|
|
|
Alimentatia rationala in hipoavitaminoze
Hipoavitaminozele (carente vitaminice) sunt tulburari nutritionale, caracterizate prin scaderea concentratiei uneia sau mai multor vitamine din organism, ce determina o serie de manifestari clinice si biologice specifice fiecarei vitamine. Cele mai frecvent intalnite hipovitaminoze, mentionam:
a. Hipoavitaminoza A (in functie de gradul ei), poate determina:
tulburari distrofice la nivelul tegumentelor si mucoaselor;
tulburari digestive - diaree (scaune mucosangninolente), coloratia albastruie a buzelor, ingrosarea mucoasei bucale;
alte tulburari: respiratorii, urinare, auditive, vizuale (orbul gainilor - vedere slaba in intuneric).
Tratamentul, poate fi:
profilactic, se face: printr-un regim alimentar variat si echilibrat, care cuprinde o proportie suficienta de factori liposolubili;
tratamentul curativ, prin: administrarea unui regim bogat in factori liposolubili, usor asimilabili, sub forma vitaminei A si a carotenului, precum: lapte, oua, unt, ficat de vitel, fructe si legume verzi.
Vitamina A este termostabila (rezistenta in cursul pregatirii culinare a alimentelor). Se gaseste in urmatoarele produse: unt, lapte, oua, branza, ficat, carne (vita, miel), carote, legume verzi, rosii, banane, cartofi, ulei de peste, sardele, somn, heringi.
b. Hipoavitaminoza D, se caracterizeaza prin aparitia deformatiilor membrelor inferioare in X: gambe arcuite, marirea epifizelor, malformatii ale toracelui, intarzierea dentitiei. Boala apare mai ales in primii doi ani de viata, oasele fiind moi, flexibile, avand un continut scazut in calciu si fosfor. Osteomalacia se caracterizeaza printr-un defect de osificare asemanator cu rahitismul, care apare insa la varsta adulta. Tratamentul hipoavitaminozei D consta in administrarea orala sau prin injectii cu vitamina D. Concomitent se va asocia si o alimentatie bogata in vitamina D: untura de peste, galbenus de ou, ficat de vitel, unt, lapte.
c. Hipoavitaminoza B1 Vitamina B1 este un factor activ insdispensabil bunei desfasurari a metabolismului glucidic. La adult nevoia de vitamina B1 este de 1,5 - 2 mg / zi si de 0,5 - 1 mg / zi la copil. Acesta nevoie creste in: starile febrile, toxice, hipertiroidism, diaree, tulburari de filtrare glomerulara, diabet, sarcina. Manifestarile carentiale in vitamina B1, sunt intalnite in Extremul Orient, fiind specific consumatorilor de orez decorticat cunoscute sub numele de boala beri - beri (expresia indiana pentru anemie). In tarile europene boala nu se cunoaste. O carenta de vitamine B1, poate apare insa secundara unor boli precum:
in tulburari digestive - varsaturi incoercibile, dispepsii de fermentatie, sprue, fistule gastro-colice - regimuri dietetice monotone, alcoolici cronici, in subalimentatie si supra-alimentatie glucidica, fara aport corespunzator de vitamina B1;
hipovitaminoza B1 se evidentiaza prin tulburari din partea sistemului nervos central ce se manifesta prin: astenie, iritabilitate, insomnie, scaderea capacitatii de atentie si oboseala.
Tratamentul este:
1. profilactic - se face prin regim alimentar echilibrat si prin combaterea: alcoolismului, bolilor infectioase, a celor gastro intestinale si hepatice;
2. curativ - prin administrarea alimentelor care contin vitamina B1: drojdia (proaspata si uscata), germeni de grau, ficat de vita, carne de vita, jambon, rinichi, soia si chiar asocierea vitaminei B1, sub forma medicamentoasa.
d. Hipovitaminoza B2 (ariboflavinoza) se maifesta prin leziuni ale mucoaselor si tegumentelor (fisurarea unghiurilor gurii: cheilita angulara sau zabaluta). Leziunile buzelor, mucoaselor bucale si linguale sunt dureroase, dand senzatia de arsura, jena la inghitire sau la miscarea limbii. Leziunile pot interesa si mucoasa gastrica si intestinala. Tratamentul consta in administrarea alimentelor bogate in riboflavina: ficat de vita, rinichi de vita, carne si paine integrala. Se va administra si vitamina B2 pe cale medicamentoasa.
e. Hipovitaminoza PP determina boala numita pelagra, care este o boala cronica cu episoade acute, datorita unor carente complexe care intereseaza: vitaminele complexului B, unii aminoacizi si unele substante minerale. Se manifesta prin:
tulburari cutaneo-mucoase - care apar pe partile expuse la soare: fetele dorsale ale mainilor si pe fata;
tulburari digestive - gastrita hipoacida sau anacida, care se exprima prin dureri si arsuri epigastrice;
tulburari neuro - psihice - ameteli, cefalee, stari de depresie, anxietate, tristete nemotivata, dorinta de izolare, astenie marcata, diminuarea memoriei si a atentiei, care pot merge pana la stadilu de dementa pelagroasa. Regimul va fi hipercaloric, cu cantitate crescuta de proteine, 1,5 - 2 g/kg/zi: carne, lapte, oua, branzeturi, care au valoare biologica mare.
Grasimile 2 g/kg corp/zi in proportie ½ animala si ½ vegetala. Drojdie de bere uscata in cantitate de 60 - 80 g/zi, ce va fi amestecata cu lapte cald si impartita in trei prize. Laptele in cantitate de 800 - 1000 ml pe zi, previne accesul acut. Dintre alimentele bogate in vitamina PP mentionam: varza, spanacul, fasolea verde, rosiile si soia.
f. Hipovitaminoza C. Vitamina C are un rol important in procesul de oxido-reducere celulara. Nevoia zilnica este de 25 - 60 mg. Nu se sintetizeaza in organism si de aceea aportul exogen este indispensabil. Cele mai bogate alimente in vitamina C sunt: fructele si legumele. Printre manifestarile hipovitaminozei C, mentionam: astenia, indispozitia, starea de depresie, sangerari gingivale, inapetenta, paloarea si uscaciunea tegumentelor. Alte alimente bogate in vitamina C, sunt: varza, ridichiile de luna, conopida, rosiile, sparanghelul, fasolea verde, capsunile, zmeura, citricile, piersicile, pepenii, ciresele. In perioada de iarna se suplimenteaza cu 100 mg, vitamina C la adult si 50 mg la copil zilnic.
