Planificarea strategica a activitatilor de cercetare-dezvoltare

Asa cum s-a mentionat, activitatile de cercetare-dezvoltare vizeaza dezvoltarea sau innoirea produselor si a tehnologii­lor. Cu alte cuvinte, cercetarea-dezvoltarea reprezinta un do­meniu functional al caror outputuri esentiale sunt inovatiile de produs si inovatiile de proces. Din acest motiv, outputurile planificarii strategice a activitatilor de cercetare-dezvoltare (obiective, strategii, programe si bugete) trebuie sa fie com­patibile atat cu outputurile planificarii portofoliilor de afaceri si a afacerilor strategice, cat si cu outputurile planificarii opera­tionale a activitatilor de cercetare-dezvoltare: proiecte si bu­gete (Figura 17).

Figura 17. Planificarea activitatilor de cercetare-dezvoltare. Programe si bugete

Mai precis, planificarea strategica a cercetarii-dezvoltarii pre­supune utilizarea urmatoarelor instrumente manageriale:

analize strategice;

obiective strategice;

strategii;

programe strategice;

bugete strategice.

1. Analize strategice

Analiza optiunilor strategice in domeniul cercetarii-dezvoltarii vizeaza evaluarea impactului noilor produse si tehnologii asupra competitivitatii firmelor, impact care poate fi incre­mental sau radical, pozitiv sau negativ. In acest scop, pot fi utilizate urmatoarele metode de analiza strategica:

metoda RDS (Royal Dutch Shell) sau DPM (Directional Policy Matrix);

metoda ADL (Arthur D. Litlle);

metoda SRI (Stanford Research Institute);

metoda scenariilor;

metoda Delphi.

Utilizarea metodei RDS in domeniul cercetarii-dezvoltarii permite identificarea si evaluarea optiunilor strategice in functie de competitivitatea firmelor si de atractivitatea pro­iectelor de cercetare-dezvoltare (Tabelul 16).

Tabelul 16. Matricea RDS. Optiuni strategice

Sursa: Adaptare dupa Bogdan Bacanu, op. cit., 215.

In ceea ce priveste metoda ADL, aceasta permite identifica­rea si evaluarea optiunilor in domeniul cercetarii-dezvoltarii in functie de competitivitatea si de potentialul tehnologic al firmelor (Tabelul 17).

Tabelul 17. Matricea ADL. Optiuni strategice

Sursa: Adaptare dupa Michel Gervais, op. cit., 198.

In cazul metodei SRI, aceasta permite identificarea si eva­luarea strategiilor de cercetare-dezvoltare in functie de feza­bilitatea proiectelor de cercetare-dezvoltare, respectiv in functie de impactul competitiv al acestor proiecte (Tabe­lul 18).

Tabelul 18. Matricea SRI. Optiuni strategice

Sursa: Adaptare dupa Michel Gervais, op. cit., 180.

In privinta metodei scenariilor, analiza mediilor tehnologice poate fi realizata in functie de urmatoarele criterii²⁰:

opiniile top managerilor cu privire la posibilitatea modi­ficarii eficientei proiectelor de cercetare-dezvoltare;

tendinta de depasire a duratelor planificate de realizare a proiectelor de cercetare-dezvoltare;

existenta unor disparitati intre inovatiile de proces si ino­vatiile de produs;

diminuarea creativitatii autorilor proiectelor de cerce­tare-dezvoltare,

diminuarea motivatiei pentru cercetare-dezvoltare;

degradarea climatului organizational;

diminuarea cotelor de piata;

atomizarea pietelor;

diminuarea elasticitatii rezultatelor in raport cu costurile cercetarii-dezvoltarii;

aparitia unor concurenti cu cote reduse de piata impli­cati in proiecte de cercetare-dezvoltare.

In acelasi scop, poate fi utilizat modelul de analiza strategica prezentat in Tabelul 19.

Tabelul 19. Prognoza schimbarilor tehnologice. Metoda scenariilor

Sursa: Adaptare dupa A.Ch. Martinet, op. cit.,128.

In sfarsit, metoda Delphi reprezinta o procedura de evaluare structurata a anumitor situatii sau evenimente de catre gru­puri de experti nereuniti. Cu alte cuvinte, utilizarea metodei Delphi presupune o consultare organizata in mai multe etape sau sesiuni interactive a unor experti solicitati sa analizeze anumite situatii sau variabile. Drept urmare, in cazul utilizarii metodei Deplhi pentru prognoza anumitor situatii specifice cercetarii-dezvoltarii este necesara mai intai precizarea sco­pului consultarii, urmand ca in functie de acest scop sa fie constituit un grup de experti si sa fie elaborate chestionare anonime care sa permita expertilor sa-si exprime si sa-si ar­gumenteze opiniile. In continuare, expertii nereuniti (cel mult 20) sunt solicitati sa-si exprime opiniile cu privire la proble­mele puse in discutie. Dupa primirea tuturor opiniilor, con­sultarea se repeta, comunicandu-se in prealabil fiecarui ex­pert opiniile celorlalti experti consultati, pana cand opiniile sau estimarile se stabilizeaza, respectiv devin consensuale. De regula, pentru realizarea unui asemenea deziderat sunt necesare 3-5 consultari interactive²¹.

Datorita gradului ridicat de risc al activitatilor de cercetare­dezvoltare, utilizarea metodelor de analiza mentionate pre­supune aptitudini teoretice si practice specifice. La fel ca si in cazul planificarii portofoliilor sau afacerilor, diminuarea ris­curilor si a incertitudinilor in domeniul planificarii activitatilor de cercetare-dezvoltare presupune, pe langa competenta, testarea sistematica a consistentei interne si externe a obi­ec­tivelor si a strategiilor de cercetare-dezvoltare.

Obiective strategice

In ultima instanta, scopul cercetarii-dezvoltarii il reprezinta cresterea eficacitatii si a eficientei operatioanle, comerciale si financiare a firmelor. Cu alte cuvinte, activitatile de cerce­tare-dezvoltare trebuie sa vizeze urmatoarele deziderate:

mai bine;

mai mult;

mai usor,

mai repede;

mai ieftin.

Drept urmare, definirea unor obiective strategice in domeniul cercetarii-dezvoltarii presupune luarea in consideratie a ur­ma­toarelor optiuni:

cresterea vanzarilor si a cotelor de piata,

cresterea calitatii produselor si a tehnologiilor;

cresterea productivitatii factorilor de productie;

cresterea rentabilitatii financiare si comerciale a firme­lor.

Din aceasta perspectiva, formalizarea unor obiective strate­gice consistente presupune utilizarea modelului de analiza cost-beneficiu prezentat in continuare:

(9)

unde reprezinta variatia costului capitalului (profit net plus dobanzi), reprezinta variatia stocului de capital,
este un nivel de referinta al ratei anuale a actualizarii, iar
este un an de referinta din intervalul .

Rezolvand inecuatia (9), rezulta urmatoarea solutie:

(10)

Cu alte cuvinte, consistenta obiectivelor si a strategiilor spe­cifice activitatilor de cercetare-dezvoltare depind in ultima instanta de masura in care proiectele de cercetare-dezvol­tare planificate sunt sau nu sunt fezabile din punct de vedere financiar pe termen mediu si lung. In sfarsit, trebuie re­marcat ca variabilele din inecuatia (9) reprezinta cuantifi­carea in valori contabile sau costuri istorice si nu in valori neamor­tizate sau reziduale a capitalului firmei la sfarsitul intervalului de analiza.

In concluzie, definirea unor obiective specifice proiectelor de cercetare-dezvoltare poate fi formalizata prin utilizarea urma­torilor indicatori:

indicatori nonfinanciari: caracteristicile calitative ale noi­lor produse si tehnologii (tipologie, caracteristici func­tionale economice si de fiabilitate), productia planifi­cata, cote de piata, productivitatea muncii, norme pri­vind consumul resurselor;

indicatori financiari: vanzari, profit comercial sau opera­tional net, rata rentabilitatii investitiilor sau rata interna de rentabilitate a proiectelor (ROI - Return on Invest­ment), rata rentabilitatii comerciale sau marja de profit a proiectelor, productivitatea muncii, productivitatea ca­pitalului sau a investitiilor;

ponderea investitiilor in proiecte de cercetare-dezvol­tare in totalul activelor.

3. Strategii

La fel ca si in cazul planificarii afacerilor, formularea strate­giilor de cercetare-dezvoltare presupune parcurgerea urma­toarelor etape:

identificarea strategiilor alternative;

evaluarea strategiilor alternative;

alegerea strategiilor adecvate.

In ceea ce priveste identificarea strategiilor alternative speci­fice cercetarii-dezvoltarii, pot fi utilizate criteriile de clasificare prezentate in Figura 18.

Figura 18. Planificarea activitatilor de cercetare-dezvoltare. Criterii de clasificare a strategiilor alternative

Clasificarea strategiilor de cercetare-dezvoltare in functie de natura pozitiilor concurentiale specifice pietelor tehnologice presupune urmatoarele optiuni generice:

reactii: confruntare, status-quo, abandon;

relatii: cooperare; necooperare, dominatie.

In functie de natura proiectelor de cercetare-dezvoltare, stra­tegiile de cercetare-dezvoltare pot fi clasificate conform mo­delului prezentat in Tabelul 20.

Tabelul 20. Planificarea activitatilor de cercetare-dezvoltare. Clasificarea strategiilor alternative in functie de natura proiectelor de cercetare-dezvoltare

Strategiile de cercetare-dezvoltare prezentate anterior pot fi utilizate in scopul cresterii, mentinerii sau redresarii afaceri­lor atunci cand exista investitori individuali sau asociati dis­pusi sa finalizeze asemenea optiuni. In acest context, iden­tificarea si evaluarea strategiilor de cercetare-dezvoltare adec­­­­vate anumitor misiuni, obiective si strategii organizatio­nale presupune urmatorul algoritm:

identificarea si clasificarea orientativa a strategiilor po­si­­bile prin utilizarea metodelor de analiza mentio­nate;

testarea consistentei interne si externe a strategiilor avute in vedere;

alegerea strategiilor adecvate.

4. Programe strategice

Similar cu situatiile anterioare (planificarea portofoliilor si a afacerilor), elaborarea programelor de cercetare-dezvoltare necesita rezolvarea urmatoarelor probleme:

precizarea obiectivelor si a strategiilor de cercetare si dez­voltare planificate;

definirea proiectelor necesare pentru realizarea obiecti­velor si a strategiilor planificate;

precizarea termenelor si a duratelor de realizare a proiectelor, precum si a relatiilor dintre proiecte;

definirea sarcinilor si a responsabilitatilor individuale sau colective necesare.

In aceste conditii, programele de cercetare-dezvoltare multi­proiect pot fi reprezentate sub forma de grafice Gantt orien­tate sau neorientate (Figura 19).

Figura 19. Reprezentarea grafica a programelor de cercetare-dezvoltare. Grafic Gantt neorientat

Daca, insa, planurile strategice de cercetare-dezvoltare vi­zeaza un singur proiect, atunci programele de cercetare­dezvoltare trebuie sa contina informatii adecvate despre na­tura activitatilor, termenele si duratele lor de realizare, pre­cum si despre relatiile de ordine dintre activitati. Din aceasta perspectiva planificarea dezvoltarii sau innoirii produselor si tehnologiilor implica urmatorul algoritm:

identificarea ideilor de innoire sau dezvoltare a produse­lor si tehnologiilor;

selectarea ideilor de innoire sau dezvoltare a produse­lor si tehnologiilor;

proiectarea sau reproiectarea conceptuala a produselor sau tehnologiilor;

formularea strategiilor contingente de marketing;

analiza fezabilitatii noilor produse sau tehnologii.

Identificarea ideilor de innoire sau dezvoltare a produselor si tehnologiilor presupune o investigare sistematica a urmatoa­relor surse²²:

angajatii firmelor;

cumparatorii;

distribuitorii;

furnizorii;

laboratoarele de cercetare;

agentiile de publicitate si de consultanta;

agentiile guvernamentale;

universitatile;

inventatorii.

Pe de alta parte, selectarea ideilor de innoire sau dezvoltare a produselor si tehnologiilor poate fi realizata in functie de fezabilitatea si de impactul competitiv al acestor idei in raport cu anumite firme²³.

In al treilea rand, proiectarea conceptuala a produselor sau tehnologiilor presupune definirea si testarea unor concepte alternative in functie de urmatoarele criterii:

cerinte calitative;

costuri.

In ceea ce priveste formularea strategiilor de marketing spe­cifice proiectelor de cercetare-dezvoltare, aceasta presu­pu­ne satisfacerea urmatoarelor cerinte:

definirea pietelor tinta;

proiectarea mix-ului de marketing pe termen scurt;

estimarea vanzarilor si a profitorilor, precum si definirea mix-ului de marketing pe termen lung²⁴.

In sfarsit, analiza fezabilitatii proiectelor de cercetare-dez­voltare presupune urmatoarea tipologie:

analiza fezabilitatii ecologice;

analiza fezabilitatii comerciale;

analiza fezabilitatii tehnologice;

analiza fezabilitatii financiare.

4.1. Evaluarea fezabilitatii financiare a proiectelor de cercetare-dezvoltare

In acest context, pot fi utilizate urmatoarele criterii de eva­lu­are a fezabilitatii financiare a proiectelor de cercetare-dez­vol­tare:

valoarea actualizata neta;

indicele de rentabilitate financiara;

rata interna de rentabilitate.

Conform criteriului valorii actualizate nete, proiectele de cer­cetare-dezvoltare sunt cu atat mai fezabile cu cat valoarea lor actualizata neta este mai mare. Atunci cand variabilele financiare specifice proiectelor de cercetare-dezvoltare sunt deterministe, valoarea actualizata neta a proiectelor poate fi calculata cu relatia:

(11)

unde reprezinta valoarea actualizata neta, sunt fluxuri de numerar sau incasari nete (profituri operationale nete plus amortizari plus venituri rezultate din tranzac­tionarea investitiilor), sunt cheltuieli de investitii, este un an de referinta din intervalul iar are aceeasi semnifi­ca­­tie ca si in relatia (9). In Anexa 1 a lucrarii este pre­zentat un pro­gram care permite cuantificarea valorii actuali­zate nete a proiectelor de cercetare-dezvoltare in functie de va­loa­rea investitiilor, a fluxurilor de numerar aferente si a unor rate de actualizare precizate.

Daca, insa, variabilele din relatia precedenta sunt aleatoare, atunci variabila aleatoare va avea urmatoarele carac­te­ristici numerice:

(12)

(13)

unde reprezinta media, iar - dispersia variabilelor aleatoare , si .

In acest context, pot fi utilizate urmatoarele criterii derivate de evaluare a fezabilitatii financiare a proiectelor de cerce­tare-dezvoltare²⁵:

criteriul valorii medii;

criteriul dispersiei;

criteriul dominantei;

criteriul coeficientului de variatie;

criteriul riscului de faliment.

Conform criteriului valorii medii, proiectul este cel mai bun din proiecte daca:

(14)

unde , iar este un barem.

In cazul criteriului dispersiei, proiectul este cel mai bun din proiecte daca:

              (15)

unde este un barem.

In cazul criteriului dominantei, proiectul este cel mai bun din proiecte daca indeplineste concomitent criteriile (14) si (15).

Conform criteriului coeficientului de variatie, proiectul este cel mai bun din proiecte daca:

(16)

unde reprezinta un barem, iar

(17)

reprezinta coeficienti de variatie.

In sfarsit, daca reprezinta riscul de faliment al proiectului , atunci conform criteriului riscului de faliment, proiectul este cel mai bun din proiecte daca:

         (18)

unde reprezinta un barem.

In ceea ce priveste evaluarea proiectelor in functie de indi­cele de rentabilitate financiara , aceasta presupune utili­za­rea ecuatiei:

(19)

In acest caz, proiectul este cel mai bun din proiecte daca este indeplinita conditia:

(20)

unde este un barem.

Atunci cand proiectele de cercetare-dezvoltare se clasifica in functie de rata interna de rentabilitate sau de durata de re­cuperare a investitiilor, poate fi utilizata ecuatia:

(21)

ecuatie dedusa din relatia (11) prin anularea variabilei , unde reprezinta rata interna de rentabilitate a proiectu­lui²⁶. In Anexa 2 a lucrarii este prezentat un program de cal­cul care permite cuantificarea indicatorului in functie de anumite valori ale variabilelor si .

In aceasta situatie, proiectul este cel mai bun din pro­iecte daca:

(22)

unde reprezinta un prag critic pentru rentabilitatea finan­ciara a proiectelor de cercetare-dezvoltare ( - Return on Investment).

4. Clasificarea proiectelor de cercetare-dezvoltare prin metoda utilitatilor

In cazul clasificarii proiectelor de cercetare-dezvoltare prin metode multicriteriale de evaluare a optiunilor alternative, una din cele mai utilizate metode de decizie este metoda uti­litatii conceptualizata de John von Neumann si Oscar Morgenstern²⁷. Utilizarea acestei metode presupune ca fie­carei variante decizionale se atribuie o utilitate de forma:

(23)

unde reprezinta proiecte sau variante decizionale, sunt criterii de evaluare a proiectelor, iar sunt coeficienti de importanta calculati cu relatia:

(24)

in care reprezinta elementele unei matrici ale carei linii sunt numerotate cu si ale carei coloane sunt numerotate cu .

In aceste conditii, elementele se calculeaza cu urma­toa­­rele relatii:

(25)

daca criteriul este la fel de important ca si criteriul ,

(26)

daca criteriul este mai important decat criteriul , res­pec­tiv:

(27)

daca criteriul este mai putin important decat criteriul .

In ceea ce priveste utilitatile din relatia (23), acestea tre­buie estimate in functie de variabilele de stare cu relatiile:

(28)

daca criteriul se optimizeaza prin maxim, respectiv:

(29)

daca criteriul se optimizeaza prin minim.

In acest context, relatia (23) permite clasificarea anumitor proiecte sau variante decizionale in functie de ordinea des­crescatoare a utilitatilor asociate acestora.

5. Bugete strategice

Comparativ cu bugetele de portofoliu sau cu bugetele de afaceri, bugetele strategice de cercetare-dezvoltare repre­zinta instrumente manageriale derivate (Figura 17). In acest context, elaborarea bugetelor de investitii in domeniul cer­cetarii-dezvoltarii presupune utilizarea modelului prezentat in Tabelul 21.

Tabelul 21. Planificarea financiara a cercetarii-dezvoltarii. Structura bugetelor de investitii

Sursa: Adaptare dupa Gheorghe I. Ana, Finantele si politicile financiare ale intreprinderilor, Editura Economica, 2001, 207.

Din cele prezentate, rezulta ca planificarea financiara pe termen lung a activitatilor de cercetare-dezvoltare presupune determinarea anticipata a costurilor anuale aferente credite­lor contractate. In acest scop, poate fi utilizata relatia gene­rala:

(30)

unde reprezinta valoarea unui imprumut bancar oare­care, este rambursarea avand numarul de ordine ,  este costul dobanzii cu numarul de ordine , este ra­ta anuala efectiva a dobanzii, este numarul de ani (numar care poate fi intreg sau fractionar) intre data impru­mutului si data rambursarii cu numarul de ordine ²⁸.

Pe de alta parte, daca atunci:

(31)

de unde, pentru si constante, rezulta:

(32)

In Anexa 2 a lucrarii este prezentat un program de calcul care permite cuantificarea (rir) in functie de valoarea preci­zata a anumitor imprumuturi bancare, respectiv a ram­bursa­rilor si dobanzilor necesare pentru amortizarea acestor imprumuturi.

Intrucat relatiile anterioare nu permit evidentierea separata a costurilor aferente dobanzilor si rambursarilor scadente, acest dezavantaj poate fi evitat prin utilizarea urmatorului model de calcul a costurilor de rambursare a creditelor:

(33)

de unde, pentru , rezulta relatia cla­sica:

(34)

unde reprezinta rata de rambursare a imprumutului avand numarul de ordine , astfel incat:

(35)

Din aceasta perspectiva, modelul bugetar prezentat in Tabelul 21 reprezinta un instrument managerial de referinta in planificarea, monitorizarea si controlul costurilor activitati­lor de cercetare-dezvoltare.