|
|
|
Sectorul transporturilor este responsabil in Uniunea Europeana de aproximativ 21% din emisiile totale de gaze cu efect de sera ce contribuie esential la fenomenul de incalzire globala iar acest procent este in continua crestere.
Revirimentul biocombustibililor
Pentru a se atinge obiectivele durabilitatii stabilite prin protocolul de la Kyoto, in general si acela de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera in particular, este esentiala gasirea unor metode de reducere a emisiilor produse din transporturi. Aceasta nu este singura provocare.
Aproape toata energia utilizata in sectorul transporturilor in UE provine din petrol. Rezervele cunoscute de petrol sunt limitate cantitativ si pozitionate in cateva regiuni ale globului. Exista si rezerve noi dar mai mult ca sigur vor fi dificil de exploatat. Asigurarea unor rezerve suplimentare de energie reprezinta in acest context nu doar o problema de reducere a dependentei de importuri dar evidentiaza totodata necesitatea unei arii largi de initiative si politici sectoriale, inclusiv de diversificare a surselor si tehnologiilor.
In UE s-au intreprins deja o serie de actiuni. Creatorii de autovehicule dezvolta modele noi mai „curate” si mai eficiente din punct de vedere al consumului. Se fac eforturi pentru imbunatatirea transportului public si sunt incurajate metodele de transport ecologice acolo unde se poate. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru reducerea cantitatilor de energie utilizate in transporturi.
Tarile in curs de dezvoltare se confrunta cu probleme similare si chiar mai mari in ceea ce priveste energia consumata in transporturi: cresterea pretului petrolului afecteaza balanta de plati; dependenta de importul de combustibili fosili implica vulnerabilitate; problema reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera reprezinta si pentru acestea o provocare.
Desi majoritatea biocombustibililor sunt inca mult mai scumpi decat combustibilii fosili, utilizarea lor este in crestere in intreaga lume. Incurajata prin diverse masuri si instrumente, productia globala de biocombustibili este estimata in prezent la peste 35 mld litri.
UE sustine biocombustibilii prin obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, prin incurajarea eliminarii carbonului din combustibilii din transporturi, prin diversificarea surselor de combustibili si dezvoltarea unor inlocuitori pe termen lung pentru combustibilii fosili. Dezvoltarea productiei de biocombustibili va oferi noi oportunitati de diversificare a veniturilor si a locurilor de munca in zone rurale.
Producerea de biocombustibili din surse corespunzatoare ar putea genera beneficii economice si de mediu in numeroase tari in curs de dezvoltare prin crearea de noi locuri de munca, reducerea costurilor rezultate din importul de energie si prin o posibila deschidere catre pietele de export in acest domeniu. Productia de bioetanol ar putea oferi o alternativa fezabila pentru anumite tari producatoare de zahar afectate de reforma UE referitoare la regimul zaharului.
Planul de actiune pentru biomasa a descris deja diferite actiuni care vor fi intreprinse pentru incurajarea utilizarii tuturor tipurilor de biomasa pentru productia de energie regenerabila. Stabilirea strategiei UE pentru biocombustibili a tinut cont de urmaitoarele trei obiective:
Promovarea biocombustibililor in UE si tarile in curs de dezvoltare, asigurarea ca productia si utilizarea acestora este favorabila mediului si contribuie la obiectivele strategiei de la Lisabona, tinand seama de consideratiile competitivitatii;
Pregatirea pentru utilizarea la scara larga a biocombustibililor prin imbunatatirea competitivitatii costurilor cu ajutorul cultivarii optimizate a unor resurse specifice, cercetari pentru biocombustibili „la a doua generatie”, sustinere pentru promovarea pe piata prin proiecte demonstrative si inlaturarea obstacolelor non tehnice;
Explorarea oportunitatilor pentru tarile in curs de dezvoltare – inclusiv cele afectate de reforma UE privind regimul zaharului – pentru producerea de stocuri pentru biocombustibili si de biocombustibili si stabilirea rolului UE in promovarea dezvoltarii productiei durabile de biocombustibili.
Biocombustibili de prima generatie
Biocombustibilii de prima generatie pot fi utilizati in amestecuri cu procentaj scazut cu combustibili conventionali la majoritatea vehiculelor existente in prezent si poate fi distribuit prin infrastructura deja existenta. Anumite vehicule cu motor diesel pot functiona integral cu biocombustibil – bio-diesel (B100) iar vehiculele cu alimentare „flexibila” sunt deja disponibile in multe tari. Inlocuirea unei parti din motorina sau benzina cu biocombustibil este cel mai simplu mod in care sectorul transporturilor poate avea o contributie imediata la atingerea obiectivelor de la Kyoto, mai ales prin faptul ca beneficiile se vor manifesta la nivelul tuturor vehiculelor aflate in utilizare. Dezvoltarea unui inlocuitor pentru motorina este de o importanta deosebita in context european deoarece in prezent UE este exportator de benzina si importator de motorina.
Totusi, chiar si cu utilizarea celor mai moderne tehnologii existente, costul biocombustibililor produsi in UE va face ca acestia sa fie dificil de completat cu combustibili fosili. Cu tehnologiile deja existente, biocombustibilul diesel produs in UE devine competitiv pe piata la un pret al petrolului de 60€ pentru un baril in timp ce bioetanolul devine competitiv abia la un pret al petrolului de 90€ pentru un baril.
Biocombustibilii pot fi utilizati ca solutie alternativa pentru transporturi la fel ca si alte solutii cum ar fi gazul petrolier lichefiat (GPL), gazul natural lichid, gazul natural comprimat si hidrogenul. Incurajarea utilizarii biocombustibililor disponibili in prezent poate fi vazuta ca un pas intermediar catre reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, diversificarea surselor de energie pentru transporturi si pregatirea economiei europene pentru alte alternative in sectorul transporturilor, alternative ce nu sunt inca suficient dezvoltate.
Prin acceptarea tendintei globale de utilizare a biocombustibililor si prin asigurarea productiei durabile a acestora, UE poate exploata si exporta experienta si cunostintele sale in acest domeniu pe masura implicarii in cercetare in vederea pastrarii locului avangardist in dezvoltarea tehnica. O strategie UE bine definita va promova de asemenea costuri scazute de productie.
Rezerva de materie prima este esentiala pentru succesul strategiei biocombustibililor. Anumite prevederi ale Politicii agrare comune vor fi revazute si adaptate, daca se va dovedi necesar. Cresterea prevazuta in comertul mondial cu biocombustibili va contribui de asemenea la stabilitatea rezervelor din UE si din alte parti ale lumii.
Constructia de instalatii pentru producerea combustibililor alternativi, introducerea de noi tipuri de motoare si adaptarea sistemului de distribuire a combustibilului presupun investitii pe termen lung care necesita prospectiuni serioase ale cererii de pe piata. Aceasta inseamna ca masurile necesare in zona aprovizionarii trebuie sa fie insotite de un sistem de subventii efectiv bazat pe piata. Pe termen mediu vor fi necesare investitii suplimentare pentru a putea utiliza tehnologii nou-aparute si pentru materie prima. Lemnul si deseurile vor avea un rol tot mai important daca biocombustibilii de „a doua generatie” vor deveni eficienti din punct de vedere comercial.
Pentru a obtine beneficii cat mai mari din oportunitatile prezente si viitoare, Comisia este hotarata sa incurajeze piata biocombustibililor de prima generatie ce va fi completata prin noi tehnologii, pe masura ce acestea se vor dezvolta.
Una dintre cele mai promitatoare tehnologii de obtinere a biocombustibililor de a doua generatie – procesarea celulozei – este in prezent destul de avansata. S-au infiintat deja trei uzine pe teritoriul UE, in Suedia, Spania si Danemarca. Alte metode tehnologice de transformare a biomasei in biocombustibili lichizi sunt metoda Fischer-Tropsch de producere a combustibilului bio-diesel si metoda de producere a bio-DME (di metil eter). Instalatii demonstrative sunt deja functionale in Germania si Suedia.
Gazul natural sintetic (GNS) poate fi produs atat din resurse fosile cat si din resurse regenerabile. GNS regenerabil are avantaje semnificative in ceea ce priveste reducerea emisiilor de CO2 si ar putea reprezenta un pas important inspre dezvoltarea altor combustibili gazosi.
Grupul CARS 21 a identificat biocombustibilii de a doua generatie ca fiind deosebit de promitatori si a recomandat ca dezvoltarea acestora sa fie serios sustinuta. Grupul a mai concluzionat ca toate cercetarile viitoare ar trebui sa tina seama de beneficiile asupra schimbarilor climatice rezultate din procesele de productie si utilizarea biocombustibililor.
In vederea pregatirii utilizarii biocombustibililor competitivi ca pret la scara larga, este necesara o continua cercetare si dezvoltare pentru a se asigura succesul noilor tehnologii. Platforma tehnologica europeana pentru biocombustibili si alte platforme tehnologice pot avea un rol esential in atingerea acestui obiectiv. Ar trebui, de asemenea, incurajata cercetarea in directia dezvoltarii unor materii prime speciale pentru acest obiectiv si pentru largirea ariei de materii prime utilizabile in scopul producerii de biocombustibili.
Relatiile parteneriale intre participantii importanti la acest proiect sunt esentiale mai ales pentru promovarea celor mai bune practici in domeniu dar si pentru favorizarea investitiilor pe termen lung din domeniul privat. In acest context, Banca Europeana pentru Investitii ar putea oferi asistenta in dezvoltarea proiectelor si tehnologiilor viabile din punct de vedere economic.
Dezvoltarea va fi monitorizata la nivel UE in scopul asigurarii de asistenta la momentul potrivit pentru trecerea proiectelor de la nivel demonstrativ la nivel comercial. In acelasi timp, vor trebui oferite garantii in ceea ce priveste beneficiile pentru mediul inconjurator datorate noilor tehnologii promovate si, totodata, orice fel de obstacole non-tehnice vor trebui inlaturate.
Tehnologiile avansate de producere a biocombustibililor vor putea oferi o piatra de temelie pentru producerea regenerabila de combustibil pe baza de hidrogen, ceea ce ofera perspective pentru un viitor transport fara emisii. Totusi, transportul pe baza de combustibil produs din hidrogen necesita noi tehnologii in privinta motoarelor precum si investitii majore in instalatii pentru producerea hidrogenului si a unui nou sistem de distributie. In acest context, durabilitatea hidrogenului trebuie atent evaluata. Orice evolutie catre un transport pe baza de hidrogen va necesita, in aceste conditii, luarea unor decizii majore aplicate la scara larga printr-o strategie pe termen lung.
Productivitatea biomasei este mai mare in medii tropicale iar costul productiei de biocombustibili, in principal al etanolului, sunt comparativ mai scazute in numeroase tari in curs de dezvoltare. Bioetanolul produs din trestie de zahar este in prezent competitiv cu combustibilii fosili in Brazilia, principalul producator de bioetanol. Mai mult, energia necesara producerii bioetanolului din trestie de zahar este mai scazuta decat pentru bioetanolul produs in Europa, astfel incat reducerea emisiilor GES este corespunzator mai mare. Pentru biodiesel, UE este in prezent principalul producator iar comertul nu este inca semnificativ. Tarile in curs de dezvoltare cum ar fi Malaezia, Indonezia si Filipine, care in prezent produc biodiesel pentru consum propriu, ar putea dezvolta pe viitor capacitati pentru export.
In general, productia de biocombustibili ar putea oferi o ocazie de diversificare a activitatilor agricole, reducere a dependentei de combustibilii fosili (in principal petrol) si ar contribui la cresterea economica intr-o maniera durabila. Diferentele existente intre tarile in curs de dezvoltare trebuie insa recunoscute in vederea rezolvarii problemelor economice, sociale si de mediu.
Perspectivele diferite pentru productia de biocombustibili si utilizarea acestora in tarile in curs de dezvoltare sunt legate de tipul de materie prima produsa si de o gama larga de factori economici. Pentru productia locala de biocombustibili pretul petrolului pe piata mondiala reprezinta un factor determinant. Alti factori care au un rol in aceasta problema sunt: potentialul de productie, dimensiunile pietei regionale sau nationale, investitiile necesare in infrastructura, capacitatea de suport a regimului de politici, optiunile pentru export (UE, SUA, Japonia, China) si pretul de piata al materiei prime utilizate pentru productia de biocombustibili.
In tari unde este posibila dezvoltarea productiei de materie prima la scara larga exista preocupari pentru probleme de mediu ce vor aparea datorita presiunii exercitate asupra regiunilor eco-sensibile cum este cazul padurii ecuatoriale. Alte preocupari sunt in sensul deteriorarii fertilitatii solului, calitatii si disponibilitatii apei, utilizarii pesticidelor etc. Efectele sociale pot fi de natura dislocarii anumitor comunitatii sau a competitiei intre cultivarea de materie prima pentru biocombustibili si cultivarea de plante pentru alimentatie. Aceste preocupari necesita investigatii specifice si evaluari exacte iar, acolo unde este necesar, crearea unor programe cadru riguroase pentru rezolvarea acestora. Politica de dezvoltare UE va urmari sustinerea tarilor in curs de dezvoltarea cu potential pentru ca acestea sa poata beneficia de sansele oferite de biocombustibili, in paralel cu rezolvarea problemelor amintite in cele mai potrivite moduri.
Comisia va actiona astfel constant pentru incurajarea statelor membre si a regiunilor sa tina seama de beneficiile biocombustibililor si a altor forme de bio-energie in structurarea cadrului national de referinta si a planurilor operationale din cadrul politicilor de coeziune si de dezvoltare rurala, propune stabiliriea unui grup specific pentru evaluarea biomasei, inclusiv a oportunitatilor pentru biocombustibili in cadrul programelor nationale de dezvoltare rurala si chestionarea industriilor relevante privitor la justificarea tehnica a practicilor ce impiedica introducerea biocombustibililor si monitorizarea comportamentului acestora pentru a se asigura lipsa oricarei discriminari la adresa combustibililor.
Multe dintre regiunile asistate prin Fondurile Structurale si de Coeziune, in special regiuni rurale din centrul si estul Europei, au potential de a utiliza biomasa pentru a produce crestere economica si posibilitati de angajare. Pretul scazut al fortei de munca si resursele existente in cantitati mari pot da acestor regiuni un avantaj substantial in productia de materie prima pentru biocombustibili. Sustinerea dezvoltarii surselor de energie alternative si regenerabile (de exemplu biomasa si biocombustibilii) este, in aceste conditii, un obiectiv important pentru politica de coeziune. Se poate oferi ajutor, de exemplu, pentru re-specializarea fermierilor, pentru noi echipamente pentru producatorii de biomasa si pentru investitii in utilaje de productie a biocombustibililor.
Comisia incurajeaza statele membre si regiunile ca, atunci cand isi pregatesc Cadrul de referinta pentru Strategia nationala si programele operationale, sa se asigure ca au fost luate in considerare potentialele beneficii ale biocombustibililor.
Investitiile in ferme sau in jurul acestora in procesarea biomasei sau mobilizarea biomasei neutilizate de catre proprietarii de paduri pot fi de asemenea sustinute prin politica de dezvoltare rurala. Comisia a propus regulamente strategice comunitare de dezvoltare rurala care evidentiaza energia regenerabila, inclusiv biocombustibilii. Se propune, de asemenea, un grup ad-hoc pentru studierea oportunitatilor cu privire la biomasa si biocombustibili in cadrul programelor nationale de dezvoltare rurala.
Ca si scutirile de taxe, alte forme de sustinere oficiale pentru productia si utilizarea biocombustibililor trebuie sa se conformeze prevederilor europene referitoare la ajutorul de stat.
Comisia va chestiona industriile relevante privitor la justificarea tehnica a practicilor ce impiedica introducerea biocombustibililor si va studia parerea altor parti interesate. De asemenea, va monitoriza comportamentul industriilor implicate pentru a se asigura lipsa oricarei discriminari la adresa combustibililor.
Pe parcursul evaluarii impactului politicilor si programelor asupra productiei si distributiei biocombustibililor, Comisia va tine seama de posibilele efecte asupra pietei traditionale pentru etanol, alimente, lemn si produse oleaginoase.
In multe tari in curs de dezvoltare va fi necesara structurarea politicilor si strategiilor pentru biocombustibili tinandu-se seama de potentialul national, prospectiunile de piata nationale, regionale si internationale, standarde tehnice, infrastructura si alte aspecte sociale, economice si de mediu. Dezvoltarea platformelor nationale pentru biocombustibili prin adunarea tuturor participantilor importanti atat din sectorul public cat si din cel privat pare a fi un pas cheie in acest proces. La nivel regional, economiile la scara si standardizarea tehnologica cresc sansele dezvoltarii biocombustibililor. Planurile regionale de actiune cu privire la biocombustibili dezvoltate de catre organizatii regionale au ca scop dezvoltarea pietei la nivel regional si pot fi esentiale in dezvoltarea biocombustibililor. UE va investiga cum poate ajuta cel mai bine in toate aceste aspecte. Mai mult, va asista la discutiile asupra riscurilor de mediu prin studii de caz specifice si totodata va sustine dezvoltarea unui cadru de reglementare specific.
Comisia va actiona astfel prin cel de al Saptelea Program Cadru va sustine in continuare dezvoltarea biocombustibililor si consolidarea competitivitatii in industria de profil pentru acordarea de prioritate ridicata cercetarii in domeniul „bio-rafinarii” – gasirea unui scop practic fiecarei parti dintr-o planta – si in domeniul biocombustibililor de a doua generatie ai pentru continuarea incurajarii dezvoltarii industriei prin „Platforma tehnologica pentru biocombustibili” si demararea altor platforme tehnologice relevante.
Dezvoltarea tehnologica si cercetarea in domeniul biocombustibililor se prognozeaza ca va inregistra o scadere a costurilor de 30% dupa 2010.
Cercetarea finantata de Comunitate a reusit deja sa functioneze in dezvoltarea industriei biocombustibililor in UE. De exemplu, proiectul EUROBIODIESEL lansat in 1992 demonstreaza fezabilitatea tehnica si economica a producerii si utilizarii de biodiesel fara probleme tehnice semnificative la tractoare, autobuze si masini. Proiectele integrate RENEW si NILE de curand lansate sunt actiuni cheie in dezvoltarea biocombustibililor de a doua generatie si au ca scop productia la scara demonstrativa.
Platforma Tehnologica pentru Biocombustibili are ca scop realizarea si implementarea unei viziuni europene comune precum si a unei strategii de productie si utilizare a biocombustibililor in special pentru sectorul transporturilor. Sunt reprezentati toti marii actionari europeni din domeniul biocombustibililor: companiile petroliere si de distributie a combustibililor, constructorii de masini si institutele de cercetari, sectoarele agricol si forestier, industria alimentara si industria producatoare de biocombustibili. Alte platforme tehnologice, cum ar fi „Plants for the Future”, Chimia sustenabila si Sectorul bazat pe exploatarea forestiera, isi vor imbunatatii baza de date in privinta productiei de biocombustibili. Actiunile la nivel European (ERA-NET) in domeniul biomasei vor duce la cresterea eficientei finantarii RTD (Research technology development)prin programe coordonate si initierea de activitati in colaborare la nivel national si regional.
Propunerea pentru Al Saptelea Program de Actiune (2007-2013) da prioritate cercetarii in domeniul biocombustibililor in vederea consolidarii competitivitatii industriei UE de profil. In cadrul programului de cooperare, activitatile de cercetare vor fi concentrate in principal asupra a doua teme:
„Energie”, avand ca scop scaderea costului unitar al combustibilului prin imbunatatirea tehnologiilor traditionale si dezvoltarea biocombustibililor de a doua generatie(biodieselul Fisher-Tropsch si altele).
„Hrana, agricultura si biotehnologie”, avand ca scop aplicarea biotehnologiei pentru imbunatatirea sistemelor de productie de biomasa.
Conceptul de „biorafinare”, avand ca obiectiv utilizarea integrala a biomasei si maximizarea eficientei produselor finale, va fi un punct cheie in ambele teme.
Alte activitati relevante includ sustinerea introducerii pe piata si diseminarea tehnologiilor de productie a biocombustibililor prin intermediul programului „Europa – Energie inteligenta” (parte a programului cadru de inovare si competitivitate), cresterea capacitatii de productie la scara mare, cooperarea internationala intre tari dezvoltate si in curs de dezvoltare in vederea colaborarilor viitoare pentru transfer de tehnologie.
Efectele crizei economice nu vor putea scadea pana in 2010, cand Romania ar da semne ca incepe sa se redreseze. Adugata crizei economice mondiale, corectarea dezechilibrelor majore din Romania, va transforma parcurgerea anului 2009 intr-o reala aventura financiara.
Dupt ultimele previziuni (care, probabil, vor fi intrecute de unele si mai rele) Romania se va alinia celorlate state membre UE, inregistrand in 2009 un deficit mediu record. Cu toate acestea, bugetul de stat pentru 2009 isi propune stimularea economiei prin marirea cheltuielilor pentru investitii.
Presiunea crizelor de sistem
Chiar daca, pe fondul unei reale createri economice salariile ai pensiile au crescut in ultimii ani, acestea nu vor mai putea face fata acum presiunii inflationiste create de multiplele blocaje din sistemele economice, atat la nivel global, cat si national.
Evident, in orice perioada de criza exista foarte multe incertitudini ai mult mai multe temeri generate de acestea. Una dintre dilemele momentului este legata nivelul prognozat al cresterii economice, iar o alta de necesitatea contractarii unui imprumut de la FMI. Aceasta organizatie parca ar sta la panda (prin rapoartele sale extrem de pesimiste) sa prinda momentul “predarii” Guvernului in fata acestei ultime oportunitati de salvare. Pe langa aceasta satisfactie sadica, Fondul mai pune si unele conditii legate de politica fiscala si de venituri practicata de BNR. De asemenea, se discuta si despre posibilitatea incheierii unui acord de sprijin financiar si cu Comisia Europeana.
Aceste semnale oarecum optimiste au contribuit la decizia de ultim moment a Guvernului de a acorda al 13-lea salariu aferent anului 2008, profesorilor si celorlalte categorii de salariati legate de sistemul bugetar. De asemenea, conform deciziei finale a Guvernului, salariile in sectorul bugetar ar putea fi majorate in acest an cu aproximativ 5%, in cel putin doua etape.
In opinia lui Isarescu, un mix echilibrat de politici macroeconomice presupune si imbunatatirea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene, fiind nevoie de sustinerea consolidarii politicii fiscale. BNR nu va relaxa conditiile de politica monetara pana cand nu intra in functiune prevederile de contrangere fiscala si restrictiile salariale. Isarescu a aratat ca banca centrala sprijina proiectul de buget elaborat de noul Guvern, mai ales in ceea ce inseamna mutarea cheltuielilor dinspre bunuri si servicii si personal spre investitii, precum si in ceea ce priveste politica de venituri. Orice anunt de crestere salariala va conduce la deprecierea cursului de schimb, ca urmare a majorarii veniturilor peste rata de crestere a productivitatii din ultimii ani. Guvernatorul a afirmat ca in ultimii ani au existat aprecieri ale monedei nationale in paralel cu cresteri ale salariilor peste productivitate. “Acum doar sa deschidem gura despre cresteri salariale, ca si apar presiuni pe curs”, a spus Isarescu.
Perspectiva realista asupra a ceea ce se va intampla in Romania este foarte greu de anticipat in prezent. Sunt atat de multe schimbari in elementele cheie ale sistemelor politice, economice si sociale din jurul nostru, incat putem spune ca ne aflam in, probabil, cel mai complicat moment al ultimilor douazeci de ani. Si asta nu din cauza problemelor politice interne, cu siguranta extrem de provocatoare, ci din cauza unui cumul de factori care vor atinge intreaga societate.
Surpriza majora pe care abia acum o descopera analistii este aceea ca problemele in Statele Unite nu sunt generate doar de piata subprime. Criza in productia industriala si de servicii pare sa fi aparut aproape in acelasi timp, ceea ce arata ca recesiunea nu e generata de criza financiara. Daca aceste noi elemente sunt confirmate, se pare ca efectele crizei sunt mult mai ample, ca recesiunea va fi de durata si ca efectul va fi o reasezare structurala a economiei occidentale.
Pentru Romania, asta este o veste foarte proasta, fiindca arata ca perspectivele sale de a folosi pietele externe sunt tot mai mici. De aceea, anul acesta se va da examenul suprem al capacitatii companiilor romanesti de a se descurca pe piete complicate, tot mai protectioniste si mai putin tolerante, tot mai exigente si atente la productivitate. Foarte probabil, anul 2009 se va incheia cu un bilant dramatic din punct de vedere economic, cu scaderi in multe companii si cu extrem de multe disponibilizari, in ramuri in care costurile devin tot mai greu de suportat.
Aceasta ne duce la urmatoarea consecinta importanta pentru anul 2009 - problemele sociale. Nu este cazul sa fie descrise in detaliu, tocmai pentru ca ele au tot fost discutate: greve, presiune sociala din partea unor categorii sociale fara perspective, saracie extrema revenita in zone in care se considera eliminata, infractionalitate in crestere, capital social in si mai mare degringolada. Toate, alimentate de problema foarte grava a romanilor care se vor intorce din strainatate.
Din punct de vedere politic, criza actuala nu are cum sa fie stopata. Si nu vorbim doar de impedimentul actual al partidelor care au fost nevoite sa negocieze si sa ajunga la un acord unitar cu privire la viitoarea guvernare, plecand de la principii diametral opuse. Vorbim de o dificultate structurala tot mai puternica, legata de lipsa de coeziune interna a partidelor (fapt accentuat de actualul sistem de vot) si de indepartarea tot mai evidenta de agenda confuza, individualizata si foarte pragmatica a populatiei. Fara proiecte majore la orizont (perspectiva anticipata chiar din momentul aderarii la Uniunea Europeana, cand clasa politica s-a vazut in fata propriei lipse de viziune), partidele au pierdut si elementul care le diferentia si le permitea o anumita polarizare - personalitatea. In aceste conditii, in care niciunul dintre primele trei partide nu au mai multe avantaje decat dezavantaje din variantele discutate, viitorul an se anunta a fi unul plin de ciocniri, blocaje, probleme constitutionale si lipsa de eficienta guvernamentala.
In Occident, se discuta in prezent, la nivel formal ca si informal, viitorul capitalismului si al economiei de piata. Nu trebuie neaparat ca acestea sa duca la aparitia unui nou sistem, dar insasi punerea sub semnul intrebarii a sistemului care a fost mereu tinta suprema a oricaror democratii emergente devine o situatie problematica in sine. Fiindca tocmai aparatorii democratiei si ai economiei libere sunt cei mai usor de contestat intr-o lume in care valorile se prabusesc, in care pietele nu functioneaza, in care problemele sociale sunt tot mai grave. Acesta este un climat propice pentru aparitia unor curente de tip extremist, axate pe ura, intoleranta, violenta fizica, rasism sau xenofobie. Astfel de tendinte au existat mereu in momente de criza. Iar Romania nu a fost niciodata straina de ele.
Dupa alegerile care au marcat disparitia PRM si PNG si izolarea UDMR in plan politic, dar si avand in fata toate dificultatile enumerate mai sus, terenul este unul foarte bun pentru inmugurirea unor curente extremiste. Iar, intr-un stat slabit de luptele din ultimii ani, intr-o societate tot mai polarizata, intr-o lume in care principalele repere valorice sunt puse sub semnul intrebarii, ipoteza lansata de pesimisti nu e tocmai improbabila, ci chiar dimpotriva.
Acesta doar pare a fi un scenariu catastrofic. El nu este adus in discutie doar ca ipoteza de lucru, tocmai din cauza detaliilor de mai sus. Dar el poate fi prevenit. Asta daca politicienii, liderii de opinie, elitele marelui capital si cei care fac parte din conducerea aparatului de stat constientizeaza problemele. Anul 2009 poate fi unul in care mare parte din ce s-a construit in ultimii 19 ani se poate narui sau anul in care profetia lui Silviu Brucan ar putea fi mai aproape de realitate. Daca depaseste cu bine imensa provocare a acestui an, Romania va intampina aniversarea a 20 ani de la Revolutie mai democratica, mai solida, mai bine ancorata in civilizatia democratica occidentala.
Romanii au prins bine gustul stigului in Occident. Asa se face ca dependenta de remitente a nivelului nostru de trai este mult mai ridicata decat in noile state membre. Exceptie face doar Bulgaria, cu niveluri similare Romaniei. In anul 2007, de pilda, ponderea acestora in PIB era de 5,6%, dar de peste doua ori mai mare decat in Mexic (2,8% din PIB), Polonia (2,6% din PIB) sau India (2,4%); de peste trei ori mare decat in grupul tailor europene si central asiatice (1,8% din PIB) si de peste 18 ori mai mare decat in Ungaria (0,3% din PIB).
Anul 2008 a fost inca unul fericit pentru noi. Banca Mondiala arata o crestere usoara fata de cele 8,5 mld. USD transferate anul trecut, la 9 mld. USD, dar sub ritmul de crestere economica. Apare insa evident ca anul acesta nu ne mai putem baza pe aceeasi infuzie de remitente. Economiile in dezvoltare europene si cele asiatice centrale par a fi mai usor afectate decat media globala, cu -0,1% in 2009, dar cu o revigorare mai dinamica prognozata pentru anul 2010 de 6,4%.
Incertitudinile legate de tendintele anului 2009 nu sunt legate doar de nivelul la care vor cadea intrarile de transferuri pe contul curent de la muncitorii romani. Contractia exportului pe piata comunitara, respectiv a investitiilor straine directe in Romania ne limiteaza asteptarile viitoare in materie de venituri.
De pilda, FMI prognozeaza o contractie de 0,5% a zonei euro in anul acesta, in timp ce Comisia Europeana prevede o stagnare (+0,1 %), comparativ cu o crestere de 1,2% in 2008 si 2,6% in 2007; o contractie a importurilor economiilor avansate ale lumii cu -0,1% in anul 2009, fata de un ritm pozitiv de 1,8% inregistrat in 2008 si 4,5% in anul 2007; o diminuare a vitezei de crestere a exporturilor tarilor emergente si in dezvoltare de la 9,6% in 2007, la 5,6% in 2008 si la 5,3% in 2009.
Contractia economica poate degenera in imposibilitatea achitarii unor datorii de catre persoane fizice sau juridice (care se rasfrange in final tot asupra angajatilor). De aici si pana la aparitia unor probleme de solvabilitate pentru banci si alte institutii financiare sau a unor tensiuni sociale nu mai e cale lunga.
Din aceste tendinte, aplicate modelului nostru consumerist exagerat, rezulta doua scenarii: Apelam la sprijinul FMI, care sustine majorarea TVA si/sau a cotei unice, insotita de o depreciere moderata a leului sau nu apelam la FMI, dar depreciem masiv leul si inflatia explodeaza pe masura. Daca eliminam prima optiune nefericita, ne mai ramane cel de-al doilea scenariu, conform caruia nu vom putea cheltui mai mult decat resursele noastre proprii, respectiv cele absorbite de la UE. Daca nu vom reusi sa controlam strict cheltuielile, fie ele publice sau private, atunci realitatea are grija sa ne arunce intr-o cumplita inflatie si depreciere a leului. Suntem, asadar, la prima confruntare dura cu riscurile economiei capitaliste - o provocare la care suntem expusi cu totii. Vom reusi oare sa strangem buzunarele si sa orientam resursele spre investitii productive si spre cofinantarea proiectelor pe bani europeni, sau vom ramane sa ne plangem singuri de mila vanand cu salbaticie tapi ispasitori - par a fi singurele optiuni in 2009 pe plan economic.
Criza gazelor dintre Rusia si Ucraina, care in ianuarie 2006 a dat la propriu fiori reci europenilor, s-a repetat si in 2009. Gazprom, care detine monopolul exporturilor de gaz ale Rusiei, a sistat de la 1 ianuarie furnizarea de gaz pentru Ucraina, in urma unei dispute contractuale.
Nimic nou pe frontul gazelor
Llivrarile au fost total intrerupte in Ungaria, dependenta in proportie de 65% de gazul din Rusia, in Grecia (81% si in Bulgaria (90%),tari aflate in imposibilitate tehnica de a primi rezervele promise de Ucraina - singura tara din Europa care nu este legata la reteaua de gaz a niciunuia dintre vecini.
Razboiul gazelor cu Rusia este strans legat de conflictele politice din Ucraina, spun analistii preocupati de efectele geopolitice ale crizei energiei. In chiar anul alegerilor prezidentiale, criza gazelor este in stransa legatura cu luptele politice din Ucraina, unde liderii prooccidentali, care se afla in conflict unii cu ceilalti, reprezinta o tinta comoda pentru Moscova. Totusi, presedintele Viktor Iuscenko si premierul Iulia Timosenko si-au luat angajamentul sa coopereze pentru gasirea unei solutii, chiar din 1 ianuarie 2009, cand Moscova a sistat livrarile de gaz spre Kiev. Totusi, presedintia ucraineana nu a incetat sa publice comunicate in care critica politica premierului privind gazele, care a reusit in cele din urma sa ajunga la un acord cu omologul sau rus, Vladimir Putin.
Desi cotele de popularitate ale celor doi lideri ucraineni au scazut in ultimele luni, seful Guvernului este in avantaj in sondajele de opinie, cu 13,9% din intentiile de vot, in timp ce presedintele este cotat cu numai 2,4% dintre voturi, potrivit ultimului realizat in 2008. Pe primul loc se afla insa fostul premier si candidatul prorus la alegerile prezidentiale din 2004, Viktor Ianukovici, cu 22,3%, care a cerut demiterea Guvernului si a presedintelui.
„Unul dintre obiectivele conflictului gazelor este de a nu-l lasa pe Iuscenko sa fie reales. Revolutia portocalie din 2004 a reprezentat o umilire a Moscovei, ca de altfel tot ce a urmat: dorinta de a adera la NATO, acordul strategic cu Statele Unite, sustinerea acordata Georgiei in timpul conflictului” din august 2008, considera politologul Vadim Karasev, de la Institutul pentru Strategii Globale. Puternicul sef de Guvern si fostul presedinte Vladimir Putin ii critica in permanenta pe fostii lideri ai Revolutiei portocalii, spunand ca acestia „nu au implinit asteptarile oamenilor si au abuzat de increderea lor”
Cu toate aceastea, potrivit lui Volodimir Kornilov de la filiala ucraineana a Institutului Tarilor din Comunitatea Statelor Independente (formata 11 foste republici sovietice), Rusia nu are un favorit pe scena politica ucraineana, pentru ca stie cat valoreaza politicienii ucraineni”. “Toti au pierdut in conflictul gazelor. Daca, de obicei, opozitia profita de astfel de crize, nu este si cazul Partidului Regiunilor condus de Ianukovici, ai carui membri influenti au inregistrat mari pierderi economice. Ei nu doresc ca acest conflict sa se agraveze”, considera expertul prorus. “Rusia nu va sprijini o personalitate politica la urmatorul scrutin prezidential din Ucraina. Timosenko nu este un partener mai avantajos decat Iuscenko, iar Ianukovici este o poveste incheiata”, subliniaza politologul ucrainean Kost Bondarenko.
Insa potrivit saptamanalului Profil, “rezervele de gaz acumulate de Guvernul Timosenko inainte de criza au permis Kievului sa nu ingenuncheze in fata Moscovei, ceea ce constituie un avantaj electoral in Ucraina, iar premierul a aparut in rolul de negociatoare foarte sigura pe sine in Rusia”.
In opinia europenilor, exasperati de conflictul ruso-ucrainean care ii priveaza de gaze, Timosenko ar fi candidata “de preferat”, pentru ca nu a adoptat o pozitie “deschis prorusa, dar nici nu irita Moscova”, mai este de prere Karasev.
Rusia si Ucraina au incheiat un acord care a permis reluarea livrarilor integrale de gaz rusesc spre Europa, asa cum a anuntat lumii triumfator premierul rus Vladimir Putin. Ucraina va cumpara gazul rusesc la un pret bazat pe formula europeana”, dar cu o reducere de 20% pentru anul 2009, cu conditia ca taxele de tranzit sa ramana la nivelul anului 2008.
UE s-a grabit si ea sa salute acordul dintre Rusia si Ucraina, dar cu prudenta, stiind ca gazul ucrainean ar putea sa le mai joace feste europenilor si pe viitor. “Salutam anuntul unui acord politic, dar suntem destul de prudenti, pentru ca au fost prea multe acorduri nerespectate si promisiuni netinute”, a declarat purtatorul de cuvant al presedintiei cehe a UE.
La randul ei, Comisia Europeana, expasperata de nenumaratele rasturnari de situatie survenite in aceasta problema a salutat acordul, “dar am avut multe false rezolvari in acest conflict si testul in acest caz va fi sa vedem pana cand gazul va circula spre consumatorii europeni , a adaugat Bruxelles-ul.
Totodata, Comisia a remarcat faptul ca nu s-a aflat nimic nou pe tema spinoasei probleme a gazului tehnic, necesar pentru a pune sub presiune gazoductele ucrainene si pentru care nici una dintre tari nu voia sa plateasca. De aceea au fost abordate mai multe mari companii europene de gaz in incercarea de a infiinta un consortiu al carui scop sa fie furnizarea acestui gaz tehnic.
UE, care decisese initial sa nu se implice in disputa bilaterala Rusia-Ucraina pe tema gazului, s-a vazut in situatia de a trece la o strategie ofensiva, devenind mediatoarea conflictului si chemand presedintii Gazprom si Naftogaz sa semneze un nou contract de furnizare a gazelor naturale catre statele europene via Ucraina. Dupa multe acuze si tergiversari, negocierile s-au concretizat intr-un fragil acord semnat de partile rusa si ucraineana, care a permis reluarea fluxului de gaz catre Europa. In cele din urma, compromisul a pus capat pentru moment crizei survenite intre cele doua tari si care a dus la privarea de gaz a clientilor europeni ai Gazprom.
Perturbarea livrarilor de gaz rusesc catre Europa pare sa accelereze eforturile UE de a cauta alti furnizori si slabeste pozitia Moscovei pe o piata vitala pentru viitorul sau politic si economic, tot mai multe voci din Uniune vorbind deja despre demarerea proiectului Nabucco, al carui scop este sa aduca gaz direct din regiunea caspica, ocolind Rusia, catre Europa Centrala.
Un sfert din gazul consumat in UE este importat din Rusia, iar mare parte din acesta este tranzitat prin Ucraina. Tarile din Europa de Est si Balcani, unele foarte dependente de gazul rusesc, au suferit in mod deosebit de pe urma crizei, care a coincis in parte cu un val de frig. Slovacia si mai ales Republica Moldova si Bulgaria sunt dintre cele mai afectate.
Descoperirea a ceea ce era evident
Bulgarii descopera ca rusii, aliatii lor traditionali, ii pot priva de tara lor de resurse, pusa la perete in fata crizei gazului, din cauza dependentei sale energetice de Rusia. Bulgaria si-a dat seama, la aproape 20 de ani de la caderea comunismului, de necesitatea diversificarii surselor sale de aprovizionare. “Bulgaria are de castigat de pe urma acestei crize, deoarece, pentru prima data, ne obliga sa privim in jur. Multi bulgari credeau ca, daca acest gazoduct exista, este fiabil si functioneaza, Acum ne dam seama ca nu este fiabil si ca poate sa nu functioneze”, a declarat ministrul bulgar al economiei si energiei, Petar Dimitrov.
In perioada comunista, Bulgaria era unul dintre cei mai fideli aliati ai Moscovei, iar Rusia era piata de desfacere pentru mai mult de jumatate din exporturile bulgare. La 20 de ani de la caderea comunismului, Sofia depinde aproape in totalitate de livrarile de gaz rusesc, pe care le primeste numai prin Ucraina. Bulgaria s-a dovedit singura tara din Europa lipsita de orice traseu alternativ pentru a primi gaz, deoarece reteaua sa nu este legata la cele ale tarilor vecine. Grecia va incerca saptamana viitoare sa trimita in sens invers, spre Bulgaria, gaz pe conducta care functiona pana in prezent numai in sensul Rusia-Ucraina-Bulgaria.
In discursul consacrat securitatii nationale, din 16 ianuarie, presedintele Gheorghi Parvanov, le-a reprosat guvernelor postcomuniste din Bulgaria ca nu au modernizat reteaua energetica, ramasa la fel ca in perioada comunista. De asemenea, Sofia a cerut Uniunii Europene un ajutor de 400 de milioane de euro pentru a lega reteaua sa de gaze de cea a Romaniei si a Greciei, prin care poate fi transportat si gaz din Azerbaidjan. Sofia intentioneaza sa construiasca un terminal in Grecia, pentru a primi gaz natural lichefiat si vrea sa isi extinda depozitul de la Cerin si sa mai construiasca unul.
Politologul Ivan Krastev considera ca efectul pozitiv al crizei este faptul ca a aratat importanta vitala a unei diversificari a surselor energetice si a traseelor de import. Chiar si rusofilii au inteles ca Bulgaria nu poate sa conteze pe relatii privilegiate cu Moscova si ca trebuie sa urmeze politica energetica a UE”, a subliniat el.
Membra UE si NATO, Sofia depinde si in ceea ce priveste importurile de petrol aproape in totalitate de Rusia. Cea mai mare rafinarie a sa, de la Burgas, apartine gigantului Lukoil. Singura sa centrala nucleara, de la Kozlodii, exploateaza reactoare ruse si conteaza pe Rusia pentru combustibil nuclear si pentru depozitarea deseurilor. O a doua centrala nucleara va fi construita de compania rusa Atomsroiexport.
Sofia participa si la proiectul ruso-italian South Stream, care va aduce gaz rusesc pe sub marea Neagra. De asemenea potrivit unui alt proiect aflat in stadiu avansat, Bulgaria ar trebui sa construiasca un oleoduct care va transporta petrol rusesc din portul bulgar Burgas pana in portul elen Alexandropulis.
Potrivit unui sondaj realizat de institutul Market Links, criza gazului a redus simpatia bulgarilor fata de Rusia, tara slava si ortodoxa, la fel ca Bulgaria, care i-a eliberat in 1878 de sub dominatia otomana. Mai putin de o treime dintre persoanele chestionate au o parere buna despre Rusia, iar 35,6% au o parere mai proasta decat inainte. Si Bulgaria, ca de altfel si celelalte tari est-europene risca destabilizare politica si framantari sociale, din cauza crizei economice
Europa de est se indreapta spre o primavara agitata, potrivit expertilor, care se tem ca revoltele si luptele de strada risca sa se raspandeasca in Bulgaria, Romania si tarile baltice, pe masura ce inflatia, somajul si rasismul alimenteaza tensiunile. Afectate din ce in ce mai mult de criza financiara, tari precum Bulgaria, Romania si tarile baltice risca o destabilizare politica profunda si tulburari sociale, precum si cresterea tensiunii rasiale. Potrivit celor mai recente estimari, economia unora dintre tarile est-europene se va contracta cu pana la 5% anul acesta, dupa ce a crescut vertiginos timp de aproape un deceniu, iar inflatia s-ar putea sa depasesaca 13%.
Daca ar fi sa judecam dupa proteste violente care au avut deja loc in Lituania, Bulgaria si Letonia, s-a parea ca raul si-a inceput deja ofensiva. La Vilnius, protestatarii au aruncat cu pietre in politisti in fata Parlamentului, manifestand impotriva pachetului de auteritate care include cresteri de impozite si reduceri de venituri. La Sofia, 150 de oameni au fost arestati si cel putin 30 raniti in numeroase incidente. Peste 100 de persoane au fost retinute dupa luptele de strada dintre politie si demonstranti si la Riga.
Motivele tulburarilor din cele trei tari est-europene sunt diverse. Studentii bulgari prostestau din cauza morti unui coleg intr-un atac, acuzand Guvernul ca nu ia masuri pentru a spori siguranta. Li s-au alaturat agricultorii nemultumiti de preturile mici la produsele lor si de problemele cu subventiile europene. Tensiunile au fost exacerbate si de criza gazului, Bulgaria fiind afectata de pene mari de caldura si electricitate.
In Letonia, anii de crestere economica puternica au fost inlocuiti de recesiune, inflatie si somaj in crestere. Increderea in stat si in lideri a scazut catastrofal, a spus presedintele Valdis Zatlers, amenintand cu alegeri anticipate. Cei mai multi dintre cei arestati dupa protest au fost pusi in libertate, iar potrivit politiei ei sunt someri, muncitori, studenti si elevi de scoala”. Multi se tem ca Romania, care a aderat la UE in 2007, odata cu Bulgaria, va fi urmatoarea tara afectata de incidente de aceeasi natura.
In fiecare zi auzim de inca o fabrica inchisa sau care isi muta productia in strainatate. Avem un guvern nou, care nu s-a dovedit prea eficient. Ne obisnuisem cu rate de crestere mari. Este un cocteil exploziv”, a opinat un reputat jurnalist, comentator al fenomenelor politice internationale.
Totodata, mai multe mari companii romanesti ameninta cu reduceri masive de locuri de munca, inclusiv Dacia, unde pana la 4.000 de angajati ar putea fi concediati, daca vanzarile nu isi revin. Un purtator de cuvant al Renault, care detine Dacia, a spus ca asemenea reduceri drastice ar fi luate in considerare numai intr-un scenariu catastrofal”. Se ;tie ca productia din Romania a fost reluata, insa declinul cererii locale, care a scazut la jumatate, nu a putut fi oprit. De asemenea, alte companii mari au anuntat deja planuri de mutare a productiei.
O alta problema in Romania, ca si in restul regiunii, este ca multi proprietari de locuinte din clasa de mijloc au contractat ipoteci in euro. Achitarea ratelor a devenit din ce in mai dificila, odata ce moneda locala a inceput sa se devalorizeze. In aceasta directie se incerca dialogul, dar sindicatele declara ca daca nu va merge, vor fi obligate sa-si apere interesele in orice mod vor putea. Acestea si-ar dori sa faca parte din solutie, nu din problema, dar situatia este foarte grava.
Istoria recenta a regiunii est-europene agraveaza aceasta criza, spun expertii. Acestia considera ca “este vorba de oameni care au trecut printr-o perioada foarte proasta dupa caderea URSS, cand economiile lor s-au contractat cu o treime, cu speranta ca aderarea la UE le va aduce prosperitate si stabilitate. Aceasta aspiratie a fost dezamagita si acest lucru este foarte destabilizator
Presedintele Traian Basescu a dezvaluit ca in timpul crizei gazelor dintre Ucraina si Rusia, a avut doua discutii telefonice cu premierul rus Vladimir Putin, dar si una cu omologul sau de la Moscova, Dmitri Medvedev, in cursul carora a discutat despre posibilitatea ca Romania sa cumpere gaz rusesc direct de la Gazprom, eliminand intermediarii. Nu am tinut sa fac public continutul acestor discutii pentru ca nu sunt de interes public. Singurul lucru care era de interes public din discutiile noastre a fost cel legat de contractarea directa de catre Romania a gazului din Federatia Rusa si nu prin intermediari, lucru pe care premierul Putin l-a acceptat”, a spus presedintele Basescu.
Romania a aflat initial din presa rusa despre faptul ca presedintele Basescu a purtat discutii telefonice, in doua randuri, cu premierul Vladimir Putin, in timpul crizei gazelor dintre Kiev si Moscova, care a afectat Europa pentru cateva zile incepand din 7 ianuarie. Prima dintre convorbirile cu premierul rus a fost initiata de presedintele roman, cea de-a doua a avut loc la initiativa lui Vladimir Putin, potrivit Palatului Cotroceni. Elementul de noutate dezvaluit luni de Traian Basescu este convorbirea cu presedintele Dmitri Medevedev, despre care nu s-a stiut pana acum. Seful statului nu a precizat cand a avut loc aceasta discutie. Presedintele a mai spus ca in convorbirile cu partea rusa a mentionat si problemele pe care le intampina petrochimia romaneasca din cauza pretului mult mai mic la gaze de care se bucura Ucraina, sugerand ca industria romaneasca trebuia sa faca fata unei concurente neloaiale, ceea ce o facea lipsita de competitivitate pe piata internationala. „Sigur, am mai ridicat o problema, problema care afecteaza puternic petrochimia noastra, aceea a diferentei de pret, pretul la care industria noastra chimica primeste gazul - industria de ingrasaminte inseamna 70% gaz - si pretul la care Ucraina primea gazul, la 170 de dolari mia de metri cubi, ceea ce punea industria noastra chimica intr-o situatie absolut imposibila in competitia pe piata internationala, la vanzarea ingrasamintelor, in raport cu industria ucraineana”, a explicat Basescu.
Pretul gazelor in Ucraina, care este in prezent de 380 de dolari, de la 170, pe mia de metri cubi este favorabil Romaniei, care poate profita de cresterea pretului gazul rusesc livrat Ucrainei. Noi ne aprovizionam la pretul pietei, important pentru noi este sa avem toti acelasi pret. Iar Romania nu cere un pret mai mic, ci cere pretul pietei in conditiile de achizitie directa de la Gazprom si nu prin intermediari care la pretul pietei isi mai adauga un comision, in conditiile in care Romania plateste unul dintre cele mai mari preturi din Europa pentru gazele rusesti, de peste 500 de dolari mia de metri cubi”, a explicat presedintele.
Intr-o discutie cu presa straina, in plin conflict cu Ucraina pe tema gazelor, premierul rus Vladimir Putin a divulgat ca intr-o discutie telefonica purtata cu presedintele Traian Basescu a ridicat problema intermediarilor pentru achizitionarea gazului. Suntem de acord sa trecem la relatii directe (de livrare a gazului) cu companiile de stat”, a spus Putin, care nu s-a limitat la aceasta afirmatie, ci a apelat la un ton ironic, care a transformat intelesul mesajului. „Am si o contraoferta pentru Romania, care este greu de refuzat Transmiteti, va rog, presedintelui Romaniei – tot volumul de gaz anual destinat pentru consumul Ucrainei suntem de acord sa-l vindem companiei de stat din Romania, iar voi sa-l vindeti mai departe UcraineiE buna oferta?Sper c-ati consemnat!”, i-a spus fostul presedinte al Rusiei corespondentului unei televiziuni romane la Moscova.
In aceeasi conferinta de presa, premierul Putin a aratat ca vanzarea de gaz ieftin catre Ucraina pune intr-o pozitie dezavantajoasa intregi ramuri industriale, facandu-le necompetitive fata de ramurile similare din Ucraina. In acest sens, el a dat exemplul industriei petrochimice din Romania.
Deciziiile repetate ale Rusiei, principalul furnizor de gaze pentru continentul european, de a limita sau chiar intrerupe furnizarea de gaze catre Ucraina si implicit catre tarile UE a facut sa se vorbeasca tot mai insistent despre gasirea unei alternative care sa ofere Europei independenta energeticai.
Nabucco versus South Stream
Proiectele in acest domeniu au avansat extrem de greu. In prezent, exista trei mari proiecte energetice europene in care este implicata si Romania: Nabucco, Constanta-Trieste si cablul submarin de transport de energie electrica intre Romania si Turcia.
Proiectul gazoductului Nabucco, promovat de UE si SUA, vizeaza sa ofere o alternativa la reteaua de transport rusa si sa permita Azerbaidjanului sa exporte direct gaz pe piata europeana via Georgia si Turcia. Din consortiul Nabucco fac parte Austria (OMV), Ungaria, (MOL), Romania (Transgaz), Bulgaria (Bulgargaz) si Turcia (Botas), carora li s-a adaugat la inceputul lunii februarie 2008 si compania germana RWE, numarul doi in sectorul energetic german, insa tentativa Frantei de a se alatura ca al saptelea partener a fost respinsa de consortiu. Conducta Nabucco, al carei proiect a fost lansat in 2002, va avea o lungime de 3.300 de kilometri, iar lucrarile de constructie ar trebui sa inceapa in 2009 si sa fie definitivate in 2012.
Ca replica la proiectul Nabucco menit sa sisteze dependenta de gazul rusesc, Gazprom, compania care detine monopolul gazelor naturale rusesti, si compania energetica italiana Eni au dezvoltat in anul 2007 proiectul gazoductului South Stream. Costurile pentru realizarea South Stream sunt aproape triple fata de Nabucco, pentru ca ar fi vorba de cea mai lunga conducta submarina, pe fundul Marii Negre. South Stream ar porni din portul rusesc Novorosiisk spre portul bulgar Varna, pentru a se bifurca spre Grecia si Italia in sud, respectiv Serbia in nord. South Stream ar ocoli Romania, dar si Ucraina, o ipoteza de alimentare a conductei fiind reducerea cantitatilor de gaze exportate prin reteaua care traverseaza Ucraina.
Comisia Europeana, dar si doua dintre companiile implicate in proiectul Nabucco, nu se arata ingrijorate de construirea gazoductului South Stream, care pana acum era privit ca fiind concurent cu Nabucco, ci considera ca Europa are nevoie de mai multe surse de aprovizionare cu gaze, cu precizarea insa ca Nabucco este prioritar.
Grupul rus Gazprom s-a declarat gata sa examineze posibilitatea de a participa la proiectul gazoductului Nabucco. Si presedintele consortiului Nabucco, austriacul Reinhard Mitschek de la OMV, se arata deschis preluarii de gaz rusesc prin conducta Nabucco, eventual din conducta Blue Stream care leaga Rusia de Turcia tot pe fundul Marii Negre. SUA, care sustine proiectul Nabucco drept alternativa la Rusia, sustine ca Azerbaidjanul are in prezent destule rezerve de gaz in campul de la Shah Deniz pentru a umple conducta, indemnand partenerii din proiect sa nu se lase intimidati de ofensiva de PR a Gazpromului.
Cancelarul german Angela Merkel le-a cerut statelor din UE sa acorde sustinere deplina gazoductului Nord Stream, proiect respins de statele baltice si Polonia. Merkel le-a spus presedintelui Comisiei Euopene, Jose Manuel Barroso, si premierului ceh Mirek Topolanek ca recenta criza a gazului a demonstrat ca UE trebuie sa fie mai independenta si mai rezistena la situatiile de criza”. Totusi, Merkel se numara printer sustinatorii proiectului Nabucco, precum si Nord Stream si South Stream. Este foarte important ca aceste proiecte sa fie dorite din punct de vedere politic si sustinute de toate statele UE”, potrivit ultimrlor declaratii facute de Merkel.
De asemenea, Nord Stream, proiect decis de fostul cancelar german Gerhard Schroeder si de Vladimir Putin, care atunci era presedintele Rusiei, este o sursa de tensiune Berlin- Polonia si statele baltice. Conducta ar urma sa treaca prin Marea Baltica direct spre Germania, ocolind tari ca Polonia, din est.
South Stream ar urma sa ajunga in sudul Europei prin Balcani, ocolind Ucraina.
Autoritatile moldovene nu par sa aiba nici ele sa aiba o pozitie definitivata in ceea ce priveste conectarea la gazoductul Nabucco, in conditiile in care ministrul de externe si cel al economiei pledeaza in favoarea proiectului, dar presedintele Voronin spune ca oportunitatea mai trebuie analizata.
Presedintele Voronin a declarat ca oportunitatea conectarii Republicii Moldova la gazoductul Nabuссo trebuie studiata, pentru ca inca nu se stie cine si in ce proportie va asigura cu gaze acest Nabuссo. Republica Moldova nu e departe. Suntem la o distanta de 260 de kilometri de Nabucco. Dar noi nu putem schimba vrabia din mana cu privighetoarea din copac sau de pe gard, sa fim seriosi. Noi, dimpotriva, trebuie sa facem ordine in retelele interne de gaze, sa continuam gazificarea tarii. Avem acord pe cinci ani cu Gazpromul de livrare a gazelor si trebuie sa lucram cu Gazpromul si toate aceste dimensiuni – sa terminam gazificarea si sa asiguram o continuitate a livrarilor de gaze. Aceste lucruri trebuie facute cu Gazpromul, pana vom ajunge sa avem Nabucco. Pentru ca nu numai noi suntem ingrijorati de aceasta criza, dar toata Europa e pusa in garda si cred ca vor fi elaborate si alte proiecte pe langa cel despre care discutam acum”, a spus Vladimir Voronin.
La randul sau, prim-vicepremierul Igor Dodon, ministru al economiei, declara ca una dintre lectiile crizei gazelor pentru Republica Moldova a fost necesitatea diversificarii surselor energetice – atat de energie electrica, cat si de gaze. Acesta a mai declarat ca in momentul de fata nu exista posibilitati tehnice de a primi gaze din Romania. „Si acele mesaje care au fost lansate de diversi colegi din societatea civila ca am fi putut la inceputul anului sa solicitam gaze de la Romania nu corespund realitatii, in conditiile in care punctul din sud – statia de masurare gazelor de la Orlovka – era inchisa”, a explicat Dodon.
In ceea ce priveste energia electrica, potrivit ministrului, in prezent Republica Moldova are posibilitati tehnice de a primi atat din Vest, cat si din Est, insa este extrem de importanta sporirea posibilitatilor de a primi energie electrica prin construirea unor linii noi de inalta tensiune – Balti-Suceava si liniile din sud, care sunt deja in constructie in acest moment.
Republica Moldova a fost una dintre tarile care au avut cel mai mult de suferit de pe urma crizei gazelor dintre Ucraina si Rusia, care a privat mare parte din Europa de gaze rusesti timp de doua saptamani. Pe langa restrictiile consumului industrial in Republica Moldova au fost afectate incalzirea locuintelor si furnizarea de apa calda.
Conducta Nabucco, cu o lungime de 3.300 de kilometri, este dezvoltata de un consortiu din care fac parte de Transgaz (Romania), MOL, OMV (Austria), Bulgargaz (Bulgaria), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Proiectul Nabucco, la care participa cele sase tari si ale carui costuri sunt estimate la 12 miliarde dolari, ar putea transporta anual pana la 30 miliarde metri cubi de gaze naturale din regiunea Caspica catre Europa Centrala. Proiectul a fost insa indelung amanat, pentru ca nu au fost lamurite toate detaliile, inclusiv cele legate de finantare si de aprovizionarea cu gaz. Suntem in curs de evaluare a unei propuneri, care cel mai probabil va majora capacitatea conductei cu inca 16 miliarde metri cubi”, declara un rezentant al Gazprom. Este vorba despre gaze naturale suplimentare pe care credem ca piata le poate absorbi”, a adaugat acelasi reprezentant al companiei ruse.
Perturbarea livrarilor de gaz rusesc catre Europa pare sa accelereze eforturile UE de a cauta alti furnizori si slabeste pozitia Moscovei pe o piata vitala pentru viitorul sau politic si economic, tot mai multe voci din Uniune vorbind deja despre demarerea proiectului Nabucco, al carui scop este sa aduca gaz direct din regiunea caspica, ocolind Rusia, catre Europa Centrala. Atat Rusia, care furnizeaza un sfert din necesarul de gaze naturale al Europei, cat si clientii europeni si-au exprimat interesul in accelerarea constructiei de rute care sa ocoleasca Ucraina, dupa disputa dintre Moscova si Kiev.
Gazoductul South Stream, un proiect in care este implicata si firma italiana Eni, ar urma sa treaca pe sub Marea Neagra si apoi prin Balcani, ca sa aprovizioneze Europa cu gaze naturale. Nu vedem niciun fel de obstacole majore in majorarea capacitatii, fapt care ar duce si la o scadere a costurilor”, a spus purtatorul de cuvant al Gazprom. Acesta a adaugat ca orice decizie poate fi luata de consiliul director, precum si de partenerii implicati in proiectul South Stream. Unii dintre analisti spun, insa, ca proiectul South Stream inca ar putea sa se confrunte cu opozitie, in conditiile in care ruta propusa trece prin tari care au suferit din cauza sistarii livrarilor de gaze, ca urmare a disputei dintre Rusia si Ucraina.
De asemenea, oficialii europeni isi exprima sprijinul pentru gazoductul Nabucco. Bruxelles-ul a propus sa aloce 3,5 miliarde de euro din fondurile europene pentru proiecte energetice-cheie, precum gazoductul Nabucco, pentru a evita o repetare a recentei crize a gazelor ruso-ucrainene.
Comisia Europeana a repartizat aceste 3,5 miliarde de euro intre toate tarile UE, in conditiile in care guvernele, confruntate cu criza economica, privesc cu scepticism finantarea proiectelor pe termen lung. Bruxelles-ul a repetat ca ultimele aproape trei saptamani de suspendare a livrarilor de gaz rusesc via Ucraina au demonstrat ca aceste proiecte sunt mai necesare ca niciodata. Trebuie sa invatam de pe urma crizei recente a gazelor si sa investim mult in energie”, a spus presedintele CE, Jose Manuel Barroso.
Un alt argument pentru a obtine aproparea tarilor europene pentru acest proiect: cele 3,5 miliarde - care se inscriu intr-un fond comunitar mai amplu, de 5 miliarde de euro, nefolositi. din bugetul UE - urmeaza sa contribuie la planul de relansare economica europeana anuntat in noiembrie anul trecut.
Criza ruso-ucraineana a scos in evidenta lacunele retelei interne de gazoducte a UE, foarte fragmentata si lipsita de flexibilitate din punct de vedere tehnic. Din cei 3,5 miliarde de euro destinati energiei, 1,73 miliarde sunt destinati unui numar de proiecte importante pentru transportul gazului si electricitatii, pentru a interconecta mai bine tarile europene. Acestora li se adauga 1,25 miliarde de euro pentru construirea a cinci centre de exploatare si depozitare a carbunelui (in Germania, Olanda, Polonia, Spania si Marea Britanie) si 520 de milioane pentru proiecte eoliene off-shore, in nordul Europei.
Proiectul gazoductului Nabucco - ce urmeaza sa fie aprovizionat cu gaz provenind din mare Caspica si sa tranziteze Turcia si Romania - ar urma sa primeasca 250 de milioane de euro. Nu spunem ca este proiectul nostru preferat, dar dimensiunea sa europeana este clara”, a subliniat Barroso. Spre deosebire de alte proiecte de pe lista, Nabucco nu va primi, insa, o subventie directa. Suma urmeaza sa fie acordata de Banca Europeana de Investitii (BEI), care va negocia imprumuturi cu societatile private implicate in proiect. CE vrea astfel sa dea un impuls acestui gazoduct, ce are o lungime de 3.300 de kilometri, care necesita investitii colosale (7,9 miliarde de euro) si a carui sursa de aprovizionare nu a fost stabilita inca.
De asemenea, Comisia intentioneaza sa acorde 100 de milioane pentru gazoductul turco-elen ITGI, care evita Rusia si care urmeaza sa fie prelungit pana in Italia.
Tarile baltice, care formeaza o „insula energetica” in Europa, vor primi investitii de 275 de milioane de euro, pentru a-si lega retelele electrice de cele finlandeza si suedeza. Franta, care a cerut luni ca cel putin 12% din investitii sa vizeze direct teritoriul sau, pare sa fi fost auzita. In total, 450 de milioane de euro ii sunt destinati, pentru gazoductul cu Belgia, pentru consolidarea retelei sale de gaze pe axa Africa-Spania si interconectarea celei electrice cu Spania.
Delegatii din circa 12 tari de tranzit sau potentiali furnizori, dar si reprezentanti ai Uniunii Europene, reuniti la Budapesta, si-au reafirmat sustinerea fata de acest gazoduct, care urmeaza sa permita, incepand din 2013, diversificarea aprovizionarii cu gaz a Europei. Potrivit textului „Declaratiei de la Budapesta”, adoptata de participanti, acestia isi iau angajamentul sa dezvolte cooperarea intre „tarile membre UE, Turcia, Georgia, tarile din regiunea marii Caspice si din Orientul Mijlociu”. Ei vizeaza crearea unui parteneriat energetic eficient, tinand cont de nevoile interne ale tarilor furnizoare, de tranzit si ale pietelor europene. Cu aceast prilej presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a reafirmat intr-un mesaj video sustinerea Comisiei pentru proiectul Nabucco, subliniind „vulnerabilitatea energetica” a UE, demonstrata de ultima criza ruso-ucraineana a gazului.
Premierul ungar Ferenc Gyurcsany, gazda reuniunii, a cerut, la randul sau, deblocarea a 200-300 de milioane de euro pentru a putea lansa in sfarsit constructia acestui gazoduct, al carui cost total este estimat la aproape opt miliarde de euro. In fata jurnalistilor, el a precizat ca acesta nu este decat inceputul”, pentru ca se asteapta la un „sprijin de ordinul a doua miliarde de dolari din partea Uniunii Europene”.
„Este necesara si infiintarea unei conduceri internationale a Nabucco, din care ar fac parte liderii politici ai tarilor implicate”, a adaugat el, mizand pe semnarea unui acord interguvernamental intre cele circa zece tari implicare „inainte de sfarsitul lunii iunie”. Potrivit comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, textul acordului interguvernamental „urmeaza sa fie finalizat la sfarsitul lunii martie”.
Acest acord reprezinta pentru presedinte Bancii Europene de Investitii (BEI), Philippe Maystadt, de asemenea prezent la conferinta, o conditie indispensabila pentru ca banca sa finanteze 25% din proiect.
Premierul ceh Mirek Topolanek, a carui tara detine presedintia semestriala a UE, a declarat ca este vorba de un „proiect al pacii, libertatii si independentei” pentru intreg continentul european, pentru ca va reduce dependenta energetica fata de Rusia. El a precizat, insa, ca nu este vorba de un „proiect antirus”.
La runiunea dedicata proiectului Nabucco de la Budapesta, care a avut loc in perioada 26-27 ianuarie, Romania a fost reprezentata de o delegatie guvernamentala condusa de ministrul Economiei, Adriean Videanu si formata din reprezentanti ai Ministerului Economiei, Ministerului Afacerilor Externe si ai transportatorului national de gaze Transgaz.
Comisia Europeana a mai propus alocarea a 30 milioane euro pentru conducta de gaz Arad-Szeged. Romania si Ungaria ar putea primi impreuna aceasta suma pentru conducta comuna ce ar urma sa interconecteze retelele de gaz din cele doua tari, ca parte a pachetului de finantare de 3,5 miliarde de euro pentru investitii in infrastructura energetica propus de Comisie statelor membre.
Cea mai mare parte a banilor - 3,5 miliarde de euro - ar urma sa fie alocati pentru conducte de gaz si retele de electricitate, proiecte de energie eoliana marina si tehnologii de stocare a CO2. Printre proiectele selectate de Comisia Europeana se numara si gazoductul de interconectare dintre Ungaria si Romania, urmand ca statele membre saaprobe aceste propuneri la summitul european de primavara din 19-20 martie.
Valoarea totala a interconectarii retelelor de gaz din Romania si Ungaria era estimata in toamna anului trecut la 73 milioane de euro, investitia partii romane urmand sa ajunga la 35 milioane de euro.
Lungimea totala a conductei va fi de 109 km si va avea un diametru de 700 mm. Pe teritoriul Romaniei, conducta de interconectare are o lungime de aproximativ 62 km intre punctul de conectare Horia (langa Arad) si punctul de frontiera Csanadpalota (Nadlac) de la granita de stat dintre Romania si Ungaria.
Conducta va fi finalizata pana la 1 ianuarie 2010 si va avea o capacitate de 4,4 miliarde metri cubi pe an, corespunzator unui debit mediu orar de 500.000 de metri cubi/ora, potrivit datelor oficialilor Transgaz.
Conducta Nabucco, pentru care premierul ungar Ferenc Gyurcsany a solicitat de urgenta asistenta financiara europeana, va beneficia de 250 de milioane de euro, insa nu ca investitie directa, ci ca mecanism de atragere de fonduri si imprumuturi bancare. Nabucco va tranzita si Romania. Costul total al gazoductului este estimat in prezent la aproape opt miliarde de euro.
Dintre statele estice, Polonia beneficiaza de cele mai mari subventii: 80 de milioane de euro pentru un terminal de gaz lichefiat, 150 de milioane impreuna cu Danemarca si Suedia pentru o conducta de gaz ce le va interconecta, 300 de milioane de euro impreuna cu Germania, Danemarca si Suedia pentru interconectarea retelelor de electricitate la surse de energie eoliana din Marea Baltica si 250 de milioane de euro pentru facilitati de stocare a CO2.
Bulgaria, grav afectata de recenta intrerupere a livrarilor de gaz rusesc, a fost selectata oficial cu un singur proiect, de interconectare a retelei sale de gaz cu cea din Grecia, Comisia urmand sa aloce 20 de milioane de euro pentru acest proiect.
Surse europene au declarat ca la insistentele comisarului pentru protectia consumatorilor, Meglena Kuneva, fosta deputata de Ruse, presedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso ar fi acceptat in final sa fie alocata o suma si pentru interconectarea retelelor de gazoducte ale Romaniei si Bulgariei. Deocamdata, nu s-au pus de acord si asupra unei sume, insa acestea sunt doar propuneri ale Comisiei, iar cuvantul final il va avea Consiliul European, care poate aproba unele proiecte in deterimentul altora sau poate modifica bugetele alocate.
Potrivit studiului “Atitudini fata de munca in Romania”, lansat in decembrie 2008, de Fundatia Soros, perceptia romanilor fata de locul de munca pe care il au in prezent este marcata de atributele siguranta si utilitate sociala, dar venituri scazute si sanse mici de promovare.
Atitudinea romanilor fata de munca
Cu toate ca doar unul din zece romani se declara de acord ca locul de munca actual ii ofera un venit ridicat sau sanse de promovare, multumirea este dominanta. Plasarea pe primul loc a nevoii de siguranta a locului de munca nu este suprinzatoare, data fiind experienta relativ recenta a disponibilizarilor masive.
“La patron”, un vis frumos “la stat”
Analizand distanta dintre real si ideal, in privinta caracteristicilor locului de munca, 78% dintre persoanele ocupate au declarat ca prefera intr-o masura foarte mare un loc de munca sigur, dar doar 38% sunt de parere ca locul lor de munca actual este foarte sigur; 68% spun ca este foarte important ca un loc de munca sa ofere un venit ridicat, dar doar 10% sunt total de acord ca locul lor de munca le asigura un astfel de venit. Prin urmare, cel putin 40% dintre persoanele ocupate se afla in situatia in care nevoia lor de siguranta nu este indeplinita si mai multi (58%) sunt in situatia in care locul de munca nu le ofera venituri pe masura dorintelor. De asemenea, distanta dintre ideal si real este de 32% in cazul caracteristicii sanse de promovare, 21% in cazul caracteristicii munca interesanta si sub 10% in cazul celorlalte caracteristici.
Romanii ar prefera intr-o masura semnificativ mai mare sa lucreze pentru altcineva (63%), mai degraba decat pe cont propriu (30%), respectiv sa lucreze intr-o firma mare (54%) in defavoarea uneia mici (28%). De asemenea, jumatate din populatia adulta ar dori sa lucreze pentru o firma de stat (51%), doar 37% preferand o firma privata.
Datele cercetarii arata ca, in realitate, majoritatea persoanelor ocupate (88%) lucreaza in calitate de angajati ai altcuiva si doar o mica parte (12%) sunt patroni sau lucreaza pe cont propriu. Ceva mai mult de jumatate dintre aceste persoane lucreaza intr-o firma mare (peste 50 de angajati), iar restul in firme mici (maximum 50 de angajati). O treime dintre romani lucreaza in firme de stat si doua treimi in firme private (mai mult de doua treimi dintre acestia lucreaza in firme private cu capital romanesc, restul cu capital mixt sau strain).
Teama de nou creaza suficienta
Majoritatea
angajatilor din Romania se declara satisfacuti de locul de
munca. Astfel, 13% spun ca sunt complet multumiti de locul
de munca, 18% foarte multumiti, 47% destul de multumiti
si doar 16% declara ca sunt nici multumiti, nici nemultumiti
(restul de 6% sunt nemultumiti). Din totalul celor care se declara
complet sau foarte multumiti de locul de munca, barbatii
au un grad de satisfactie ceva mai mare comparativ cu femeile, satisfactia
tinde sa creasca pe masura ce creste varsta, nivelul de
educatie si clasa sociala, este maxima in cazul patronilor
(58% sunt foarte sau complet multumiti de locul lor de munca) si
ceva peste medie in Bucuresti.
Comparativ cu celelalte tari, Romania se situeaza undeva la
coada clasamentului, alaturi de alte tari foste comuniste
(Slovenia, Ungaria, Burgaria, Cehia), dar si de Japonia sau Franta.
Desi cei care lucreaza in sectorul privat romanesc stau cel mai mult la locul de munca (9 ore si 20 de minute, in medie), ei se bucura de mai multa flexibilitate, atat in ceea ce priveste stabilirea programului de lucru, cat si in ceea ce priveste modul de organizare a zilei de lucru, fiindu-le destul de usor sa isi rezolve o problema personala in timpul programului de lucru.
La cealalta extrema se afla angajatii de la stat, care stau cel mai putin la locul de munca (8 ore si 47 minute), dar care au mai putina flexibilitate in stabilirea programului de lucru si mai multe dificultati in a pleca de la locul de munca pentru a rezolva probleme personale. Angajatii institutiilor private cu capital mixt sau strain se afla intre cele doua grupuri de mai sus, din ambele puncte de vedere.
Mai mult de jumatate din persoanele ocupate (53%) declara ca li se intampla des sa se intoarca foarte obosite de la locul de munca. Procentul este mai mare in cazul celor care lucreaza in institutii private romanesti (57%) si mai scazut in cazul celor care lucreaza in institutii de stat (doar 47%).
Comparativ
cu alte tari, Romania ocupa o pozitie fruntasa
(locul 4 din 33 de tari) in ceea ce priveste procentul de angajati
care se intorc des foarte obositi de la munca.
In ceea ce priveste insa rata de participare a populatiei
ocupate la programe de pregatire profesionala, cu un procent de 25%
Romania se afla - in context international - pe pozitia 28 din
33 de tari.
Extinderea muncii la negru
Datele cercetarii arata si ca venitul mediu al femeilor este mai mic fata de venitul mediu al barbatilor. Mai exact, venitul mediu al femeilor angajate in sectorul de stat este de 85% din venitul mediu al barbatilor, iar in sectorul privat venitul mediu al femeilor este de 79% din cel al barbatilor.
Aproximativ 16% din populatia ocupata a Romaniei declara ca, in ultimul an, fie a lucrat fara carte de munca, fie a avut in cartea de munca un salariu mai mic decat cel real, fie s-a confruntat cu ambele situatii.
Rezultatele sugereaza ca sansele ca o persoana sa se afle in una din cele doua situatii de mai sus cresc daca acea persoana se afla la inceputul carierei (lipsa de experienta in negocierea cu angajatorii este dublata de reticenta angajatorilor in a angaja persoane lipsite de experienta, ceea ce ii poate face pe angajatori mai curajosi in a oferi solutii “alternative”), daca are un nivel de educatie scazut (caz in care are mai putin de oferit angajatorului) sau daca locuieste in mediul rural (unde lipsa locurilor de munca il poate face pe angajat sa accepte conditiile impuse de angajator).
Autorii studiului remarca faptul ca ambele situatii sunt cel mai des intalnite in Bucuresti: 14% lucreaza fara carte de munca, in timp ce 18% primesc un salariu mai mare decat cel trecut in cartea de munca.
Firmele private cu capital romanesc par a fi mai predispuse catre cele doua tipuri de comportamente: 14% din angajatii acestora lucreaza fara a avea carte de munca, iar 18% lucreaza pentru un salariu mai mic decat cel real in cartea de munca.
Aproximativ 5% din angajatii de la stat declara ca si ei s-au aflat intr-una din aceste situatii in ultimul an, “ceea ce este oarecum surprinzator, deoarece pentru firmele de stat ar trebui ca acest procent sa fie zero”, spune sociologul Claudiu Tufis, co-autor al studiului. Studiul “Atitudini fata de munca in Romania” se bazeaza pe rezultatele a doua sondaje de opinie, realizate in perioada 4-24 mai 2008. Primul sondaj, cu un esantion de 2.400 persoane, este reprezentativ pentru populatia adulta neinstitutionalizata a Romaniei (in varsta de 18 ani si peste), avand o marja de eroare de ±2%. Al doilea sondaj, cu un esantion de 1.000 persoane, este reprezentativ pentru populatia roma din Romania (in varsta de 18 ani si peste), avand o marja de eroare de ±3%.
Conservatorism si imobilitate
Daca 65% din populatia ocupata este multumita de locul de munca, ceea ce situeaza Romania pe locul 22 din 33 de tari, aflam ca cei mai multumiti de locurile lor de munca sunt cetatenii din Mexic, Elvetia, Irlanda, SUA si Israel.
Studiul “Atitudini fata de munca in Romania”, lansat de Fundatia Soros, releva faptul ca perceptia romanilor fata de locul de munca este marcata, pe langa atributele de siguranta si utilitate sociala si de faptul semnificativ ca 63% dintre romani prefera sa aiba sefi care sa le spuna ce au de facut.
Concluzia sociologilor, in urma realizarii unei multitudini de asemenea studii, este ca economia merge bine acolo unde oamenii nu muncesc doar pentru salariu. Cand se adauga pasiune, atasament fata de locul de munca, dorinta fiecaruia de a aduce beneficii companiei pentru care lucreaza sau societatii din care fac parte, rezultatele sunt mai bune pentru toti. Adica atunci cand angajamentul fiecaruia fata de munca si fata de organizatia din care face parte este ridicat, creste atat profitul companiei, cat si Produsul Intern Brut al tarii. Asta inseamna ca ar trebui sa creasca direct proportional si veniturile angajatilor, ducand la o crestere a nivelului de trai.
Din studiul lansat de Fundatia Soros reiese ca tara noastra se afla la coada clasamentului din acest punct de vedere. Stahanovismul si versurile proletcultiste si de incurajare a voluntariatului si a sacrificiului de sine in folosul comunitatii revin in actualitate. Studiile cele mai recente demonstreaza ca acelasi principiu functioneaza perfect si in tarile cu economie de piata, numai ca este prezentat intr-o alta lumina. Iar daca nivelul de salarizare creste direct proportional cu productia, satisfactiile sunt de ambele parti. Studiul Fundatiei Soros arata insa ca in acest moment forta de munca din Romania este indreptata cu predilectie catre satisfactii individuale imediate, iar cei mai multi dintre angajati isi doresc locuri de munca sigure si bine platite, in detrimentul joburilor care le-ar oferi satisfactii de alta natura. Astfel, 78% din populatia ocupata chestionata doreste un loc de munca stabil, 68% doreste un venit mare, doar 28% dintre cei intrebati fiind de parere ca acest aspect nu este important.
Consiliul director al Gazprom, cea mai mare companie de gaze naturale din lume, a aprobat proiectul programului de investitii, buget si optimizare a costurilor pentru 2009, investitiile cifrandu-se la 920,44 miliarde ruble (circa 33 miliarde dolari).
Programul investitional Gazprom pe 2009
Conducerea companiei are la dispozitie 33 miliarde dolari pentru investitii.Din cele 920 miliarde ruble, cuantumul investitiilor de capital se ridica la 699,88 miliarde ruble, iar cel al investitiilor financiare pe termen lung, la 220,56 miliarde ruble.
Potrivit proiectului de buget pe 2009, suma totala veniturilor va fi de 3.740 miliarde ruble, iar cheltuielile si investitiile vor fi de 3.800 miliarde ruble. Cuantumul imprumuturilor financiare va totaliza 90 miliarde ruble, iar excedentul bugetar va fi de 0,5 miliarde ruble. Proiectul referitor la optimizarea costurilor pentru 2009 prevede ca masurile vizate sa duca la economisirea a 11,3 miliarde ruble.
Gazprom ar putea scadea cu 3% extractia de gaze naturale in 2008, ca urmare a diminuarii consumului din iarna, care se anunta blanda, a declarat presei vicepresedintele monopolului rus de export de gaze naturale, Valeri Golubev. “Este vorba despre o scadere cuprinsa intre 15 si 18 miliarde metri cubi. In prezent, planul prevede extractia a 560 miliarde metri cubi de gaze naturale. Daca vom micsora extractia cu cantitatea indicata, obtinem o scadere cu 3%”, a indicat Golubev. In prezent, prevedem o scadere a consumului, pentru ca pana acum conditiile meteorologice au fost destul de blande. In medie, temperatura a depasit in Rusia plafoanele sezoniere cu 6 grade”, a atras atentia vicepresedintele Gazprom, inainte de a adauga ca va exista o scadere a consumului atat in Rusia, cat si in Europa.
Detinatorul monopolului exportului de gaze naturale rusesti, va solicita guvernului sa finanteze in 2009 investitii de 100 miliarde ruble (3,58 miliarde dolari) in cadrul unitatilor sale de energie electrica, a anuntat vice-presedintele grupului gazprom. “Am solicitat guvernului sa finanteze cel putin doua proiecte”, a declarat Valeri Golubev. “In 2009, definitivarea acestor programe de investitii necesita finantare de circa 100 miliarde ruble din partea Gazprom. Costurile de creditare au devenit atat de mari incat proiectele sunt greu de finantat”, a adaugat el.
Gazprom si-a anuntat anterior planurile de a finanta constructia de noi unitati in sectorul energiei electrice prin vanzarea de actiuni ale filialelor din sector in 2009. Grupul de gaze naturale, ce considera productia de electricitate ca fiind o afacere de baza, a anuntat ca va fi gata sa cheltuiasca pana la 4 miliarde dolari pana in 2010 pentru a construi noile generatoare, in cazul in care nu vor aparea alti investitori.
In contextul in care criza financiara nu da semne de temperare, Gazprom si alte companii si banci de stat au recurs la ajutorul statului prin credite mai ieftine, injectii de capital si alte forme de sustinere.
Golubev a mai spus ca Gazprom va reduce in anUL 2009 productia cu 15-18 miliarde metri cubi, care ar reprezenta o scadere de 3% fata de nivelul estimat initial, de 560 miliarde metri cubi. “Reducerea are un singur motiv: scaderea cererii. Acest an a fost foarte cald. Temperatura medie in Rusia a fost cu 6 grade Celsius peste nivelul normal”, a mentionat el.
Planul privind strategia de securitate energetica a UE este criticat de reprezentantii Gazprom, care considera ca principala preocupare a oficialilor europeni in domeniul energetic ar fi trebuit sa fie o relatie privilegiata cu Rusia si nu cautarea altor parteneri sau a altor resurse.
Reprezentantii Gazprom pornesc de la premisa ca, pana in 2020, necesitatile energetice ale Uniunii Europene nu vor putea fi acoperite fara resursele pe care le poate oferi Rusia, prin conductele rusesti, fapt care ar califica proiectele Gazprom North Stream si South Stream drept vitale pentru supravietuirea energetica a UE. In aceste conditii, oficialii Gazprom reclama o pozitie clara si ferma a Uniunii Europene fata de colaborarea cu Rusia privitor la importurile de gaze si sunt intrigati de semnalele contradictorii pe care le primesc de la Bruxelles.
“Am declarat, in repetate randuri, ca avem semnale contradictorii de la partenerii nostri europeni in ceea ce priveste nevoia de gaz rusesc. Planul de actiune al UE de securitate energetica si solidaritate - facut public pe 13 noiembrie 2008 – reprezinta inca o confirmare a unei astfel de incertitudini”, a declarat vicepresedintele Gazprom, Aleksander Medvedev, prezent la Forumul “Russian Gas 2008”, desfasurat pe 18 noiembrie la Moscova.
Oficialul Gazprom s-a aratat intrigat de faptul ca in sistemul de prioritati al noii politici energetice europene, importului de resurse energetice nu i se acorda un rol esential, iar dezvoltarea relatiilor cu Rusia - principalul furnizor de gaze si carbune pe pietele UE si al doilea furnizor de petrol, dupa OPEC-este inclusa numai printre prioritatile si obiectivele generale de eficientizare a cooperarii energetice internationale.
Reactia vicepresedintelui Gazprom vine dupa prezentarea planului de actiune privind securitatea si solidaritatea energetica al Uniunii Europene, dar si dupa summitul UE-Rusia, in urma caruia s-a decis reluarea negocierilor dintre cele doua parti cu privire la un parteneriat consolidat, intrerupte din cauza conflictului din Georgia.
Scaderea dependentei de gazul rusesc
Prezentand Planul de actiune privind securitatea si solidaritatea energetica a Uniunii, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a tinut sa sublinieze ca politicile si proiectele energetice propuse nu se indreapta impotriva Rusiei. Politica de securitate energetica este “pur si simplu o chestiune de precautie si o dorinta de a diversifica sursele, la fel cum si Rusia doreste sa aiba cati mai multi clienti”, a spus Barroso.
Comisia a anuntat ca prioritati, pentru revizuirea strategica a pachetului energetic, adoptarea si implementarea rapida a masurilor pentru atingerea obiectivelor de politica energetica, prin reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera, o pondere de 20% a surselor regenerabile in consumul final de energie si o reducere cu 20% a cererii de energie, pana in 2020.
Problema dependentei in proportie de 100% a opt tari, majoritatea est-europene, de importurile de gaz din Rusia urmeaza a fi solutionata prin interconectarea lor la retelele energetice europene.
In ceea ce priveste reducerea dependentei crescande a UE de importurile de energie, “trebuie sa economisim consumul sa investim in infrastructura si sa ne diversificam sursele de energie”, a recomandat Barroso.
Comisarul pentru energie Andris Piebalgs, de origine letona, a sintetizat pachetul de masuri spunand ca daca va fi adoptat de liderii UE si Parlamentul European, “importurile de gaz nu vor creste, iar dependenta energetica nu va creste”.
Cea mai importanta masura, din punctul sau de vedere, ar fi conectarea tarilor est-europene la reteaua europeana de electricitate si conducte de gaz si petrol, precum si revizuirea cantitatilor obligatorii de rezerve strategice de petrol si gaze ce pot fi puse la dispozitia statelor membre in situatii de criza. El a aratat ca investitiile in eficienta energetica reprezinta “un bun instrument” de combatere a dependentei energetice.
La capitolul solidaritate, presedintele Comisiei Europene a pledat pentru un “mesaj comun” in lipsa posibilitatii de a vorbi “pe o singura voce”, explicand ca planul de actiune prevede obligatia statelor membre de a notifica Executivul european cu privire la proiectele energetice pe care le intreprind, aluzie la angajamentul Ungariei si Bulgariei de a construi impreuna cu Gazprom conducta de gaz South Stream, considerata o rivala a proiectului european Nabucco.
Contra-argumentele Gazprom
Chiar daca oficialii europeni sustin ca planul de securitate energetica nu este indreptat impotriva vreunei tari si nici este specificata in planul european o sursa concreta de amenintare, vicepresedintele Gazprom considera ca “este clar ca e vorba in primul rand de Rusia”.
“Elaborarea unei conceptii de securitate energetica in baza mitului ameninatrii inexistente din partea Gazpromului va genera, inevitabil, aprobarea unor decizii lipsite de sens”, a declarat Aleksander Medvedev, care a prezentat la Forumul “Russian Gas 2008” argumentele gigantului rus in problema importurilor de gaze de catre UE.
In sprijinul sau, oficialul Gazprom a adus statisticile Agentiei Internationale pentru Energie, care se coreleaza cu cele proprii ale companiei ruse.
Potrivit declaratiilor vicepresedintelui Gazprom, Agentia
Internationala pentru Energie (IEA) estimeaza ca importurile
europene de gaze naturale din Rusia vor creste cu 65-100 miliarde de
metri cubi pana in 2020. De asemenea, potrivit “Planului General de
Dezvoltare a sectorului de gaze pana in 2030”, Gazprom prevede ca
necesitatea de gaze rusesti destinate pentru export pentru vecinatatea
indepartata europeana pentru anul 2020 este de la 65 pana
la 73 miliarde de metri cubi.
In 2007, gigantul rusesc a exportat 153,7 miliarde metri cubi de gaze
naturale, iar estimarile pentru exporturile din 2008 indicau un nivel de
163 miliarde metri cubi. Ulterior, Gazprom a revizuit in scadere, la 161
miliarde metri cubi, estimarile pentru exporturile de gaze naturale din
2008, a declarat Aleksandr Medvedev.
Insa exporturile de gaze naturale rusesti ar putea creste la 219-227 miliarde metri cubi pana in 2020, potrivit estimarilor reprezentantilor holdingului rus. Din acestea, 189 de miliarde de metri cubi vor fi exportate in baza contractelor deja semnate, ce prevad prelungirea lor, si de la 30 pana la 36 miliarde de metri cubi in baza unor contracte noi si proiecte de perspectiva. Medvedev a abordat critic si celelalte prevederi ale planului energetic al UE, fara insa a le contesta “caracterul nobil”.
“Europenii incearca sa rezolve aceasta problema fara a lua in calcul folosirea mai activa a gazelor naturale ca cel mai ecologic dintre toate tipurile de combustibili”, spune oficialul Gazprom, referindu-se la lichefierea gazelor. Mai mult, limitarea importului de gaze, ca o prioritate a politicii energetice, pune unele state ale noii Europe in fata unei dileme, sustine Medvedev. “Acestea trebuie sa aleaga intre necesitatea obiectiva de inlocuire a potentialului energetic si fobiile politice, legate de cresterea dependentei de furnizarile rusesti de resurse energetice”.
Nici problema folosirii resurselor alternative de energie nu a scapat analizei oficialului Gazprom. Acesta considera ca pretul unui kWh de energie electrica obtinut prin folosirea eoliana si solara este foarte mare. “Mai mult, pentru orice specialist este evident ca energia solara si cea eoliana necesita completarea cu surse de energie traditionale din cauza conditiilor meteo variabile”, a spus Medvedev.
In concluzie, vicepresedintele Gazprom se intreaba retoric: “Va avea nevoie Europa de cantitati suplimentare de gaze din Rusia sau nu?” si afirma increzator ca “timpul va arata”.
Potrivit prognozelor, capacitatile de transport ar trebui suplimentate cu cel putin 80 miliarde metri cubi pana in 2020, ca sa raspunda nevoii europene de gaze naturale, considera vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev.
Astfel, din analiza privind necesitatile UE de gaze pana in 2020, rezulta, potrivit Gazprom, ca, fara cele 80 miliarde de metri cubi de gaze prevazute a fi livrate prin proiectele de constructie a gazoductelor South Stream si Nord Stream, Europa nu va putea beneficia de acest necesar de gaz.
Proiectele gigantului rus, North Stream si South Stream, sunt gazoducte care ar putea conecta Rusia de Europa prin Marea Baltica si, respectiv, Marea Neagra. Gazoductul South Stream ar putea sa aduca gaz rus catre Europa de Sud si Europa Centrala prin Marea Neagra. South Stream va fi construit de Gazprom in parteneriat cu grupul italian ENI. Conducta va lega Rusia de Italia tranzitand Bulgaria, Grecia, Ungaria, Austria si Serbia. Proiectul este estimat la 14 miliarde de dolari.
Proiectul North Stream este controlat in proportie de 51% de Gazprom si in proportie de cate 24,5% de companiile germane BASF si EON si va avea o lungime de 1.198 km, unind Vyborg (Rusia) cu Greifswald (Germania).
La randul lor, europeni au cuprins intr-o Carte verde sase initiative
strategice considerate esentiale pentru securitatea energetica.
Este vorba de un plan de interconectare in regiunea Marii Baltice, de
un inel energetic mediteranean, de interconectari de electricitate si
gaze pe directia nord-sud cu Europa Centrala si de Sud-Est, de o
retea electrica in largul Marii Nordului, de un coridor sudic
pentru gazele naturale si de aprovizionari eficace cu gaz
natural lichefiat (GNL) pentru Europa.
Coridorul sudic de gaz, din care face parte si conducta Nabucco, este un
proiect prioritar pentru UE, accesul direct la rezervele de petrol si gaze
din Marea Caspica via Turcia facand parte din strategia de
diversificare a surselor de energie.
Proiectul Nabucco, o alternativa la principalul furnizor de gaze al Europei – Rusia, a demarat in 11 octombrie 2002, la Viena, cand cele cinci tari implicate Austria, Bulgaria, Ungaria, Turcia si Romania au semnat un acord de cooperare privind infiintarea unui consortiu in vederea efectuarii unui studiu de fezabilitate privind crearea unei rute de transport al gazelor naturale. Proiectul Nabucco a fost conceput in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003.
Scopul proiectului este diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care va porni de la Marea Caspica si va ocoli Rusia, care va transporta gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei, traversand Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria si Turcia.
Conducta Nabucco va avea o lungime de 3.300 de kilometri, iar lucrarile de constructie ar trebui sa inceapa in 2009 si sa fie definitivate in 2012. Punctul de inceput al gazoductului este la Erzurum, in Turcia, unde se intalnesc conductele Baku-Tbilisi-Ceyhan din Azerbaidjan via Georgia si cea din Iran, urmand sa treaca prin Bulgaria, Romania si Ungaria, punctul final fiind la terminalul de la Baumgarten, in Austria. Pe teritoriul Romaniei conducta va trece pe ruta Bechet - Petrosani – Arad (continuata cu Szeged - Ungaria).
Proiectul va fi realizat de o companie mixta, la care societati de gaze din cele cinci state partenere Botas (Turcia), OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria) si Transgaz (Romania) au participatii egale. Liderul companiei de proiect este grupul austriac OMV. Pentru acest proiect, contributia Romaniei este de aproximativ 800 de milioane de euro, platibili in patru ani. Costul lucrarilor este estimat la aproximativ 4,6 miliarde de euro.
Crearea unei piete integrate a gazului in UE
Dependenta UE de gazul din Rusia este numai o legenda si in aceste conditii gazoductul Nabucco nu ar trebui sustinut, in schimb prioritatea ar trebui sa fie crearea unei piete europene unice de gaz, se arata in cel mai recent raport al grupului de reflectie de la Londra ECFR.
“Dincolo de dependenta - cum trebuie gestionata problema gazului rusesc” este un raport al think tankului European Council on Foreign Relations (ECFR) dat publicitatii recent, in care expertul francez Pierre Noël incerca sa demonstreze ca UE nu este de fapt amenintata de arma energetica a Rusiei, ci mai mult de divergentele interne create de tari ca Germania sau Franta, care se opun implementarii proiectului de piata europeana de gaz integrata.
Premierul Marii Britanii a avertizat, dupa razboiul din Georgia, ca nicio natiune nu are dreptul sa santajeze energetic Europa, evenimentele din august dovedind importanta majora pe care o are diversificarea surselor de eneregie, insa ECFR considera astfel de afirmatii “exagerate” si nedocumentate, intrucat statisticile existente dovedesc contrariul.
In primul rand, gazul din Rusia reprezinta numai 6,5% din totalul de surse primare de energie ale UE, proportie care nu s-a schimbat din anii ’90. Cu alte cuvinte, 93,5% din energia consumata in Europa este acoperita de alte surse decat gazul rus, iar gazul natural, spre deosebire de petrol, este concurat direct de alti combustibili si forme de energie.
In al doilea rand, pe piata UE a importurilor de gaz livrarile din Rusia reprezinta in prezent putin peste 40%, in timp ce inainte de 1980 reprezentau dublu. Din 1980, dar si mai accentuat din 1995, Europa si-a diversificat in mod considerabil sursele importurilor de gaz, astfel incat in prezent, pentru Europa ca intreg, diversitatea surselor de aprovizionare nu mai reprezinta o problema presanta.
In ultimii 40 de ani, consumul de gaze naturale a crescut constant totusi in Europa, mult mai rapid decat consumul de energie primara. In prezent, gazul reprezinta circa un sfert din consumul energetic al Europei. Incepand de la mijlocul anilor '70, toata aceasta crestere a consumului a fost acoperita prin importuri.
Astfel, in 2007, UE a importat 300 de miliarde de metri cubi de gaz, reprezentand 60% din necesarul de consum. Rusia a ramas cel mai mare exportator de gaz catre UE, cu un total de 130 de miliarde de metri cubi anuali, dar de la inceputul anilor '80 si mai ales in ultimul deceniu importurile din alte tari (Norvegia, Algeria, Nigeria si tari din Orientul Mijlociu le-au depasit pe cele din Rusia. Prin urmare, proportia importurilor de gaze din Rusia a scazut simtitor, de la 75% in 1990 pana la putin peste 40% in prezent (care reprezinta de fapt proportia dependentei UE de gazul rus).
Intre statele membre UE exista diferente importante, care segmenteaza pietele de gaz, considera analistul ECFR. In Europa de Est exista in mare parte piete mici in ceea ce priveste consumul de gaz, dar ele sunt foarte depenente de Rusia, in timp ce pietele din Europa de Vest sunt mai mari, insa dispun de o diversitate crescuta a surselor. Paradoxal, chiar daca tarile cu o dependenta ridicata fata de gazul rusesc se regasesc printre noile membre UE, cei mai mari clienti ai Gazprom sunt Germania si Italia, care impreuna consuma aproape jumatate din tot gazul rusesc importat in UE.
“Aceste diferente nu ar conta daca ar exista o piata europeana de gaz unica. Adevarul este insa ca pietele de gaz din Europa sunt segmentate de-a lungul granitelor nationale”, se arata in analiza think tankului european. O problema majora a Rusiei este, potrivit expertului ECFR, ca in urmatorii 15-20 de ani Gazprom va avea probleme sa mentina nivelul actual de livari, fiind exclusa cresterea acestuia. Resursele din Siberia au inceput sa se epuizeze, Gazprom fiind nevoit sa gaseasca alte zone de exploatare. O solutie este reprezentata de peninsula Yamal. Gazprom a anuntat oficial ca exploatarea acesteia va fi posibila incepand cu 2010, dar expertii sunt de parere ca acest lucru nu va fi posibil inainte de 2015.
Mai mult, atrage atentia documentul, Gazprom are chiar si acum probleme sa isi onoreze angajamentele de livrare facute, sistemul nefiind atat de independent cum s-ar crede. Rusia nu ar avea suficiente resurse de export fara acces la gazului Turkmenistanului. La nivel oficial, explicatia oferita este ca Turkmenistanul ar fi o solutie temporara la care s-a apelat pana cand va fi functionala extractia de gaze din Yamal.
In aceste conditii, avand in vedere si ca in Rusia consumul autohton de gaze este in crestere, exista un risc ca intreg sistemul de furnizari de gaze al Rusiei sa se afle in fata unui colaps.
Incercarile de a folosi diplomatia directa pentru a rezolva problema cu Rusia sunt destinate esecului, pentru ca UE si Rusia au in mod fundamental interese divergente.
Politizarea vanzarii gazului este un element central in strategia Rusiei fata de Europa. Raportul ECFR se concentreaza pe ideea ca liderii europeni ar trebui sa se axeze pe construirea unei piete de gaz europene unice, urmarind in mod determinat reformele legislative, pentru ca intreg continentul europen sa beneficieze de o relatie cu Rusia bazata pe regulile competitiei economice.
Asadar, solutia pentru problematica gazului rusesc nu este gasirea unor alte surse de energie externe, ci reformarea pietei de gaz europene. Astfel, o piata integrata ar “europeniza” relatia comerciala bilaterala cu Gazprom, fara a mai fi nevoie ca UE sa intervina politic.
Totusi, ECFR atrage atentia ca este “simplista” viziunea potrivit careia dependenta Europei de gazul rusesc este menita sa creasca numai pentru ca UE are nevoie de gaz si Rusia dispune de resurse imense. Cererea de gaz in Europa va creste numai daca gazul va fi furnizat la un pret competitiv in relatie cu alti furnizori. “Rusia, dupa cum am vazut, nu este in pozitie sa isi cresca in mod semnificativ exporturile de gaz catre Europa. Pe de alta parte, ar putea sa apara surprize placute din partea altor tari care sa poata sa livreze gaz. Privind in viitor, cel mai putin posibil scenariu dintre toate este o piata europeana de gaze tot mai mult dominata de Rusia”, este de parere expertul ECFR.
Gazprom, monopolul rus de gaze naturale, ar putea cere statului sa
ii cofinanteze investitiile in 2009, deoarece vrea ca acestea sa
avanseze cu 12%, la nivelul record de 920 miliarde ruble (32,84 miliarde
dolari), a spus miercuri presedintele companiei, Aleksei Miller. “Ne mentinem planurile
pentru 2009, in ceea ce priveste proiectele cheie. Am putea atrage o serie
de fonduri de la stat”, a declarat Miller.
Aproape un sfert din investitiile de anul viitor vor fi destinate
proiectelor din peninsula Iamal.
“In 2009 vrem sa investim in proiectele din Iamal aproape 210 miliarde ruble, iar in urmatorii ani ponderea investitiilor din Iamal se va extinde la o treime”, a spus Miller.
Conducerea Gazprom s-a intalnit cu guvernul regional din Iamal, pentru
demararea lucrarilor de constructie a conductei Bovanenkovo-Uhta,
care va transporta gaze naturale din Iamal in sistemul rusesc centralizat
de distributie de gaze naturale. Pentru Gazprom, Iamal reprezinta
izvorul principal pentru productia viitoare de gaze naturale, in conditiile
in care productia din vestul Siberiei scade.
Zacamintele din Iamal si din estul Siberiei vor reprezenta pana
in 2020 jumatate din productia celei mai mari companii de gaze
naturale din lume.
Pana in 2030, aceste zacaminte vor produce anual 360 miliarde metri cubi de gaze naturale, adica dublu fata de cantitatea pe care Gazprom o exporta in prezent. “Acesta este cel mai ambitios proiect energetic din istoria moderna a Rusiei. Rezervele bogate din Iamal nu pot fi subestimate”, a declarat prim-vicepremierul rus Viktor Zubkov, care este si presedinte al consiliului director al Gazprom.
Planul de investitii al Gazprom pentru 2008 fusese aprobat de stat la 821,66 miliarde ruble, incluzand si cheltuieli de capital de 531,2 miliarde ruble si 290,46 miliarde ruble pentru investitii pe termen lung.
Gazprom, care furnizeaza un sfert din necesarul de gaze naturale al Europei, revizuieste de obicei atat cheltuielile de capital, cat si necesarul pentru investitii, uneori chiar si de trei ori pe an. Gazprom arata ca proiectele sale s-au scumpit, din cauza cresterii presurilor materialelor de constructii si serviciilor.
Gazprom revizuieste, de asemenea, necesarul pentru investitiile financiare pe termen lung, in contextul achizitiilor agresive de active. Unii dintre analisti au criticat Gazprom ca acorda prioritate tranzactiilor cu capital in defavoarea altora, de care este mare nevoie pentru sustinerea si majorarea productiei de gaze naturale.
Programul de investitii al Gazprom trebuie aprobat de stat, iar o majorare suplimentara a cheltuielilor ar putea genera presiuni suplimentare asupra inflatiei accentuate. Cheltuirea fondurilor de stat pentru cofinantarea investitiilor ar putea, de asemenea, fi pusa sub semnul intrebarii, avand in vedere faptul ca guvernul este preocupat sa pastreze miliardele de dolari de care are nevoie, ca sa sustina economia si rubla si ca sa ajute companiile de stat sa isi plateasca datoriile facute in strainatate.
Dupa un an de intense negocieri, liderii tarilor membre ale Uniunii Europene au aprobat, la finalul Consiliului European de iarna, un ambitios set de masuri pentru a combate schimbarile climatice, plan care situeaza UE in fruntea luptei impotriva incalzirii globale.
Plan ambitios al UE pentru combaterea schimbarilor climatice
Masurile ii vor permite Uniunii Europene sa-si indeplineasca, inainte de 2020, angajamentele privind reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera, imbunatatirea eficientei energetice tot cu 20% si cresterea la 20% a ponderii energiilor regenerabile in consum.
Sefii de stat si de guvern ai UE au ajuns, la Bruxelles, la un compromis pe intens dezbatutul si mult controversatul pachet climatic. Gratuitatea unui numar semnificativ de certificate privind emisiile de CO2, protectie pentru anumite ramuri industriale si compensatii pentru statele Europei de Est sunt masurile aprobate de Consiliu. Romania va fi beneficiara acestor compensatii si chiar va fi favorizata privind procentul obtinut, ca recunoastere a faptului ca in anii '90 a redus poluarea.
Cel mai important lucru pentru Romania si pentru statele est-europene este faptul ca obtin compensatii. Presedintele Basescu a declarat la plecarea la Bruxelles ca Romania va sustine ca an de referinta privind calculul nivelulului emisiilor de CO2 anul 1990, nu 2005, sau in caz contrar va cere compensatii. Romania a facut parte din grupul statelor est-europene care au fost nemultumite de cotele de emisii de dioxid de carbon, mai ales ca li se cerea in continuare sa polueze mai putin, in conditiile unei dezvoltari economice si productii industriale crescute, evident sursa de poluare.
Calculul nivelului emisiilor permise este compus din doua componente: o parte din dreptul de a polua este atribuit prin schema de comercializare a certificatelor privind emisiile (emission trading system, ETS) si o parte in functie de PIB-ul fiecarui stat membru. Initial, prima componenta era de 90%, adica 90% din emisiile poluante sa fie acoperite de certificate, iar 10% depindeau de PIB-ul tarii.
Cum statele noi ale UE au vrut o situatie favorabila lor, invocand ca nivelul de dezvoltare, produsul intern brut este redus fata de cel din Europa Occidentala, ele au obtinut din partea Frantei o concesie. Parisul a propus atunci Consiliului ca procentul ultimei componente - cea in functie de PIB - sa creasca la 12%. Germania n-a fost de acord la inceput, dar a cedat, astfel ca 88% dintre emisii sunt acoperite de certificate, impartite intre statele membre potrivit ETS.
O alta victorie a statelor foste comuniste este faptul ca pentru ele se va constitui un fond de solidaritate. Banii destinati lui sunt obtinuti astfel: 10% din profitul obtinut din licitarea certificatelor privind emisiile ti alti 2% din venituri pentru statele care au redus emisiile poluante in perioada 1990 si 2005. Romania obtine cel mai mare procent din cei 2%, si anume 29%, semn ca ea a redus cel mai mult poluarea industriala in anii '90.
Hotararea statelor foste comuniste de a cere ca an de referinta 1990 s-a lovit de pozitia ferma a presedintelui Sarkozy care a spus clar: anul de referinta trebuie sa fie 2005. Romania iesea in dezavantaj, intrucat - au explicat specialistii romani - 2005 a fost un an bun pluviometric, iar producerea de energie prin termocentrale care functioneaza pe carbuni a fost mai mic si, fireste, mai putin poluant. Deci, nu considera anul 2005relevant pentru nevoile sale de dezvoltare. Romania a atras atentia ca vrea compensatii daca nu se accepta ca referinta anul 1990, pentru ca in anii '90 a poluat mai putin decat multe alte state dezvoltate ale UE. O situatie reala, intrucat atunci a avut loc inchiderea marilor fabrici comuniste, o reducere drastica a productiei, deci industria a scazut mult si implicit si poluarea.
In schimbul cedarii in acest punct, s-a creat acel 2% din veniturile din licitatiile permiselor pentru tari care au redus poluarea in perioada 1990-2005: Romania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Letonia, Leituania, Estonia, Polonia. S-a vehiculat suma de 40-50 de miliarde euro pentru acest fond de solidaritate, pe perioada 2014-2020, dar in acest moment o suma oficiala nu a fost inca avansata.
Industria beneficiaza de Certificate gratuite
Consensul pe pachetul climatic s-a realizat si prin faptul ca, asa cum se intampla adesea, el a fost “diluat”. Opozitia statelor occidentale fata de compensatii si conditii mai indulgente pentru statele foste comuniste a fost eliminata prin concesii facute acestora si industriei acestora.
Germania, Marea Britanie si Italia s-au opus ferm solidaritatii cu statele est-europene. Germania a amenintat cu mutarea unor companii in tari care permit un mai mare grad de poluare, non-UE, din cauza ca pretul certificatelor ar fi o povara pentru companii si ca au de facut fata unei concurente mari din partea unor companii din state non-UE, care nu sunt atat de riguroase cu mediul. Lobby-ul industriilor grele - ciment, otel, aluminiu, produse chimice - a avut rezultat.
Astfel, aceste industrii mari poluante primesc 70% din certificate gratuit pana in 2020, in timp ce sectoarele industriale expuse “scurgerii de dioxid de carbon” (carbon leak) vor primi certificatele 100% gratuit.
Sectoarele expuse scurgerii de dioxid de carbon sunt acele sectoare in care costurile de productie cresc din cauza cumpararii de certificate sau cele care trebuie sa faca fata concurentei companiilor din state din afara UE, care nu trebuie sa aplice astfel de reguli.
Companiile, pentru a putea polua, trebuie sa plateasca, iar aceasta plata consta in cumpararea de certificate, prin licitatie. Certificatele sunt acordate fiecarui stat in parte. O tara poate vinde certificate, daca - potrivit estimarilor sale - nu atinge cota de poluare permisa, in timp ce o alta, care o depaseste, poate cumpara astfel de certificate. Un certificat inseamna o tona de dioxid de carbon, iar pretul sau pare sa fie evaluat la 46-60 de euro.
Polonia a fost unul dintre opozantii puternici ai pachetului climatic, in conditiile in care 95% din energia sa este produsa de termocentrale pe carbune. Initial, existase concesia ca jumatate din certificatele destinate sectorului energetic sa fie gratuite pentru Polonia pana in 2016.
Varsovia a vrut mai mult, asa ca in 2013 minimum 70% dintre certificate vor fi gratuite, urmand ca pana in 2020, gratuitatea sa fie eliminata. Banii economisiti ar trebui investiti intr-un mix energetic si noi surse de aprovizionare cu energie, pentru ca dependenta de carbune sa fie substantial redusa.
Statelor membre li se permite sa isi depaseasca palfonul anual de emisii cu maximum 5%. Totusi, in 2013 si 2014, un stat membru va putea solicita Comisiei aprobarea cresterii acestui nivel, situatii meteorologice extreme duc la o crestere considerabila a emisiilor gazelor cu efect de sera.
Comisia Europeana si-a prezentat deja planul de relansare economica. Pare a fi sansa de castig pentru Romania, cu conditia ca autoritatile sa asigure un climat consensual in privinta deciziilor economice cheie. Pentru ca toate prognozele internationale indica faptul ca situatia va deveni critica in 2009, salvarea noastra poate veni de la Bruxelles.
In
comparatie cu cele 800 de miliarde de dolari ale americanilor, cele 200 de
miliarde de euro ale europenilor par bani putini, insa ei vizeaza
un singur aspect al planului de relansare economica: impulsul fiscal. In
rest, se tot aduna miliard cu miliard pentru cercetare, pentru
eficientizarea energetica a locuintelor, pentru masini mai
ecologice, pentru retele de internet broadband si pentru
infrastructura. Acestor bani li se vor adauga avansurile din
fondurile structurale, scutiri de taxe, sau garantii ce pot fi acordate si
ajutoare de stat.
Comisia Europeana isi propune prin planul sau sa impuste
doi iepuri deodata. Planul de relansare economica prevede doi timpi:
el vizeaza si masuri imediate, pentru ca statele UE sa poata
iesi din criza economica actuala, dar in acelasi timp
vizeaza si masurile de dezvoltare ulterioara.
Comisia nu abandondeaza astfel planul sau ambitios de a trece la
o economie mai verde ci, dimpotriva, transmite un mesaj clar, prin care
banii pe care ii atribuie ca metoda de sprijin sa fie folositi
pentru crearea unui mediu mai sanatos. Astfel, cu acesti bani se
vor putea lua doar masurile agreate de Comisia Europeana, atat in
tehnologie, cat si in domeniul cercetarii, al retelelor de
broadband, al eficientizarii locuintelor, pentru reducerea poluarii
si o cat mai buna administrare a energiei. De asemenea, vor fi
scutite de TVA produsele si serviciile declarate “verzi” din domeniul
constructiilor, pentru a impulsiona acest domeniu si investitiile
in crearea de locuri de munca.
Beneficiile trebuie abil speculate
Comisia a anuntat acum ca va ajuta statele membre sa faca
proiectele mari de infrastructura care sa fie implementate cu fonduri
structurale. Mai mult, acorda avansuri mai repede si in sume mai
mari. Acesta este o sansa pentru a ne apuca odata sa facem
autostrazile pe care Romania nu le are nici macar pe hartie.
Banii europenilor nu se indreapta insa numai spre infrastructura.
Comisia s-a gandit si la cei care vor ramane sau risca sa isi
piarda locul de munca si la angajatorii lor. O sugestie in acest
sens este reducerea CAS platit de angajatorii care ofera locuri de
munca muncitorilor necalificati sau o serie de bani pentru programe
de recalificare profesionala. Statele membre vor trebui sa intocmeasca
noi programe operationale care sa puna accent pe cei necalificati
sau pe categoriile cele mai vulnerabile de populatie.
Daca vor fi urmate indicatiile Comisiei, se va adopta directiva care
prevede reducerea TVA pentru servicii care implica “munca intensiva”.
Beneficiarii sunt micile firme de reparatii, de la reparatii de
pantofi si haine, la reparatii de electrocasnice, frizeriile si
saloanele de coafura, dar si firmele care ofera servicii de menaj sau
de asistenta – ingrijirea copiilor, batranilor sau a persoanelor
cu dizabilitati. Totul pentru ca cei ramasi fara
un loc de munca sa se recalifice, sa isi gaseasca
un altul, iar patronii sa fie impulsionati sa ii angajeze.
Paradoxal, Romania ar putea iesi din criza cu o infrastructura
mai adaptata nevoilor moderna. Comisia da bani pentru
interconectarea retelelor energetice, pentru infrastructura si
dezvoltarea unor retele de internet broadband, de mare viteza. In
total va aloca 5 miliarde de euro pentru asta, doar in intervalul 2009-2010.
Mai mult, ea vrea sa stimuleze investitiile in tehnologii verzi din
domeniul industriei auto, pana in cel al constructiilor.
Am putea vedea subventii directe sau indirecte pentru achizitionarea
unor autoturisme mai prietenoase cu mediul sau pentru stimularea unor constructii
mai eficiente din punct de vedere energetic.
Mediul de afaceri ar putea fi un mare castigator al acestui plan de
relansare economica. Totul e sa aiba proiecte, la fel ca si
autoritatile publice. Banca Europeana de Investitii si-a
suplimentat pachetul financiar destinat imprumuturilor acordate IMM-urilor de
la 10 miliarde de euro la 15 miliarde anual, deci 30 de miliarde pe perioada
acoperita de planul de relansare. Mai mult, Comisia mai da 1,5
miliarde de euro pentru retehnologizarea micilor companii europene, pentru ca
ele sa devina mai ecologice.
O
mare responsabilitate pentru noul guvern Cu toate ca masurile
din planul de actiune anti-criza sunt de natura sa ajute
noul guvern, acesta va trebui sa se dovedeaasca extrem de responsabil
cu banii Comisiei Europene, tinand cont ca aceasta este posibil sa
se arate mult mai intelegatoare in urmatorii doi ani privind un
eventual deficit bugetar, cu conditia ca el sa nu depaseasca
decat cu cateva zecimale limita admisa de 3% si doar pentru un an de
zile.
Prin urmare, putem beneficia foarte mult de pe urma planului de relansare
economica al Comisiei, care a fost adoptat de statele membre la Consiliul
din 11-12 decembrie, intrucat au existat consultari cu marile capitale
europene si inainte de prezentarea lui.
Pentru a asigura eficienta Planului trebuie sa facem proiecte bune,
pentru ca banii sa vina mai repede si mai multi. Scopul
este atragerea investitiilor, care duce la pastrarea sau crearea de
locuri de munca, reduceri de impozite, care la randul lor vor duce la o
crestere a consumului. Astfel, in ritmuri diferite dar consecvent
economiile isi vor reveni.
Reducerea drastica a pretului petrolului, care a pierdut
aproape doua treimi din nivelul record de 147 dolari pe baril inregistrat in
iulie anul acesta, starneste frisoane tarilor producatoare
care isi vad astfel amenintate profiturile uriase in contextul in
care se poate spune ca au cumparat pielea ursului din padure.
Problema cea mai mare pentru aceste tari este aceea ca la
stabilirea veniturilor bugetare pentru 2009 a fost luat in calcul un pret
mult mai mare al petrolului decat cel inregistrat in momentul de fata
astfel ca se confrunta cu riscul unor deficite importante.
Institutul National de Statistica (INS) informeaza ca deficitul comercial si-a accelerat ritmul de crestere in luna septembrie, la 12,5%, fata de perioada similara a anului trecut. Dupa primele opt luni ale anului, deficitul comercial se adancise cu 9,35% fata de aceeasi perioada din 2007, la 14,6 miliarde euro.
Ìn perioada ianuarie-septembrie 2008, comparativ cu perioada corespunzatoare din anul precedent, dinamica exporturilor de bunuri a devansat dinamica importurilor de bunuri, continuand trendul pe care s-a inscris incepand din luna decembrie 2007. Practic, pentru primele noua luni, ritmul de crestere a exporturilor continua sa devanseze avansul importurilor, in ciuda unei inversari de dinamica in septembrie. Pe scurt, importurile au, din nou, cel mai mare ritm de crestere, dupa noua luni de dominatie a exporturilor.
Revenind la primele noua luni, exporturile catre statele din afara UE au avut cel mai rapid ritm de crestere, de 27,4%, pana la 7,68 miliarde euro, in timp ce exporturile catre celelalte 26 de state comunitare au crescut cu 14,7%, pana la 17,9 miliarde euro. Masinile si echipamentele de transport au reprezentat peste o treime (34,4%) din exporturi si 35,6% din importuri in primele noua luni ale acestui an.
Analistii financiari considera ca economia Romaniei va incetini in ultimele luni din acest an. Mai mult, o parte dintre analistii financiari considera ca incetinirea economiei romanesti a inceput chiar din trimestrul al treilea al acestui an. Temperarea economiei ar putea fi determinata de o reducere a exporturilor, o incetinire a investitiilor locale si straine. Romania s-ar putea confrunta cu o aterizare dura dupa o incetinire brusca a economiei.
Un exemplu preferat de finantisti este cel al majorarii salariilor profesorilor (cel din varianta Tariceanu) cu pana la 28%, in doua etape, din 2009, care presupune cheltuieli bugetare de 143 milioane de euro (532,7 milioane de lei), ceea ce reprezinta aproximativ zece procente din suma care ar fi fost necesara pentru majorarea cu 50%.
Cu toate ca pretul barilului de petrol a scazut la jumatate, pretul carburantilor la pompa nu a tinut acest ritm. Una dintre consecintele crizei economice mondiale a fost prabusirea pretului la barilul de petrol. Recesiunea economica a determinat, in mod spectaculos, scaderea pretului acestei materii prime, chiar si in conditiile in care OPEC a redus productia de titei.
Desi la jumatatea acestui an pretul barilului de petrol ajunsese la 146 de dolari, inceputul lunii noiembrie a gasit petrolul in scadere dramatica, barilul coborand pana la 60 de dolari, minimul ultimelor 16 luni. Aceasta evolutie iesita din comun a cauzat efecte asupra pretului benzinei si a motorinei la pompa. Ìi totusi, in Romania, preturile combustibililor au scazut cu foarte putin in raport cu evolutia petrolului pe piata internationala.
Realitatea este ca este tot in lume, pretul la pompa al benzinei sau motorinei creste in conditiile in care pretul barilului la nivel mondial creste, dar niciodata nu scade in acelasi ritm cu care scade pretul mondial la baril. Comerciantii speculeaza de fiecare data scaderile de pret la barilul de petrol prin scaderi intarziate si niciodata raportate la nivelul scaderii materiei prime.
Spre exemplu, in SUA, pretul la galonul de benzina este mai mare decat acum un an, chiar daca pretul la barilul de petrol este mai mic decat in luna noiembrie 2007. Doar plangerile consumatorilor si implicarea autoritatilor ii fac pe comercianti sa reduca preturile la pompa. Acelasi lucru s-a intamplat si in Romania, unde pretul la pompa a scazut, dar nu a tinut ritmul cu scaderea pretului petrolului la nivel mondial.
Ìn Romania, cei mai importanti furnizori de carburant, cum ar fi Rompetrol, Petrom, OMV sau Lukoil, au anuntat ieftiniri a pretului la pompa, mergand pe linia ieftinirilor intarziate si neraportate la nivelul pretului mondial al barilului de petrol. Guvernul roman nu a intervenit pe piata, iar preturile au inceput sa scada abia in momentul in care criza mondiala a cauzat o oarecare panica in economia interna, iar cererea a scazut.
O explicatie in aceasta politica o putem sustrage din declaratia unui oficial Rompetrol. “Criza va afecta consumul de carburanti in Romania si s-ar putea ca pretul acestora sa scada. S-ar putea sa consumam mai putin, chiar daca scade pretul la pompa, dar depinde de starea economiei. Scaderea pretului petrolului este intotdeauna o veste buna. Daca pretul scade, raman mai multi bani pentru investitii”, a declarat vicepresedintele pe retail al Rompetrol, Eric Kish.
Compania a pregatit mai multe proiecte de buget
Romgaz, cel mai mare
producator de gaze naturale, aflat in portofoliul statului nu va cere o
majorare de pret la 1 ianuarie 2009 si se asteapta la
dificultati de plata
din partea marilor consumatori industriali, a declarat unul dintre directorii
companiei. Pentru 2009 compania ia in calcul reducerea consumului de gaze
naturale dar si dificultati de plata din partea marilor
consumatori. “Ìn mod normal reducerea consumului nu ar trebui sa aiba
un impact foarte mare asupra noastra pentru ca piata este
nesaturata si ar trebui sa se reduca importurile” opineaza
oficialii Romgaz.
Potrivit acestora, deja se inregistreaza o scadere a consumului de
gaze naturale in sectoare precum siderurgia, constructia de masini,
chimia, care si-au redus activitatea pe fondul crizei. Potrivit Romgaz,
reducerea consumului in sectorul industrial va avea ca efect redirijarea cantitatilor
disponibile din productia interna catre populatie. Pretul
gazelor din productia interna este mai redus decat cel al gazelor din
import. Astfel incat aceasta masura ar trebui sa aiba
ca efect ieftinirea a cosului de gaze naturale.
Romgaz se asteapta pentru 2009 la stagnarea veniturilor comparativ cu
2008 in loc de crestere. Se pare ca bugetul pentru anul viitor al
Romgaz nu este inca finalizat dar voe exista diferite variante care vor
lua in calcul toate posibilele influente ale crizei financiare.
“Apogeul petrolului” ar tebui sa ne ingrijoreze pentru ca petrolul este o resursa neregenerabila, cantintatea extrasa va fi din ce in ce mai mare, pana la un moment dat cand va fi atins un maxim (numit “varful petrolului” sau “varful Hubbert”) dupa care extractia va incepe, inevitabil, sa scada.
“Varful petrolului”
reprezinta o schimbare dramatica. Petrolul a reprezentat, in secolul
trecut, sursa de baza a cresterii economice si a dezvoltarii
tehnologice. Odata cu aceasta dezvoltare, cererea de petrol a devenit
din ce in ce mai mare - iar aceasta cerere a fost acoperita printr-o
crestere continua a extractiei de petrol. Acest lucru nu va mai
putea fi facut dupa “varful petrolului”.
Acest lucru va duce desigur la cresterea preturilor la benzina si
motorina. Dar asta este doar un factor absolut minor! Sa ne gandim
doar la problema transporturilor - toate produsele vor deveni mai scumpe.
Mancarea va fi prima pe lista, fireste! (Sa nu uitam ca
agricultura presupune o seama de operatii care se executa cu
ajutorul masinilor agricole care folosesc motorina!). De asemenea,
industria petrochimica este dependenta de petrol. Varful petrolului
va afecta asadar fiecare aspect al industriei care foloseste energie,
sau petrol ca materie prima.
Pana acum omenirea a folosit jumatate din cantitatea de aproximativ 2 mii de miliarde de barili care se presupune ca exista in subsolul Pamantului. De asemenea, inseamna ca am extras ceea ce era mai usor de extras: petrolul care a mai ramas in subsol va fi mai dificil de extras. Zacamintele de petrol nu sunt simple rezervoare! Exctractia petrolului depinde de presiunea din interiorul zacamantului care il impinge inafara. Initial, lucrurile merg foarte usor - e suficient sa faci o gaura in pamant si petrolul va tasni pur si simplu la suprafata! Dar pe masura ce presiunea scade, trebuie sa injectezi apa marina sau dioxid de carbon pentru a mentine presiunea. Iar acest lucru nu merge la nesfarsit - de fapt, niciodata nu poti extrage tot petrolul care se afla intr-un zacamant, ci doar circa 40% din el!
Asociatia de studii a varfului petrolului (ASPO) afirma ca acest moment a intervenit in anul 2008. Istoria extractiei petrolului urmeaza o curba matematica, de forma unui clopot, numita curba lui Hubbert. Aceasta lege se aplica nu doar in cazul petrolului, ci si pentru extractia multor altor resurse. Extractia de petrol a inceput la sfarsitul secolului 19, iar interesul a crescut pe masura ce oamenii si-au dat seama cat de importanta este aceasta resursa pentru economie. Din ce in ce mai mult petrol a fost descoperit, iar rata extractiei a crescut neincetat. Insa, dupa 1964 (care a reprezentat un maxim), descoperirile de noi zacaminte de petrol au inceput sa fie din ce in ce mai reduse. Asta nu s-a intamplat pentru ca oamenii ar fi renuntat la cautari, ci din simplul motiv ca zacamintele au devenit din ce in ce mai greu de gasit - cu tot avantajul dat de noile tehnologii. Este evident ca, odata ce descoperirile de noi zacaminte sunt din ce in ce mai rare, va veni un moment cand si extractia va scadea! Devreme ce inca mai descoperim noi resurse, si mai avem destule rezerve in zacamintele deja exploatate, productia de petrol nu se va prabusi pur si simplu dupa “varf” ci va cunoaste o scadere
Cererea de petrol cunoaste o crestere de 2-2,5% anual – si nu sunt sanse de atenuare, devreme ce tari cum ar fi China sau India (peste o treime din populatia globului) au o politica de industrializare si o rata de crestere a cererii de petrol de 8-9% pe an! Chiar daca vor mai trece cativa ani dupa “apogeu”, preturile la petrol vor face printre altele ca transportul pe distante mari sa devina prea scump – conducand astfel la un fenomen de “re-localizare”, opus globalizarii prezente.
Rediscutarea cresterii economiei mondiale
“Varful petrolului” va pune in discutie modul de crestere al
economiei mondiale, bazata pe consum. Standardele de viata din tarile
occidentale – si nu numai – vor scadea dupa momentul “varfului”.
Chiar si o scadere aparent minora a productie poate duce la
cresteri majore ale pretului petrolului (In timpul crizei din anii
1970, o scadere cu 5% a dus la cresteri de aproape 4 ori ale pretului
petrolului brut!). Recesiunea economica este de neevitat, ducand la cresterea
preturilor la toate produsele, saracirea populatiei, somaj
si miscari sociale de amploare, noi razboaie pentru resurse
etc.
Productia de petrol va scadea treptat, iar peste 50 de ani dupa
“varf” va deveni practic nesemnificativa. Acela va fi sfarsitul erei
petrolului… Societatea industrializata, asa cum o cunoastem astazi
nu va mai exista. Iar foarte mult timp pentru a dezvolta surse alternative de
energie nu avem deocamdata.
Din pacate, multe dintre sursele asa-zis “alternative” la petrol sunt de fapt, mai degraba, “derivate” ale petrolului. De exemplu, petrolul extras din nisipurile canadiene (zacaminte neconventionale). Exctratia petrolului din nisipurile petrolifere este foarte costisitoare si totodata – ceea ce e si mai grav – este ineficienta din punct de vedere energetic: se consuma un baril de petrol pentru a extrage doar 1,5 barili (in timp ce in cazul petrolului “clasic” proportia este de 1:30).
Exista o teorie recenta, introdusa de geologii sovietici in anii 1970, potrivit careia petrolul are o origine “abiotica” provenind din niste procese chimice de condensare a hidrocarburilor gazoase, undeva la nivelul mantalei (circa 70 km adancime). Majoritatea geologilor nu sunt insa de acord cu aceasta conceptie. si chiar daca aceasta teorie ar fi corecta, procesul de reinoire, daca are intr-adevar loc, ar fi extrem de lent – la nivelul erelor geologice – deci are oricum o prea mica influenta asupra conditiilor lumii in care traim. Energiile solare si eoliene sufera si ele de restrictii fizice evidente si nu vor fi in stare sa inlocuiasca decat o parte minora din energia data de petrol. In primul rand, le lipseste ceea ce se cheama “densitatea energetica” pe care o are petrolul. De exemplu: Sunt necesare 13.000 de turbine eoliene pentru a genera aceiasi energie electrica pe care o da o centrala termoelectrica (555-megawati). Celulele fotovoltaice sunt chiar mai putin eficiente: toate panourile solare instalate la momentul de fata in lume abia dau energia unei centrale termoelectrice cu carbuni (circa 500 megawati).
Biocombustibilii, cum ar fi biodieselul, etanolul (alcool etilic), metanolul etc. sunt buni – insa doar in cantitati mici. Sa nu uitam ca ei sunt obtinuti din plante tehnice (gen rapita) pentru a caror cultura se folosesc imense resurse provenite din petrol: fertilizanti, masini agricole etc. si dau un randament energetic redus (de exemplu, indicele de intoarcere a energie investite e mare). Nici hidrogenul nu pare raspunsul adecvat. Un motor care utilizeaza hidrogenul are un pret extrem de ridicat. Un alt inconvenient major este acela ca tehnologia actuala necesita folosirea platinei (20 grame pentru fiecare motor) care este un metal rar (rezervele mondiale sunt in jurul a 7 mii de tone; 80% din acestea se afla in Africa de Sud!) . De asemenea acest tip de motoare au o durata relativ scurta de viata - necesitand inlocuirea lor dupa circa 1 an de folosinta. Chiar daca am descoperi noi tehnologii care sa inlocuiasca platina, o economie bazata pe hidrogen sufera de multe probleme. Cum putem stoca hidrogenul? Tehnologia actuala este extrem de costisitoare: hidrogenul trebuie tinut sub presiune in containere metalice. De asemenea, pierderile nu sunt neglijabile.
Pentru a iesi din situatia alarmanta e necesara o cooperare internationala fara precedent, o alocare masiva de resurse, implementarea a cat mai multe forme de energie alternativa, reformarea sistemului financiar international (dependent in momentul de fata de cresterea economica sustinuta de petrol), reformarea masiva a economiei pentru a putea utiliza noile forme de energie, schimbarea mentalitatii oamenilor si trecerea de la o societate de consum catre o societate a “economiei”. Chiar si asa, nivelul de trai si consumul energetic vor fi mult mai reduse in noua lume (post-petrol) decat in cea actuala. Din pacate, alte solutii nu exista in momentul de fata…
Poate ca e mai bine ca “varful petrolului” sa vina mai repede, decat mai tarziu fiindca, cu fiecare an ce trece, lumea devine tot mai dependenta de “aurul negru”. Daca tinem cont de actuala situatie, lucrurile nu stau deloc pe roze. SUA, care consuma 25% din productia anuala de petrol rafinat din lume, nu da semne sa-si schimbe conceptiile. Dimpotriva, actiunile sale militare (invadarea Irakului si a Afganistanului, amenintarea cu invazie a Iranului si Venezuelei) denota nevoiaa lor tot mai acuta de a pune mana pe resursele de petrol ale globului. SUA importa azi circa 60% din necesarul sau de petrol si cifra va creste cu siguranta. China si India, la randul lor, duc o politica de industrializare care cere tot mai mari cantitati de petrol. O mica umbra de speranta ar putea veni de la tarile europene care utilizeaza tot mai multe forme alternative de energie (centrale eoliene, panouri solare etc.) desi inca intr-o proportie foarte redusa. Ca o concluzie generala, viitorul nu pare a suna prea bine…
Cele mai optimiste estimari indica faptul ca Pamantul s-ar putea incalzi pe parcursul secolului XXI cu 3°C. Cercetatorii recunosc acum ca majoritatea schimbarilor produse de gazele cu efect de sera au drept cauza factorul antropic.
Resursele planetei sunt in pericol
Gazele respective, cel mai important dintre ele fiind dioxidul de carbon, retin caldura in atmosfera, rezultand cresterea in ansamblu a temperaturilor globale care sunt susceptibile sa deturneze modelele climatice obisnuite. Ìntr-o ierarhie a ultimilor 150 de ani, cei mai caldurosi au fost ultimii 11. Ìncalzirea a afectat deja toate continentele si oceanele.
Cel mai recent raport, elaborat anul acesta de catre Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC), a clarificat multe probleme. Schimbarile climatice au deja un impact semnificativ asupra unor regiuni ale lumii, in special asupra tarilor in curs de dezvoltare si asupra majoritatii ecosistemelor. Aceasta va impiedica tarile in curs de dezvoltare sa-si indeplineasca Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Raportul arata insa ca exista solutii pentru o temperare a situatiei prezente. Evaluarile economice indica faptul ca fuga de raspundere are costuri care vor depasi de cateva ori costul actiunilor de prevenire. Abordarea schimbarilor climatice este o necesitate economica si are menirea de a evita distrugerile semnificative ale economiei si activitatilor sociale globale si nationale.
Problema actuala consta in gasirea unei solutii rezonabile si eficiente pentru noua cerinta globala. Cateva dintre cele mai sumbre scenarii prezentate in IPCC pot fi evitate prin luarea unor masuri imediate. Acestea presupun eforturi concentrate ale tuturor tarilor, in special ale celor puternic industrializate si ale economiilor in curs de dezvoltare, pentru a reduce semnificativ cantitatile de emisii de gaze cu efect de sera. Avand in vedere faptul ca schimbarile climatice afecteaza deja locuitori din zone diferite, este tot mai necesara gasirea unor metode care sa permita oamenilor si comunitatilor sa se adapteze noilor realitati impuse de schimbarile climatice. Tarile in curs de dezvoltare vor fi cel mai puternic afectate, fiind totodata si statele cu cele mai reduse resurse, o combinatie care va face apel la o abordare colectiva.
Se impun solutii globale
Anul in curs este unul critic si tocmai de aceea Natiunile Unite
incearca sa aduca la aceeasi masa toate
tarile, urmarind a aborda global schimbarile climatice.
Multiple initiative sunt lansate si multe angajamente sunt asumate de
catre statele membre, grupuri ale statelor, societatea civila si
sectorul privat. Acestea sunt esentiale, insa nu suficiente. Conventia-cadru a Natiunilor Unite privind
Schimarile Climatice (UNFCCC) ofera contextul
institutional in cadrul caruia se poate obtine o solutie
globala.
Cele mai recente evaluari ale Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC)privesc urmatoarele aspecte: cresterea cu aproximativ 3°C a temperaturii medii in acest secol; in ultimii 100 ani, incalzirea de 0.71°C a Pamantului, cresterea fiind mai pronuntata in ultimii 50 si cresterea de doua ori mai mult a temperaturilor arctice.
Invelisul de gaze cu efect de sera care apare in mod natural in atmosfera are functia vitala de a regulariza clima planetei. Ìnca de la inceputul revolutiei industriale, in urma cu aproximativ 250 ani, emisiile de gaze cu efect de seara au transformat acest “invelis“ intr-unul mai dens, procesul manifestandu-se cu o rapiditate fara precedent si cauzand cea mai dramatica schimbare in compozitia atmosferei din ultimii 650 000 ani. Daca nu sunt luate masuri imediate pentru a reduce aceste emisii, clima globala va suferi o incalzire rapida in urmatoarele decenii.
Cea mai recenta evaluare IPCC, emisa in 2007, arata ca procesul de incalzire globala este univoc si in continua dezvoltare.
Dovezi in acest sens sunt cresterile temperaturilor medii globale ale aerului si ale apelor oceanelor, topirea extinsa a zapezii si ghetei si cresterea nivelului mediu al apei marilor. Previziunile indica incalziri mult mai accelerate. Daca aceste emisii continua sa creasca in ritmul actual, permitand astfel dublarea nivelului pre-industrial, lumea se va confrunta cu o crestere a temperaturii medii de 3°C in acest secol. Iata un exemplu prin care se poate explica amploarea unor schimbari globale de temperatura aparent insignifiante: diferenta dintre media globala a temperaturii si perioada glaciara este de 5°C.
Adaptarea este un proces prin care societatile invata sa reactioneze la riscurile asociate schimbarilor climatice. Aceste riscuri sunt reale, actionand deja in multe sisteme si sectoare esentiale ale existentei umane: resursele hidrologice, securitatea alimentara si sanatatea. Optiunile de adaptare sunt multiple si variaza de la cele tehnice: protejarea nivelului crescut al apelor sau case protejate de pericolul inundatiilor prin suspendarea pe pontoane, pana la schimbarea de tip comportamental la nivel individual, precum reducerea consumului de apa sau a consumului energetic si/sau un consum mai eficient. Alte strategii includ: sisteme de avertizare a fenomenelor meteo extreme, imbunatatirea managementului riscului, optiuni de asigurare si conservare a biodiversitatii pentru reducerea impactului schimbarilor climatice asupra oamenilor, conservarea si restaurarea adaposturilor subterane pentru oameni pentru a-i proteja de furtuni.
IPCC sugereaza faptul ca o posibila vulnerabilitate viitoare va depinde nu numai de schimbarile climatice, ci si de modalitatile de dezvoltare ale acestora. Dezvoltarea durabila poate reduce vulnerabilitatea. Pentru a avea efecte pozitive, adaptarea trebuie directionata catre prioritatile dezvoltarii durabile la nivel national si international prin programele sectorale. Politicile ce vizeaza schimbarile climatice pot promova activitati care au beneficii multiple asupra indeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului concomitent cu obiectivele ce vizeaza adaptarea. (916)
Studii tot mai alarmante
Temperaturile ridicate din anii viitori vor agrava procesul de incalzire globala
Temperaturile ridicate din anii
viitori vor usca turbtriile, care vor elibera si mai mult dioxid de
carbon in atmosfera, agaravnd astfel procesul de incalzire global, se
arata intr-un studiu japonez. Turbariile reprezinta
acumularile de vegetatie partial descompusa, aflate in
zonele umede ale planetei si care acopera aproximativ doua
procente din suprafata uscata a lumii. Ele inmagazineaza
cantitati mari de dioxid de carbon, o consecinta a ritmului
lent de descompunere a carbonului in solurile reci si imbibate cu
apa.
Folosind modele de analiza computerizata, cercetatorii japonezi
au descoperit ca turbariile, situate mai ales la latitudini inalte
din Canada, Rusia si Alaska, se vor ursca tot mai mult din cauza
cresterii temperaturilor la nivel global.
O incalzire cu, in medie, 4 grade Celsius va provoca o crestere de
40% a nivelului de descompunere a carbonului aflat in stratul superior al
turbariilor si o intensificare de 80% a nivelului de descompunere a
carbonului in stratele de adancime.
Acest fenomen va provoca o evaporare a carbonului din sol, ceea ce
inseamna o crestere a concentratiei dioxidului de carbon din
atmosfera, care va inrautati si mai mult efectele
produse de incalzirea globala, considera cei de la agentia
japoneza pentru stiintele pamantului, marilor si
tehnologiei. Aceste constatari conduc la concluzia ca trebuie
neaparat sa facem ceva pentru a incetini incalzirea global.
Incalzirea globala este provocata de cresterea
concentratiei de gaze cu efect de sera, precum vaporii de apa,
dioxidul de carbon, metanul si ozonul. Cresterea concentratiei
de dioxid de carbon este, in special, o consecinta a
activitatilor umane, precum arderea carbunilor, a uleiurilor
si a carburanttilor fosili. (261)
Disparitia
ghetii din oceanul Arctic ar reprezenta un semnal dramatic al efectelor
incalzirii globale. Savantii cred ca sunt sanse de 50% ca
Polul Nord sa nu mai fie acoperit de gheata in conditiile
in care stratul dens a fost inlocuit de o gheata subtire.
Ghetarii argentinieni au dat
tonul
Stratul subtire de gheata este mult mai vulnerabil, iar datele furnizate de
sateliti arata ca rata de topire este mai rapida decat anul
trecut. Aceste date vin in conditiile in care anul 2007 a constituit un
record din punct de vedere al ratei de topire a ghetii in regiunea
Arctica. „Problema este ca, pentru prima oara, Polul Nord este acoperit pe
portiuni extinse cu gheata formata in cursul ultimei ierni. As spune ca sunt
sanse de 50% ca Polul Nord sa raman fara gheata”, afirma Mark Serreze, de la
Centrul National de Date pentru Zapada si Gheata din SUA. Unul dintre cei mai
impresionanti ghetari din Argentina este in pericol sa se
topeasca, dupa ce bucati mari de gheata au
inceput sa se desprinda din ghetarul Perito Moreno, situat in
regiunea Patagonia. Acesta s-a rupt in timpul iernii, o modificare rara in
ce priveste activitatea ghetarului. Astfel de fenomene sunt
obisnuite doar in lunile martie si aprilie, luni de vara in
emisfera sudica. Este prima data cand acest lucru se intampla iarna in
Anzii argentinieni. Ghetarul Perito Moreno, unul dintre putinii
ghetari de pe glob care cresc in continuare, taie lacul Lago Argentino in
doua. Atunci cand nivelul uneia dintre parti este mai mare decat
nivelul celeilalte apele lacului curg vijelios pe sub ghetar, fenomen care
duce la erodarea ghetii si ruperea ghetarului. Cu o
suprafata de 275 de km patrati si o gura de 5 km
latime, ghetarul Perito Moreno este unul dintre cei mai mari de
pe glob. Apele lacului Lago Argentino au inceput sa curga pe sub
ghetar, formand un tunel care ar putea duce la prabusirea
plafonului de gheata. Inca de la inceputul discutiilor
privind efectele incalzirii globale, oamenii de stiinta au
atras atentia asupra vitezei accelerate de topire a ghetarilor.
Regiunile polare cunosc, in ultimii ani, cele mai mari cresteri de
temperaturi, pe fondul fenomenului de incalzire globala.
Expertii se tem ca, pe masura reducerii stratului de
gheata, oceanul care se extinde va absorbi si mai multa
caldura, contribuind astfel la cresterea temperaturilor in zona.
Ar putea fi exploatate resurse noi
Daca previziunile se vor implini statele din zona arctica vor putea
sa prospecteze resursele minerale si de petrol din regiune, resurse
care pana in prezent nu puteau fi exploatate din cauza stratului dens de
gheata. Regiunile polare cunosc, in ultimii ani, cele mai mari cresteri
de temperaturi, pe fondul fenomenului de incalzire globala. Oamenii
de stiinta se tem ca, pe masura reducerii stratului de
gheata, oceanul care se extinde va absorbi si mai multa
caldura, contribuind astfel la cresterea temperaturilor in
zona.
Zona Oceanului
Arctic a devenit in ultima perioada un adevarat camp de lupta
intre cele cinci natiuni arctice: Rusia, Canada, Norvegia, Danemarca
si SUA. Sub intinderea de gheata a Polului Nord se ascund comori
la care toata lumea ravneste: rute navigabile, diamante, aur si
vaste rezerve de gaze naturale si petrol. Topirea ghetii polare a
lansat o adevarata cursa a revendicarilor teritoriale in
aceasta parte a lumii, aducand in discutie legendarul Pasaj de
Nord-Vest, o legatura intre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific de o
importanta comerciala colosala, dar si discutii
intense despre resursele de gaze naturale si petrol din plaforma
continentala, in cazul in care topirea ghetii va permite exploatarea
lor. Astfel, in timp ce premierul canadian Stephen Harper si presedintele
american George W. Bush incearca sa ajunga la un acord in
privinta suveranitatii asupra Pasajului de Nord-Vest, din
Oceanul Arctic, Rusia si Danemarca se intrec in expeditii la Polul
Nord. Nici Norvegia nu lipseste din peisaj, ea cerandu-si drepturile
indiferent de deciziile comunitatii internationale
Rusia vrea si ea Polul Nord
Moscova isi revendica drepturile teritoriale in zona Polului Nord,
dupa ce pe data de 2 august a anuntat ca a infipt un steag
rusesc la o adancime de 4.000 de metri, pe lantul muntos submarin
Lomonosov. Oficialii rusi au explicat ca aceasta regiune
apartine Rusiei, deoarece ea este o prelungire a platoului continental
siberian. Argumentul este suficient de puternic pentru a cere forurilor internationale
anexarea suprafetei bogate in resurse energetice. Potrivit
legislatiei internationale, un stat are dreptul sa anexeze o
zona maritima daca dovedeste ca platoul subacvatic are
o compozitie geologica similara cu solul continental. Astfel,
Rusia ar putea castiga, in regiunea artica, o zona egala ca
suprafata cu cea a Frantei, Germaniei si Italiei la un loc,
adica o crestere a teritoriilor sale cu 1,2 milioane de kmp. De
asemenea, Rusia s-ar alege si cu noua-zece miliarde de tone de
potential combustibil. Din acest motiv, noul presedintele al Rusiei a
anuntat ca e necesar pentru Rusia sa isi exprime
'interesele economice, strategice, stiintifice si de
aparare' in teritoriul Arctic, mai ales ca aceleasi
intentii au fost exprimate si de Statele Unite, Danemarca si
Canada, tari cu iesire la acest ocean. Insa, expeditia
rusilor a starnit si reactia Danemarcei, care a organizat rapid o
misiune de cercetare in Artica, asemanatoare celei realizate de
specialistii rusi. Echipa de geologi danezi va cerceta tot
lantul muntos submarin Lomonosov sa vada daca nu cumva este
legat si de Groenlanda, parte a teritoriului danez. Cercetarile se
vor incheia in momentul in care vor fi fost adunate date complete.
Expeditiile vor continua pana in 2014, iar rezultatele vor fi
folosite pentru crearea unei harti geologice a platformei
continentale submarine. Ministrul danez a precizat ca misiunea a fost
planificata cu mult inainte ca Rusia sa revendice peste un milion de
kilometri patrati din zona arctica. El a mai spus ca
revendicarile de pana acum ale Rusiei si Canadei nu
afecteaza cu nimic dreptul Danemarcei la propriile pretentii.
Batalia
de la Pol nu putea sa-i
tina departe de teatrul evenimentelor pe americani si canadieni.
Aceste state si-au anuntat si ele participarea in cursa pentru
Polul Nord, initiata de Rusia, desi nu au reusit sa
ajunga la o intelegere pentru a face tabara comuna. In urma
unui summit nord-american organizat la Montebello (Canada), presedintele american,
George W. Bush si premierul canadian, Stephen Harper, au polemizat pe tema
suveranitatii asupra Canalului de Nord-Vest, din Oceanul Arctic. In
timp ce Canada revendica Pasajul, precizand ca acesta face parte din
apele teritoriale proprii, Statele Unite nu au ratat nicio ocazie sa
afirme ca acesta apartine apelor internationale. Aceeasi
problema a existat intre cele doua parti si in 1985,
cand un spargator de gheata american a traversat culoarul
ce face legatura intre oceanele Atlantic si Pacific, fara a
solicita in prealabil permisiunea autoritatilor canadiene. Desi
SUA si Canada au cazut la pace, trei ani mai tarziu, prin semnarea unui
acord de cooperare in zona Arcticului, problemele par sa nu se fi rezolvat
in totalitate. Actualul conflict aminteste de o alta disputa
care a persistat timp de mai multe decenii in zona artica. Doua
tari din aceasta regiune: Canada si Danemarca s-au chinuit mai
bine de 30 de ani pentru a pune mana pe o mica insula izolata
din aceasta zona. Situatia s-a tensionat si mai mult in ultimii ani,
in conditiile in care topirea calotei polare deschide cai noi de
navigatie spre pamantul candva inaccesibil. Cele doua state
isi disputa insula Hans, o bucata de stanca nelocuita
cu o suprafata de aproape 1,5 kilometri patrati, situat in
centrul canalului Kennedy din stramtoarea Nares, care separa cel mai
nordic punct al Canadei de nordul Groenlandei, teritoriu danez. Primul pas in
revendicarea peticului de pamant a fost facut in 1984, cand Tom
Hoeyem, ministrul danez responsabil pentru Groenlanda, a zburat cu un elicopter
pana pe insula Hans unde a arborat drapelul national. De asemenea, el
a lasat acolo si o sticla de coniac si o pancarda pe
care a scris: “Bine ati venit in Danemarca”.
Insula a continuat sa fie vizitata de-a lungul anilor de mai
multi demnitari danezi si nimeni nu se astepta ca, in anul 2005,
o unitate a armatei canadiene sa faca o viztita pe mult ravnita
insula. Intr-un gest similar ca cel al Danemarcei, canadienii si-au
inaltat steagul cu frunza de artar si au lasat la
temelia lui o sticla de whisky. Astfel, o disputa teritoriala
aparent fara miza si purtata pe un ton cat se poate de
calm a capatat brusc accente serioase, mai ales ca in
schema au intrat si tari precum Rusia, Norvegia si SUA.
Salutat de unii ca fiind un remarcabil progres, dar considerat de ecologisti a fi insuficient, Acordul convenit intre liderii tarilor puternic industrializate (G8), reuniti la Toyako, (Japonia) marcheaza un punct de cotitura in evaluarea necesitatii de a face lucruri concrete pentru salvarea mediului. Sefii de stat si de guvern ai celor mai dezvoltate tari au convenit ca pana in anul 2050 sa opereze o reducere 'de cel putin 50%' a emisiilor mondiale de gaze cu efect de sera, care contribuie la incalzirea globala. Acordul deschide calea unor negocieri privind incheierea unui tratat international in 2009, in cursul Conferintei ONU asupra climatului, care se va desfasura la Copenhaga. Statele Unite, care sub administratia Bush s-au opus semnarii oricarui document vizand reducerea emisiilor poluante, au obtinut in acest caz o serie de concesii privind datele de implementare si constrangerile inerente, dar au subscris la nivelul de 50% al reducerii si la data-limita sus-mentionata. In schimb, mai multe organizatii ecologiste, precum Greenpeace, au apreciat ca acordul „nu va impiedica deloc haosul climatic”. In acest ritm, a adaugat si Oxfam, „lumea va fi coapta in 2050”. Africa de Sud, care a participat la o reuniune extinsa a G8, a estimat de asemenea ca acordul nu este decat un „slogan lipsit de continut”. Liderii G8 s-au mai declarat „profund preocupati de puternica crestere a preturilor alimentare mondiale”, care „ameninta securitatea alimentara” a planetei. In consecinta, ei au cerut tarilor care dispun de stocuri de hrana „sa puna la dispozitie o parte a surplusului lor pentru statele in nevoie”.
Cu toate ca la ora actuala americanii sunt nervosi, frustrati si poate chiar speriati de criza economica, au ramas un popor al sperantei, al carui spirit se dovedeste a fi dominat de dorinta de schimbare. Noul presedinte american este condamnat sa gaseasca solutia redresarii economiei.
Noapte americana
In primul sau discurs ca presedinte ales al SUA, Barack Obama a spus, in fata miilor de suporteri stransi la Chicago, ca “daca mai exista cineva care se indoieste ca America e tara unde totul e posibil, aceasta zi este raspunsul”, impinindu-se astfel visul lui Martin Luther King
Un guru intelectual
Alaturi de Obama, pe scena din Chicago s-au aflat sotia sa, Michelle, si fiicele sale. Obama a reusit sa-si subjuge auditoriul si, la finalul discursului, a rostit impreuna cu miile de oameni o incantatie despre puterea Americii de a trece peste toate difficultatile: ”YES, WE CAN!”
Punctele esentiale din discursul lui Barack Obama au fost urmatoarele: “datorita a ceea ce am facut noi, am adus schimbarea in America; ii multumesc lui Joe Biden, noul vicepresedinte al SUA si celui mai bun prieten al meu, prima doamna a SUA: sotia mea – Michelle si, mai presus de toate, va multumesc voua. Aceasta victorie n-ar fi fost posibila fara voi”.
Obama este constient de faptul ca va avea de rezolvat cea mai grea criza financiara din istoria Americii si soarta a sute de veterani americani, insa a promis ca impreuna cu poporul american va rezolva toate problemele. “Poate nu intr-un an, poate nu intr-un mandat, dar le vom rezolva”, a spus noul presedinte American. Ìn finalul discursului sau patetic, Obama s-a angajat sa asculte mereu opiniile oamenilor de rand si le-a cerut sa participe la reconstruirea tarii. “Nu putem avea bogatie pe Wall Street daca oamenii obisnuiti sufera. Ii vom proteja pe cei a caror viata a fost data peste cap”, a incheiat discursul sau cel de-al 44-lea presedinte al SUA.
John McCain, candidatul republican la presedintia SUA, l-a felicitat pe Barack Obama pentru victoria in alegerile din SUA la aproximativ 20 de minute dupa ce CNN a anuntat victoria democratului. “Poporul american s-a exprimat clar. Il felicit pe presedintele Barack Obama”, au fost primele cuvinte ale lui McCain in fata sustinatorilor sai din Arizona.
SUA sunt in epicentrul crizei
Piata imobiliara americana a declansat o recesiune economica in Statele Unite, iar Federal Reserve, banca centrala americana, a trebuit sa reduca in mod agresiv dobanda de referinta, a evidentiat Martin Feldstein, unul dintre cei mai importanti economisti americani.
“Reducerea
dobanzii de referinta reprezenta o decizie buna”, a
declarat presedintele Biroului National de Studii Economice, Martin
Feldstein. Feldstein, care a avertizat asupra “efectului de multiplicare” ca
urmare a reducerii preturilor pe piata imobiliara si a
consumului populatiei, a declarat ca o reducere a dobanzii de
politica monetara cu 100 de puncte de baza (1%) a fost necesara.
Feldstein, vede trei provocari pentru cresterea economica a
Statelor Unite ale Americii, ridicate de sectorul imobiliar: scaderea
preturilor pentru locuinte, criza creditelor ipotecare cu grad
ridicat de risc si slabirea valorilor ipotecare si a
refinantarii. Aceste trei
probleme “indica o scadere potentiala considerabila a
cererii agregate”, a declarat Feldstein. “Efectul multiplicator al
scaderii preturilor la locuinte si reducerii consumului ar
putea arunca economia intr-o recesiune”, a averizat acesta.
Feldstein a precizat ca intelege ca exista o problema
legata de un risc moral in cazul in care banca centrala va fi
vazuta ca o institutie care vine in ajutorul investitorilor care
au luat decizii nesabuite, aceste decizii dand nastere problemelor cu
care se confrunta momentan SUA. “Ar fi insa o greseala sa
permitem evolutia unei crize doar pentru a nu ajuta acesti
investitori”, a tinut sa sublinieze Feldstein. Acesta a admis ca
inaltii responsabili americani sunt confruntati cu o dilema -
sa reduca dobanda de referinta si sa se confrunte
apoi cu inflatia sau sa nu actioneze si, in
consecinta, sa esueze in incercarea de a evita recesiunea. O
reducere drastica a dobanzii de referinta ar elimina aceasta
posibilitate.
Prin eliminarea restrictiilor privind extractia de petrol din platoul continental se profileaza aparitia unui peisaj dominat de sonde in SUA. Setea de energie a economiei SUA a ajuns atat de mare, incat fostul presedintele George W. Bush a considerat ca criza preturilor la combustibil nu mai poate fi temperata decat daca se da liber la exploatarea de titei din zonele foarte apropiate de coasta. De aceea liderul Camerei Reprezentantilor, Nancy Pelosi, ce se opune masurii anuntate de Bush, la- numit pe acesta “Presedintele petrolist”. Bush a ridicat un moratoriu prezidential vechi de 20 de ani care interzicea exploatarea de petrol si gaze naturale.Cu toate tehnologiile moderne, spectrul unor “maree negre”, care ar afecta statiuni maritime, porturi sau rezervatii naturale, ii inspaimanta pe congresmeni, mai ales pe cei pe provenind din statele unde companiile petroliere de-abia asteapta sa instaleze noi platforme de foraj – Florida, California sau Alaska. Apoi, cele cateva milioane barili de petrol care s-ar putea extrage din platoul continental al SUA nu reprezinta mai mult decat consumul intern pe doi-trei ani si in niciun caz nu vor putea avea un efect pozitiv asupra actualei crize a preturilor, cand un baril se vinde, la bursele mondiale de profil, cu 145 USD. La momentul cand s-ar putea incepe extractia, conditiile pe pietele energetice vor fi altele si nu neaparat mai bune. Totusi, Bush a adoptat aceasta masura disperata, renuntand la un moratoriu de pe vremea presedintelui Ronald Reagan si reinnoit de tatal sau, George H.W. Bush, in 1990. El a sperat astfel sa forteze si Congresul sa renunte la restrictii similare pe care le reinnoieste an de an, insa anuntul sau nu a facut decat sa-l puna pentru ultima oara la cutite cu congresmenii democrati.
SUA nu au o strategie energetica
Asadar, avertismentul pare cat se poate de ingrijorator. O simulare computerizata a calitatii aerului din SUA in 2020, cu accent pe Los Angeles (orasul american cel mai poluat) a incercat sa compare efectele folosirii benzinei actuale si a combustibilului cunoscut in America drept E85 (85 la suta etanol si numai restul benzina obtinuta din titei). Rezultatele sunt de natura sa demitizeze etanolul. Vehiculele ce folosesc E85 reduc intr-adevar prezenta a doua substante cancerigene in atmosfera (benzenul si butadiena), insa sporesc cantitatea de formaldehida si acetaldehida, la fel de periculoase pentru om. Astfel, rata imbolnavirilor de cancer in cazul E85 probabil ca va fi similara cu cea provocata de benzina.
S-a descoperit ca, in anumite parti ale SUA (in functie de altitudine, umiditatea aerului si alte conditii atmosferice), folosirea de E85 va creste semnificativ cantitatea de ozon. Format in mod natural in atmosfera, ozonul protejeaza Terra de efectul radiatiilor solare, dar creat in mod artificial, deasupra aglomerarilor urbane precum Los Angeles-ul, acelasi gaz benefic nu face decat sa produca smog. Una e ozonul de la munte, recomandat de la vindecarea plamanilor pana la calmarea sistemului nervos si alta e ozonul rezultat din activitatea umana.
Acest ozon artificial, inhalat la altitudini mai apropiate de nivelul marii decat cel montan (natural) descreste capacitatea plamanilor, inflameaza tesutul pulmonar, inrautateste starea astmaticilor si slabeste sistemul imunitar, afirma Agentia pentru Mediu a SUA. Or, studiul Universitatii Stanford prevede ca arderea de E85 va produce atata ozon la nivelul SUA, incat va creste rata mortalitatiii de pe urma sa la 200 de cazuri pe an, fata de 120 de decese provocate anual de combustibilii derivati din petrol. In prezent, arderea benzinei obisnuite e considerata vinovata de cel putin 10.000 de decese premature in SUA. Pana in 2020, folosirea E85 va creste cu cateva sute cazurile de pacienti care se vor prezenta in sectiile de urgenta ale spitalelor cu probleme respiratorii grave.
In concluzie, se recunoaste ca benzina nu e sanatoasa, dar cere maxim precautie inainte de a investi in inlocuirea ei cu etanol. La fel ca investitiile uriase in rafinarii de petrol, etanolul necesita uzine de distilare, milioane de hectare cultivate cu porumb si multa apa pentru irigatii. Alternativa ar reprezenta-o vehiculele cu baterii, cele reincarcate de la “benzinarii de electricitate”, cele cu celula de hidrogen si cele care sa se bazeze pe energia solara si eoliana.
Criza economica mondiala se amplifica cu trecerea fiecarei saptamani, iar RomAnia incepe tot mai mult sa resimta recesiunea economica careia marii economisti ai lumii nu reuaesc sa-i gaseasca antidot. Situata intre ciocanul anului electoral si nicovala bugetara, Romania pare a nu avea scapare
Criza economica mondiala ia prin surprindere Romania
Este
de asteptat ca aceasta criza sa se resimta cel mai
tare la nivelul companiilor din Romania. Astfel, solicitarile de creditare
adresate de catre companii bancilor sa
scada, intregind astfel tabloul unei crize financiare care va duce la falimentul
multor entitati comerciale autohtone.
Efectele perverse ale creditarii
Companiile care au contractate credite pentru dezvoltare sau acoperirea altor
nevoi de lucru, se vor trezi in fata imposibilitatii de a
restitui aceste imprumuturi, concomitent cu ingreunarea posibilitaatii
de plata a
furnizorilor, mai ales in cazul celor care au de facut plati in
valuta. Pentru ca aceste companii nu mai pot miza pe creditare ca si
surse de finantare, acestea se vad obligate sa aleaga o alta
varianta de acoperire a nevoilor financiare. Din pacate, intrucat
bursele mondiale se prabusesc, iar Bursa de Valori Bucuresti a
pierdut in doar cateva zile peste 2 miliarde de euro, o alta varianta
pare de neconceput, cel putin la ora actuala
Efectul este unul de
recul, pentru ca, creditorii care in conditii normale ar fi fost de
acord sa acorde mai multe termene de gratie partenerilor lor de
afaceri de la care au de incasat bani, fiind acum in conditii de criza
economica, sub presiunea creditorilor lor, vor pune o presiune si mai
mare pe debitorii lor, sa li se plateasca banii, iar reactia
va fi una in lant, intrucat extrem de multe companii nu vor gasi resursele
necesare sa isi achite datoriile scadente, si vor lua, din pacate,
calea falimentului.
Deja de la inceputul acestui an, numarul de debitori care provin din zona
companiilor si care au intrat ca dosare de colectare debite in portofoliul
agentiilor de colectare debite a crescut cu 80% fata de perioada
similara a anului trecut.
Suntem efectiv asaltati de creditori care spun ca din ce in ce mai
multi parteneri ai lor de afaceri le-au depasit termenele de
plata care aveau scadenta in 2008, intrucat nu mai gasesc
resursele financiare necesare sa isi stinga restantele pe
care le au, si, mult mai grav, declara ca nici pe termen lung nu
identifica vreo posibilitate reala de plata a datoriilor.
Falimente care vor lasa pe drumuri extrem de multi romani. Nu poti
astfel sa nu te gandesti ca, daca in finalul anului 2007 ne
plangeam ca nu gasim forta de munca suficienta in
Romania, este posibil ca la finalul acestui an, mult mai devreme decat
anticipam, pe fondul crizei economice, sa regasim un nivel al somajului
in crestere in tara noastra.
Complicatiile anului electoral
Ìntrebarea care se pune este: daca va fi capabila Romania in acest an
electoral, sa gaseasca managerii si resursele care sa scoata
tara din una din cele mai mari crize economice ale ultimului secol? Daca
nu se va realiza acest lucru, primii loviti si afectati vor fi
tot micii comercianti, care nu au forta financiara a marilor
corporatii. De aceea sunt destui cei care s-au gandit la o consipratie
mondiala care ar avea ca scop declansarea crizei ca indirect prin
aceasta criza economica la nivel mondial sa se urmareasca
de fapt instaurarea suprematiei totale a marilor corporatii la nivel
mondial.
Criza financiara internationala va pune o presiune suplimentara pe activitatile de resurse umane. Bugetele de training vor fi reduse si doar actiunile care aduc cea mai mare eficienta vor mai primi finantare. Aceasta este opinia specialistilor in resurse umane.
Criza financiara
va creste, pe de o parte, importanta activitatilor de
resurse umane in cadrul companiei, dar pe de alta va taia bugetele de
training. Acestea sunt concluziile celor implicati in activitatea de
resurse umane. Vor mai primi finantare activitatile de training
care vor obtine cele mai mari beneficii. Totusi taierea
bugetelor nu va fi drastica deoarece companiile vor continua sa se
diferentieze datorita investitiilor in oameni.
Importanta mediului de afaceri
Ìn ciuda dificultatilor extreme, firmele din Romania ar trebui sa
profite de avantajele oferite de mediul nostru de afaceri. De aceea companiile
autohtone ar trebui sa se concentreze foarte mult pe abilitatile
de IT, dezvoltare de software,
si pe capacitatea de a genera afaceri. Acesta ar constitui un avantaj de
baza pe care Romania il are si pe care trebuie sa-l fructifice.
In cursa pentru diminuarea cheltuielilor, companiile vor prefera sa reduca
bugetele de training decat sa apeleze la concedieri. Deteriorarea situatiei
financiare a BERD si reducerea capacitatilor sale de investitii
coincide cu o perioada de turbulente pentru Europa Centrala.
“Recesiunea este sigura in anumite tari din regiune iar impactul
crizei va fi unul de lunga durata”, este de parere Thomas Mirow, presedintele
BERD. Dupa mai multi ani de crestere puternica, Letonia si
Estonia ar urma sa intre in recesiune anul viitor, potrivit estimarilor
de toamna publicate de Comisia Europeana, iar in fata acestei
situatii, mijloacele BERD sunt limitate.
“Statele si institutiile cum este BERD, in masura in care dispun
de mijloace financiare, pot juca un important rol contra-ciclic. Ìnsa BERD
nu este un furnizor de credite. Noi nu suntem Fondul Monetar International,
nu suntem nici Banca Centrala Europeana, trebuie sa consideram
BERD drept o institutie care lucreaza in maniera structurala”,
a avertizat presedintele acestei institutii. “Pentru a fi sinceri,
BERD nu poate impiedica recesiunea in aceste tari, este o evolutie
macroeconomica care depaseste competentele noastre, nu
putem avea niciun impact asupra acestei situatii”, a concluzionat Thomas
Mirow.
Tragerea semnalului de alarma
Exemplul devenit deja clasic este cel reprezentat de acordarea ajutorului de 20
miliarde de euro Ungariei de catre FMI, Uniunea Europeana si
Banca Mondiala, ceea ce reprezinta de trei ori volumul de activitate
a BERD. “Daca am incerca sa intervenim cu mijloace care sunt
importante pentru noi, dar sunt slabe avand in vedere nevoile de ajutor, riscam
sa punem in pericol eforturile noastre pe termen mediu si lung”, a
avertizat presedintele acestei organizatii.
Faptul ca suntem intr-o criza economica mondiala nu mai pare a fi contestat de nimeni. Romania se numara printre economiile cele mai vulnerabile la actuala criza de lichiditati, inregistrata pe plan mondial, potrivit agentiei Standard & Poor’s. Tara noastra face parte dintr-un index al vulnerabilitatii, dezvoltat de compania de rating. Letonia, Islanda, Bulgaria, Turcia si Romania se numara printre tarile care ar putea avea cel mai mult de suferit daca actuala conjunctura internationala continua, potrivit amintitei agentii.
Pe de alta parte, agentia de rating apreciaza ca Rusia, Egiptul, Ucraina si Republica Ceha nu au motive de ingrijorare, in timp ce Lituania, Libanul, Slovacia sau Polonia se afla intr-o pozitie intermediara. Analistii S&P nu au schimbat niciun rating sau perspectiva pentru tarile care intra in componenta Indicelui de Vulnerabilitate, ci au confirmat punctajele acordate anterior. Indicele de vulnerabilitate este un indicator simplu, ce cumuleaza date precum datoria publica ca pondere in Produsul Intern Brut sau gradul de acoperire a deficitului de cont curent prin investitii straine.
De parca toate acestea nu ar fi de ajuns, statul roman mai este acuzat ca intarzie constructia reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda. Reprezentantul unuia dintre actionarii companiei de proiect care va construi reactoarele nucleare 3 si 4 de la Cernavoda, Adrian Borotea, directorul al CEZ Romania, considera ca cele doua unitati vor fi gata cu un an mai tarziu decat au prevazut autoritatile romane, adica in 2015. Grupul CEZ este unul dintre cei mai puternici producatori, furnizori si distribuitori de energie din Europa, atat din punct de vedere al capacitatilor operationale cat si din punct de vedere al numarului de clienti deserviti. Grupul CEZ este un jucator cheie pe piata de energie electrica a Europei Centrale si este al doilea mare exportator de energie din Europa. Intarzierea s-ar datora dorinei statului de a fi actionar majoritar, prin intermediul Nuclearelectrica, la cele doua reactoare. Conform unei hotarari adoptate de Guvern la finele lunii iunie, Nuclearelectrica, operatorul reactoarelor 1 si 2 de la Cernavoda, va detine 51% din compania de proiect, desi initial participatia era de doar 20%. Aceasta decizie a fost luata dupa ce societatile acceptate in proiect, CEZ (Cehia), Electrabel (Belgia), Enel (Italia), ArcelorMittal Galati (Romania), RWE (Germania) si Inerdola (Spania), au negociat participatia la compania de proiect (10% sau 15%). In conditiile in care statul va avea 51% din actiuni participatiile investitorilor privati vor fi renegiociate. 'Trebuie repornit totul, negocierile, calcule. Practic, se porneste din nou de la zero', spune Borotea.
Autoritatile romane au mai anuntat schimbarea valorii investitiei, de la 2,2 miliarde de euro la 4 miliarde de euro. Asta inseamna ca participatiile investitorilor vor fi mai mari dar pe felii mai mici de capital. Prin constructia reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda se urmareste cresterea gradului de independenta energetica a Romaniei. Dupa finalizarea investitiei, energia nucleara va avea o pondere de 30% din totalul curentului produs in tara, fata de 18% cat reprezinta acum.
Actiunile din domeniul social sunt in primul rand de competenta statelor membre, ele trebuind a fi indeplinite la nivel national, regional si local intr-o cat mai mare concordanta cu nevoile cetatenilor. Statele membre dedica 26% (2005) din PIB cheltuielilor legate de politicile sociale, fata de doar 15% in SUA si 17% in Japonia. Dar aceste cheltuieli ar putea fi efectuate intr-un mod mai precis si mai eficace. UE a completat cu succes actiunile nationale si a incurajat cooperarea in gestionarea schimbarilor socio-economice. UE sprijina coordonarea eforturilor de promovare a incluziunii active, inclusiv a integrarii pe piata muncii, actionand astfel incat plata muncii desfasurate si invatarea de-a lungul vietii sa devina parti integrante ale luptei impotriva saraciei, in special pentru cei care sunt cel mai putin integrati in piata muncii.
De asemenea, Comisia actioneaza pentru a garanta ca piata unica si regulile competitiei faciliteaza dezvoltarea unor servicii sociale de buna calitate, accesibile si durabile, inclusiv a celor prestate de intreprinderi din sectorul economiei sociale (de exemplu cooperative, intreprinderi mutuale).
Construind pe baza solida a realizarilor trecute din domeniul social european, inclusiv in domeniul liberei circulatii a lucratorilor, agenda sociala reinnoita vizeaza adaptarea politicilor UE la noile realitati si tendinte sociale, fara a schimba obiectivele fundamentale ale Europei sociale: societati armonioase, coezive si incluzive care respecta drepturile fundamentale in cadrul unei economii de piata sociale sanatoase. Agenda sociala reinnoita este construita in jurul oportunitatilor, accesului si solidaritatii si se concentreaza asupra crearii si stimularii conditiilor necesare pentru ca cetatenii sa isi fructifice potentialul de care dispun, sprijinind in acelasi timp pe cei neajutorati.
In ansamblu, pachetul adoptat e ca parte a agendei sociale reinnoite contine 19 initiative in domeniile ocuparii fortei de munca si afacerilor sociale, educatiei si tineretului, sanatatii, societatii informationale si afacerilor economice. Initiativele se centreaza pe urmatoarele prioritati: pregatirea pentru viitor; Copii si tineret; sa investim in oameni; gestionarea schimbarilor; vieti mai lungi si mai sanatoase; combaterea discriminarii; consolidarea instrumentelor; orientarea agendei internationale si combaterea saraciei si a excluziunii sociale.
De exemplu, Comisia propune masuri legislative care sa umple golul legislativ al cadrului legal actual si sa protejeze impotriva discriminarii pe motive de religie sau credinta, invaliditate, varsta sau orientare sexuala in afara locului de munca.O alta propunere legislativa prezenta in pachet este destinata facilitarii accesului pacientilor la sistemele de sanatate ale altor tari din Europa. Mai mult, pachetul contine considerentele Comisiei privind tipul de scoli necesare in Europa in secolul 21 si examineaza, de asemenea, problemele legate de educatie si integrare sociala ale copiilor proveniti din familii de migranti.
Agenda sociala reinnoita vine in urma unei largi consultari publice lansata de catre Comisie in 2007 pentru a evalua realitatile sociale schimbatoare din Europa. Un nou sondaj Eurobarometru publicat azi detaliaza asteptarile cetatenilor din intreaga UE referitoare la bunastarea lor sociala in urmatorii 20 de ani.
La randul sau, Guvernul a aprobat schema de ajutor de stat orizontal pentru dezvoltarea regionala durabila si reducerea emisiilor. Valoarea maxima a finantarii nerambursabile nu va putea depasi 40% din totalul cheltuielilor eligibile in regiunea Bucuresti-Ilfov sau 50% din totalul cheltuielilor eligibile in celelalte 7 regiuni de dezvoltare.
Schema ajutorului de stat se adreseaza operatorilor economici care realizeaza investitii initiale, in oricare dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei, care activeaza in toate sectoarele industriale si in sectorul producerii energiei electrice si termice. Sunt exceptati de la finantare operatorii economici din sectorul constructiei de nave, pescuit, acvacultura, industria carbonifera, siderurgica, etc. Beneficiarii pot fi intreprinderi mari, mijlocii sau mici. Inclusiv microintreprinderile pot depune proiecte individual, insa cu respectarea conditiilor de eligibilitate a proiectelor.
Prin implementarea prezentei schemei se estimeaza crearea a aproximativ 100 de noi locuri de munca, concomitent cu mentinerea a cel putin 1400 locuri de munca. Bugetul total estimat alocat al schemei este de 318.800.000 euro, reprezentand fonduri europene nerambursabile asigurate prin Fondul European de Dezvoltare Regionala si fonduri de cofinantare publica asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei si Finantelor
Nuclearelectrica a primit solicitari de reducere a livrarilor de la mai multe companii carora la vinde electricitate, printre care si Electrica, ca urmare a scaderii consumului, iar operatorul centralei de la Cernavoda va cere ANRE aprobarea de a vinde mai multa energie pe piata libera.
Cui i-e frica de restructurarea sectorului energetic?
Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) stabileste anual, pentru fiecare producator de electricitate, cata energie poate sa vanda pe piata libera, si cata in regim reglementat, la preturi stabilite de Autoritate.
Piata nu crede in operatori
Pentru
ca unitatile de producere a energiei electrice se vor inmulti
in viitorii ani, sunt de asteptat investitii masive
anuntate in sectorul de producere a energiei electrice. De exemplu, Transelectrica
se vede obligata sa suplimenteze investitiile de doua
miliarde de euro, programate pana in 2020. In caz contrar, curentul produs
de viitoarele centrale eoliene, reactoare nucleare si centrale electrice
nu va putea fi introdus in sistemul energetic national.
Operatorul national de transport al energiei electrice, Transelectrica, isi
va suplimenta programul de investitii cu 15-20 la suta, pentru a
putea racorda toate unitatile de productie de electricitate care
vor intra in functiune in urmatorii ani. Concentrarea cea mai mare a
acestor investitii se va face in zona Dobrogea, acolo unde sunt in proiect
constructiile a doua noi reactoare de cate 700 MW fiecare precum si
cateva ferme eoliene, pentru care sunt cereri de racordare a 17.000 de MW,
echivalentul a 25 de reactoare nucleare de la Cernavoda. In plus, la Braila
si Galati au fost anuntate investitii in centrale electrice
care totalizeaza cel putin 1.200 de MW. Finantarea investitiilor
pe termen lung va fi asigurata, potrivit noului director al companiei,
Adrian Baicusi, prin emiterea de obligatiuni si plasarea de noi
actiuni pe piata de capital. „Pentru noile proiecte nu ne vor ajunge
sursele proprii, trebuie sa gasim altele. Trebuie sa accesam si
alte surse de finantare, cum ar fi obligatiuni si noi actiuni,
dar nu anul acesta”, a spus Baicusi.
Decizia de majorare a programului de investitii este una politica pentru ca actionarul majoritar al Transelectrica este statul roman, prin Ministerul Economiei. Planul initial de investitii, prevazut in strategia energetica aprobata de fostul Guvern, a fost de 650 de milioane de euro pana in 2012, urmand ca pana in 2020 nivelul sa creasca la doua miliarde euro. Banii vor fi utilizati pentru modernizari, extinderea retelei de transport al energiei si noi conexiuni cu statele vecine, sustine directorul de dezvoltare a afacerilor, Razvan Purdila. Pentru acest an, oficialii Transelectrica sustin ca dispun de banii necesari si ar mai trebui doar un credit de 37 de milioane de lei, pe care il discuta cu mai multe banci. Profitul de anul trecut al operatorului de transport a fost de 57 de milioane de lei si se estimeaza ca acesta va creste in 2009 la 70 de milioane de lei.
In zona Dobrogei, Transelectrica a dat pana in prezent avize pentru racordarea a 2.700 MW putere instalata in parcurile eoliene. Potrivit lui Baicusi, compania mai poate da avize pana la 4.000-4.500 MW, dupa aceea fiind necesare investitii in reteaua de transport, iar cererile sunt de peste 17.000 de MW instalati in turbine eoliene. „In Dobrogea va fi un exces de putere, dar multe dintre proiectele eoliene nu sunt fezabile, sunt doar pe hartie si au caracter de speculatie”, a declarat Baicusi. Cel mai avansat proiect eolian din Dobrogea este in acest moment ferma de la Fantanele, de aproape 350 MW, dezvoltata de compania CEZ din Republica Ceha.
Pe de alta parte, Transelectrica va organiza, pentru a doua oara, o licitatie pentru studiul de fezabilitate a cablului electric submarin ce va lega Romania si Turcia, din cauza ca, la prima licitatie, nu s-a prezentat nimeni. Termenul de depunere a ofertelor este 8 aprilie 2009. Prin acest cablu, Romania va putea sa exporte direct curent electric in Turcia, tara unde nevoia de electricitate este in continua crestere.
Comisia Europeana va penaliza Romania pentru intarzierea platilor la hectar, posibil cu 40-60 milioane euro, iar angajatii APIA cu responsabilitati in domeniu ar trebui sa returneze sumele cu care au fost platiti, potrivit ministrului Agriculturii, Ilie Sarbu.
“Tu primesti acei 75% (spor pentru functionarii care lucreaza cu fonduri europene, n.r.), la ei mai adaugi ore suplimentare, tot felul de sporuri si tu nu ti-ai realizat sarcina, atunci acesti bani sa ii dea inapoi. Foarte multi dintre ei sunt in situatia in care vor trebui sa restituie aceste sume fiindca au intarziere de un an de zile, chiar un an si doua luni”, a afirmat Sarbu, referindu-se la angajatii Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA).
Intrebat despre valoarea sumelor cu care Romania va fi penalizata ca urmare a intarzierii platilor la hectar aferente anului 2007, Sarbu a aratat ca nu a fost realizat un calcul exact. “Nu am facut un calcul, vom vedea cat va fi penalizarea. Se vorbeste ca va fi de 40 de milioane euro, ca va fi de 60 de milioane euro. Sigur, nu vom recupera toti banii acestia, dar macar sa instituim un anumit mod de lucru, de responsabilitate. Celor care lucreaza cu fonduri europene le dam acest bonus, de 75%, si alte sporuri, dar ei trebuie sa stie ca daca le iau si munca trebuie sa fie pe masura. Nu numai acest spor de 75% il vor da inapoi. Vom vedea cum vom proceda”, a spus Sarbu.
Combinatul chimic Oltchim Rm.-Valcea a raportat o pierdere dubla in 2008, desi a estimat un profit de 2,5 milioane euro. Socotelile au fost date peste cap de aparisia crizei economice globale, de instabilitatea monedei nationale si de cresterea preturilor la materiile prime. Afacerile au stagnat in 2008 dupa un trend ascendent in ultimii ani. Compania de stat Oltchim, care activeaza in industria chimica, a raportat o dublare a pierderilor nete in 2008, ajungand la 61,3 milioane de euro, de la un minus de 28,7 milioane de euro in 2007, potrivit datelor prezentate Bursei de Valori Bucuresti.
Conducerea combinatului estimase pentru 2008 o revenire pe profit, mai precis estimarea a fost la un profit de aproximativ 2,5 milioane de euro, insa aparitia crizei economice a dat planurile peste cap. De altfel, dupa un trend ascendent in ultimii ani, cifra de afaceri a cunoscut o crestere insensibila, de la 525,4 milioane de euro la 529 de milioane de euro.
Combinatul de la Rm.-Valcea este una dintre unitatile industriale cele mai afectate de criza mondiala pentru ca 75% din vanzari sunt facute in strainatate. O prima lovitura incasata de Oltchim a fost scaderea drastica a preturilor produselor chimice. Numai din aceasta cauza, combinatul a pierdut, potrivit conducerii, 15,5 milioane euro, adica un sfert din pierderea totala pe 2008. La PVC, principalul produs al societatii ca pondere in cifra de afaceri, preturile pe piata mondiala au scazut cu 36%. Din cauza acestor reduceri pe piata mondiala, combinatul a fost nevoit sa restranga activitatea de productie la 55% in ultimele trei luni ale anului trecut si sa inchida unele capacitati.
Jumatate din materia prima pe care o utilizeaza Oltchim provine de la divizia de petrochimie a Petrom. De asemenea, un factor important la sporirea pierderilor totale a fost reprezentat de cresterea accentuata a pretului la principalele materii prime (etilena si propilena), contributia acestuia fiind de 8,6 milioane euro.
Operatorul national de transport energie electrica Transelectrica a inregistrat in 2008 un profit net cu 20% mai mic decat in anul precedent, ajungand la 10,67 milioane de euro, de la 15,12 milioane de euro, potrivit unui comunicat remis BVB. In schimb, afacerile companiei au crescut cu 15,4%, de la 687 de milioane de euro la 793 de milioane de euro.
Ministrului
finantelor publice ii displac parafiscalitatea si risipa publica,
insa acorda o atentie deosebita CAS si TVA. In patru ani,
Gheorghe Pogea ne promite o consolidare fiscala, menita a majora
veniturile statului cu 3-4% din PIB. Vrea sa impoziteze forfetar tot ce nu
este inca fiscalizat. De asemenea va lua bani de la pilonul II de pensii
pentru a face investitii publice, care, in opinia sa, au un efect
multiplicator imediat in economie. Iar referitor la greaua mostenire,
Pogea se intreaba retoric: „Ce-ai avut in cap cand te-ai parasutat cu
5,3% in CAS, cand istoric nu doar ca n-ai imbunatatit
colectarea, ci ai si inrautatit-o? Iar bazele de impozitare
zici ca se relaxeaza?! Pai cum sa se relaxeze daca
sectorul constructiilor se inchide, agricultura, daca merge, merge
dupa cum vrea Dumnezeu, industria este vulnerabila pentru ca
face export, iar sectorul serviciilor, unde sunt IMM-urile, se declara in
pierdere? Nu te-ai gandit ca se face hau in sistemul public de
pensii?!“.
Vorbind de investitiile publice, ministrul Pogea considera
ca bani investiti inseamna - potrivit structurii
cheltuielilor de capital - si constructii fixe, si cheltuieli cu
materiale, aparatura si mijloace de transport. Acestea nu au efect
multiplicator. Ele nu fac decat sa mareasca PIB-ul altor
tari de unde se importa, majoreaza deficitul comercial si,
implicit, deficitul extern.
Referinduse la
reabilitarea termica, ministrul Finantelor considera ca efectul
sau multiplicator pe orizontala inseamna, in primul rand,
IMM-uri care pot gasi de lucru, simultan, in mai multe judete. Deci
forta de munca pe care o mobilizez mult mai repede. Al doilea
efect - mobilizeaza materialele de constructii - fie ca e vorba
de izolatie, fie ca e vorba de geamuri. Al treilea efect - utilizarea
eficienta a resurselor energetice, scaderea pierderilor de
caldura. Intensitatea energetica este mare in Romania pentru
ca exista pierderi in sectorul rezidential. Al patrulea efect -
factura, costul. Persoanele, inclusiv pensionarii, vor plati mai
putin. Al cincilea - vom prelungi durata de viata a resurselor
interne. Altfel spus, va trebui sa realizam o combinatie de investitii
pe timp de criza care sa aiba efect imediat, cu unele mai lente,
cum sunt cele de infrastructura.
Pe pietele financiare toata lumea este ingrijorata, dar, in ceea
ce priveste Romania, avem cateva avantaje si cateva oportunitati.
Avantaje: intensitatea legaturii cu UE prin prisma exporturilor este
redusa, iar ponderea creditului neguvernamental comparativ cu alte
tari este inca la nivel scazut. De asemenea, sistemul
bancar de la noi nu a fost poluat cu produse toxice. Bursa - din nefericire, pe
termen lung, dar din fericire pe termen scurt - finanteaza foarte
putin economia. Vulnerabilitatea noastra consta in aceea ca
trebuie sa facem fata la doua socuri: cursul valutar, care
trebuie mentinut sub control, si costurile finantarilor si
accesul la finantare, dobanzile. De aceea este esentiala o conlucrare
foarte stransa cu BNR ca aceste ajustari sa se faca in mod
ordonat. Daca ele sunt scapate de sub control, efectul va fi negativ si
pentru investitori, si pentru populatie.
Oportunitatile situatiei
de criza
Romania are o problema structurala si de aceea situatia de
criza este cea mai buna oportunitate pentru Romania de a face
consolidare fiscala. In primul rand, trebuie sa admitem ca pe
termen mediu, pe masura ce creste baza, rata de crestere a PIB
se va diminua si ea. Dar nevoia de cheltuieli se va majora, acestea fiind mult
mai rigida. Iar, consolidarea fiscala se poate face prin doua
componente, prin fiscalizare si prin colectare - adica prin reducerea
evaziunii fiscale. In ceea ce priveste fiscalizarea, trebuie redus numarul
de taxe si tarife care innebunesc contribuabilul si nu au pondere
importanta in structura veniturilor. Apoi, trebuie sa ne
asiguram ca fiscalizam toate bazele care sunt fiscalizate si
in alte tari, cu structuri si culturi asemanatoare. Prin
introducerea unui sistem forfetar vom lua cate putin de la toate acele
sute de mii de firme mici de la care nu se ia nimic in prezent. In concluzie,
pe termen mediu si lung ponderea veniturilor publice in PIB trebuie
sa ajunga la 34-35% pentru a putea asigura sustenabilitatea
finantelor publice, protectia sociala, pensiile, salariile etc.
Masuri concrete de economisire
Sectorul energetic, reprezentat de indicele BET-NG, a reusit sa
termine mai multe sedinte la rand in crestere fata de
finele lunii trecute. Toti ceilalti indici ai Bursei de Valori Bucuresti
au incheiat sedintele lor cu scaderi cuprinse intre 0,55%
(BET-C) si 1,57% (BET-FI). La aceasta crestere de aproape 1% a
contribuit compania Condmag cu o apreciere de 4,17%, Rompetrol Rafinare Constanta
cu 4,02% si Transelectrica cu o crestere a cotatiei cu 2,25%.
Compania Rompetrol Rafinare Constanta vrea sa-si reduca pierderea de aproape 16 ori fata de anul trecut, pana la 8,7 milioane dolari (20,53 milioane lei), potrivit raportului publicat de companie. Cifra de afaceri neta estimata pentru acest an este de 3,16 milioane dolari. Rompetrol Rafinare a incheiat 2007 cu o pierdere de 314,32 milioane lei si o cifra de afaceri neta de 5,42 miliarde lei, compania avand un program de investitii de 164,143 milioane dolari pentru acest an.
Tot in sensul reducerii pierderilor, Grupul suedez al energiei, Vattenfall, a achizitionat, cu 10,3 miliarde euro, diviziile de productie si distributie ale companiei olandeze de servicii, Nuon. Preluarea se va face progresiv, intr-o prima etapa participatia limitandu-se la 49% din actiuni. Demersul survine dupa esecul Vattenfall de a prelua acelasi gen de active, dar de la Essent, preluata in final de trustul german RWE, cu 8,2 miliarde euro.
Pe de alta parte, Petrom si ExxonMobil vor colabora pentru explorarea platformei continentale romanesti a Marii Negre. Petrom si ExxonMobil Explorare si Productie Romania Ltd, o sucursala a corporatiei ExxonMobil, au semnat o intelegere privind explorarea in comun a potentialului de hidocarburi a zonei de mare adanca din perimetrul Neptun, de pe platforma continetala romaneasca a Marii Negre, potrivit Petrom. Perimetrul Neptun cuprinde o arie de aproximativ 9.900 km2, in zone cu adancime a apei marii cuprinse intre 50 si 1.700 metri. Lucrarile de explorare in comun vor fi directionate spre zona cu ape adanci a perimetrului, urmand ca in cursul anului 2009 sa fie efectuata o achizitie seismica 3D de mari dimensiuni. Petrom va conduce operatiunile fazei initiale de explorare care va include achizitia seismica si studiile geologice efectuate in zona de mare adanca.
ExxonMobil va finanta cea mai mare parte a lucrarilor si va furniza expertiza in procesul de evaluare a datelor seismice nou achizitionate. Explorarea in zonele de mare adanca reprezinta un domeniu de inalt nivel tehnologic si Petrom realizeaza un pas important prin demararea lucrarilor de explorare in zonele cu adancimi ale apei marii mai mari de 100 metri, potrivit Petrom.“Colaborarea cu ExxonMobil constituie un pas important pentru Petrom in ceea ce priveste explorarea potentialului de hidrocarburi al Marii Negre. Potentialul zonelor de apa adanca nu a fost inca explorat in zona romaneasca a Marii Negre si foarte putin explorat in alte zone ale Marii Negre. Suntem incantati sa avem alaturi de noi o companie cu expertiza tehnica si puternica financiar, cum este ExxonMobil, pentru a lucra impreuna la evaluarea potentialului de hidrocarburi a perimetrului Neptun”, a declarat un membru al Comitetului Executiv al Petrom, responsabil pentru activitatile de Explorare si Productie.
Explorarea platformei continentale romanesti a Marii Negre in zonele cu adancimi mai mici ale apei marii a fost demarata inca din anul 1969, prin efectuare primelor achizitii seismice. Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc in 1980 iar productia a inceput in 1986. In prezent, Petrom opereaza doua perimetre offshore (Istria XVIII si Neptun XIX), insumand o arie de 13.880 km2.
Petrom produce in prezent, pe platforma continentala, patru zacaminte comerciale (Lebada Est, Lebada Vest, Sinoe si Pescarus), un al cincilea zacamant (Delta) aflandu-se in stadiul de dezvoltare. Productia actuala atinge aproape 31.000 boe/zi, ceea ce reprezinta aproximativ 16% din productia Petrom din Romania.
Petrom este cel mai mare producator de titei si gaze din sud-estul Europei, cu activitati in sectoarele Explorare si Productie, Rafinare si Produse Petrochimice, Marketing, Gaze Naturale si Energie. Petrom exploateaza rezerve dovedite de petrol si gaze estimate la 0,9 miliarde barili echivalent petrol, are o capacitate maxima anuala de rafinare de 8 milioane tone si circa 550 de statii de distributie carburanti in Romania. Compania detine, de asemenea, o retea internationala de 257 benzinarii, localizate in Republica Moldova, Bulgaria si Serbia.
Petrom, cel mai mare producator de titei si gaze
din Europa de Sud-Est. Prin intermediului Diviziei de Explorare si
Productie, aceasta companie a castigat Premiul de
Excelenta in Managementul Proiectelor, acordat de catre Project
Management Romania, pentru proiectul “Modernizare Sonde”. Project
Management Romania este membra a Asociatiei Internationale de
Management de Proiect - IPMA. Johann Pleininger, membru al Directoratului
Petrom, responsabil cu activitatea de Explorare si Productie a declarat,
cu ocazia primirii distinctiei: “Suntem onorati sa
castigam acest premiu, cu atat mai mult cu cat programul de
modernizare a sondelor este unul dintre cele mai importante programe ale
noastre, cu impact asupra a doua obiective strategice ale E&P:
stabilizarea productiei de titei si gaze in Romania si
reducerea costului de productie.” Un program cu un impact majorProgramul
de modernizare a sondelor este derulat de Divizia de Explorare si
Productie a Petrom si vizeaza 5.000 de sonde. Obiectivul
programului este reducerea numarului de interventii la sonde, ceea ce
are un impact pozitiv asupra cresterii productiei dar si a
reducerii costurilor de productie.
Programul de modernizare a sondelor a fost demarat in Petrom in 2006,
printr-o faza de testare. In urma derularii testului pilot s-au
obtinut rezultate remarcabile, respectiv reducerea interventiilor la
sonde de la 20 la 2 interventii/sonda/an. Ca urmare a rezultatelor
proiectului pilot, incepand cu anul 2007 s-a inceput implementarea pe
scara larga a programului.
De la inceputul programului si pana la sfarsitul lunii
septembrie 2008 au fost modernizate 4,339 sonde.Ca urmare a implementarii
programelor de modernizare si retehnologizare, printre care si cel de
modernizare a sondelor, Petrom a reusit in 2007 sa opreasca
declinul productiei de titei si sa o stabilizeze la un
nivel de 89.000 de barili/zi, in conditiile in care productia de
titei a cunoscut un declin continuu in ultimii 30 de ani. In ultimii
trei ani si jumatate Petrom a investit circa 7 miliarde de RON in
activitati de explorare si productie.Asocierea a doua
branduri de prestigiu IPMA (Asociatia Internationala de
Management de Proiect) este o organizatie non-profit de management de
proiect de talie mondiala care reprezinta la nivel international
45 de asociatii nationale de management de proiect. IPMA
promoveaza in mod activ managementul de proiect catre zona de afaceri
si organizatii din toata lumea. De asemenea, aceasta acorda
certificari managerilor de proiect, premiaza echipele de proiect
si ofera o serie de publicatii de management de proiect.
AVAS detine 20,64% din actiunile Petrom, Fondul Proprietatea S.A. detine 20,11%, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare 2,026% iar 6,214% apartin actionarilor minoritari. Rompetrol devine membra a unei mari organizatii de protectie a mediului Grupul Rompetrol este, din luna iulie, membru al CONCAWE (Conservation of Clean Air and Water in Europe) – organizatie internationala infiintata in 1963 care cerceteaza mai multe aspecte legate de protectia mediului in domeniul produselor petroliere.
Printre aspectele cercetare de CONCAWE se numara calitatea combustibililor, emisiile de CO2, calitatea aerului, a apei, contaminarea solului, reziduurile, probleme legate de sanatatea si siguranta muncii, precum si responsabilitatea managementului produselor petroliere si performantele oleoductelor transnationale. Ca urmare a acestei asocieri, Rompetrol va avea cate un reprezentant in Consiliul Stiintific, Grupul de Management si Adunarea Generala a respectivei organizatii. Aceasta recunoastere are un impact foarte mare in ceea ce priveste alinierea companiei la cele mai importante tendinte din industria de rafinare, avand in vedere ca printre membrii CONCAWE se numara companii internationale de profil cum ar fi Chevron, ConocoPhillips, ENI, PKN Orlen, Tamoil, TOTAL etc. CONCAWE dezvolta mai multe parteneriate si pastreaza legatura cu asociatiile industriale din domeniu si cu organizatiile internationale care au statut de observator UNECE (United Nations Economic Council for Europe), al Comisiei OSPAR (pentru protectia mediului marin in nord-estul Atlanticului) si al WHO (World Health).
Variatiile pretul petrolului
Reluarea trendului descendent a pretului petrolului dupa o crestere spectaculoasa si pronuntata, reia de fapt tendinta dominanta a ultimilor cinci ani, lucru care ne face sa ne intrebam, mai mult sau mai putin ingrijorati, care ar putea fi cauzele acestei evolutii si incotro ne indreptam? Privind retrospectiv, comportamentul pretului petrolului in deceniile de la finele secolului trecut a fost determinat, in special, de o puternica vulnerabilitate la perturbatiile ofertei, de o elasticitate redusa a cererii si a ofertei pe termen scurt si de atingerea mai devreme a maximului de productie in SUA. Urmarind evolutiile mai recente, pretul petrolului a inceput sa creasca, pe fondul tulburarilor politice din Orientul Mijlociu, incepute in anul 2003, dupa ce, mai bine de zece ani se mentinuse moderat in mod constant. In ultimul an insa, exprimat in dolari americani, pretul petrolului s-a dublat. Evident, una dintre cauze este si deprecierea dolarului, insa problema de fond e alta. Desi teoria economica a resurselor epuizabile nu se manifesta evident in comportamentul istoric al pretului petrolului, in ultimele decenii, schimbarile profunde ale cererii, ca urmare a dezvoltarii puternice a noilor tari in curs de industrializare, China, Rusia, India si Brazilia (BRIC’s), precum si recunoasterea temerilor legate de aspectul finit al acestei resurse, constituie o explicatie plauzibila pentru evolutiile sale mai recente. “Peak oil” este o bine cunoscuta teorie economica care spune ca productia de petrol va atinge, la un moment dat, un maxim dupa care va descreste in toti anii urmatori. Cum cererea de petrol, determinata primordial de cresterea economica globala, urmeaza un trend ascendent, pretul petrolului, in mod normal, ar trebui sa creasca. Referitor la momentul atingerii maximului de productie, parerile sunt numeroase, existand voci care sustin ca a fost atins in anul 2005 sau, dupa cum spun altii “mai optimisti”, ca va fi atins in anii 2011-2012. Insa dezechilibrul dintre cerere si oferta nu se manifesta inca. Dar prelungirea crizei financiare, probabil, a potentat influenta factorilor psihologici si a determinat o revizuire mai atenta a previziunilor viitoare. Aceasta reactie este, mai degraba, o ajustare rapida si dureroasa la un nivel care ar fi trebuit sa fie, probabil, atins mai devreme, insa optimismul pietei a determinat intarzierea sa.
Este din ce in ce mai evident faptul ca in lumea contemporana aspectele geo-politice reorienteaza exploatarea resurselor naturale. Ultimii ani au marcat o crestere considerabila a consumului de gaze naturale. Arderea lui este mai curata decat combustibilii fosili si, in plus, el exista in cantitati imense.
Gazele
naturale, combustibilul acestui secol
Disputa tensionata ruso-ucraineana, dar si reactiile pe
care aceasta le-a provocat in tarile vest-europene, dar nu numai, au
oferit analistilor politici si economici argumente pentru a
concluziona ca, in actualul context international, gazele naturale
dobandesc o noua importanta politica si
strategica pentru viitor, ele devenind, de fapt, combustibilul acestui
secol.
Britanicii au fost
cei care s-au grabit sa ne reamintesca ca, multa vreme
in trecut, descoperirea unor rezerve de gaze naturale, produs secundar al
rezervelor de titei, era considerata un inconvenient, date fiind
dificultatile si pretul mare al depozitarii si
transportului pe diverse piete. Au fost vremuri, reamintesc de asemenea
britanicii, cand gazele naturale erau pur si simplu arse in
atmosfera. Iata, insa, ca acum, odata cu izbucnirea
disputei ruso-ucrainene si calmarea ei ca urmare a presiunilor
internationale, s-a constatat cat de importante din punct de vedere
strategic devin gazele naturale. Ìn secolul trecut, petrolul a luat treptat
locul carbunelui ca sursa mondiala de energie.
Importanta gazului a devenit imensa odata cu folosirea acestuia, pe o
scara tot mai larga, la producerea energiei electrice. Compania Royal
Dutch Shell crede ca cererea globala de gaze va creste in
urmatorii 15 ani cu cate 3 la suta anual. Situatia se
complica in conditiile in care, de pilda, trei mari piete –
Europa, SUA si zona Asia-Pacific – depind din ce in ce mai mult de gazul
importat. Mari consumatori de gaze din Asia, cum ar fi Japonia si Coreea,
importa de multa vreme tot necesarul de gaze naturale, iar lor li se
vor alatura in anii viitori Europa si SUA, ale caror rezerve indigene
sunt pe cale de a se epuiza. Potrivit prognozelor ExxonMobil, in circa 25 de
ani, Europa va ajunge sa importe 85 la suta din necesarul sau de
gaze naturale. Consecinta va fi cresterea fortei si
influentei politice a unor state cu mari rezerve de gaze, cum ar fi Rusia
si Qatar. Spre deosebire de petrol, gazele naturale sunt transportate prin
conducte fixe, traversand teritorii ale mai multor tari, robinetul de
intrerupere apartinand producatorului. Recenta cearta ruso-ucraineana
a aratat insa ca producatorul nu mai detine unicul control
aupra conductei.
Gazele sunt adeseori expuse politicului pe teritoriile tarilor pe
care le traverseaza. Asa stau lucrurile si in cazul importantei
“conducte a prieteniei” ce conecteaza Rusia cu Ucraina si Slovacia,
inainte de a aproviziona un sfert din Europa cu gazele rusesti. Ìn
perioada sovietica, conducta respectiva traversa tari
aliniate politic Rusiei, ceea ce nu mai este cazul in prezent. Una dintre
problemele grave aparute este aceea ca respectivul coridor european a
fost fracturat politic, in conditiile in care 90 la suta din gazele
naturale rusesti destinate Europei Occidentale trec prin Ucraina. Restul
trece prin Polonia, o alta tara ce a iesit din orbita
politica ruseasca. Pentru a evita aparitia unor conflicte, Rusia
a inceput deja construirea unei conducte prin Marea Baltica, ce o va lega
de Germania si apoi de Marea Britanie. Ea va costa 5 miliarde de euro
si nu va fi gata inainte de 2010. O alta modalitate de a transporta
gazele naturale fara probleme a devenit cea sub forma gazului
lichefiat (LNG), usor si mai ieftin de transportat cu ajutorul
mijloacelor folosite in cazul petrolului. Deosebit de mare interes
fata de gazul lichefiat rusesc manifesta la ora actuala
Germania, poate cea mai preocupata tara europeana de
securitatea aprovizionarii cu surse de energie.
In cadrul masurilor preconizate a se lua pentru cresterea
securitatii energetice a Romaniei, pe langa proiectul gazoductului european
Nabucco, Comisia Europeana
sustine ca masura de
crestere a securitatii energetice a Romaniei si interconectarea retelei
sale de distributie cu tarile din regiune. Comisia
Europeana va lansa un
pachet de masuri pe tema
securitatii si solidaritatii in domeniul energetic, punand
accentul pe coridorul sudic de gaz.
Interesul Romaniei este sa aiba reteaua de gaze
interconectata cu tarile din Romania. Ìn acest moment, compania
nationala de gaze Transgaz participa la lucrari de
interconectare cu Ungaria.
Comisia sprijina crearea unui operator regional de distributie,
desigur in cooperare cu autoritatile de reglementare din regiune,
pentru a creste interconectarea in regiune, pentru a permite fluxul de
electricitate si gaz din nord in sud si din vest in est.
Comisia Europeana pune accentul pe coridorul sudic de gaz, din care face
parte si conducta Nabucco, precum si pe interconectarea statelor
membre din Est la infrastructura europeana.
Ìn prezent, infrastructura din sud-estul Europei depinde in mare parte de Rusia
ca unic furnizor, datand din timpul Uniunii Sovietice si facand
tarile est-europene vulnerabile la intreruperile in furnizarea de
gaze.
Proiectul interconectarii retelelor de distributie din sud-estul
Europei a fost initial lansat de compania ungara MOL sub denumirea de
NETS in decembrie 2007, in cursul unei mese rotunde ce a avut loc la
Bucuresti si la care au participat Transgaz si OMV, precum
si companii din Bosnia-Hertegovina, Slovenia, Croatia si
Serbia.
Tot pentru cresterea securitatii energetice a statelor membre,
Comisia Europeana sustine activ realizarea coridorului sudic de gaz,
care include pe langa conducta Nabucco si conducta transcaspica
Turkmenistan-Azerbaijan, precum si interconectorul Grecia-Italia.
Comisia va mai propune si gestionarea eficienta a resurselor
strategice, revizuind directiva privind rezervele de petrol si cea privind
furnizarea de gaze. in loc sa investeasca in depozite de gaz,
costisitoare si putin eficiente, tarile sunt sfatuite
sa prevada solutii alternative, de exemplu de trecere
temporara a unor fabrici de la consumul de gaz la cel de petrol sau de
promovare a tehnologiei de carbune “curat” in tarile unde
rezervele de carbune sunt inca destul de consistente.
Pe langa proiectul gazoductului european Nabucco, Comisia Europeana sustine ca masura de crestere
a securitatii
energetice a Romaniei si interconectarea retelei sale de distributie cu tarile din regiune. Comisia Europeana va lansa un pachet de masuri pe tema securitatii si solidaritatii
in domeniul energetic, punand accentul pe coridorul sudic de
gaz.
Interesul Romaniei este sa aiba reteaua de gaze
interconectata cu tarile din Romania. Ìn acest moment, compania
nationala de gaze Transgaz participa la lucrari de
interconectare cu Ungaria.
Comisia sprijina crearea unui operator regional de distributie,
desigur in cooperare cu autoritatile de reglementare din regiune,
pentru a creste interconectarea in regiune, pentru a permite fluxul de
electricitate si gaz din nord in sud si din vest in est.
Comisia Europeana pune accentul pe coridorul sudic de gaz, din care face
parte si conducta Nabucco, precum si pe interconectarea statelor
membre din Est la infrastructura europeana.
Ìn prezent, infrastructura din sud-estul Europei depinde in mare parte de Rusia
ca unic furnizor, datand din timpul Uniunii Sovietice si facand
tarile est-europene vulnerabile la intreruperile in furnizarea de
gaze.
Proiectul interconectarii retelelor de distributie din sud-estul
Europei a fost initial lansat de compania ungara MOL sub denumirea de
NETS in decembrie 2007, in cursul unei mese rotunde ce a avut loc la
Bucuresti si la care au participat Transgaz si OMV, precum
si companii din Bosnia-Hertegovina, Slovenia, Croatia si
Serbia.
Tot pentru cresterea securitatii energetice a statelor membre,
Comisia Europeana sustine activ realizarea coridorului sudic de gaz,
care include pe langa conducta Nabucco si conducta transcaspica
Turkmenistan-Azerbaijan, precum si interconectorul Grecia-Italia.
Comisia va mai propune si gestionarea eficienta a resurselor
strategice, revizuind directiva privind rezervele de petrol si cea privind
furnizarea de gaze. in loc sa investeasca in depozite de gaz,
costisitoare si putin eficiente, tarile sunt sfatuite
sa prevada solutii alternative, de exemplu de trecere
temporara a unor fabrici de la consumul de gaz la cel de petrol sau de
promovare a tehnologiei de carbune “curat” in tarile unde
rezervele de carbune sunt inca destul de consistente.
In 2008, peste 40% din populatia Romaniei locuieste in mediul rural, putin peste 11% din adulti au terminat o facultate, iar aproape jumatate din copii sunt sub nivelul standardului european de alfabetizare. Avem doar 228 de kilometri de autostrada si cel mai prost sistem de sanatate din Europa.
Documentul face insa si o previziune sumbra: in 2030 vor ramane doar 19,7 milioane de romani, pentru ca, in 2050, populatia sa se „prabuseasca la 16,7 milioane. Va creste insa spectaculos speranta de viata: in 2050, aceasta va fi de 82 de ani pentru femei (fata de 75,4 ani in prezent) si de 77,5 ani pentru barbati (acum, 68,7 ani).
Peste 22 de ani vom atinge nivelul mediu de dezvoltare al tarilor din Uniunea Europeana, dar vom avea o populatie imbatranita, in continua scadere. Abia in 2030, agricultura romaneasca va putea produce la nivel european. Strategia pentru dezvoltare durabila a Romaniei arata ca pana in 2030 vom fi adoptat deja moneda euro, vom fi intrat in spatiul Schengen, iar economia va fi bazata pe servicii.
Pana sa atingem nivelul de dezvoltare din UE avem de recuperat decalaje uriase fata de Occident, in condttiile in care putina lume mai are rabdare sa prinda modernizarea Romaniei.
Deocamdata, dupa indicatorii de dezvoltare durabila – invatamant, sanatate, transporturi, dezvoltare regionala, agricultura – ne situam la sfarsitul clasamentului european, sub tarile noi membre ale UE.
Strategia, adoptata de guvern, estimeaza ca, in viitor, economia Romaniei se va baza pe dezvoltarea serviciilor - 65% din PIB, in 2020. Vom adopta moneda europeana in 2014. Unul dintre obiectivele pentru 2020 este decuplarea cresterii economice de degradarea mediului. Protejarea mediului necesita insa cheltuieli mari: 18 miliarde de euro, numai in perioada 2007-2013.
Doua noi centrale nucleare pana in 2030
Strategia fixeaza si tinte energetice, intre care: mentinerea suveranitatii nationale asupra resurselor primare, obtinerea a 33% din energie din resurse regenerabile in 2010 si construirea a doua noi centrale nuclear-electrice pana in 2030. Tot atunci, vom avea 8 metropole: Bucuresti, Timisoara, Constanta, Iasi, Brasov, Cluj- Napoca, Craiova si zona Galati-Braila.
Documentul, care urmeaza sa fie adoptat de Parlament si prezentat Comisiei Europene, face referiri si la orientarile de politica externa pe douazeci de ani: amplificarea parteneriatului strategic cu SUA, sprijin pentru extinderea NATO, un rol bine definit in Uniunea Europeana.
De asemenea, tot in acest orizont de timp vom fi capabili sa facem trecerea de la autostrada la drumuri transeuropene, cu toate ca nu avem deocamdata decat 228 km de autostrada, 21.500 km de drumuri nationale si locale modernizate si un numar mare de accidente pe sosele – 743 de morti la un milion de calatori. Dar, in perioada 2007 -2013 vor fi dezvoltate retelele de transport transeuropene si va fi relansat transportul maritim prin porturile de la Marea Neagra si Dunare.
De asemenea, cu toate ca suntem pe ultimul loc in Europa la indicatorul mortalitatii infantile si la imbolnavirile de tuberculoza, iar infrastructura sistemului de sanatate este sub media tarilor care au aderat la Uniune dupa 2004, se preveded ca in 2013 cetatenii ar putea beneficia de acces egal la serviciile de baza de sanatate. Vom incerca sa recuperam decalajele in perioada 2008-2010, construind 28 de noi spitale de urgenta.
Strategia, care face parte dintre ultimele documenete aprobate de fostul Guvern, face referire la tendintele de imbatranire si de micsorare a populatiei, datorate ratei scazute a natalitatii si exodului tinerilor. Vom scadea treptat, de la 21,2 milioane in 2013, la 19,7 milioane in 2020 si la 16,7 milioane in 2050. Strategia estimeaza ca tendinta de emigrare se va mentine, consemnand si numarul emigrantilor: 2 milioane. Speranta de viata in 2050 va fi de 82 de ani la femei si 77,5 la barbsti.
Cea mai rurala tara europeana
Romania este singura tara din Uniunea Europeana cu 45,1% din totalul populatiei care locuieste inca la tara. Aceasta nu numai ca beneficiaza de servicii medicale precare dar, in plus, cunoaste o rata generala de 46,9% din elevi sub nivelul alfabetizarii stiintifice. Aici avem un decalaj de 14 la suta diferenta de scolarizare intre mediul urban si cel rural. Doar 11,7% din adulti au studii superioare. Abia in 2030, invatamantul ar putea atinge nivelul mediu european.
In privinta agriculturii, strategia recomanda adoptarea unui nou plan pentru anii 2014-2020, pentru ca in 2030 sa ajungem sa avem produse agricole compatibile la nivel european. Acum avem 4.256.152 de exploatatii agricole, mai mici de 5 hectare, iar lucrul campului este afectat de lipsa de unelte si a sistemului de irigatii.
Absorbtia completa a fondurilor structurale si de coeziune europene poate fi considerata o sursa de crestere a PIB, care va aduce un supliment de crestere a acestuia de 15-20% pana in anul 2015, conform Strategiei. Ponderea acestora la PIB in 2008 este de 2,5 % si in perioada 2010-2013 va fi de 3%.
Pe de alta parte, contributia Romaniei la bugetul comunitar se va reduce treptat, de la 0,98% din PIB, in 2008, la 0,7 – 0,8% in 2013. Strategia estimeaza ca, pana in 2014, aprecierea leului fata de moneda euro va continua in limite moderate.
Fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu este sceptic in privinta capacitatii politicienilor romani de a depasi conditionarile politice, in beneficiul unor obiective pe termen lung. El se bazeaza pe precedentul Strategiei de Dezvoltare Durabila – Orizont 2025, document elaborat in doi ani, in perioada ultimului sau mandat, de un colectiv de cercetatori. „Am trimis-o pentru continuitate si domnului Basescu, si premierului si nici nu cred ca s-au uitat. Acum, vad ca inventeaza o alta strategie. Daca fiecare o ia de la zero, nu e bine , spune Ion Iliescu, Acesta a mai precizat ca a incercat sa mentina dezvoltarea durabila in dezbatere publica, organizand discutii pe cele opt regiuni de dezvoltare, cu invitati din partea presedintiei, guvernului, Camerelor de Comert, ingineri etc., insa de la presedintie nu a venit nimeni.
Romania ar putea trece la euro abia in 2015
Ramanand in domeniul prognozei, ar
trebui sa facem referire la un sondaj efectuat de Reuters pe un
esantion de 29 de analisti si strategi, care ajunge la concuzia
ca Romania ar putea adopta moneda europeana in 2015, fapt care
confirma estimarile de la inceputul lui 2008.
Banca Nationala a Romaniei vizeaza renuntarea la leu in favoarea
monedei unice europene in 2014.
Slovacia va deveni cea mai noua tara membra a zonei euro, cand
va adopta moneda unica europeana, in 2009, dar alte tari
europene mai au cativa ani pana acolo, potrivit sondajului Reuters.
Analistii se asteapta ca
Estonia si Lituania sa se alature zonei euro in 2012, iar Cehia,
Letonia si Polonia, in 2013. Aderarea Bulgariei la zona euro nu este
asteptata inainte de 2014, cu un an mai tarziu fata de
estimarile precedente.
Sondajul a confirmat, insa, estimarile din ianuarie pentru Ungaria,
care ar putea adera la zona euro in 2014 si Romania, pentru care data
adoptarii monedei unice europene este estimata la 2015.
“Perspectivele noastre privitoare la adoptarea euro in Europa Centrala au
devenit cumva mai putin optimiste”, a comentat un analist. Motivul principal al scaderii
optimismului este accentuarea recenta a inflatiei corelata cu
dezechilibrele externe continue. Inflatia in spirala si controlul
deficitelor bugetare sunt principalele provocari cu care se confrunta
toti potentialii candidati inainte ca acestia sa
renunte la monedele lor nationale.
Una dintre conditiile intrarii in zona euro prevede ca deficitele
guvernamentale sa nu depaseasca 3% din produsul intern brut
(PIB), iar inflatia sa nu depaseasca cu mai mult de
1,5 puncte procentuale media celor trei state membre ale Uniunii Europene (UE)
care au cea mai scazuta inflatie.
Slovacia ar putea sa isi reevalueze moneda nationala
inainte de a adopta euro in 2009, dar 13 dintre analistii chestionati
de Reuters au estimat ca e posibil ca Slovacia sa nu isi
poata mentine rata inflatiei in limitele criteriilor de la
Maastricht timp de doi ani dupa ce va renunta la coroana.
ßapte analisti estimeaza ca Cehia ar putea sa isi
reevalueze moneda nationala in urmatoarele luni, iar o parte
dintre analisti au spus ca am putea asista si la o depreciere a
leului si a forintului.
Analistii mai considera ca urmatoarea tara ce va adera
la UE, dupa aderarea din 2007 a Romaniei si Bulgariei, va fi
Croatia, dar pasul va fi facut cel mai devreme in 2009.
Estimarile mediene privitoare la data de aderare indica anul 2011 ca
data cea mai probabila. Macedonia, Muntenegru si Serbia ar putea
sa se alature Uniunii Europene in 2015, Albania si Bosnia in 2016,
dar Turcia nu va intra in UE mai devreme de 2020, potrivit sondajului Reuters.
Nimic nu ne va sta in cale
Noile reglementari, care modifica Legea
Codului Silvic, asigura cadrul legal pentru a permite reducerea suprafetei
fondului forestier national pentru explorarea si exploatarea
resurselor de petrol si gaze naturale, precum si pentru realizarea
retelelor de comunicatii si a retelelor de apa
potabila.
O alta prevedere ii vizeaza pe operatorii economici care au avut aprobari
de ocupare temporara a terenurilor din fondul forestier national, nu
le-au restituit apte de a fi impadurite, insa solicita noi
aprobari de ocupare. Astfel, noile reglementari precizeaza
ca este interzisa aprobarea ocuparii temporare de terenuri din
fondul forestier national pentru operatorii economici care nu au redat
circuitului silvic terenurile forestiere ocupate anterior in cadrul
aceluiasi ocol, terenuri apte de a fi impadurite. Exceptie fac
situatiile de urgenta, se arata intr-un comunicat al
Guvernului.
Deci, padurile pot fi taiate pentru exploatarea
resurselor de petrol si gaze. Suprafete
ale fondului forestier national pot fi reduse pentru exploatarea
resurselor de petrol si gaze naturale, precum si pentru realizarea
retelelor de comunicatii si apa potabila, in baza unei
ordonante de urgenta aprobate intr-una din ultimele
sedinte ale Guvernului Tariceanu. Perioada de timp pentru care
poate fi aprobata ocuparea temporara de terenuri din fondul forestier
este de maximum 10 ani, cu posibilitatea prelungirii pe perioade succesive de
maximum inca 10 ani.
Cum putem economisi 30% din costul facturii la energie electrica ?
In aceasta
perioada foarte multi analisti economici previzioneaza
viitorul in culori sumbre. Criza economica si energetica ne ingrijoreaza
deja pe toti.
Inainte de a dezvolta surse noi de energie, Asociatia Romana a
Electricienilor (AREL) crede insa ca e mai important sa folosim
cat mai rational energia de care dispunem. Prioritatea trebuie sa fie
economisirea energiei, capitol la care stam foarte rau. De aceea,
AREL lanseaza mai multe initiative legate de un consum mai economic.
ßtiti cum puteti economisi 30% din costul facturii la energie
electrica? AREL sustine ca acest lucru este posibil,cu
investitii modice si recuperare rapida.
Pe data de 15 decembrie 2008 Asociatia Romana a Electricienilor si
partenerul sau Keseco Romania va prezinta o solutie
revolutionara, o tehnologie a viitorului.
Economizorul
de energie, echipamentul care face miracole cu consumul duneavoastra de energie
electrica este KESECO ULTRA. Importat deja in 18 tari, KESECO ULTRA este
acum si in Romania.
KESECO ULTRA este un produs certificat ISO 9001:2000. Pentru stabilitate,
produsul a obtinut deja marcile CE, CMA, si in curand CSA.
KESECO ULTRA este recomandat in principal datorita raportului
pret-calitate, investitia amortizandu-se practic, (in functie de
consumul curent), intr-un interval de 12-15 luni. Durata de viata a
unui astfel de echipament depaseste 20 de ani. El poate fi folosit cu
succes atat in cazul consumatorilor casnici, cat mai ales in cazul
consumatorilor industriali.
Relatiile energetice intre Uniunea Europeana si Rusia
Dependenta sau interdependenta
Acesta este
titlul unei carti aparute, in noiembrie 2008, la editura
L’Harmattan, in colectia Inteprinderi si Management, care
intregeste dosarul dedicat de aceasta prestigioasa editura
pariziana Geopoliticii, Relatiilor Internationale si
Diplomatiei Energetice dintre Europa si Rusia. Autorul ei este francezul Liubou
Yavid-Reviron.
Subiectul cartii
este se dezvolta in jurul razboiului gazelor care se poarta
intre Rusia, pe de o parte si Ucraina si Belorusia, pe de alta
parte. Pornind de la acest, autorul releva vulnerabilitatea Uniunii
Europene in domeniul energetic. Descoperim faptul ca Rusia nu este un
partener destul de puternic pentru a sustine pozitia sa
dominanta de furnizor privilegiat al hidrocarburilor pentru Europa. Din
paginile cartii aflam de asemenea care este stadiul actual al
sectorului energetic rus si care sunt tendintele de evolutie ale
acestuia. Preocupat sa defineasca natura reala a relatiilor
energetice dintre regiunile luate in discutie, autorul ne propune o
viziune pertinenta asupra principalelor riscuri care sunt inerente acestor
tipuri de realtii.
Cuba a fost descrisa pana acum drept o tara a
contrastelor izbitoare. De acum se va putea spune ca de asemenea Cuba este
si o tara norocoasa, daca descoperirea
zacamantului de 20 de miliarde de barili va fi confirmata.
Descoperirea facuta
in Golful Mexic este mult mai mare decat estimasera specialistii
si propulseaza insula condusa de clanul Castro in topul primelor
20 de stat detinatoare de petrol din lume. Potrivit primelor
informatii, forarile vor incepe anul viitor si vor fi conduse de
una dintre cele doua companii de stat din Cuba: Cubanpetroleo sau Cupet.
“Daca se confirma, descoperirea va schimba toate datele problemei.
Guvernul cubanez va avea bani, iar tara nu va mai depinde de petrolul
strain”, a declarat, Kirby Jones, fondatorul unei asociatii de
comert cubanezo-american, cu sediul la Washington. La ora actuala,
Cuba extrage 60.000 de barili de petrol zilnic, cantitate ce acopera
aproape jumatate din necesarul tarii, restul de petrol fiind
importat din Venezuela.
Potrivit estimarilor acesta ar contine 525 de milioane de barili
Descoperirea a fost facuta langa portul Assaluyeh. O surpriza de proportii mai ales ca in zona nu fusesera descoperite decat zacaminte de gaze naturale. ßi asta nu e tot. “Au mai fost descoperite si alte cateva campuri, despre care publicul va fi informat in urmatoarele saptamani”, a spus ministrul Gholam-Hossein Nozari.
Anuntul a fost facut la doar cateva zile dupa ce ministrul a anuntat descoperirea unui alt camp petrolier, cu rezerve estimate la 233 milioane barili de petrol recuperabil (exploatate anterior) si rezerve totale de 1,1 miliarde barili, in provincia Khuzestan, din sud-vestul tarii. Iranul este deja cel de-al doilea producator de petrol din cadrul Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) cu rezerve de petrol estimate in prezent la aproximativ 130 de miliarde de barili.
O exploatare pentru care trebuie rezolvate cateva incertitudini
Oficiali ai Lundin Petroleum AB, o companie petroliera majora din Suedia, au declarat recent, intr-o conferinta de presa, ca au fost descoperite importante zacaminte de petrol in apropierea coastelor de nord ale Marii Caspice, in apele teritoriale ale Rusiei.
Descoperirea a fost facuta in timpul forarilor efectuate la platforma Morskaya-1 din regiunea Lagansky. Ìn apropierea acestei zone, LUKoil, cea mai mare companie petroliera privata rusa, a facut o descoperire asemanatoare acum un an.
Conducta ruseasca South Stream va fi gata in 2013
Rusii vor sa dicteze totul in privinta noii conductei, ceea ce ar putea da Europei noi batai de cap, devenind din nou martora unor disfunctii energetice cauzate de aceasta tara. Premierul ucrainean Iulia Timosenko, supranumita “printesa gazului” s-a simtit probabil incurajata in luarea sa de pozitie de faptul ca un alt gazoduct ar putea fi construit in regiune. Un nou proiect a fost negociat, potrivit presei economice internationale, de Timosenko si de administratia americana. El s-ar numi “Whitestream”. Compania americana GUEU-White Stream Pipeline Co. Ltd. a anuntat ca a demarat o serie de studii de marketing si fezabilitate referitoare la posibilitatea construirii si operarii unui gazoduct care sa faca legatura intre Georgia si Ucraina si Romania via Marea Neagra.
Conducta White Stream ar urma sa se intinda pe o lungime de 1.000 -1.300 de kilometri, in functie de ruta aleasa, dintre care 650 de kilometri pe fundul Marii Negre. Actualele specificatii tehnice presupun amplasarea unei conducte de 26 de inchi la o adancime de 2.000 de metri sub apa. Potrivit GUEU-White Stream, in faza initiala noua conducta ar urma sa transporte gaze naturale din Azerbaidjan, insa ulterior ar putea fi conectata si la alte surse de aprovizionare.
Proiectul ar urma sa rivalizeze direct cu South Stream, conducta pentru care exista deja acorduri intre Gazprom si partenerii sai europeni. South Stream ar urma sa traverseze Marea Neagra pentru a face legatura intre Rusia si Bulgaria, de unde se va imparti in doua ramuri, una spre Austria si cealalta spre Grecia, ajungand apoi pe coasta Italiei. La sfarsitul lunii noiembrie 2007 gigantul rus Gazprom si compania energetica italiana Eni au convenit infiintarea unei companii in valoare de 10 miliarde euro (14,8 miliarde dolari) care se va ocupa de constructia gazoductului South Stream.
In aceeasi etapa – de acord deja convenit intre parteneri – se afla si Nord Stream. Gazoductul, controlat de Gazprom, ar urma sa ajunga in Germania pe sub Marea Baltica. Desi chiar ieri noul premier polonez Donald Tusk luase drumul Moscovei pentru a o convinge sa modifice proiectul pentru a include si Polonia, Gazprom a refuzat oferta. Proiectul alternativ de gazoduct polonez nu este “nici foarte favorabil, nici acceptabil” pentru Rusia, a estimat Serghei Prihodko, consilier al prezidential. “Nord Stream nu poate fi oprit”, a sublinat Prihodko.
Bulgaria a acceptat si ea la inceputul anului la data de 18 ianuarie 2008 sa semneze un contract cu societatea rusa Gazprom pentru a participa proiectul gazoductului ruso-italian South Stream. Acesta rivalizeaza direct si cu proiectul european Nabucco, la care este parte si Romania. Totusi, in ciuda determinarii rusesti de a construi aceste rute in cel mai scurt timp posibil, presedintele roman este convins ca gazoductul nu va fi construit, in timp ce Nabucco va fi opertional incepand cu 2012.
De peste 70 de ani, Petroleum Economist este una dintre cele mai cunoscute marci in domeniul energetic la nivel mondial. In oferta lor se regasesc o revista lunara, o colectie de harti regionale si globale de specialitate, rapoarte, carti etc. Un alt element important pentru industria energetica de astazi este oferta Petroleum Economist de specializari organizate pentru companiile ce activeaza in acest domeniu. Unul dintre punctele forte pentru care Petroleum Economist este recunoscut in intreaga lume este organizarea de forumuri de nisa orientate pentru a satisface cerintele unor grupuri exclusiviste de manageri si directori executivi din domeniul energetic.
De serviciile si avantajele acestui brand beneficiaza nu numai zeci de companii nationale si internationale de top dar si agentii guvernamentale si ministere ale tarilor OPEC si OECD.
Revista Petroleum Economist apare lunar incepand din 1934 si este disponibila numai abonatilor. Aceasta ofera evaluari geopolitice si macoreconomice ale industriei de profil si este recunoscuta la nivel mondial pentru exprimarile pertinente si incisive asupra diferitelor probleme abordate.
Una dintre activitatile recunoscute international alte Petroleum Economist este oferirea anuala a unor premii, Petroleum Economist Awards, firmelor, persoanelor si proiectelor din domeniu energetic care au avut o activitate deosebita la nivel executiv in decursul anului anterior. Astfel, se ofera un nivel comun de evaluare a companiilor de diferite dimensiuni. Castigatorii si finalistii care ajung pe „lista scurta” la fiecare dintre categorii sunt recunoscuti ca lideri in domeniu de catre colegii lor.
Iata castigatorii premiilor Petroleum Economist 2008:
Categoria: Cea mai buna campanie de responsabilitate sociala la nivel de corporatie, castigator - Empresa Nacional del Petróleo (ENAP) cu proiectul „Promotion Plan for Wise Use of Wetlands” (Plan de promovare pentru utilizarea corespunzatoare a terenurilor mlastinoase);
Categoria: Cel mai bun program educational pentru tineret, castigator – Petronas cu proiectul “Petrosains’ Volunteers Scheme” (Voluntarii Petrosains);
Categoria: Initiative pentru energie „curata”, castigator - DONG Energy pentru proiectul “CO² Emission Reduction Schemes” (Schema de reducere a emisiilor de CO2)
Categoria: Compania energetica a anului 2007, castigator – Petrobras;
Categoria: Proiectul Inovativ al anului 2007, castigator - GTL.F1 AG, companii dezvoltatoare Joint Venture by StatoilHydro, PetroSA & Lurgi
Din aceeasi categorie, trebuie mentionate alte doua publicatii recunoscute in domeniul energetic: World Oil si Hydrocarbon Processing.
