Mediul intreprenorial

Mediul intreprenorial

1. Definirea si caracteristicile mediului

Abordarea sistemica a intreprinzatorului si fenomenului intreprenorial se reflecta, in mod obligatoriu, in luarea in considerare a interfetei cu mediul implicat. Punctul de plecare in aceasta abordare il constituie cunoasterea si intelegerea conceptului de mediu de firma in general. In esenta, prin mediu de firma desemnam totalitatea elementelor exogene firmei, de natura economica, manageriala, tehnica, demografica, culturala, stiintifica, psiho-sociologica, educationala, ecologica, politica si juridica ce-i marcheaza semnificativ derularea si rezultatele activitatilor .

Mediul intreprenorial are un continut partial diferit de mediul ambiant de firma, asa cum vom releva in continuare. In fapt, in ultimii ani au inceput sa fie decelate si analizate doua tipuri de medii intreprenoriale - real si perceput.

Indiferent de tip, mediul intreprenorial contemporan prezinta, potrivit lui Dan Myzica1 trei caracteristici principale (vezi figura nr. 3):

Figura nr. 3 - Caracteristicile mediului intreprenorial

Turbulenta contextuala, ce semnifica numeroase, rapide si neasteptate schimbari, cea mai mare parte de amploare redusa, care se intrepatrund, generand numeroase fluxuri si impacturi economice, sociale, tehnologice, ecologice, manageriale, juridice, politice etc. Factorii principali care le genereaza sunt schimbarile economice, modificarile sociale si mutatiile in raporturile piata-clienti, deosebit de frecvente si intense in contextul trecerii la economia bazata pe cunostinte.

Evolutia rapida a oportunitatilor de afaceri, ce prezinta cel putin doua componente majore. Aparitia a numeroase oportunitati economice, in numar sensibil superior perioadelor precedente, care se combina concomitent cu succedarea lor la intervale sensibil reduse comparativ cu dinamica din deceniile anterioare. Dintre multiplii factori care contribuie la accelerarea evolutiei oportunitatilor de afaceri, specialistii mentioneaza ca primordiali doi - schimbarile tehnologice si intensificarea competitiei.

Amplificarea incertitudinilor, care este o rezultanta a numeroaselor schimbari ce nu pot fi anticipate si cuantificate cu suficienta precizie. Faptul ca in activitatea economica sunt implicate un numar tot mai mare de variabile locale, nationale si internationale, de naturi foarte diferite, intr-o proportie sporita noi, se reflecta in multiplicarea situatiilor de risc si incertitudine, in cresterea dificultatii perceperii, dirijarii si controlarii actiunilor economice. Dintre cauzele principale generatoare de incertitudini, cele mai frecvent enuntate sunt schimbarea structurii pietelor, modificarea relatiilor tehnologice si schimbarea interdependentelor dintre resurse.

In tarile din Europa Centrala si de Est, in conditiile tranzitiei la economia de piata, aceste caracteristici dobandesc dimensiuni superioare. Cele mai usor sesizabile sunt la nivelul turbulentei si amplificarii incertitudinilor.

2. Mediul intreprenorial real

Mediul intreprenorial real, desemneaza ansamblul elementelor contextuale ce influenteaza demersurile intreprinzatorului in toate fazele activitatii sale, inducand modificari in deciziile, actiunile si comportamentele sale si performantele obtinute. Din definitie rezulta principalele sale caracteristici:

a)     incorporeaza atat elemente exogene organizatiei, cat si din cadrul sau, fireste, numai cele care influenteaza semnificativ demararea si derularea proceselor intreprenoriale;

b)     variaza de la un intreprinzator la altul, in functie de tipul si domeniul initiativei intreprenoriale, zona geografica, amplasarea, resursele implicate etc.;

c)     difera pentru acelasi intreprinzator in timp, in functie de faza ciclului de viata a firmei si de puterea sa economica; cu cat firma se dezvolta si amplifica, cu atat sfera mediului intreprenorial se imbogateste si largeste.

In figura nr. 18 prezentam, sintetizate, componentele tipice ale mediului intreprenorial real, divizate in doua categorii: elemente endogene firmei, care influenteaza activitatea intreprenoriala dupa ce intreprinzatorul a infiintat firma; elemente exogene organizatiei, mai cuprinzatoare si cu influenta mult mai intensa, ce se manifesta pe intreg parcursul demersului intreprenorial, de la initiere, din faza de germene a firmei si pana la incetarea activitatii intreprenoriale. Desigur, nu toate elementele ce alcatuiesc mediul intreprenorial real au aceiasi influenta asupra demersurilor intreprenoriale. Dintre acestea mentionam ca avand, de regula, o influenta mai directa si substantiala, urmatoarele: fiscalitatea, accesul la credite, legislatia, inflatia, strategia economica nationala si atitudinea populatiei fata de intreprinzatori.

In functie de parametrii elementelor mentionate si de modul cum se combina, pot rezulta pentru intreprinzatorii dintr-o anumita tara trei categorii de medii intreprenoriale reale:

Prima categorie este mediul intreprenorial defavorizant, care se caracterizeaza prin faptul ca actiunile intreprenoriale sunt interzise sau se pot desfasura cu mari restrictii si dificultati. In consecinta, fie nu se creaza firme mici si mijlocii private, fie numarul lor in cadrul economiei este foarte redus. Acest tip de mediu este intalnit, de regula,  numai in tarile cu economie de tip socialist, conduse de partidul comunist. In Romania, in perioada comunista, timp de peste patru decenii a fost acest tip de mediu, si ca urmare, in 1989 nu existau decat cateva sute de mici intreprinderi, practic mici meseriasi, care nici nu contau in ansamblul economiei.

Mediul intreprenorial permisiv ofera posibilitatea de a initia si derula activitati intreprenoriale, dar conditiile efectiv existente sunt eterogene, o parte avand o influenta inhibatoare sau temporizatoare asupra initiativei particulare. Mai ales din punct de vedere economic si administrativ se manifesta destul de multe dificultati pe care intreprinzatorii trebuie sa le depaseasca. Ca urmare, frecventa, dezvoltarea si rezultatele IMM-urilor sunt mult sub posibilitati, ceea ce

Mediul intreprenorial favorizant, care prin toate sau cea mai mare parte a componentelor sale stimuleaza activitatea intreprinzatorilor, infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi private. Este tipul de mediu in care, incepand cu elementele de natura politica si culturala si incheind cu cele economice si juridice, se urmareste crearea de cat mai multe si mai puternice firme private. La baza unei asemenea optici se afla credinta puternica si ferma ca intreprinzatorii sunt creatori de bogatie nationala, de produse, servicii si - mai ales - de venituri la bugetul statului si locuri de munca, fiind prioritara crearea de conditii cat mai bune pentru desfasurarea activitatii lor. Intr-un asemenea mediu numarul si potentialul intreprinzatorilor se amplifica rapid si substantial, cu efecte directe si ample asupra situatiei economice a tarii si standardului de viata a populatiei. In SUA si in majoritatea tarilor Uniunii Europene predomina un asemenea mediu.

Crearea mediului intreprenorial favorizant este absolut necesara pentru Romania, reprezentand impreuna cu privatizarea, premisele relansarii economiei nationale.

Realizarea unui mediu intreprenorial favorizant este un proces complex, dificil si adesea de durata. Fiecare componenta a mediului are un continut specific si o dinamica proprie, modelarea sa necesitand eforturi deosebite chiar si in tarile dezvoltate. Edificatoare din acest punct de vedere sunt informatiile referitoare la variabila atitudinea populatiei fata de intreprinzatori in Marea Britanie. Astfel, intr-un articol publicat in cunoscuta revista The Economist, intitulat "Intreprinzatorul neiubit"1 , se prezinta rezultatele unui sondaj de opinie (MORI), privind opinia populatiei referitoare la contributia majora a intreprinzatorilor la dezvoltarea economiei. Este frapant faptul ca, dupa ce Margaret Thacher a luptat 17 ani sa creeze o cultura economica favorabila fenomenului intreprenorial, numai 32% dintre cei consultati apreciaza ca intreprinzatorii au o contributie semnificativa in planul dezvoltarii economiei si societatii. De remarcat insa, ca in alte tari dezvoltate si nu intamplator cu performante economice net superioare Marii Britanii - Germania si SUA - situatia este sensibil diferita. In Germania 60% din populatie, iar in SUA 44% considera intreprinzatorii ca fiind contributori majori la dezvoltarea tarii.

Prin prisma elementelor punctate se poate conclude ca realizarea unui mediu intreprenorial real favorizant necesita eforturi intense si indelungate, bazate pe o strategie si programe de actiune bine puse la punct. In conditiile tarilor din Europa Centrala si de Est, in care aproape cinci decenii puterea a fost detinuta de partidul comunist, remodelarea mediului intreprenorial este si mai dificila, implicand o vointa politica puternica, dublata de abordari si actiuni bine gandite si concertate, operationalizate cu maxima determinare si pricepere.

Un rol major in crearea unui mediu favorizant il are statul, prin strategia si politicile sale. Intr-o foarte complexa si aprofundata abordare, profesorul australian Philip Neck1 se refera la strategii si politici din punct de vedere al principiilor, obiectivelor, etapelor de formulare, fundamental si domenii cheie, asa cum au rezultat din experienta pozitiva a Australiei. La baza acestora a stat conceptia stakeholderilor, implicandu-se deci in elaborarea lor principalele parti interesate: guvernul, comunitatea oamenilor de afaceri, ONG si grupurile religioase, sindicatele, consumatorii, comunitatea in ansamblul sau, cerecetatorii si profesorii, furnizorii de servicii, grupurile cu interese speciale, cum ar fi organizatiile de IMM-uri. In elaborarea strategiei si politicilor s-a trecut succesiv prin constientizarea si contactarea stakeholderilor, identificarea oportunitatilor, constrangerilor si prioritatilor, examinarea resurselor si - ultima etapa - elaborarea strategiei propriu-zise, urmata de politicile de implementare. Obiectivul fundamental urmarit fiind si amplificarea retelei de servicii pentru aceasta categorie de firme, prin realizarea unui mediu favorizant si infiintarea de IMM-uri. Pentru operationalizare s-au stabilit 8 directii majore de actiune si - pentru ca nu era posibil sa se ajute toate IMM-urile - s-au conturat prioritati sectoriale.

3. Mediul intreprenorial perceput

Din cercetarile noastre a rezultat ca mediul intreprenorial perceput desemneaza acele elemente ale mediului intreprenorial real pe care intreprinzatorul le apreciaza si le simte ca avand o influenta semnificativa asupra actiunilor si performantelor sale. Ii este specific pronuntatul sau caracter individual, intrucat caracteristicile fiecarui intreprinzator se reflecta in capacitatea sa de a percepe contextul si implicit de a delimita mediul considerat ca are impact asupra activitatilor sale intreprenoriale.

Intotdeauna mediul intreprenorial perceput prezinta o sfera de cuprindere mai mica decat mediul intreprenorial real. Cat ar fi de bine pregatit si de dotat un intreprinzator si oricat de mult timp ar acorda activitatii intreprenoriale in corelatie cu contextul in care actioneaza, practic ii este imposibil sa perceapa integral mediul intreprenorial real (vezi figura nr. 4).

La intreprinzatorii performanti, mediul intreprenorial perceput se suprapune in mare masura pe mediul intreprenorial real. Cu cat sunt sesizate si luate in considerare mai multe elemente ale mediului intreprenorial real, cu atat deciziile, actiunile si comportamentele intreprinzatorului sunt mai complet si temeinic fundamentate, cu firesti efecte pozitive in planul performantelor firmei respective.

Figura nr. 4 - Raporturile intre mediul intreprenorial real si mediul intreprenorial perceput

Mediul intreprenorial perceput prezinta o dubla dimensiune - cognitiva si afectiva.

Dimensiunea cognitiva se refera la informatiile contextuale pe care intreprinzatorul le identifica si le trece in revista in cadrul proceselor intreprenoriale pe care le initiaza si desfasoara. Dimensiunea cognitiva este cu atat mai pregnanta, cu cat intreprinzatorul are un nivel de pregatire si un spirit de observatie mai ridicate si investeste o cantitate mai mare de timp in actiunea intreprenoriala.

Dimensiunea afectiva se refera la elementele contextuale pe care intreprinzatorul le considera realmente importante, de care se ataseaza chiar si/sau ii este frica, considerandu-le nu numai cu intelectul, dar si cu inima ca sunt semnificative si merita o atentie speciala. Dimensiunea afectiva a mediului perceput constituie o reflectare indirecta a spiritului intreprenorial pe care-l poseda intreprinzatorul, al talentului sau nativ de intreprinzator. Continutul sau il constituie acele evenimente, situatii, evolutii pe care intreprinzatorul "simte" ca sunt importante si ca ele trebuie considerate cu multa atentie. La intreprinzatorii performanti dimensiunea afectiva "dubleaza" - in buna masura - dimensiunea cognitiva, potentand-o, cu multiple efecte pozitive in planul rezultatelor intreprenoriale.

Mediul intreprenorial marcheaza activitatile intreprinzatorului pe multiple planuri, fiind o relatie interdependenta. Intreprinzatorii se adapteza incontinuu la mediul intreprenorial, ceea ce le asigura supravietuirea economica. Mai mult decat atat, majoritatea intreprinzatorilor modeleaza mediul intreprenorial, cel mai adesea pe baza principiului learning by doing (inveti facand) sau action learning (invatare prin actiune). In esenta, aceasta inseamna ca intreprinzatorii invata din experienta, pe baza de greseli si respectiv succese, perfectionandu-si modul de a decide si actiona, astfel incat influenta lor asupra mediului se amplifica. Ca rezultat al infiintarii si dezvoltarii de intreprinderi, al deciziilor si actiunilor de vanzare, aprovizionare, creditare etc. ale intreprinzatorilor, mediul insusi se modifica, de regula, in directia cresterii functionalitatii sale, a favorizarii demersurilor intreprenoriale. Deosebit de interesanta din punct de vedere a relatiei intreprinzatori - invatare intreprenoriala - mediu intreprenorial - este modelul elaborat de Johanisson , pe care o sa-l prezentam in capitolul consacrat pregatirii intreprenoriale1 .

4. Mediul intreprenorial si cresterea economica

Elementele prezentate au evidentiat complexitatea mediului in care isi desfasoara activitatea intreprinzatorii si multiple interconditionari implicate. Este cert ca teoria moderna a cresterii economice, care a inceput cu Schumpeter, a accentuat rolul intreprinzatorului. Calitatea performantelor sale determina daca sporeste rapid sau incet capitalul si daca cresterea economica se bazeaza pe inovare si schimbare. Diferentele dintre ritmurile de crestere ale tarilor sau ale aceleiasi tari in perioade diferite, depind de calitatea intreprenoriatului, asa cum se poate vederea in figura alaturata.

In  mod esential, cresterea economica se produce atunci cand intreprinzatorii imbunatatesc tehnologia, cunostintele, organizarea si procesele din firmele lor, care devin mai productive, scotand alte firme din circuitul economic si ocupand nisele pe piata sau (din ce in ce mai frecvent) creand piata1.

Mediul intreprenorial, sub ambele sale forme, real si perceput, are o influenta majora, frecvent determinanta asupra intreprinzatorilor. Amplificarea cunoasterii acestui mediu faciliteaza intreprinzatorilor contracararea elementelor si influentelor sale negative, concomitent cu sesizarea si valorificarea componentelor si impacturilor contextuale pozitive. In decursul timpului, intreprinzatorii reusesc - asa cum demonstreaza evolutiile intreprenoriale si economiile din multe tari dezvoltate - sa modeleze in buna masura mediul, contribuind decisiv la conturarea unui mediu intreprenorial favorizant, esential pentru succesul dezvoltarii economice si sociale al fiecarei tari.

Figura nr. 5 - Intreprenoriatul si cresterea economica

(Adaptat dupa P.D. Reynolds, M. Hay, S.M. Caruz, Global Entrepreneurship Monitor, 1999,

Executive Report, Ewing Marion Kaufman Foundation, 1999)