|
|
|
Resursele si relatiile umane in cadrul firmei
1. Aspecte cronologice privind studiul relatiilor umane in cadrul firmei
In management, factorul uman si cel al relatiilor dintre oameni joaca rol
conceptual cu adevarat revolutionar. Persoanele care muncesc participa la formali-
zarea multidimensionala si polivalenta in sens organizational.
Concentrarea
investigarii masinilor si
a metodelor de munca nu poate fi
conceputa fara preocuparile fata de om in contextul grupului social-productiv din
cadrul firmei. Intotdeauna elementele tehnice si formale se regasesc intr-o cone-
xiune interogativa cu cele psihologice si sociologice, vizand oamenii (angajatii,
salariatii) din firma.
Dezvoltarea stiintei sociale pe noi paliere de cunoastere dupa anul 1900 a
oferit, etapizat, prilejuri de extindere a concluziilor si adevarurilor stiintifice in
stadiul relatiilor umane in campul productiv-economic.
Ultimul sfert de secol XX este marcat de studiul interdisciplinar si pre-
computerizat al continutului si rolului uman in cadrul firmei, pentru ca in prezent,
in prima decada a secolului XXI, investigarea ultramoderna in lumea reala si in
cyber-spatiu, a domeniului sa dobandeasca amploare extrem de semnificativa.
2. Originea si continutul teoriei clasicea relatiilor umane in cadrul firmei
In stiinta managementului este recunoscuta constatarea ca teoria clasica a
relatiilor umane in cadrul unei firme a fost conturata reprezentativ incepand cu
lucrarile lui Elton Mayo, in SUA, dupa anul 1945.
Inca din anul 1927, E. Mayo a initiat si coordonat asa-numitul "experiment
Hawthorne" in care s-au efectuat observatii pe un grup experimental si comparatii
cu un grup de control format din persoane amplasate pe un releu de benzi, avand
sarcini de montaj a pieselor pentru obtinerea unui produs asamblat.
S-au obtinut concluzii importante referitoare la mediul ambiant de lucru,
nivelurile optime de supraveghere a muncii si muncitorilor, angajamentul la
atingerea obiectivelor comune, satisfactia muncii depuse si consecintele sociale si
economice ale rationalizarii procesului productiv.
S-au retinut idei precum:
nivelul productiei obtinute depinde de integrarea sociala a lucratorilor;
comportamentul social al lucratorilor trebuie ajustat, corectat;
recompensele si sanctiunile sociale au rol major in angajamentul pro-
ductiv al lucratorilor;
exista grupurile informale;
relatiile umane (intre indivizi si cele de subordonare) sunt de importanta
fundamentala in procesul productiv colectiv;
diviziunea si specializarea muncii contribuie hotarator la modul de des-
fasurare al productiei;
trebuie luate in considerare si aspectele emotionale din partea lucrato-
rilor in campul muncii si in cadrul organizational in care presteaza munca.
