|
|
|
Dimensiuni specifice ale mediului ambiant al firmei
1.2.1. Aspecte generale
Firma este agentul economic ce ia decizii privind utilizarea elementelor de
productie pentru obtinerea de bunuri si servicii destinate pietei.
Pietele, la randul lor, se regasesc in structurile de consum interne si interna-
tionale.
Intr-un astfel de context larg, firmele devin entitati autonome, juridice si
financiare, care se caracterizeaza prin functionalitate proprie, capacitate de organizare,
conducere si gestionare economica.
In primul rand, intreprinderea este o organizatie sociala caracterizata de variabile
interne si externe.
Mediul exterior este din ce in ce mai concurential.
Exista factori endogeni (Fend), din interiorul firmei si factori exogeni (Fex), respectiv din
exteriorul firmei, care influenteaza activitatea de ansamblu a entitatii.
Interactiunea dintre factorii endogeni si cei exogeni este caracterizata de un
anumit dinamism (D). Exprimarea analitica a situatiei de mai sus este:
D
(F )
(F ) (1.1)
end ←⎯→
ex
Firma are caracteristicile unui sistem deschis, in care intrarile (input) sunt
permise (valori necomandabile), iar iesirile (output) reprezinta valori comandabile.
In practica, se manifesta "un plan al intrarilor" si "un plan al iesirilor". Intre
cele doua planuri se realizeaza procesul transformarilor. Acest proces trebuie sa fie
caracterizat de continut, dimensiune si eficienta impuse, fiind organizat si condus.
Integrarea firmei cu mediul exterior se realizeaza prin iesirile sale repre-
zentate de bunuri si servicii.
Mediul exterior (ambiant) este: a) cel imediat (vecinatate); b) local; c) in
zona locala; d) in regiune; e) partial; f) international; g) regional; h) global.
Intr-o astfel
de situatie de interdependenta sunt luate in considerare
evolutia
firmei (Ef si evolutia mediului ambiant (Ea), intre care trebuie sa se manifeste
compatibilitate (proportionalitate) evolutionala (Pe
(E )
(P )
←⎯ →⎯e (E )
(1.2)
Comenzile, respectiv rezultatele activitatii firmei sunt raportate in permanenta
la mediul ambiant, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ, in raport cu
cererea.
Pe aceasta baza se intocmesc strategii si tactici de functionare a firmei in
raport cu mediul ambiant.
Mediul ambiant este caracterizat de factori politici, tehnici, economici, cul-
turali, juridici, stiintifici, ecologici, demografici s.a. (fig. 1.2).
Fig. 1.2. Situarea firmei in mediul ambiant
Fec= factori economici; Fteh= factori tehnici; Fp= factori politici;
Fc= factori culturali; Fd= factori demografici; Fe= factori ecologici;
Fs= factori stiintifici; I = interactiuni.
Totusi, pana in prezent, pentru mediul ambiant al firmei nu s-a cristalizat si
adjudecat un continut strict ca definitie, ca urmare a complexitatii factorilor, res-
pectiv a elementelor ce-l compun.
Mediul ambiant este dinamic, deschis si, ca atare, firmele se regasesc in
situatia de permanenta adaptabilitate la exteriorul considerat arie proprie de evo-
lutie productiv-economica favorabila.
In prezent, fenomenul globalizarii extinde considerabil continutul notiunii de
mediu exterior aferent firmei.
Mai frecvent ca oricand, distantele sunt micsorate, iar comunicarea cu
ajutorul tehnologiilor informationale faciliteaza extinderea legaturilor.
1.2.2. Ordonarea desfasurarii actiunilor productive,
economice si sociale
Actiunile umane trebuie valorizate. Ele se supun pentru derulare unor abordari
metodologice.
Se constata ca actiunile umane sunt conditionate ca scop si finalitate de o
anumita valoare-masura a rezultatului obtinut in raport cu efortul cheltuit.
Executarea unui program de actiuni nu este altceva decat o succesiune de
decizii. Teoriei deciziei ii este proprie optimalitatea, accentul fiind pus pe o multime
deschisa a actelor posibile.
Se identifica doua mari categorii de actiuni:
1) actiunea instrumentala (se refera la procesele naturale asupra carora dispozitia
se asigura rezolvand probleme tehnice);
2) actiunea comunicativa (se refera la dispozitia asupra proceselor sociale si
care se asigura rezolvand problemele practice).
Actele si actiunile reprezinta o executie in grup, fiind identificate si succesiuni
de acte ori actiuni.
Pregatirea unei activitati are doua etape:
incercarea (de verificare, de exercitiu);
planul (descrierea optiunilor).
Intre plan si metoda exista o stransa legatura.
Metoda este denumita si "sistem de a proceda", reprezentand modalitatea
constienta si sistematica de derulare a unei actiuni complexe.
Regulile si normele actiunii umane sunt fixate in principii si legi care se impun
prin autoritatea experientei acumulate in procesul actional in sine.
Valorile sunt scopurile ultime ale oricarei actiuni.
Prin scop se intelege o stare posibila sau cel putin imaginabila a unui sistem
de actiune.
Activitatile economico-sociale constituie baza solutionarii cerintelor de dez-
voltare a infrastructurii generale productive intr-o entitate nationala sau pe plan
international, ceea ce le ofera acestora valente strategice recunoscute.
Eficienta activitatilor economico-sociale rezulta din raportul efort cheltuit/
profit potential.
In astfel de conditii, sunt necesare reguli de administrare, tehnice, la care se
adauga cele de marketing si gestionare a marketingului, acestea fiind aplicate constient
pentru minimizarea riscului financiar.
Concepte cum sunt cererea, costul, sansa, efectele organizarii si conducerii,
avantajul comparativ si cel competitiv trebuie intelese, dar mai ales stapanite de
catre conducatori, acestea regasindu-se frecvent, cu semnificatie marcanta in eva-
luarea eficientei activitatilor productive, economico-financiare ale firmei.
