|
|
|
Salarizarea personalului
Salarizarea personalului este un element activ, central in sistemul managerial.
Cel mai important aspect se manifesta in existenta compatibilitatii dintre trei
factori: 1) volum de munca depusa; 2) evaluare valorica a acesteia, revenita din
salariu; 3) grad de satisfacere a lucratorului.
De obicei, este greu de satisfacut in raport maxim aceasta legatura complexa.
Este cert ca un echilibru faptic (fizic) al termenilor inspira stabilitate tehnico-
economica firmei respective. Toti cei trei factori tind sa fie maximizati.
Salarizarea implica doua laturi de abordare:
a) calculul, respectiv elaborarea analitica a salariului, in raport cu valoarea si
volumul muncii depuse. Aceasta latura se bazeaza pe evaluarea operatiilor,
transpunerea lor in normative si norme care, ca instrument de masura, se constituie
intr-un factor al binomului (norma realizata la un nivel de pret);
b) aplicarea legislatiei in domeniul salarizarii, care reflecta sintetic posturi,
activitati si recompense corespunzatoare pentru munca depusa.
Un manager are pe agenda, cel mai frecvent, probleme si cerinte legate de
salarizare, la care nu poate ramane insensibil si nu poate proceda la amanare sub
nicio forma a solutionarii eventualelor neconcordante.
Intr-o firma, de regula, activitatea de salarizare este legata de cea de normare
(grup, birou, compartiment, serviciu de normare-salarizare).
Calculul salariului tine seama de nivelul de indeplinire a sarcinilor ce deriva
din: norme, productivitatea realizata, calitate, cheltuieli materiale, impozite,
penalizari s.a.
Salarizarea, in principiu, in societatile comerciale si regiile autonome este
negociabila ca nivel, dar permanent tine pasul cu disponiblitatea reala de plata in
raport cu realizarile.
Legea nr. 13/1991 stabileste ca prin contractul colectiv de munca se
realizeaza o conventie intre patronat si salariati, prin care se evidentiaza clauze
privind conditiile de munca, salarizarea si alte drepturi si obligatii ce decurg din
raporturile de munca.
Legea nr. 14/1991 prevede ca pentru munca individuala prestata (asa cum se
cere prin contractul individual de munca) fiecare persoana are dreptul la un salariu
in bani (salariul este confidential), care cuprinde:
salariul de baza;
adaosuri;
sporuri.
Sistemul de salarizare pe baza caruia se fixeaza salariile individuale este
stabilit in raport cu forma de organizare a unitatii, modul de finantare si caracterul
activitatii.
Salariile se stabilesc prin negocieri colective sau, dupa caz, individuale, intre
persoanele juridice sau fizice si salariati sau reprezentanti ai acestora, in functie de
posibilitatile financiare ale persoanei (unitatii) care angajeaza.
Veniturile sub forma de salarii si alte drepturi salariale sunt supuse impozi-
tului; in raport cu evolutia situatiei macroeconomice pot aparea - ca expresie a unei
protectii sociale - indexari si compensatii ale salariilor.
