|
|
|
Particularitatile resurselor umane in turism
In realizarea activitatii turistice, resursele umane constituie un factor ce asigura functionalitatea celorlalte componente ale ofertei. Factorul uman transforma resursele naturale si materiale din potentiale in efective.
Volumul si calitatea activitatii turistice depind intr-o masura mare de incadrarea cu personal, de numarul lucratorilor si nivelul de calificare al acestora. Evolutia turismului se afla in corelatie directa cu dinamica si structura personalului. Rolul factorului uman creste pe masura sporirii exigentelor consumatorilor fata de calitatea serviciilor, la randul sau dezvoltarea turismului avand consecinte asupra utilizarii resurselor umane prin crearea de noi locuri de munca, determinarea unui nivel mai ridicat de instruire si a unor structuri profesionale pe functii.
Asadar, relatia dintre turism si capitalul uman este complexa, de interconditionare. Turismul imprima muncii prestate in acest sector o suma de caracteristici care se reflecta asupra nevoii fortei de munca si efectelor folosirii acesteia. Printre cele mai importante trasaturi pot fi enumerate :
consum mare de munca vie ;
raspundere materiala
si morala superioara ;
nivel relativ ridicat si
complex de pregatire;
relatii directe lucrator
- client ;
sezonalitate accentuata ;
utilizarea muncii cu timp partial.
Consumul de munca vie este superior altor ramuri cu dimensiuni sau productie apropiata. Necesarul de munca la unitatea de produs este unul dintre cele mai ridicate, ceea ce presupune un numar mai mare de lucratori si conduce la o productivitate a muncii mai redusa. Aceasta situatie este rezultatul faptului ca mecanizarea si automatizarea au o sfera de aplicare relativ limitata, realizandu-se un numar mic de operatiuni.
Raspunderea materiala si morala ridicata decurge din implicarea nemijlocita a unei parti importante a lucratorilor din turism in procesul servirii consumatorilor. Raspunderea materiala este determinata de valorile materiale pe care le au in grija si le gestioneaza. Munca lucratorilor presupune alaturi de realizarea unor elemente de ordin cantitativ - volum de servicii prestate, de marfuri comercializate, numar de turisti serviti si indeplinirea unor cerinte de ordin calitativ precum cele legate de nivelul servirii sau gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor.
Astfel, lucratorul din turism are un rol determinant in stimularea cererii, formularea deciziei de cumparare, formarea si mentinerea interesului pentru un anumit produs turistic sau destinatie de vacanta, unitate hoteliera sau de alimentatie, mijloc de transport sau forma de agrement si determinarea in acest fel a revenirii turistului.
Dezvoltarea turismului si sporirea exigentelor consumatorilor antreneaza o crestere a raspunderii materiale si morale a personalului.
Astfel, in procesul de selectie va trebui sa se tina seama atat de pregatirea profesionala, cat si de calitatile morale ale lucratorilor in tot ceea ce priveste corectitudinea, rabdarea, capacitatea de a descifra trasaturile de caracter ale turistului si de a anticipa nevoile acestuia.
O alta trasatura a lucratorului din turism, esentiala, este pregatirea acestuia la un nivel ridicat si complex, intrucat munca din turism reclama pe langa cunostintele de ordin tehnic, specifice fiecarui sector si un nivel general de instruire si cultura ridicat.
Lucratorul care intra in contact cu turistii straini trebuie sa cunoasca o limba de circulatie internationala, sa fie in masura sa prezinte valorile turistice ale zonei in care isi desfasoara activitatea, informatiile oferite sa fie corecte si utile.
Comportamentul lucratorului din turism trebuie sa fie civilizat, elegant, sa intretina un climat destins, relaxant, de incredere. De asemenea, in perioadele de varf, acesta este chemat sa faca fata solicitarilor de diferite tipuri, ceea ce presupune o pregatire profesionala buna si o conditie fizica adecvata.
In crearea unei atmosfere agreabile, un rol important il detin insusirile fizice si tinuta care, alaturi de celelalte cerinte, constituie un criteriu de selectie a personalului.
Munca in turism se mai caracterizeaza si prin contactul direct dintre lucrator si turist prin participarea turistului intr-o anumita proportie la realizarea serviciului propriu-zis.
Participarea nemijlocita a turistului la realizarea prestatiei are o serie de implicatii asupra organizarii productiei si consumului si a necesarului de personal. Pentru aceasta trebuie sa se cunoasca piata, mai ales cererea, pentru specializarea unor angajati pentru aceste activitati.
Contactul direct lucrator - client impune exigente sporite in ceea ce priveste pregatirea profesionala de specialitate si cea psihica a lucratorului, dar si informarea si educarea turistului.
Intre particularitatile muncii in turism se inscrie si ocuparea sezoniera ce duce la o fluctuatie mare a personalului. Conditiile naturale, organizarea vietii economice si sociale determina variatii semnificative ale circulatiei turistice de la o perioada la alta. Acestea antreneaza oscilatii asemanatoare in ocuparea fortei de munca cu efecte negative asupra angajatilor si a rezultatelor muncii lor, intrucat numarul mare de lucratori care sa faca fata cerintelor din perioadele de maxima activitate reduce exigenta privind selectia acestora.
De asemenea, fluctuatia mare a personalului reduce nivelul satisfactiei in munca a lucratorilor din cauza veniturilor mai reduse si incurajeaza migratia spre sectoarele cu activitate permanenta, sporind complexitatea problemelor carora trebuie sa le raspunda politica in domeniul resurselor umane.
Specificitatea activitatii turistice genereaza practicarea in masura mai mare decat in alte sectoare a muncii cu timp partial, a modelelor "flexibile" ale ocuparii personalului. Este vorba de angajari in week-end, cu prilejul diverselor evenimente sau sarbatori, pentru anumite activitati (ghizi, instructori sportivi, serpasi). Aceste formule intalnite tot mai des raspund atat nevoilor turistilor, cat si celor ale unor segmente ale populatiei (femei, pensionari, studenti).
Cu toate acestea, ele creeaza si dificultati in recrutarea fortei de munca, mai ales in situatia muncii in contratimp.[1]
Alte caracteristici ar mai putea fi feminizarea fortei de munca, mobilitatea ridicata datorata altor cauze decat sezonalitatea, angajarea intregului timp de munca al unei zile.
In ansamblul lor, particularitatile muncii in turism influenteaza nemijlocit numarul si dinamica lucratorilor, structura acestora, nivelul productivitatii muncii, sistemele de cointeresare si politicile de selectie si recrutare, organizarea pregatirii profesionale.
