|
|
|
RECEPTIA CANTITATIVA SI CALITATIVA A MARFURILOR DIN STICLA
Receptia marfurilor, proces secundar in sistemul tehnologic al magazinului, raspunde de o parte nevoilor de gestionare corecta a ofertei de marfuri, iar pe de alta parte, cerintelor de garantare a calitatii bunurilor.
Din punct de vedere tehnic, receptia la magazin nu prezinta deosebiri fata de cea realizata la depozitul de gros. Si la magazin, luarea in primire a marfurilor prin receptie presupune o verificare cantitativa(numarare, masurare, cantarire) si o verificare calitativa a marfurilor, in conformitate cu documentele insotitoare(factura, aviz de expediere) cu standardele de stat sau cu normele tehnice.
RECEPTIA CANTITATIVA
Se efectueaza prin numarare: fie per bucata sau servicii cu ajutorul documentelor insotitoare: nota de receptie, aviz, factura.
RECEPTIA CALITATIVA
Se poate executa concomitent cu receptia cantitativa, la marfurile de sortiment simplu sau in mod distinct, la marfurile de sortiment complex.
De precizat este inca faptul ca, la magazin verificarea calitativa se face din punct de vedere organoleptic.
Verificarea calitatii marfurilor pe cale organoleptica presupune efectuarea unor operatii comune tuturor marfurilor dar si a unor operatii distincte, in functie de natura produselor.
Opratiile comune sunt:
Verificarea existentei documentelor care trebuie sa insoteasca marfurile: documente de livrare(factura,aviz de expeditie), documente de certificare si garantare a calitatii(certificat de calitate, certificat de garantie).
verificarea ambalarii: daca materialul folosit este corespunzator produsului ambalat si daca este integru, nedeteriorat, estetica acestuia si functionabilitatea acestuia.
verificarea marcarii: daca cuprinde mentiunile necesare identificarii produsului, marca de fabricatie, daca au data fabricatiei si termenul de garantie.
Operatiile distincte:
In cadrul celor nealimentare in functie de materia prima din care s-
au obtinut si de particularitatile tehnice. In acest sens se dau citeva exemple:
identificarea tipului de sticla(comuna, cristal)
verificarea formei prin confruntarea cu produsul omologat
verificarea aspectului
verificarea culorii si decorului
verificarea executiei
1. Verificarea organoleptica
a) Ambalarea: se face diferit in functie de dimensiunile articolelor, destinatia si calitatea lor, astfel:
- in cutii de carton tip muscava, separate prin separatoare de carton tip fagure sau invelite in hirtie pelur;
- in pachete de hirtie protejate cu talas, paie, foite de hirtie, in lazi de lemn,iar articolele din categoria ambalajelor( borcane, butelii) se aseaza pe platane in straturi succesive, separate intre ele, acoperite cu foite de polietilena contractabila care se rigidizeaza prin introducerea intr-un cuptor electric, asigurindu-se astfel stabilitatea perfecta a acestora.
b) Dezambalarea: folosind uneltele necesare (ciocan, clesti, dalta) pentru deschiderea ambalajelor astfel incat acestea sa poata fi refolosite dupa golire.
c) Marcarea: fiecare unitate de ambalaj va cuprinde o eticheta de hirtie cu urmatoarele mentiuni:
- la articolele din sticla tip serviciu: marca de fabrica, denumirea comerciala a produsului, numar STAS, numarul lotului, luna si anul fabricatiei, pretul cu amanuntul, semne de protectie sau cuvintul" fragil"
- la paharele din sticla suprapusa sau de cristal se aplica o eticheta tip vigneta care cuprinde: marca fabricii si categoria" lux"
d) Aspectul si culoarea: se verifica, vizual aspectul exterior al produsului urmarindu-se depistarea defectelor.
e) Defecte:
Defecte de topitura ce pot sa apara sub forma de:
-incluziuni de sticla datorita neomogenitatii masei sticloase din punctul de vedere al compozitiei chimice: -ate, sub aspectul unor dungi serpuite
-vine, incluziuni sub forma de unde, mai pronuntate la suprafata, impiedicind vizibilitatea
-perle sau picaturi, incluziuni cu aspect de nod, terminate cu o coada datorita viscozitatii diferite a acestora fata de masa sticloasa care le inconjoara
-incluziuni de gaze in sticla, sub forma de musculite( forma sferica, dimensiuni mici si concentrate) sau sub forma de basicute(sferice, ovoidale, cilindrice) de diferite dimensiuni intre 0,3-0,8mm.
-incluziuni de corpuri straine sub forma de noduri, pietre, cu contur precis, provenite din partile netopite ale materiei prime.
Defecte de culoare( verde sau roz) datorita folosirii unei cantitati necorespunzatoare de decoloranti.
Defecte de fasonare care sunt de doua feluri:
-defecte de forma ca: abateri de la verticalitatea produsului; abateri de la planul gurii; conicitatea care apare sub forma ingustarii sau largirii conice a produselor de la forma cilindrica; abateri de la planul suprafetei de sprijin,acesta aparind inclinat, concav sau convex
-defecte de integritate care apar sub forma de lipituri, mustati( fire de sticla lipite de suprafata obiectului), zgirieturi, fisuri, nervuri, bavuri, rizuri si crestaturi
Defecte de recoacere care apar sub forma modificarii nuantei culorii sticlei sau de formarea produsului de la forma initiala.
Defecte care apar la finisarea produsului sub forma de slif intrerupt, zgiriat, perete strapuns, polizare neuniforma, coeziunea slaba a minerilor la locul lipiturii, iar ca defecte de decorare pot aparea: scurgeri de colorant, decor minjit sau asimetric, datorita utilizarii unor coloranti cu viscozitate diferita sau necorespunzatoare
Defecte care apar in timpul manipularii, transportului si depozitarii: aceste defecte pot aparea sub forma de zgirieturi, stirbituri, spargeri, voalarea suprafetei datorita umezelii ce influenteaza negativ luciul, transparenta si indicele de refractie.
2. Verificarea de laborator
a) Stabilitatea suprafetei de sprijin se verifica asezand produsele pe o suprafata plana si se apasa cu degetul in partea superiora. Acesta nu trebuie sa se balanseze.
b) Ovalitatea - se masoara doua diametre perpendiculare si se stabileste diferenta dintre ele, stiind ca la corpurile cilindrice nu trebuie sa depaseasca
1-1,5mm.
c) Verificarea dimensiunilor, capacitatii si masei - se efectueaza cu aparate si instrumente de masura corespunzatoare iar datele masuratorilor se confrunta cu cerintele STAS sau NT.
d) Rezistenta la soc termic - capacitatea articolelor de sticla de a rezista la variatii bruste de temperatura se verifica astfel: se incalzeste articolul din sticla pana la temperatura de 90°C si apoi se introduce intr-o baie cu apa rece cu temperatura de 15-20°C, dupa care se examineaza aspectul suprafetei sticlei care nu trebuie sa prezinte fisuri sau crestaturi.
e) Determinarea tensiunilor interne ale sticlei - tensiunile interne sunt forte intermoleculare, raspandite neuniform in masa sticlei, din cauza neomogenitatii chimice sau a nerespectarii curbei de racire. Aparitia lor micsoreaza rezistenta termica si mecanica articolelor din sticla. Tensiunile interne pot fi determinate:
- calitativ: cu ajutorul polariscopului
- cantitativ: prin intermediul polarimetrului.
Poliariscopul indica prezenta tensunilor interne in produs, cand exista o variatie a culorii violet(initiala) in culorile rosu, galben, alb sau aletele intermediare.
Receptia trebuie facuta cu multa exigenta pentru a se observa produsele necorespunzatoare calitativ. Furnizorul raspunde de viciile ascunse ale produsului care nu pot fi observate la receptie, dar nu raspunde fata de viciile aparent vizibile, pe care eventual comerciantul nu le-a sesizat datorita neatentiei sale.
