|
POLITICA DE PROMOVARE
1 Conceptul si continutul procesului de comunicare
2 Planificarea promotionala
3 Strategii de promovare
Obiectivele capitolului:
Dupa parcurgerea acestui capitol, veti fi capabil sa:
-prezentati componentele procesului de comunicare;
-intelegeti scopul si importanta procesului de planificare promotionala;
-identificati si sa definiti principalele instrumente ale mixului promotional;
-discutati metodele de stabilire a bugetului de promovare;
-evaluati diferitele alternative strategice de promovare.
Cuvinte si concepte cheie: proces de comunicare, AIDA, DAGMAR, buget
promotional, metoda procentajului din vanzari, metoda sumei disponibile, metoda
obiectivelor, mix promotional, publicitate, reclama, vanzari personale, relatii
publice, promovarea vanzarilor, strategia de impingere, strategia de tragere.
1 Procesul de comunicare
Politica de comunicare cuprinde toate masurile interne si externe
intreprinderii care actioneaza asupra cunostintelor, conceptiilor si
atitudinilor participantilor la piata fata de performantele intreprinderii.1
Procesul de comunicare poate fi construit cu ajutorul urmatoarelor elemente:
-sursa (o persoana, un grup sau o organizatie care doreste sa transmita un
mesaj altei persoane sau grup de persoane);
-mesajul (ansamblul cuvintelor, imaginilor si simbolurilor transmise de sursa
si destinate receptorului);
-codificarea (transformarea mesajului de catre sursa intr-un mod care sa
exprime simbolic ideea sau conceptul ce se doreste sa ajunga la cumparator);
-canalul de comunicatie (mijlocul prin care mesajul codificat urmeaza sa ajunga
la receptor -ziar, revista, televiziune, radio, panou stradal etc);
-decodificarea (interpretarea de catre receptor a simbolurilor transmise de
sursa);
-receptorul (cel caruia ii este adresat mesajul si care poate sa nu coincide cu
receptorul vizat de sursa);
-raspunsul (reactiile receptorului dupa expunerea la mesaj, respectiv
cosumatorul cumpara produsul, isi schimba atitudinea fata de acesta sau renunta
sa mai cumpere);
-feedback-ul (partea din raspuns care se intoarce la emitent);
-zgomotul sau perturbatiile (interferentele ce pot conduce la o percepere
incorecta a mesajului).
Pentru finalizarea proceselor de comunicare cu raspunsul asteptat (cumpararea
produselor), sunt utilizate asa-numitele modele ale ierarhizarii raspunsului
care urmaresc etapele parcurse de consumatori pana la procurarea produselor.
Dintre modelele clasice frecvent utilizate se pot distinge modelul AIDA si
modelul DAGMAR.
Modelul AIDA porneste de la ideea ca promovarea trebuie sa atraga atentia, sa
creeze interes, sa stimuleze dorinta si sa determine actiunea.
Conform modelului DAGMAR, pentru reusita procesului de comunicare trebuie
parcurse mai multe etape2: informarea, constientizarea, placerea, preferinta,
convingerea si satisfactia.
2 Planificarea promotionala
Avand drept obiectiv transmiterea de informatii referitoare la produsele
destinate vanzarii, activitatea promotionala este o componenta distincta a
procesului de comunicare.
Mecanismul comunicatiei promotionale incepe cu evaluarea situatiei interne si
externe relevanta din punctul de vedere al politicii de promovare, o analiza
SWOT care fixeaza punctele de reper pentru actiunile promotionale.
Obiectivele comunicarii, economice si psihologice, sunt stabilite in functie de
obiectivele de marketing ale intreprinderii, precum si in functie de
grupele-tinta urmarite.
Stabilirea strategiei de comunicare trebuie sa aiba in vedere enuntarea
punctelor-cheie ale actiunilor comunicative ale intreprinderii si pe aceasta
baza structurarea bugetului promotional pe fiecare instrument utilizat.
Controlul efectelor comunicarii concluzioneaza asupra activitatii desfasurate
si ia masuri corective daca aceasta se impune.
In concluzie, o concentrare a activitatii de planificare promotionala se poate
structura pe trei etape: stabilirea obiectivelor, determinarea bugetului
promotional si stabilirea mixului promotional.
Obiectivele strategiei promotionale
Obiectivele urmarite cu ajutorul politicii de promovare sunt:
-influentarea cererii pentru produsul ce urmeaza a fi promovat, influenta ce
poate conduce la:
-cresterea consumului in conditiile pastrarii preturilor la acelasi nivel;
-reducerea atitudinii negative pe care consumatorul o dezvolta datorita
cresterii preturilor;
-informarea si convingerea potentialilor - modul in care sunt utilizate anumite
instrumente promotionale pentru a informa clientii despre existenta unui produs
si pentru a-i convinge sa-si procure produsul respectiv, variaza in functie de
specificul activitatii desfasurate.
-informarea distribuitorilor si agentilor de vanzare - scopul este nu atat sa
determine consumatorul sa caute un produs ci mai ales sa stimuleze agentii de
vanzare sa caute cat mai multi clienti;
-imbunatatirea imaginii intreprinderii - uneori eforturile promotionale nu
urmaresc neaparat cresterea vanzarilor la un anumit produs, ci mai ales
imbunatatirea imaginii de ansamblu a intreprinderii, atat printre consumatori
cat si printre concurenti.
Aceste obiective de comunicare ce urmaresc atat aspectul informativ (atragerea
atentiei asupra ofertei intreprinderii, cunoasterea marcilor si produselor,
prezentarea avantajelor produselor) cat si aspectul afectiv (captarea interesului
fata de oferta intreprinderii, imbunatatirea imaginii
produsului/intreprinderii, castigarea unei pozitii mai bune in ierarhia
consumatorilor) au drept scop final realizarea obiectivelor de natura economica
ale organizatiei: cresterea cifrei de afaceri, marirea cotei de piata,
rentabilitatea etc.
Bugetul activitatii promotionale
Structura mixului promotional depinde in mare masura si de resursele financiare
destinate activitatilor promotionale, adica de bugetul promotional.
Pentru determinarea marimii bugetului promotional se pot utiliza mai multe
metode (tabel nr.10.1):
-metoda procentajului din vanzari - este o metoda foarte raspandita ce
presupune aplicarea unui procent la volumul vanzarilor (actual sau anticipat)
sau la pretul de vanzare.
-metoda imitarii concurentei - este o metoda curent utilizata si presupune ca
intreprinderea sa aloce pentru activitatea promotionala o suma comparativa cu
cea a concurentilor sai.
-metoda sumei disponibile - este o metoda utilizata in special de micile intreprinderi
si presupune stabilirea resurselor disponibile activitatii de comunicare ramase
dupa acoperirea celorlalte cheltuieli ale intreprinderii;
-metoda obiectivelor - presupune ca marketerul sa stabileasca clar ce doreste
sa faca promovarea pentru intreprindere. Pentru aceasta, se stabilesc
principalele obiective urmarite, modalitatile de atingere a acestor sarcini si
costul intregii activitati. Totalul acestor costuri determina tocmai bugetul
promotional.
Tabel nr.1 Metode de stabilire a bugetului promotional
TODA
AVANTAJE
DEZAVANTAJE
Procentului din vanzari
Simplu de utilizat; permite cresterea bugetului in perioadele cu vanzari ridicate;
Nu ofera si o modalitate de distribuire a
resurselor pe instrumente promotionale;
nu asigura posibilitatea cresterii vanzarilor in perioadele cu activitate
slaba;
Imitarii concurentei
Tine cont de activitatea concurentei; determina o stabilizare a concurentei;
Poate conduce la situatia ca nici un concurent sa
nu-si imbunatateasca pozitia pe piata; presupune ca si concurenta sa aiba
aceleasi obiective;
Sumei disponibile
Presupune fonduri limitate; stimuleaza
creativitate, urmarindu-se rezultate maxime cu resursele disponibile;
Nu tine cont de obiectivele de marketing;
Obiectivelor
Se bazeaza pe realizarea obiectivelor de comunicare; concentrarea asupra acestor obiective determina utilizarea fondurilor cu eficienta maxima.
Presupune ca toate obiectivele prezinta aceeasi importanta in distribuirea fondurilor; dificultati in estimarea costurilor necesare atingerii diferitelor obiective.
Sursa: G.A.Churchill Jr., J.P.Peter, MARKETING- creating value for
customer,Irwin Inc.&Austen Press, Burr Ridge, 1995
Intre marimea bugetului promotional si strategia promotionala adoptata de
intreprindere exista o legatura de interconditionare, respectiv marimea
bugetului promotional determina tipul de strategie de promovare accesibila
intreprinderii (bugetul este calculat prin metoda sumei disponibile) sau daca
marketerii considera ca o anumita strategie de piata este mai eficienta in
situatia data, in functie de acesta se determina bugetul promotional (folosind
metoda obiectivelor).
In final, trebuie stabilit modul in care bugetul promotional va fi cheltuit
pentru diferitele instrumente promotionale.
Instrumentele mixul promotional
Mixul promotional consta in selectarea si combinarea principalelor instrumente
promotionale - publicitatea, promovarea vanzarilor, relatiile publice si
vanzarea personala - in vederea stimularii dorintei de cumparare pentru un
anumit produs sau serviciu, sau pentru a impune pe piata imaginea
intreprinderii.
Publicitatea: orice forma impersonala de promovare si prezentare a unor idei,
bunuri, servicii sau chiar intreprinderi, prin intermediul cuvintelor,
imaginilor sau sunetelor, care este platita de un sponsor precis identificat.
Publicitatea ofera o mare flexibilitate, existand posibilitatea de a se adresa
atat unei audiente foarte largi cat si posibilitatea de concentrare pe un
segment de piata ingust. Intreprinderea (sponsorul) poate controla continutul
mesajului transmis si locul de transmitere. Obiectivul principal este sa se
ajunga la o audienta cat mai mare, cu un cost rezonabil, pentru a informa
publicul de existenta intreprinderii sau produsului si pentru a crea atitudini
favorabile.
Desi, de obicei, reclama era privita ca instrument promotional distinct, cercetarile
mai recente o includ in cadrul publicitatii, precizandu-se totusi si aspectele
care o diferentiaza de aceasta.3 Reclama este o forma impersonala de comunicare
prin care se mentioneaza favorabil un produs, serviciu sau intreprindere.
Reclama poate fi o simpla mentiune sau stire in mass-media, scopul sau fiind sa
ofere informatii publicului larg, sa creeze si sa mentina o imagine favorabila
(aceste stiri pot sa contina .si unele referiri negative si de aceea necesita o
atentie sporita);
Promovarea vanzarilor: acordarea de stimulente pe termen scurt cu scopul de a
incuraja clientii sa incerce si sa achizitioneze un anumit produs sau serviciu.
Aceasta modalitate promotionala utilizeaza cupoanele, mostrele gratuite,
reducerile de pret, vanzarile grupate, jocuri, concursuri si demonstratiile
s.a. si castiga o popularitate tot mai mare printre consumatori. Costul pe
consumator este moderat, flexibilitatea medie dar intreprinderea controleaza in
totalitate mesajul transmis si locul de plasare. Acest instrument urmareste
cresterea vanzarilor pe termen scurt prin stimularea impulsului de cumparare;
Vanzarile personale (vanzari profesionale): comunicarea directa, nemijlocita cu
unul sau mai multi clienti potentiali pentru a-i informa si convinge sa cumpere
un produs sau serviciu. Marile companii aloca pentru vanzarile personale mult
mai multi bani decat pentru oricare alt element al mixului promotional.
Datorita faptului ca pune in contact direct agentii de vanzare cu cumparatorii,
vanzarile personale pot fi un instrument promotional mult mai convingator decat
publicitatea, dar mesajul promotional ajunge la un numar mult mai mic de
posibili cumparatori. Costul este mare pe consumator, dar mesajul este specific
in functie de consumatorul vizat, flexibilitatea acestui instrument fiind
foarte ridicata. Obiectivul principal este de a intra in contact direct cu
consumatorii, de a rezolva problemele si intrebarile puse de acestia pentru ca
in final sa se incheie vanzarea;
Relatiile publice, ca instrument de comunicare, includ planificarea,
organizarea si controlul tuturor actiunilor desfasurate de o intreprindere
pentru a atinge obiectivele de comunicare stabilite si pentru a dezvolta o
relatie de incredere si intelegere cu piata. Obiectivele relatiilor publice se
refera atat la mentinerea unor relatii publice pozitive cu toti colaboratorii,
concurentii si cu publicul, asigurand astfel si o imagine favorabila
intreprinderii, cat si la neutralizarea si contracararea informatiilor si
atitudinilor negative.
Activitatile de relatii cu publicul cuprind: colaborarea cu presa (conferinte
si declaratii de presa, rapoarte despre produse destinate mass-media), masuri
ale dialogului personal (cultivarea relatiilor cu liderii de opinie,
reprezentantii presei, prelegeri in universitati), activitati cu grupele-tinta
(prezentarea intreprinderii vizitatorilor, sponsorizarea activitatilor sportive
si social-culturale ale comunitatii, expozitii), actiuni interne ale
intreprinderii etc.4
Desi mixul promotional poate fi construit cu ajutorul acestor patru
instrumente, marketerul poate opta pentru unul sau mai multe din aceste
modalitati pentru a promova un produs. De asemenea, daca intreprinderea ofera
pe piata mai multe produse sau linii de produse, atunci va cauta sa promoveze
fiecare produs sau linie de produs printr-un mix distinct.
Mai multi factori influenteaza structura unui mix promotional: obiectivele
urmarite, specificul pietei tinta, caracteristicile produsului, costul fiecarui
element promotional etc.
3 Strategii de promovare
Dupa stabilirea obiectivelor urmarite de politica promotionala si dupa
elaborarea bugetului promotional, marketerul trebuie sa decida asupra
strategiei de promovare. In functie de scopul urmarit prin activitatea de
promovare intreprinderea poate utiliza variate strategii promotionale.
In cazul in care se urmareste promovarea imaginii se pot avea in vedere doua
variante: strategia de promovare a imaginii si strategia de extindere a
imaginii, care cuprind mai multe optiuni strategice:
-strategia de informare in cadrul pietei;
-strategia de stimulare a cererii ;
-strategia de diferentiere a ofertei;
-strategia de stabilizare a vanzarilor.
Modul de desfasurare in timp a activitatii promotionale conduce la
diferentierea optiunilor strategice in:
-strategia activitatii promotionale permanente;
-strategia activitatii promotionale intermitente.
In cazul in care intreprinderea urmareste patrunderea pe piata sau cucerirea
unei piete, ea are urmatoarele variante strategice:
-strategia concentrata -intreprinderea isi concentreaza efortul promotional
spre un singur segment de piata;
-strategia diferentiata -intreprinderea va adopta un mix promotional pentru
fiecare segment de piata deservit;
-strategia nediferentiata - intreprinderea se adreseaza intregii piete cu
acelasi mix promotional.
Cea mai cuprinzatoare clasificare imparte strategiile promotionale in:
-strategii de impingere (push strategy);
-strategii de tragere (pull strategy)5 .
- Strategia push (de impingere) presupune ca marketerul sa promoveze produsul
doar catre urmatorul participant la procesul de distributie, care va continua
aceasta strategie cu urmatorii membri ai canalului de distributie pana ce
produsul va fi promovat direct potentialilor clienti. Este strategia utilizata
de producatorii care isi trimit personalul de vanzare sa descopere noi puncte
de desfacere si noi clienti.
Prin urmare, fiecare membru al canalului de distributie impinge produsul catre
urmatorul participant, pana ce acesta ajunge la client.
- Strategia pull (de tragere) implica activitati de marketing, mai ales
publicitate si promovare pe piata de consum, directionate catre utilizatorul
final si menite sa-l faca pe acesta sa solicite produse de la intermediari,
determinandu-i astfel pe acestia din urma sa comande produsele la producatori.
Bibliografie:
1. Anghel., L. Marketing, Editura ASE, 2000;
2. Balaure, V. (coordonator) Marketing, Editura Uranus, Bucuresti, 2000;
3. Blythe, J. Comportamentul consumatorului, Editura Teora , Bucuresti;
4. Booz, Allen & Hamilton New Products Management for 1980's, Marketing,
Management and Strategy, edited by Ph. Kotler, K.Cox, Third Edition, Prentice
Hall Inc, New Jersey, 1984;
5. Catoiu I., Teodorescu N. Comportamentul consumatorului. Teorie si practica,
Editura Economica, Bucuresti, 1997;
6. Churchill,G.A Jr, Peter, J.P. Marketing: creating value for customers,
Richard D. Irwin, Inc.&Austen Press, Burr Ridge, 1995;
7. Evans,J.Berman, B. Marketin, 4th Edition, MacMillan Publishing Company, New
York, 1990;
8. Florescu, C. (coordonator) Marketing, Editura Uranus, Bucuresti, 2001;
Foltean, F.Ladan, L. (coordonatori)
Marketing, Editura Brumar, Timisoara, 2001;
10. Kotler, Ph. Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997
11. Kotler , Ph. Armstrong, G. Saunders, J. Wong, V.Principiile marketingului,
Editia Europeana, Editura Teora, Bucuresti, 1998;
12. Magrath, A.J. Strengthen brands with 8 essential elements, Marketing Annual
Edition, 1991/1992, Dushkin Publishing Group, Inc,1991;
13. Magrath A. J,. Hardy K. G, Avoiding the Pitfalls in Managing Distribution
Channels, in volumul Marketing, Anual Edition, 90/91, edited by J. E.
Richardson, Pepperdine University;
14. Malcomete P., Marketing, Fundatia Academica 'Gheorghe Zane',
Iasi, 1993;
15. Meghisan, Gh. Nistorescu, T. Bazele marketingului, Editura Economica,
Bucuresti, 1998;
16. Myers, J.H. Marketing, McGraw-Hill Inc.,New York, 1986;
17. Pop, N. Al.. Marketing, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994;
18. Prutianu, St.Munteanu,C. Caluschi, C.Inteligenta Marketing Plus, Editura
Polirom, Bucuresti, 1999;
1 Stancioiu, A.-F. Strategii de marketing in turism, Editura economica,
Bucuresti, 2000;
20. Wasson, C.R. The Importance of the Product Life Cycle to the Industrial
Marketer,Marketing Management and Strategy edited by Ph. Kotler, Keith Cox, 3rd
Edition,Prentice Hall,Inc,New Jersey, 1984;