|
|
|
Desfasurarea normala a activitatii intreprinderilor presupune asigurarea in conditii economice, in timp util, ritmic, in cantitatile, calitatea si sortimentatia prevazuta a tuturor resurselor materiale si energetice necesare pentru destinatiile de consum si in primul rand pentru productia de baza. Aceasta se realizeaza prin elaborarea inainte de inceperea perioadei de gestiune a unei strategii, a unui plan si a unor programe de aprovizionare judicioase. Prin aceasta se urmareste nominalizarea cererilor de resurse materiale ale intreprinderii pe o perioada (de regula pana la un an) pe categorii de resurse (materiale, echipamente, piese de schimb etc.), nivelul acestora si sursele de acoperire. Datele sunt estimate in functie de elementele certe cunoscute, fie in functie de previziuni. Datele certe sunt evaluate pe baza comenzilor ferme de productie si a contractelor economice prin care se creeaza un anumit grad de certitudine.
Prin continut, planul si programele de aprovizionare raspund la intrebarile specifice subsistemului de asigurare materiala:
- ce trebuie comandat si asigurat pentru perioada de gestiune (stabilirea structurii materiale a planului si programelor de aprovizionare);
- in ce cantitate urmeaza a fi aprovizionata resursa materiala;
- din ce surse si in ce proportie se prevede acoperirea necesitatilor;
Resursele materiale necesare unei unitati economice se diferentiaza dupa mai multe criterii astfel:
- dupa importanta pentru activitatea economica a intreprinderii (vitale, de importanta mare, medie, mica);
- dupa aria (sfera) consumului:
1. materiale de uz general (utilizabile pe o paleta extinsa de destinatii si de un numar mare de consumatori, si
2. materiale specifice (consumabile pe o singura destinatie de unul sau un numar restrans de utilizatori);
- dupa destinatia de folosire (consum):
- pentru productia de baza care defineste profilul unitatii economice;
- activitatea auxiliara sau de servire:
- revizii tehnice si reparatii;
- ambalaje;
- conditii normale de munca;
- functionarea normala a masinilor, utilajelor si instalatiilor;
- productia de S.D.V. - uri;
- dupa natura resursei:
- materiale metalurgice feroase;
- materiale metalurgice neferoase;
- materiale si produse plate din lemn;
- materiale si produse chimice;
- combustibili si lubrifianti;
- materiale textile;
- dupa sursa de provenienta:
- din tara;
- din import;
- dupa forma de aprovizionare:
- direct de la producatori;
- din comertul en gros;
- dupa forma si stadiul tehnic de prezentare (prelucrare):
- aflate in fazele primare de prelucrare;
- cu un grad avansat de prelucrare;
- cu un grad definitiv de prelucrare;
- dupa efortul financiar antrenat la cumparare:
- foarte mare;
- mare;
- mediu;
- redus;
- dupa gradul de certitudine (sau de risc) in asigurarea de pe piata:
- mare;
- mediu; sau - necritice;
- mic; - critice;
- dupa posibilitatile de substituire:
- nesubstituibile;
- partial substituibile;
- integral substituibile.
Cunoasterea unor asemenea diferentieri ale resurselor materiale este necesara pentru a se realiza rolul si importanta diferita a lor pentru activitatea unitatii, atentia si gradul de exigenta care trebuie manifestate in procesul aprovizionarii si gestionarii lor, strategia care trebuie avuta in vedere in procesul asigurarii materiilor prime si materialelor, sistemele si tipurile de gestiune cele mai eficiente etc.
Fazele procesului de aprovizionare care implica un volum mare de munca sunt
- planificarea;
- programarea;
- organizarea;
- derularea;
- evidenta;
- urmarirea;
- controlul;
- analiza;
- evaluarea;
Desfasurarea cu operativitate si eficienta a procesului de aprovizionare necesita un sistem informational adecvat.
