Valente ale procesului decizional in cadrul activitatii agentilor economici

Decizia constituie punctul central al activitatii de management, intrucat se regaseste la nivelul tuturor functiilor acestuia. Rolul deosebit al deciziei decurge din faptul ca integrarea organizatiei in cadrul mediului depinde de calitatea procesului decizional. In acelasi timp, calitatea procesului decizional[1] influenteaza reducerea costurilor, eficienta utilizarii fondurilor, cresterea profitului etc.

Procesul decizional presupune existenta mai multor variante de actiune din care, conform unor criterii prestabilite, se alege varianta considerata a fi cea mai avantajoasa. Potrivit fiecarui criteriu de decizie, variantele decizionale se ierarhizeaza pe baza consecintelor care le caracterizeaza. Aceste consecinte difera in functie de starea naturii (sau starea conditiilor obiective ce reprezinta complexul de factori si situatii ce fac ca unei variante date sa-i corespunda o anumita consecinta). Criteriile decizionale pot prezenta mai multe niveluri care pot constitui tot atatea obiective.

Orice proces decizional prezinta urmatoarea componenta :

Decidentul reprezentat de persoana sau grupul de persoane care urmeaza sa aleaga varianta cea mai avantajoasa din multimea celor posibile.

Multimea variantelor decizionale, care poate fi finita sau infinita, alegerea variantei optime facandu-se folosind, dupa caz, o serie de metode corespunzatoare proprietatii modelului matematic caracteristic situatiei decizionale.

Multimea criteriilor decizionale, reprezentata de punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul carora acesta izoleaza aspecte ale realitatii economice in cadrul procesului decizional.

In mangementul organizatiei pot fi utilizate o serie de criterii cum ar fi :

profitul;

gradul de utilizare a capacitatii de productie;

pretul;

calitatea ;

termenul de recuperare al investiilor;

durata ciclului de productie etc.

Luarea in considerare, intr-o situatie decizionala, a mai multor criterii, trebuie sa se faca tinand cont de posibilitatea divizarii si gruparii criteriilor, precum si de proprietatea de interdependenta a acestora. Doua criterii sunt interdependente daca fixarea unui obiectiv X al unui criteriu nu influenteaza stabilirea unui alt criteriu.

Mediul ambiant se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita, in ultima perioada. Asistam in ceea ce priveste conditiile interne la o perfectionare a pregatirii profesionale, a sistemului decizional, informational etc. In ceea ce priveste conditiile externe, se inregistreaza modificari in legislatia tarii, in relatiile firmei cu guvernul.

Decizia manageriala reprezinta procesul de alegere a unei cai de actiune in vederea realizarii unor obiective, cale prin a carei aplicare se influenteaza activitatea a cel putin unei alte persoane in afara decidentului.

Decizia manageriala presupune :

ca multimea variantelor sa fie formata din cel putin doua elemente;

existenta unei finalitati (unul sau mai multe obiective de realizat);

influentarea actiunilor si/sau comportamentului a cel putin unei alte persoane decat decidentul in urma aplicarii variantei alese.

1.1  Tipologia deciziilor

Gruparea situatiilor decizionale din cadrul organizatiilor dupa o serie de criterii prezinta importanta nu numai sub aspect teoretico-metodologic, ci si sub aspect practic-aplicativ. Importanta practica a clasificarii deciziilor microeconomice rezida din faptul ca in general elaborarea si fundamentarea acestora si in special alegerea variantei optime, se vor face folosind metode, tehnici si instrumente specifice fiecarei categorii in parte. Dupa gradul de cunoastere a mediului ambiant de catre decident si dupa natura variabilelor care influenteaza rezultatele potentiale care se pot obtine deciziile se grupeaza in :

Decizii in conditii de certitudine, caracterizate prin aceea ca se manifesta o singura stare a conditiilor obiective a carei probabilitate de aparitie este egala cu unitatea. Se cunosc variantele de realizare a obiectivelor, iar variabilele cu care se opereaza sunt controlabile, existand posibilitatea previzionarii evolutiei lor;

Decizii in conditii de risc, cand doua sau mai multe stari ale conditiilor obiective influenteaza nivelul consecintelor ce caracterizeaza variantele decizionale. Manifestarea starilor conditiilor obiective se cunoaste cu anumita probabilitate. Variabilele cu care se opereaza sunt mai greu de controlat, gradul de certitudine privind obtinerea rezultatelor potentiale fiind mai redus;

Decizii in conditii de incertitudine, care se identifica prin manifestarea a doua sau mai multor stari ale conditiilor obiective pentru care nu se cunoaste nici macar probabilitatea de aparitie si care influenteaza nivelul consecintelor specifice variantelor decizionale. Se opereaza cu variabile necontrolabile, a caror evolutie nu poate fi previzionata, iar gradul de certitudine privind obtinerea rezultatelor potentiale este practic nul.

O alta clasificare a deciziilor se poate face dupa orizontul de timp pentru care se adopta si dupa implicatiile aplicarii lor asupra obiectului condus. Din aceste puncte de vedere, avem urmatoarele categorii ;

Decizii strategice, care vizeaza orizonturi mari de timp; se refera la probleme majore ale activitatii firmei si influenteaza intreaga activitate sau principalele sale componente;

Decizii tactice, adoptate pentru o perioada relativ mai scurta de timp; se refera la domenii importante ale firmei si influenteaza numai o parte a activitatii acesteia. Deciziile tactice se fundamenteaza pentru realizarea unor obiective derivate din obiectivele strategice;

Decizii curente, adoptate cu o frecventa mare, pe un interval redus de timp si a caror aplicare afecteaza un sector restrans al activitatii firmei.

Un alt criteriu de clasificare a deciziilor este numarul de persoane care    fundamen-teaza decizia. Clasificarea este urmatoarea :

Decizii unipersonale, elaborate si fundamentate de o singura persoana. De obicei, astfel de decizii se refera la problemele curente ale firmei, numarul lor reducandu-se in conditiile cresterii complexitatii activitatii;

Decizii de grup, la elaborarea carora participa mai multe persoane (decident de grup). Numarul acestor decizii este destul de mare, mai ales in cadrul organizatiilor importante.

Dupa periodicitatea elaborarii, deciziile de management se impart in :

Decizii unice, elaborate o singura data sau de un numar redus de ori si la intervale mari de timp;

Decizii repetitive, elaborate de mai multe ori intr-o organizatie. Acestea la randul lor, pot fi :

decizii periodice, cele elaborate la anumite intervale de timp determinate;

decizii aleatorii, care se repeta in mod neregulat, necesitatea fundamentarii lor fiind determinata de factori necontrolabili.

Un alt criteriu de clasificare a deciziilor este numarul de persoane care    fundamenteaza decizia. Clasificarea este urmatoarea :

Decizii unipersonale, elaborate si fundamentate de o singura persoana. De obicei, astfel de decizii se refera la problemele curente ale firmei, numarul lor reducandu-se in conditiile cresterii complexitatii activitatii;

Decizii de grup, la elaborarea carora participa mai multe persoane (decident de grup). Numarul acestor decizii este destul de mare, mai ales in cadrul organizatiilor importante.

Dupa periodicitatea elaborarii, deciziile de management se impart in :

Decizii unice, elaborate o singura data sau de un numar redus de ori si la intervale mari de timp;

Decizii repetitive, elaborate de mai multe ori intr-o organizatie. Acestea la randul lor, pot fi :

decizii periodice, cele elaborate la anumite intervale de timp determinate;

decizii aleatorii, care se repeta in mod neregulat, necesitatea fundamentarii lor fiind determinata de factori necontrolabili.

Luand in considerare numarul de criterii decizionale care stau la baza fundamentarii deciziilor, acestea se pot grupa in:

Decizii unicriteriale, care se fundamenteaza pe baza unui singur criteriu;

• Decizii multicriteriale, care se bazeaza pe baza a doua sau mai multe criterii.

1.3 Definirea si structura sistemului decizional al firmei

Numarul, natura si caracteristicile deciziilor incorporate in sistem prezinta o mare varietate. In continuare voi prezenta tipologia deciziilor manageriale ale firmei in functie de 6 criterii[2], care exprima in fapt variabile sau ipostaze manageriale in cadrul societatilor comerciale - atat publice, cat si private - si regiilor autonome.

v    Dupa orizont si implicatii:

Strategice

contribuie nemijlocit la realizarea de obiective fundamentale sau derivate;

vizeaza fie ansamblul activitati- lor firmei fie principalele sale componente;

adesea se adopta la nivelul mana gementului superior in grup;

integreaza strategii, planuri sau programe pe termen lung sau mediu;

Tactice

se refera de regula la perioade cuprinse intre 0,5-2ani;

contribuie nemijlocit la realizarea de obiective derivate 1 si 2;

vizeaza fie ansamblul de activitati, fie cateva activitati importante

Curente

se refera de regula la perioade de maximum cateva luni;

contribuie nemijlocit la realizarea de obiective individuale, specifice si, mai rar, derivate 2;

predomina in exclusivitate la nivelul managementului inferior si mediu.

v    Dupa esalonul managerial:

Curente

se adopta de catre esalonul superior al managementului (organismele de management participativ, manager general);

parte apreciabila sunt decizii strategice si tactice

Superior

se adopta de catre esalonul superior al managementului (organismele de management participativ, manager general);

• parte apreciabila sunt decizii strategice si tactice.

Mediu

se adopta de esalonul mediu al managementului (sefii de servicii si sectii) ;

• majoritatea sunt curente si tactice

Inferior

se adopta la nivelul managementului inferior (sefii de birouri si echipe);

v    Dupa frecventa:

Periodice

se adopta la anumite intervale, reflectand calitatea proceselor manageriale si de productie;

majoritatea se refera la activitati de productie;

este posibila utilizarea pe scara larga de modele si algoritmi in fundamentare;

Unice

Fiecareia dintre cele 6 tipologii tratate mai sus ii corespunde o anumita structura a sistemului decizional, a carei cunoastere este esentiala in proiectarea unui sistem managerial eficace al societatii comerciale sau regiei autonome. De asemenea, cunoasterea aprofundata a structurii deciziilor de catre manageri faciliteaza apelarea la conceptele si instrumentarul decizional si utilizarea lor eficace.