
Fertilitatea
Dezvoltarea somatica
Singura modificare ar fi scaderea inteligentei in 2/3 din cazuri si unele malformatii viscerale
