|
|
|
Particularitatile pietei resurselor materiale
Circulatia si gestionarea resurselor materiale se face in mod diferit in functie de tipul economiei existent, astfel :
in economia capitalista (de piata) resursele materiale circula pe baza principiilor de marketing, piata avand un caracter liber, concurential;
in economia centralizata (totalitara) resursele materiale circula planificat, dirijat;
in economia de tranzitie se intalnesc atat aspecte ale circulatiei libere cat si ale celei centralizate.
Exista deosebiri semnificative intre piata bunurilor de consum finale si cea a produselor intermediare, particularitati pietei resurselor materiale sunt urmatoarele :
a) Piata resurselor materiale este mai concentrata coparata cu cea a bunurilor de larg consum, intalnindu-se un numar mai restrans de ofertanti si beneficiari, pentru unele produse se poate vcorbi chiar de oligopol al ofertantului (exemplu piata tractoarelor, a ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si ierbicidelor etc).
b) Cererea de resurse materiale este deviata din cererea consumatorilor finali ceea ce genereaza necesitatea unui studiu complex a cererii de produse intermediare, pornindu-se de la cererea produselor finale realizate cu ajutorul resursele materiale de catre unitatile de productie agricole si alimentare
c) Motivatia cumpararii produselor intermediare este mai rationala, are un caracter tehnico-economic si are la baza incadrarea produselor respective in tehnologia practicata de unitatile productive (agricole si alimentare beneficiare de resurse materiale), incadrarea in parametrii tehnici, tinandu-se cont de serviciile ce insotesc livrarea unor mijloace tehnice, de asistenta tehnica care se asigura beneficiarului in perioada de garantie, depiesele de schimb ce insotesc utilajele , pregatirea personalului, etc.
Motivatia cumpararii de bunuri destinate consumului final se bazeaza mai mult pe argumente psihologice, emotionale, preferinte, traditii, design, culoare, modele, mod de prezentare, ceea ce nu se intalneste la produsele intermediare.
d) Tranzactiile comerciale pentru resursele materiale necesita o perioada mai lunga de timp, discutiile in vederea finalizarii tranzactiilor se desfasoara intre echipe de specialisti, analizandu-se toate condittiile ofertei alaturi de calitatea resurselor materiale ca atare. In unele cazuri tranzactiile se incheie prin reprezentante comerciale, iar pentru utilajele complexe se apeleaza la societati de consultanta care ofera informatii asupra furnizorilor si produselor sale.
Costurile suplimentare efectuate in timpul negocierilor sunt compensate prin efectele economice obtinute, cum ar fi : realizarea unor randamente superioare, consumuri specifice mai mici, costuri reduse, calitate superioara, preturi de vanzare a produselor finale mai mari, profituri pe unitatea de produs final mai mari, etc.
e) In condittiile trecerii la economia de piata, piata resurselor materiale se caracterizeaza prin aceea ca, atat ofertantii cat si purtatorii cererii sunt agenti economici autonomi, specializati in circulatia bunurilor, piata avand un caracter deschis (liber), dar cu un regim specific. Cererea are in acest caz un caracter ferm si formeaza obiectul unor contracte economice, deasemenea, ferme.
f) Politica de produs are ca trasatura principala faptul ca cerere este deviata din cererea de consum final, ceea ce face ca aceasta (politica de produs) sa se adapteze tehnologiilor de productie din intreprinderea beneficiara .
Pentru agricultura, caracterul organic al productiei determina o autoproducere in mare masura a unor resurse materiale de natura agricola. In acest sens este foarte important ca managerii (organele de decizie) sa-si fundamenteze hotararile de achizitionare a diferitelor resurse materiale sau de producere in cadrul intreprinderii a resurselor biologice, tinand seama de costul de achizitie si de efectele pozitive in lant ale utilizarii unor resurse de mai buna calitate (ex. achizitionarea de seminte selectionate de la SEMROM sau UNISEM, etc). In acest sens, nu numai efortul de achizitie sau productie trebuie luat in calcul, cI si efectul obtinut (mai mare cand este vorba de resurse materiale de calitate).
g) Referitor la politica de pret pentru resursele materiale preturile sunt in mai mare masura influentate de costul de productie, in sensul ca desi pretul de vanzare se formeaza pe piata in functie de cerere si oferta, totusi avand in vedere destinatia productiva a acestor produse, costul de productie are o pondere mai mare in totalul pretului, in cazul resurselor materiale in comparatie cu bunurile de consum (sau altfel spus marja de profit este mai mica). La bunurile de consum final, mai ales la cele de lux, pretul de vanzare cu amanuntul poate fi de cateva ori mai mare decat costul de productie, acest aspect se datoreaza canalelor lungi de distributie, TVA+ului practicat, impozitelor si taxelor platite statului care sunt mai mari.
In unele cazuri unele resurse materiale utilizate in agricultura sunt sustinute de catre bugetul statului, prin diverse forme , cum ar fi : cupoane pentru a achizitiona samanta, ingrasaminte, executarea lucrarilor mecanice, dobanda bonificata pentru achizitionarea de utilaje, etc. Uneori, statul sprijina producatorii agricoli in achizitionarea de resurse materiale, mai ales a celor deficitare prin scutiri de taxe la import.
h) In politica de distributie trebuie retinut ca in cazul resurselor materiale canalele de distributie sunt scurte, cu verigi intermediare mai putine sau fara intermediari, canalul fiind, in cele mai dese cazuri , de genul producator-beneficiar. De asemenea, canalele sunt inguste, fiind un numar mic de producatori si intermediari , respectiv ceva mai multi beneficiari (canalul se lateste catre beneficiari). Distantele parcurse de resursele materiale pot fi foarte lungi, existand cazuri cand exista un singur producator sau distribuitor in toata tara.
In cele mai dese cazuri intreprinderile care dispun de fonduri financiare, cumpara direct de la producatorul de resurse materiale sau de la reprezentantele comerciale ale acestuia. Comertul prin intermediari are o pondere mai mare pentru intreprinderile de dimensiuni mici (fara putere financiara).
Logistica de distribuire are, de asemenea, o serie de caracteristici aparte, deoarece, mai ales pentru liniile de fabricatie sau utilaje grele, sunt necesare operatiuni de asistenta tehnica pe perioada transportului si montarii. Depozitarea resurselor materiale , in marea lor majoritate nu necesita operatiuni specifice, cu exceptia medicamentelor si a materiilor prime de natura agricola (mai ales a celor perisabile).
i) Referitor la politica promotionala, pentru produsele de consum final aceasta se realizeaza cu preponderenta prin publicitate. Pentru produsele intermediare, politica promotionala se face prin prospecte, pliante, cataloage in care sunt prezentate caracteristicile tehnice ale produsului prin reprezentante comerciale, targuri, expozitii, demonstratii prectice, etc.
In cazul unor mijloace tehnice, demonstratiile practice se fac in mod obligatoriu, fie la producator, fie de beneficiar pentru ca beneficiarul sa constate utilitatea acestora. La produsele de natura agricola beneficiarii nu se multumesc cu buletine de analiza ci se efectueaza analize propriu-zise de laborator (element ce poate fi prevazut si in contract); astfel la produsele de natura vegetala se stabileste gradul de germinatie, continutul in impuritati, starea fito-sanitara, ect.
Produsele care intra in structura ofertei din cadrul pietei resurselor materiale se particularizeaza si ele prin cateva trasaturi caracteristice, dintre care cele mai importante sunt :
a) conditioneaza, prin locul pe care-l ocupa in procesul de productie, intreaga activitate a unitatii economice utilizatoare. Aceasta particularitate influenteaza asupra importantei, regularitatii si calitatii productiei, pretului de vanzare a produselor finite si a valorii serviciilor, termenelor de livrare, posibilitatilor de realizare a programelor de productie si comercializarea catre unitatile utilizatoare, etc;
b) forma, compozitia, caracteristicile, prezentarea, calitatea, utilizarea si randamentul resurselor materiale sunt strict delimitate din punct de vedere tehnic, ceea ce face ca sa fie alese, incercate si achizitionate in functie de acesti parametrii;
c) resursele materiale au o durata de intrebuintare diferentiata in functie de specificul procesului de productie la care participa, precum si de intensitatea (gradul de solicitare) la care sunt supuse. Acest aspect are semnificatie dintr-o dubla perspectiva : cea a utilizatorului (care apreciaza parametrii produselor ce cuantifica performante tehnice cum ar fi : perioada de functionare garantata, randamentele medii ce sunt obtinute etc.) si cea a producatorului ( care urmareste cresterea responsabilitatea pentru buna functionare a produselor si pentru interventia rapida si de calitate in cazul remedierii unor deficiente intervenite pe parcurs, daca este vorba de masini si utilaje agricole);
d) resursele materiale, dupa o anumita perioada de utilizare, conserva o valoare reziduala atasata acestor bunuri, care reprezinta un indiciu foarte important pentru stabilirea coordonatelor de perspectiva ale pietei in profil secvential;
e) resursele materiale contureaza o piata cu o structura aparte si cu modificari relativ mai lente decat in cazul bunurilor de consum etc.
Aceste trasaturi definesc, in buna masura, contextul abordarii problematicii asigurarii si gestionarii resurselor materiale, ele se manifesta diferit de la o etapa la alta, in raport cu schimbarile ce au loc in structura si potentialul resurselor materiale pe care le ofera sursele de furnizare, in fluctuatiile de pret care au loc pe piata, in strategiile pe care le adopta detinatorii de resurse, furnizorii acestora fata de evolutia cererii de pe piata. etc.
