Adeziunea dentara

SCOPUL ADEZIUNII

Un obiectiv urmarit de mai multi ani a fost gasirea unui material aderent spontan sau prin intermediul unor elemente intermediare.

Ratiunile acestui interes sunt diverse :

1. Retentia restaurarii in dinte

2. Etanseitate periferica

3. Consolidarea dintelui

1  Retentia restaurarii in dinte

Obtinerea adeziunii permite evitarea realizarii de retentii mecanice:

fie prin largirea bazei cavitatilor,

fie prin crearea de santuri

crearea de cavitati accesorii in dentina sanatoasa.

Adeziunea permite conservarea de tesut sanatos si realizarea de cavitati minime fara forme retentive si fara extensii preventive.

Un alt avantaj este de a putea obtine un efect retentiv in zonele fara retentie in special la cl. V-a la leziunile de eroziuni dentare si la cavitatile foarte extinse.

2.Obtinerea inchiderii periferice etanse a restauratiei

Consecintele lipsei de etanseitate sunt :

    - colorarea marginala care in cazul restaurarilor estetice antreneaza inlocuirea obturatiei.

- caria secundara - fixarea bacteriilor la nivelul interfetei dinte / obturatie permite aparitia de carii secundare.

- dureri ce apar dupa aplicarea obturatiei - prima consecinta a absentei etanseitatii este aparitia de dureri diferite post operatorii, fie imediat dupa ce s-a aplicat materialul de obturatie, fie ulterior cand legatura dintre materialul de obturatie si dinte

s-a degradat in timp.

- iritatia pulpara - difuziunea in spatiul dintre dinte si obturatie a microinfiltratiilor permite penetrarea bacteriilor si a toxinelor lor in profunzime care vor produce dureri tardive ce pot fi semne ale unei inflamatii pulpare.

3.  Consolidarea dintelui lezat

Factori care contribuie la fragilizarea structurilor dentare:

Caria distruge o parte din smalt si dentina, lasa dintele subminat, fragil, in pericol de a se produce fracturi de tesuturi dure in impactul masticator.

Prepararea cavitatilor clasice elimina o parte de tesut sanatos,

Caracteristicele mecanice ale restaurarilor metalice, foarte dure, realizeaza un efect ' de pana ' putand provoca fractura dintelui.

Variatiile termice � rece - cald � volumetrice ale obturatiilor metalice.

Utilizarea materialelor adezive permite conservarea de tesut sanatos si deci mentinerea unei rezistente sporite.

Adeziunea dentara se bazeaza pe legaturi mecanice, dar concomitent se pot produce si legaturi chimice. Pentru o buna adeziune dentara este foarte important modul in care adezivul umezeste suprafetele dentare si acest lucru depinde de:

-    realizarea unui contact intim intre cele 2 suprafete

-    cele 2 suprafete trebuie sa fie curate, necontaminate, tensiunea superficiala a adezivului sa fie mica, pe cand aderentul sa aiba o energie mare de suprafata pentru a determina o buna aderenta

-    vascozitatea adezivului sa fie optima, cu cat acesta este mai vascos, cu atat el are o rezistenta la curgere mai mare si invers

Adeziunea amelara

Ea necesita o pregatire prealabila a suprafetei smaltului prin

gravare acida, care se face cu acid fosforic concentrat intre 10-40%.

Gravarea dureaza 15 sec, pentru a se obtine o adeziune cu o

forta de tractiune superioara, suficienta pentru a se opune fortei de

contractie de polimerizare.

Prin gravarea acida a smaltului se obtine o adeziune mecanica si

chimica a materialelor de restaurare coronara, adeziune care se

realizeaza prin intermediul unei rasini lichide, cu un coeficient

crescut de umiditate care este retinuta in interiorul

microretentivitatilor amelare prin polimerizare.

Agentii de legatura amelari sunt rasini diacrilice care contin aceeasi

monomeri ca si rasina compozita, dar la acestia proportia

monomerului de dilutie este mai mare si acest lucru atrage dupa sine

scaderea vascozitatii adezivului.

Caracteristicile smaltului gravat sunt sunt dependente de :

-    tipul de acid folosit pentru demineralizare (fosforic, maleic,

citric, clorhidric, EDTA)

-    concentratia acidului folosit, s-a ajus la concluzia ca o

concentratie de 35-37 % a acidului fosforic este cea optima

-    timpul de actiune a acidului pe suprafata smaltului care la

inceput a fost de 60 de secunde, pentru ca azi sa se ajunga la

concluzia ca 15 sec. sunt suficiente pentru o demineralizare

eficienta.

-    starea fizica a acidului, acidul sub forma de solutie este mai

greu de manevrat decat cel sub forma de gel colorat, care este

mai usor de observat si are o putere mai mare de penetrare in

profunzime si suprafata

-    Suprafata smaltului rezultata in urma actiunii acidului.

Demineralizarea lui creste energia de suprafata si

umectabilitatea suprafetei sale, orice contaminare a suprafetei

smaltului reduce eficacitatea legaturii

Etapele adeziunii amelare sunt:

Periaj profesional suprafetei cu o pasta fara glicerina sau F

2.   Uscarea dintelui prin izolare cu diga, sau cu rulouri de vata si aspirator de saliva

3.    Gravarea prin aplicarea acidului fosforic 35-37 %

timp de 15 sec.

4.    Spalarea cu un jet de apa sub presiune si uscarea cu

aer sub presiune

5.    Suprafata trebuie sa aiba aspect cretos

6.    Suprafata gravata trebuie sa ramana uscata, daca este

contaminata cu saliva ea trebuie din nou gravata 15

sec.

Periajul smaltului.

Se recomanda de a se utiliza o pasta abraziva si cupe de cauciuc.

Netezirea mecanica a smaltului este prima etapa clinica

in tehnica de colaj.

Ea este indispensabila deoarece demineralizarea acida

singura nu poate elimina toate contaminarile smaltului

(mai ales tartru).

La prepararea suprafetei trebuiesc evitate substantele uleioase

(impiedica contactul ulterior al acidului cu suprafata smaltului) sau

cu fluor.

FLUORUL din contra prin proprietatile anti demineralizante

interfereaza procesul de demineralizare.

2. Demineralizarea smaltului

In cursul acestei etape dintii uscati si perfect izolati de saliva sunt

umectati cu un acid sub forma de solutie sau gel aplicat cu ajutorul

unei bulete de vata, cu o pensula, cu un miniburete sau cu o seringa.

Gelul este preferat deoarece:

-    plasarea sa este mai precisa

-    scurgerea sa spre dentina este controlata

-    colorarea lui permite o buna vizualizare

Timp de contact 15��.

Trebuie crescut (dublat) timpul de contact pentru dintii de lapte si

pentru dintii pacientilor care au suferit fluorizari importante.

Dupa aplicarea acidului este important de a nu racla suprafata cu

instrumentul cu care-l aplicam pentru ca riscam sa se distruga

reteaua fragila constituita din cristalele demineralizate.

Suprafata smaltului dupa demineralizare

3. Spalarea

Spalarea are un dublu rol:

1.    Sa elimine acidul fosforic care ramane dupa demineralizare

2.    Eliminarea produsilor de reactie intre acid si smalt

Consecinta este deschiderea porozitatilor obstruate prin

acesti produsi de reactie.

Exista limite studiate cu privire la timpul necesar de

spalare dupa demineralizare.

Cativa autori au aratat o crestere semnificativa a valorilor de

aderenta atunci cand smaltul a fost spalat timp de 60 sec si nu 15 sec.

Alte incercari facute in conditii diferite nu au confirmat aceste

rezultate.

D.p.d.v. clinic se considera ca 15 sec este suficient.

4.APLICAREA DE RASINI FLUIDE

  Suprafata demineralizata nu trebuie contaminata iar pe de alta

parte trebuie sa fie perfect uscata. Trebuie deci o buna izolare,

ideal cu diga.

Uscarea se face cu jet de aer. Trebuie verificat daca jetul de aer de

la Unit nu este contaminat cu ulei - utilizat la intretinerea

aparatului.

Dupa uscare smaltul trebuie sa aiba un aspect cretos. Daca nu se

obtine acest aspect se repeta demineralizarea.

Rasina este plasata pe suprafata de smalt demineralizat si va patrunde in microporozitatile largite ale smaltului.

Prelungirile rasinei in porozitatile smaltului sunt numite digitatii

In smaltul prismatic lungimea acestor digitatii variaza intre 20 - 50

pe cand in smaltul aprismatic este de 5

Din aceasta cauza se recomanda dublarea timpului de

demineralizare la dintii deciduali al caror smalt este aprismatic.

Penetrarea rasinii intre prismele de smalt expuse longitudinal - ca

in cazul fracturilor de unghi este in jur de 5 ., ceea ce inseamna o

adeziune scazuta. Este necesara bizotarea marginilor preparatiei.

Bizoul:

va aranja mai mult sau mai putin prismele de smalt taiate longitudinal in transversal

va creste suprafata de contact a smaltului

-    va face sa treaca cat mai neobservata (pasaj progresiv) limita smalt compozit

Adeziunea dentinara

Adeziunea la dentina are unele avantaje:

1. Ameliorarea adeziunii obtinute la nivelul smaltului ceea ce

implica oprirea sau reducerea formarii unui hiatus periferic si

deci diminua riscul:

- percolarii

- cariei secundare

- sensibilitatii post operatorii

- consolideaza rezistenta

- repartizeaza pe o suprafata > fortele de contractie

2. Crearea adeziunii in zonele fara smalt in special la nivelul

regiunii cervicale la cls. V-a si a II-a pornind de aici pana la

jonctiunea smalt/cement.

Un adeziv dentinar , indiferent de tip, pentru a fi eficient

trebuie sa intruneasca cerinte esentiale:

- Sa realizeze o adeziune cu dentina, asemanatoare cu cea a smaltului, adeziune care sa fie eficienta pe substratul dentinar umed;

    - Sa fie bine tolerat de complexul pulpo-dentinar si compatibil cu materialul restaurator folosit;

- Sa asigure o inchidere cat mai perfecta a canaliculelor dentinare blocand astfel miscarea fluidului dentinar si prin aceasta diminuand hipersensibilitatea dentinara;

- Adeziunea sa se produca intr-un timp cat mai scurt, iar manipularea si realizarea ei sa fie cat mai usoara;

- Adezivul sa permita adeziunea in mod egal la mai multe substraturi, respective la smalt, dentina, cement, compozit, portelan, metal, etc.

Adezivii dentinari prezinta o compozitie diferita in functie

de firma producatoare, dar in principal ei contin:

-    acidul, agent pentru demineralizarea suprafetei dentinei pe care o face apta de colaj. Demineralizarea dentinei lasa libere fibrele de colagen, elimina, dizolva sau modifica DDR

-    primer-ul, o rasina intr-un solvent (apa, acetona, alcool) care are rolul de a umecta zona demineralizata si favorizeaza astfel patrunderea rasinii adezive in interiorul tubilor dentinari si in reteaua de colagen eliberata, determinand aparitia stratului hibrid

-    rasina adeziva propriu-zisa, cu vascozitate scazuta, care patrunde in reteaua de colagen a canaliculelor dentinare si in dentina intercanalara pregatite anterior.