Surse posibile de finantare ale intreprinzatorilor

Surse posibile de finantare ale intreprinzatorilor

Pentru satisfacerea necesitatilor financiare ale firmei in conditii cat mai avantajoase, intreprinzatorul-manager trebuie sa cunoasca care sunt sursele posibile pentru obtinerea banilor si termenii in care ele acorda finantari. In figura nr. 1, prezentam un tablou sintetic cu sursele de finantare a intreprinderilor mici si mijlocii. Fara a intra in detalii, in continuare comentam succint o parte dintre sursele potentiale de finantare, pe cele mai uzuale si eficace tratandu-le separat in paragrafele urmatoare.

Resursele financiare proprii ale intreprinzatorului reprezinta, ca regula, baza financiara de demarare a afacerii. Sursele fondurilor personale pot fi:

economiile proprii;

veniturile din plasamente in investitii;

politele de asigurare pe viata, care pot fi utilizate pentru obtinerea de credite personale, fireste, dupa ce au o valoare apreciabila;

ipotecile pe locuinta proprie sau pe alte bunuri personale in virtutea carora se obtin credite la banca;

imprumuturi personale bazate pe prestigiul si credibilitatea ridicate ale propriei persoane;

cartea de credit personala.

De regula, intreprinzatorul apeleaza la mai multe din sursele prezentate, in functie de necesitati si de masura in care este dispus sa riste personal in finantarea afacerii.

Resursele familiei si ale prietenilor pot fi, de asemenea, o sursa de finantare a unei firme. Ele au o structura similara cu cele ale intreprinzatorului. Accesibilitatea lor depinde de credibilitatea intreprinzatorului si de potentialul economic si caracteristicile membrilor de familie si prietenilor.

Francisingul , prin elementele puse la dispozitie de franciseur - marca, sistem de management, productie si comercializare, training, consultanta etc. - reprezinta o importanta finantare indirecta in natura, asigurand o parte apreciabila din resursele necesare demararii si derularii unei afaceri. In absenta francizei, valoarea respectiva ar trebui finantata cu lichiditati de catre intreprinzator.

Resursele partenerilor de afaceri reprezinta una dintre cele mai vechi si eficace modalitati de atragere de resurse financiare de catre un intreprinzator. Ea se poate practica in relatiile cu furnizorii de materii prime, materiale, utilitati etc. sau cu distribuitorii si clientii firmei. In esenta, atragerea de resurse financiare de la parteneri se realizeaza prin decalarea platii obiectului tranzactiei comerciale de preluare si/sau respectiv expedierea produsului respectiv. Mai concret, in relatiile cu furnizorii se primesc materii prime, materiale etc. si se trece la utilizarea lor in productie, plata efectuandu-se insa dupa o anumita perioada convenita prin contract. Utilizarea resurselor materiale livrate de furnizori fara a le plati, echivaleaza cu atragerea de catre firma a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fara dobanda. Printr-o asemenea abordare se evita apelarea le un credit curent pentru plata furnizorilor. In mod

Figura nr. 1 - Principalele surse de finantare ale intreprinderilor mici si mijlocii

analog se deruleaza relatia si cu distribuitorii sau clientii firmei. Acestia vireaza in avans o suma de bani firmei producatoare sau furnizoare pentru marfa ce le va fi livrata ulterior. Aceasta suma constituie o finantare a firmei producatoare care, altminteri, ar fi trebuit sa utilizeze propriile lichiditati sau credite. Acest mod de finantare, care se mai numeste si finantarea prin capital comercial, se practica, de regula, intre firme care au relatii comerciale indelungate si incredere reciproca. Furnizorii si clientii accepta un asemenea sistem, de regula, cand au interese deosebite in relatia cu intreprinzatorul si firma sa. In mod obisnuit, in asemenea situatii partenerii de afaceri primesc in contrapartida anumite facilitati la pret. Furnizorii solicita preturi ceva mai mari decat cele practicate in mod curent pe piata, iar clientii, dimpotriva, cumpara la preturi mai reduse decat cele obisnuite.

Pentru intreprinzator si firma sa, obtinerea de credit comercial de la furnizorii si clientii lui este deosebit de avantajoasa, intrucat obtine capitalul circulant necesar rapid, fara garantii si dobanda, pe masura necesitatilor aprovizionarii si vanzarii. Dezavantajele rezida in oferirea in contrapartida de avantaje de pret furnizorilor si clientilor si in crearea unei anumite dependente fata de acestia. Practica economica arata ca obtinerea de credit comercial de la partenerii de afaceri este una dintre cele mai profitabile modalitati de finantare a propriei afaceri, care se recomanda sa fie utilizata ori de cate ori este posibil.

Emisiunea de actiuni pe piata de capital 1,2 este o alta potentiala sursa de capital pentru firmele mici si mijlocii. Cand o firma doreste sa emita actiuni, ea are doua posibilitati: prin oferta publica sau prin plasament privat. Documentatiile necesare si procedurile de urmat sunt sensibil diferite. Pentru a le putea realiza, firma respectiva trebuie da apeleze la o societate de valori mobiliare sau la o firma de consultanta care sa-i pregateasca documentatia respectiva si sa-i acorde asistenta necesara pe parcursul intregului proces. Intrucat aceasta modalitate de finantare prezinta o specificitate ridicata, ea este mai putin utilizata de firmele mici si mijlocii. Practica arata ca microfirmele nu apeleaza la aceasta modalitate de finantare, firmele mici extrem de rar, iar firmele mijlocii in proportii destul de reduse, chiar si in tarile cu piete de capital dezvoltate si cu intreprinzatori care partial poseda cunostintele de baza privind piata primara si secundara de capital si cerintele generale de operare pe aceasta.

Avantajele intreprinzatorului si firmei de utilizare a atragerii de capital prin emisiunea de actiuni pe piata de capital rezida in obtinerea acestuia fara a fi necesare garantii si lichiditati. Dezavantajele rezida in specificitatea procesului, costurile relativ ridicate ale pregatirii emisiunii de actiuni, insuficientul control asupra desfasurarii procesului de atragere a capitalului si a rezultatelor ce se vor obtine, implicarea in afacere de parteneri necunoscuti, riscul pierderii controlului asupra firmei.

Cooperativa de credit reprezinta o institutie de intrajutorare financiara clasica intre mai multe persoane fizice sau juridice , care cotizeaza periodic cu anumite sume la cooperativa, de la care se pot imprumuta apoi in conditii relativ avantajoase. In Romania, cooperativele de credit sunt mai putin raspandite*, desi in perioada interbelica inregistrasera o dezvoltare medie, comparativ cu nivelul proliferarii lor in Europa. Sumele accesibile nu sunt foarte mari, iar pentru a avea acces, trebuie sa devii membru al cooperativei si sa cotizezi o anumita perioada. Practica mondiala arata ca la cooperativele de credit apeleaza in special microintreprinderile.

Factoringul este un sistem care permite finantarea unei firme in faza in care deruleaza activitatile comerciale si are de primit sume pentru produsele vandute. In esenta, factoringul consta in preluarea de catre o institutie financiara (banca, societate mobiliara etc.) a drepturilor de creante aferente produselor vandute, in conditiile achitarii imediate, firmei in cauza, a unei parti majore din contravaloarea sumei de incasat . Avantajul firmei mici consta in faptul ca poate sa obtina imediat lichiditati pentru produsele vandute, in schimbul cedarii unui procent din veniturile de incasat. In plus, institutia financiara, odata cu preluarea procentelor, isi asuma integral riscurile privitoare la incasarea veniturilor prevazute in contract.

Cercetarile efectuate in Europa Vestica, de cunoscuta firma de consultanta Deloite Touche Ross, au relevat ca cele mai frecvente surse de finantare pentru firmele mici si mijlocii sunt bancile comerciale, bancile de investitii si societatile de leasing1.

Granturile, care in conditiile programului de asistenta al Uniunii Europene pentru Romania, pentru perioada 2007-2013, reprezinta o sursa apreciabila de finantare pentru IMM-uri. In Romania vor fi operationalizate opt tipuri de programe de dezvoltare economica si sociala cu finantare de la Uniunea Europeana si Romania, cu o valoare totala de circa 30 miliarde de euro. La patru dintre acestea - Programul Operational Regional (POR), Programul Operational (POS), de competitivitate economica si Planul national de Dezvoltare Rurala (PNDR), Programul Operational (POS) pentru dezvoltarea Resurselor Umane, IMM-urile pot accesa in mod direct granturi a caror valoare poate ajunge pana la cateva milioane de euro. La celelalte patru programe, IMM-urile devin beneficiare indirect de finantare prin subcontractari si furnizari de produse si servicii pentru organizatiile care sunt beneficiare directe de granturi.