Nivelul si dinamica dobanzii

Nivelul si dinamica dobanzii. Factori de influenta

Dobanda (sub forma ratei dobanzii) este o marime dinamica. Variatiile sale influenteaza din temelii mecanismul economic fiind una din parghiile de baza ale politicii economice. Cu alte cuvinte, dobanda poate fi influentata, ca variabila dependenta, dar la randul ei poate inrauri evolutia economiei.

1. Dobanda variabila dependenta

Din multitudinea de factori care pot determina amplitudinea dobanzii retinem:

a) Raportul dintre cererea si oferta la capitalul de imprumut. Situatia pe piata capitalului de imprumut este determinanta pentru marimea ratei dobanzii. Pe aceasta piata oferta de capital de imprumut este direct proportionala cu marimea dobanzii iar cererea este invers proportionala. Cu cat rata dobanzii este mai mare, cu atat interesul pentru economisire creste si el. Din partea cealalta, stocul dorit si cerut de capital descreste pe masura ce rata  dobanzii creste.

Fig.10.13. pune in evidenta modul in care se stabileste nivelul ratei dobanzii, concomitent, pe termen scurt si pe termen lung. Pe termen scurt, oferta de capital 'mostenita' O₀ este relativ constanta. Ea intalneste curba cererii in punctul de echilibru E₀ caruia ii corespunde o rata a dobanzii i₀ si un capital acumulat K₀. Dobanda i₀ este stimulativa pentru procesul de economisire si acumulare de capital de imprumut. Ca urmare, oferta de capital creste (sagetinele indica acest proces). Pe termen lung ea capata forma unei curbe ascendente, indepartandu‑se fata de axa orizontala pe masura ce rata dobanzii creste. In evolutia ei ascendenta ea depaseste cererea corespunzatoare punctului initial de echilibru E₀. O intalneste tocmai in punctul E₁ caruia ii corespunde o rata a dobanzii i₁, mai mica decat i₀, si o cantitate de capital acumulat si posibil de ofertat la imprumut K₁, mai mare decat K₀. Punctul E₁ asigura echilibrul pe termen lung pentru ca dincolo de el nu mai are loc formarea capitalului net. In acest punct rata dobanzii are exact nivelul la care cererea de capital a firmelor este egala cu oferta celor care au economisit si acumulat.

b) Rata profitului. Privind lucrurile static, rata dobanzii se afla in contradictie cu rata profitului, una crescand in  defavoarea celeilalte. In dinamica insa, cheltuiala prezenta care imbraca forma dobanzii platite se poate solda cu un profit in crestere.

c) Inflatia actioneaza asupra nivelului ratei dobanzii pe baza anticipatiilor pe care detinatorii de capitaluri si le fac, sau le au, despre evolutia viitoare a puterii de cumparare a banilor. Dorind sa‑si puna la adapost capitalurile de influenta nefasta a inflatiei ei vor pretinde o rata a dobanzii mai mare. In aceste conditii:

                         (10.9.)

unde: i - rata nominala a dobanzii; r - rata reala a dobanzii; x - rata inflatiei.

d) Modul cum se acopera deficitul bugetar. Daca deficitul bugetului de stat se finanteaza prin emisiune suplimentara de bani, suplimentul de oferta de capital poate reduce rata dobanzii. Daca, dimpotriva, respectivul deficit se acopera prin imprumut public, efectul asupra ratei dobanzii poate fi invers. De observat ca, in ultimua instanta, cea care influenteaza marimea dobanzii, si in acest caz, este dimensiunea raportului tensional cerere - oferta influentat, la randu‑i, de cantitatera de bani existenta in economie.

e) Gradul de risc influenteaza in mod direct proportional nivelul ratei dobanzii, La randul sau riscul variaza in functie de evolutia ciclica a economiei. In perioadele de boom economic climatul general de incredere reduce gradul de risc al afacerilor. Daca facem abstractie de influenta celorlalti factori, intr‑o asemenea faza a ciclului economic rata dobanzii trebuie sa scada. Invers se intampla in fazele de recesiune economica,

2. Dobanda element al politicii economice

Dinamica ratei dobanzii isi poate gasi explicatie si prin politica economica pe care o duce orice stat prin intermesiul bancii centrale. Ca institutie abilitata sa faca politica in domeniul monetar, banca centrala poate mari sau reduce, in anumite limite, rata dobanzii. De fiecare data se au in vedere avantajele si dezavantajele pe care nivelul ridicat sau redus al dobanzii le au . Astfel:

 O rata mare a dobanzii:

se constituie intr‑un mijloc eficace de lupta impotriva inflatiei, scumpind creditul;

permite asanarea economiei prin falimentul firmelor cu randamente scazute si afirmarea acelora care, cu eficacitate ridicata, isi permit imprumuturi si la un pret ridicat;

nu favorizeaza demarajul economic; in perioadele de inceput accesul la credit este abstaculat de o dobanda mare.

 O rata mica a dobanzii:

este prin natura sa inflationsita, permitand o extensie excesiva a creditului;

este favorabila perioadelor de inceput ale dezvoltarii, permitand amorsarea unor afaceri prin imprumuturi de capital la indemana intreprinzatorilor;

nu incurajeaza procesul de economisire si, pe termen lung si ca o consecinta a acestui fapt, pe cel de investitie.

Punand in balanta avantajele si dezavantajele specifice fiecareia din cele doua ipostaze, fiecare stat isi alege rata dobanzii care corespunde cel mai bine intereselor sale.

In acelasi timp, nivelul ratei dobanzii este un indicator foarte important pentru orientarea agentilor economici (inclusivi menaje) in  decizia lor de a investi sau economisi, de a urma un proiect de investitie sau altul. De exemplu, o reducere a ratei dobanzii de la 45% la 40% face atractive toate proiectele de investitie a caror rata a profitului se situa intre 40% si 45%. Detinatorul unei sume de bani va fi tentat sa investeasca la o rata a proditului de 42% decat sa o depuna la banca pentru o dobanda de 40%.

Rata dobanzii poate fi folositoare si in orientarea capitalurilor agentilor economici pe tari sau zone. In aceste conditii ea opereaza prin intermediul raportului de schimb monetar si a paritatii dobanzilor.

Raportul de schimb (R) dintre monedele a doua tari A si B se exprima prin relatia:

                   (10.10.)

Paritatea dobanzilor (P) se exprima ca raport intre ratele dobanzilor (nominale sau reale) ale celor doua tari dupa relatia:

                                   (10.11.)

In functie de marimera concreta a celor doi indicatori, se considera ca agentii economici isi vor plasa capitalurile dupa cum urmeaza:

cand P este constant, in tara in care se anticipeaza ca ea va creste;

cand R este constant, in tara unde i este mai mare;

cand i_A > i_B si R_A > R_B, in tara A;

cand i_A < i_B si R_A < R_B, in tara B;

cand i_A > i_B dar R_A < R_B, in tara care asigura catigul cel mai mare.