|
|
|
Motivatiile in cadrul firmei
Activitatile desfasurate in firme presupun reactii si comportamente diferite,
deoarece chiar actiunile sunt diverse, iar ele sunt angrenate de persoane diferite.
Se identifica un numar de linii de forta care motiveaza demararea si desfa-
surarea actiunilor productiv-economice si manageriale, dupa cum urmeaza:
forte propulsive - care determina personalul angajat sa dea curs unor
actiuni;
dorinte - insemnand tendinta de a redescoperi experiente conventional
pozitive (acceptate), respectiv predispozitia de conectare la viata reala sau ima-
ginara a firmei;
presiuni - reprezentand valuri energetice, avand sorginte in caderile sau
cresterile de potential si tensiunile ce se creeaza la nivel psiho-somatic.
Obiectivul activitatii manageriale, pe langa definirea clara a scopurilor tactice
si strategice si asigurarea instrumentelor si conditiilor necesare deplasarii optime a
muncii, este si cel de a impune cativa parametri motivationali, cum sunt:
imbold si determinare la actiune;
sensibilizarea selectiva a personalului angajat;
stimularea si activarea energiilor celor ce sunt inclusi in randul rezol-
vatorilor de probleme productiv-economice.
Motivatia este cauza interna de potentializare coroborata cu specificul intern
al mediului de actiune al firmei, in care rolul fundamental il joaca comportamentul
uman.
Motivatia consta in acei stimuli care - localizati intern - sunt personalizati de
catre firme si inclusi in afara individului, ceea ce il determina pe acesta sa se
angreneze (sa intreprinda) in unele actiuni sau sa nu se lase antrenat de altele.
Motivatia in cadrul unei firme este un instrument important in autoreglarea
angajatilor; in plan personal, motivatia, in general, este o forta a intregii dezvoltari
psiho-profesionale. Substanta edificiului psihic al angajatului este amplificata,
sedimentata, consolidata, respectiv reasezata de catre caracterul propulsator,
tensional al motivatiei.
In acelasi timp, motivatia poate declansa reactii de ordin afectiv, iar poten-
tialul de efort profesional poate fi energizat si directionat.
Motivatia - in sfera activitatilor productiv-economice - este esentiala pentru
instigarea, impulsionarea si declansarea actiunilor propriu-zise.
Abraham Moslow a stabilit cinci categorii de nevoi, ierarhice piramidal, care
prin extensie aduc clarificari managerilor pentru a-si motiva colaboratorii:
de autorealizare;
de stima si statut;
de afiliere;
de securitate;
biologice.
Motivatiile pot fi pozitive (stimulente de ordin material, nefinanciar) si nega-
tive (stimuli agresivi).
In timp, s-au formalizat un numar de teorii motivationale, precum:
a) Teoriile de continut:
teoria ierarhiei nevoilor (Maslow) (nevoi fiziologice, de securitate, de
asociere, de stima, de autoperfectionare) care trebuie satisfacute ierarhic;
teoria bifactoriala (a factorilor
duali) (Herzberg) (factori de motivare:
responsabilitatea, promovarea etc.) si factorii care produc insatisfactia in munca
(factori igienici: politicile de salarizare, stilul managerului etc.);
teoria achizitiei succeselor (McClelland): nevoia de putere; nevoia de
asociere (afilierea, prietenia); nevoia de succes (realizarea);
teoria ERG (Clay Alderfer), tipuri de nevoi individuale: existentiale,
relationale si nevoi de implinire.
b) Teoriile de proces:
teoria performantelor asteptate (teoria nazuintelor) (Victor Vroom): raportul
efort-performanta (asteptarea); raportul performanta-recompensa; valenta;
teoria echitatii (S. Adams) (sentimentul ca individul este tratat corect si
impartial fata de ceilalti);
teoria obiectivelor (Edwin Locke) (un individ care isi fixeaza obiectivul
atinge un randament mai bun, iar rezultatele sunt mai bune decat daca nu si-ar fi
stabilit obiectivele).
c) Teoriile de intarire:
teoria conditionarii operante (comportamentul se manifesta in functie
de consecintele sale).
Motivatia este o stare interioara a unui individ ce initiaza si dirijeaza com-
portamentul spre un scop, care, o data atins, va determina satisfacerea unei nece-
sitati.
Factorii care determina motivatia in obtinerea performantei:
. factori interni (individuali):
perceptia sarcinilor;
atitudini;
nevoi;
interese;
comportamente;
sistemul de valori.
. factori externi:
sistemul de salarizare;
precizarea sarcinilor;
grupul de munca;
sistemul de control-supraveghere;
comunicarea;
feedback-ul;
timpul liber.
Relatia motivatie-performanta in management este data de:
principiul incurajarii ocazionale;
principiul incurajarii imediate;
principiul importantei incurajarii.
Procesul motivational complex este determinat de urmatoarele elemente:
motivele pot fi deduse;
dinamismul naturii obiectivelor;
existenta diferentelor considerabile intre indivizi;
impactul atingerii obiectivului asupra motivelor ulterioare si comporta-
mentului;
rezultatul unei motivatii este intotdeauna actiunea;
comportamentul nu se confunda cu
motivatia.
Procesul motivational are mai multe etape:
identificarea nevoilor angajatilor;
cautarea de solutii pentru satisfacerea nevoilor;
selectarea obiectivelor ce vor orienta comportamentul;
obtinerea si evaluarea performantelor angajatilor;
recompensarea angajatilor;
o noua evaluare a nevoilor angajatilor.
Efectele pozitive ale motivarii sunt:
performanta individuala (productivitatea, inovarea, loialitatea);
satisfactia (satisfactia muncii prin ea insasi, salariile, relatiile cu
managerii si colegii, recunoasterea, cultura organizationala si filosofia firmei).
Cresterea motivarii este obtinuta atunci cand sarcinile sunt combinate in asa
fel incat oamenii sunt convinsi ca fac un lucru important si ca aduc o contributie
reala la succesul organizatiei.
Muncitorii se simt satisfacuti la indeplinirea unei sarcini complete, care le
aduce in plus senzatia ca invata lucruri noi.
Toate acestea semnifica imbogatirea postului - mai multa autonomie, varie-
tate si sansa cresterii contactelor interpersonale.
