|
|
|
MANAGEMENTUL IN ECONOMIA BAZATA PE CUNOASTERE
1. Elemente de cunoastere in dezvoltarea managementului
in cadrul unei firme
In mediul economico-productiv obisnuit se inregistreaza continua preocupare
pentru dezvoltarea managementului.
In principal, se au in vedere maximizari ale actiunii factorilor ce induc conse-
cinte pozitive in organizarea si conducerea firmelor, respectiv minimizarea celor ce
produc efecte conventional negative.
Dezvoltarea managementului cuprinde: a) evaluarea calitatilor detinute de
manageri (abilitati) si b) programarea resurselor umane pentru generarea lotului de
manageri ce pot intra in procesul de selectie.
Succesul firmei este strans legat de modul cum se "investeste" (generic) in
dezvoltarea resurselor umane. In inteles practic, este vorba de o "investitie strate-
gica" a carui rol este de operationalizare a abilitatilor si competentelor individuale
sau de grup, spre o implementare favorabila a strategiei de afaceri a firmei respective.
Este necesara determinarea derularii activitatii de "invatare anticipata" a
angajatilor in privinta actiunilor viitoare ale companiei.
Dezvoltarea strategica a managementului intr-o firma este diferita de dezvol-
tarea tactica (respectiv organizarea si conducerea imediata), intrucat evaluarea
progresului obtinut se bazeaza pe indeplinirea unor criterii de competenta in
procesul de indeplinire a obiectivelor afacerilor firmei.
Strategia dezvoltarii firmei este conditionala de existenta unei sub-strategii a
dezvoltarii resurselor umane, si ca atare a managementului firmei.
Angajatii se arata interesati de perspectivele firmei, respectiv de oportu-
nitatile de dezvoltare a acesteia, generandu-se astfel stabilitate si echilibru in sfera
resurselor umane.
Evaluarea performantelor (rezultatelor) trebuie aliniata la obiectivele firmei,
fiind urmarita consolidarea abilitatilor si competentelor dorite (programate) pentru
organizare si conducere.
2. Decizia in managementul echilibrelor macrostructurale,
in contextul formalizarii economiei bazate pe cunoastere
2.1. Aspecte generale
La inceput de secol XXI, macrostructurile economice sunt ridicate de la nivel
statal la nivel regional.
Echilibrarea macrostructurilor este o actiune necesara si constienta, iar starea
de finalitate proiectata rezulta din decizii si aplicatii manageriale specifice,
moderne.
Aplicarea generalizata a tehnologiilor informationale a determinat schimbari
procedurale in procesul decizional si in abordarea studiului managementului
macrostructurilor productiv-economice de la nivel statal la nivel regional.
Cadrul mutatiilor tehnologice in conditiile acceptarii formalizarii societatii
informationale spre societatea bazata pe cunoastere s-a modificat in sens integrativ
si, ca atare, decizia ca instrument esential de operationalizare in management a
suferit transformari conceptuale.
Emergenta noilor activitati productive se realizeaza in prezent tot mai mult
prin noile tehnologii si aproape nesemnificativ pe noi teorii economice.
Tehnologiile noi - bazate pe informatie - sunt recunoscute in analizele de
ansamblu, ca fiind perturbatoare - in sens pozitiv - a echilibrelor potentiale in
procesul dezvoltarii durabile.
Viziunile moderne tehnologice si productive - chiar partiale - devin si ele
generatoare (prin aplicare) a dezechilibrelor (rupturilor si decalajelor) intre entitati.
Actualmente, recurgerea la noi concepte de dezvoltare este subordonata
intereselor de analiza globala, in care deciziile globale au rol tot mai insemnat.
Noile legaturi intre calitati si noile legaturi intre cantitati reprezinta formula
cea mai rafinata de generare, sustinere sau formalizare conceptuala a echilibrelor in
procesul dezvoltarii durabile. Pentru conducerea unor astfel de situatii si procese se
impun deciziile de tip nou, caracterizate de aplicatii si reactii integrative.
Echilibrul si durabilitatea unei economii afecteaza sau dezafecteaza (prin
erodare) fluxul economic regional (inclusiv cel global) atata timp cat nu este im-
primat decizional un management adecvat, actualizat al macrostructurilor produc-
tiv-economice.
Realizarile punctuale in microstructura raman esential-practice, de importanta
covarsitoare in asigurarea sensului evolutiilor pe termen scurt si deciziile particu-
lare sunt impuse ca atare pentru dezvoltare la acest nivel de specificitate.
Neluarea insa in considerare a sensurilor si ritmurilor evolutive, respectiv
neaplicarea deciziilor pentru dezvoltarea cunoasterii pe termen lung erodeaza
posibilitatile de inducere in economie a caracteristicilor de durabilitate.
Productia, asadar, a devenit o variabila strategica. Aceasta apreciere indrepta-
teste avansarea tezei ca, in prezent, mai mult ca oricand apare ca stringenta
necesitatea concentrarii efortului si atentiei decizionale asupra variabilei denumite
"productie" bazata pe informatie si cunoastere.
La orizont apare un tip de management special, si anume cel al echilibrului
macrostructural in conditiile deciziei de trecere la economia bazata pe cunoastere,
care nu se poate naste in sine pentru sine, exclusiv prin autoorganizare sau auto-
conducere in autarhie.
3. Managementul prin modele ale echilibrului economic general
Managementul economiilor nationale si a celor zonale, regionale, integrate nu
poate fi conceput in afara modelelor de echilibru general.
Un model al echilibrului general este relevant pentru intelegerea relatiilor si
interactiunilor intre producatori si piete, urmare a manifestarii circulatiei cantita-
tilor de bunuri si servicii si a preturilor care rezulta din interrelationari.
Aspecte teoretice si analizele empirice stau inca la baza formularii, in prima
instanta, a unui model de echilibru general.
Analiza pietelor, din perspectiva introducerii unui echilibru general, s-a ince-
put inca din secolul XIX, in vechile economii traditionale pe plan mondial.
Perioada interbelica din secolul XX si, in continuare, intervalul pana in anul
1960 sunt considerate etapele de remarcabila dezvoltare a modelarii echilibrului
general, prin elaborarea unei familii largi de modele (macroeconomic, a echili-
brului general calculat, a extrapolarii si intrapolarii s.a.).
Frontierele dintre modele sunt nedefinite si nu au distinctie obligatorie, insa
exista posibilitatea gruparii (sistematizarii) lor, dupa cum urmeaza:
Modelul echilibrului general macroeconomic; este rezultatul analizelor
agregate a fenomenului economic. Walras, L., inca din 1874 a publicat la Laussane
concluzii despre "elementele de economie politica pura", pentru ca in 1936,
Keynes, J.M. sa descrie echilibrul general prin intelegerea continutului si a cauzelor
fluctuatiilor macroeconomice.
Se considera ca modelarea fluxurilor financiare, a bunurilor si a pietei muncii
are efecte pe termenele mediu si lung in plan macroeconomic.
In esenta, sunt necesare retele calitative pentru productie. Stabilirea unui
sistem de ecuatii simultane, de specificare a elementelor apartinand de fenomenul
economic, studiul incertitudinii, explicarea cererii si ofertei, integrarea cauzelor si
efectelor din plan microeconomic, prognozarea si elaborarea de politici de dezvol-
tare, toate contribuie la formalizarea modelor aferente echilibrului economic general.
Suportul financiar dat de Fondul Monetar International, dupa anul 1960,
diferitelor tari reprezinta aplicatia pentru anumite cerinte ce trebuie indeplinite si
aplicate continuu in plan macroeconomic general pentru modelarea echilibrului.
Constrangerile bugetare, balantele de plati restrictionate, economisirea si rata
de investitie sunt cativa din factorii de management ai echilibrului economic gene-
ral aferent unei tari.
Modele de cicluri de afaceri sunt cuantificate in mediul inconjurator (ambi-
ant) al firmei considerat stochastic.
Modelul echilibrului general calculabil se bazeaza pe managementul
resurselor alocate sectorial si intersectorial, preturile relative ale bunurilor si
serviciilor si pe factorii principali de productie.
Intre 1950 si 1970 s-au dezvoltat modelele de planificare a dezvoltarii.
Planificarea multisectoriala se bazeaza pe matrici social-contabile de calcul a
integrarii fiscale, a balantei de plati si venituri, prin gestionarea conturilor nationale.
Planificarea ajunge pana la nivel de agent economic, iar explicarea optimi-
zarii pentru obtinerea (instaurarea) echilibrului se bazeaza pe determinarea pretu-
rilor endogene.
Algoritmii de dezvoltare rezultati din acest tip de modelare infatiseaza com-
plexitatea manageriala a abordarii cresterii economice impuse.
Modelele de generare a scenariilor de dezvoltare pe generatii; acestea se
remarca prin analiza proprietatilor echilibrului general, pe dinamica cresterii eco-
nomice, in stransa legatura cu numarul finit al populatiei dintr-o tara sau regiune.
Sunt analizate transformarile intergenerationale.
O generatie este considerata ca fiind intinsa pe 50-55 de ani.
Este urmarita o anume sistematibilitate a avansului societal general, in con-
ditii de echilibru.
In contemporaneitate, modelele de echilibru economic general beneficiaza de
instrumente puternice de analiza a impacturilor deferitelor politici ale cresterii
economice complexe.
Modelele prezentate includ diferite chei de combinare a orientarilor si poli-
ticilor economice, tratarea in regim dinamic a transformarilor intergenerationale, a
eterogenitatii agentilor economici, studiul aprofundat al incertitudinii si operatio-
nalizarilor multisectoriale.
In managementul general, modelarea echilibrului economic reprezinta
formula de actiune practica, referitoare la organizarea si conducerea dezvoltarii
economice intr-o tara sau regiune.
4. Managementul proprietatii intelectuale
Politicile tehnologice optimale sunt afectate de catalogarea proprietatii inte-
lectuale ca fiind de natura bunurilor publice.
Proprietatea intelectuala nu permite libertatea totala a folosirii generalizate de
catre toti, a tuturor tehnologiilor.
Pe de alta parte, fara manifestarea protectiei proprietatii intelectuale, inventa-
torii nu au posibilitatea de a recupera costurile (cheltuielile) pentru efortul lor
creativ, deci economia ar fi lipsita de spiritul si faptele inovative.
Se accepta concluzia ca piata determina cerinte de flux inovativ economic,
deci submineaza perenitatea unui fapt de proprietate intelectuala, prin punerea lui
in uz si consumul sau, in traiectoria data de ciclul de viata a unei inovatii, de la
nastere la disparitie (perimare, invechire).
Proprietatea intelectuala trebuie protejata, insa agentii economici aflati in
competitie continua stabilesc care este durata protectiei.
In politica patentelor (inovatiilor) se distinge o stare statica si una dinamica
pentru politicile de inovare.
In domeniu, se identifica asadar, puncte subtile de controversa neconcluziva.
Viata inovatiei sau lungimea inovatiei se regasesc conceptual in modelele de
productie inovativa. Se constata ca in practica, de exemplu, detinatorii de tehno-
logii inovative nu au intotdeauna abilitatea suficienta de protectie pentru prevenirea
imitatiilor, a reproducerilor nepermise la scara reproductiva/productiva. In acest
cadru, deficienta este de natura managementului resurselor inovative.
Frecvent, apare "inovatia in jurul inovatiei", urmare a faptului ca tehnologia
sau produsul inovativ operationalizat sugereaza formule complementare de noutate
pe aceeasi infrastructura nedescifrata in faza de maturitate a inovatiei de baza.
In egala masura apar substituienti ai produsului inovativ, care efemer dar
efectiv, practic, in cateva intervale de timp, intra sub incidenta absorbtiei pe piata
alaturi de produsele originale.
Inovatiile distanteaza agentii economici dintr-un spatiu clusterian. In esenta,
este vorba de o distantare virtuala, in sensul promovarii fictiunilor aferente compe-
titiei pentru intaietate.
Din cauza protectiei eficiente a produsului inovativ, costurile imitatiei pot
creste, adeseori pana la limita critica, moment in care decidentul din structura
manageriala imitatoare inceteaza productia sa paralela
cu productia de baza a altui
proprietar din arealul inovativ.
Pe de alta parte, "licenta obligatorie" este cea care reduce capacitatea produ-
sului inovativ de a genera profit atotcuprinzator pe termen lung.
Proprietatea intelectuala este liantul de baza al economiei moderne. Perfor-
mantele firmelor protectoare a proprietatii intelectuale sunt legate de intelegerea
profunda a viitorului economic, ce poate fi configurat profitabil numai prin acte
inovatoare.
5. Management modern privind economia bazata pe cunoastere
14.1. Tranzitia/emergenta economiei conventionale
Cresterea economica moderna la inceputul secolului XXI se bazeaza pe
cunoastere. Teza aceasta conduce informatia in campul economic mondial, ca
element in sine, ce-si are sorgintea in randul resurselor de natura economica. Intr-un
astfel de context, se constata ca modul de utilizare a informatiei in procesul de
inglobare a acesteia in produsele materiale, fizice este fundamental diferit de cel
traditional.
Aceasta schimbare poate fi perceputa ca (fig. 1):
o tranzitie spre noi etape ale dezvoltarii societatii post-industriale;
o emergenta a noilor cai pe care avanseaza sau ar trebui sa avanseze
economia.
Ambele perceptii ar putea determina prin consecintele lor actionale noul tip
de economie. In context, sunt necesare conditii moderne noi pentru managementul
sistemului de obiective economice pe diferite niveluri.
Informatia ca "valoare" cuprinde si laturile stiintifice, respectiv tehnologice
ale actiunii economice, considerate reflexii in procesele economice generale. Este
posibil ca notiunea de informatie sa dobandeasca valente noi, multiplicate.
Firma
Bazata pe materii prime, Crestere
materiale, energie s.a.
Secolul XX
Firma
Bazata pe materii prime,
materiale, energie s.a. (fizic)Crestere
Bazata pe cunoastere
Inceputul secolului XXI
Firma
Bazata pe cunoastere Crestere
> (2015)
Emergenta
a noilor cai
de avans
ale
economiei
Fig. 1. Implementarea cunoasterii in cresterea economica
Se constata distinct ca sistemele statistice actuale nu
sunt indexate sistemelor
informatice si informationale. Ele se refera in continuare, preponderent, la secventa
materiala, fizica a produselor si serviciilor obtinute in plan economic recunoscut.
Continutul economiei moderne, bazata fie pe dezvoltarea post-industriala, fie pe
emergenta cailor de avans, trebuie insa raportat in planul cresterii prin cuantificari
noi, cu relevanta obiectivata.
Economia conventionala nu se confunda cu economia reala.
In cazul economiei conventionale si, in egala masura, in economia bazata pe
cunoastere se manifesta economia reala (care ar trebui sa fie preponderenta) alaturi
de cea speculativa (fig. 2).
Economia
conventionala
Economia
speculativa
Economia
bazata pe cunoastere
Economia reala
Economia
conventionala
Economia
bazata pe
cunoastere
Noua
economie reala
Fig. 2. Evolutia spre economia bazata pe cunoastere
in arealul economiei reale
Speculatia poate fi considerata substanta relationala in competitia economica
generalizata atata timp cat nu este folosita in sine pentru acapararea neetica de
valori. Speculatia are un cost si, concomitent, un pret.
Compunerea economiei conventionale cu economia bazata pe cunoastere
determina diminuarea (eliminarea) economiei speculative neetice si formalizeaza o
noua economie reala, cu grad sporit de consistenta si completitudine autoorganizata.
5.2. Capitalizarea moderna a firmelor
Spiritul pietei determina evolutia fizica si structurala a capitalului unei firme
moderne.
Capitalizarea are un cost. Actiunea de capitalizare in sine nu este redundanta
si nu se bazeaza pe izvoare excesive.
Se constata frecvent ca pietele de capital sunt in egala masura depozite, areale
de triaj, al capitalurilor spre locatii in care pot incuba.
Structura si valoarea capitalului - ca expresii de tip "categorii" - se reco-
releaza in conditiile aparitiei la orizont a ceea ce se numeste "noua economie".
In particular, devine tot mai importanta cuantificarea
structurii si valorii ca-
pitalului intelectual, ca aport in locatia fundamentala operationala a intreprinderii.
Managementul, licentele detinute, cultura in firma, abilitatea de adaptare,
contactul cu exteriorul (clienti, intrari, iesiri), ecologia s.a. sunt elemente partici-
pative la redefinirea structurii si valorii capitalurilor in firme.
Daca scade capitalul fizic (in valori absolute, unitare), ar trebui sa creasca
partea de capital intelectual (fig. 3).
Cresterea capitalului intelectual al intreprinderii pare a fi sarcina economica
de baza a inceputului de secol XXI.
Inovatia in forme concrete schimba in proportii perceptibile fizionomia unei
firme.
De exemplu, antreprenoriatul in domeniul tehnologiilor are ca suport
motivational inovatia care trebuie vehiculata, purtand pe piete tehnologiile care au
inglobata noutatea.
Economia dobandeste astfel noi trasaturi de continut. Noul continut se refera
la prezenta informatiei in fenomenele si procesele economice, recunoscuta ca
resursa, respectiv materie prima.
Informatia pune in miscare procesele economice atunci cand pozitionata in
intreprinderea-sistem ea este considerata intrare (input), participa la transformari si
genereaza iesiri (outputs).
De exemplu, identificand informational mai multi participanti la procesul de
productie, transformarile in valoare absoluta vor fi mai ridicate dimensional (volum),
iar iesirile mai numeroase (produse, servicii si clienti consumatori).
Informatia poate produce limitari in termenii cresterii sau poate cataliza
starile dimensionale si calitative.
De aceea, informatia joaca rol de resursa de capital. Ea se regaseste capita-
lizata si in economia conventionala.
Fara indoiala, masurarea este procesul generator de informatie. Insa masu-
rarea inseamna, intr-o anumita acceptiune, evidentiere, ceea ce semnifica latura
statica a rezultatelor obtinute prin inlaturarea nedeterminarii.
Determinarea, in economia conventionala, este constatativa, neinfluentand
procesul transformarilor ca replica, sau implicare ca element de consum (transfor-
mare). In acest caz, informatiile sunt percepute, covarsitor, ca subiect de exprimare
a controlului.
Feedback-urile din sistemul firmei sunt motivate actional prin informatiile
care cuantifica materii prime, parametri, rezultate s.a., iar pentru determinarile
respective, daca nu sunt conventional acceptabile (dorite, proiectate), este declan-
sata corectia.
Marimea corectiei, directionarea si timpul de actiune sunt operationalizate
prin matricea determinarilor.
Asadar, informatia este capitalizata in economia conventionala prin laturile
sale statice, determinative.
Economia nationala (zonala) beneficiaza, de asemenea, de informatie, tocmai
in sens delimitativ, infatisand dimensional si evidentiind calitativ procesele la
aceasta scara.
Se observa deci ca informatia este prezenta
istoric si organic in structura si
continutul operational al firmei, insa in economia conventionala ea este cvasicapi-
talizata. Mai degraba este folosita ca ingredient sau instrument de masurare, deter-
minare, spre a se ajunge la corectii (feedback-uri).
Proprietatea intelectuala este plasata acum in campul competitional economic.
Preturile pentru garantarea calitatii, a respectarii criteriilor ecologice s.a. se
regasesc tot mai frecvent ca provenienta din costurile proprietatii intelectuale.
Este posibila deja demarcarea grupurilor de firme care se pot sprijini pe a)
economia conventionala si b) economia bazata pe cunoastere.
Ambele categorii trebuie studiate, evaluate, respectiv cuantificate.
Stiintele economice actuale se bazeaza pe observatii, analize si implementari
aferente primei categorii (economia conventionala).
In noul context, capitalizarile devin complet diferite; prima categorie vizeaza
cerinta: cati bani se pot obtine din produsele/serviciile realizate din fluxurile tehno-
logice fizice din fabrica?
Cea de-a doua categorie vizeaza cerinta: cati bani se pot obtine din produ-
sele/serviciile de natura ideatica (virtuala), din cunoastere, din fluxurile cvasi-
tehnologice din birouri?
In esenta, managementul crizelor, asigurarea si reasigurarea, criza stocurilor,
serviciile de consulting pentru afaceri, training-ul si chiar cuantificarea succeselor
si insucceselor, odata rezolvate, conduc la cresterea productivitatii, ceea ce semni-
fica participarea ideatica (a cunoasterii) la transformari, la reproductie, in firma
considerata sistem.
5.3. Investitii si antreprenoriat in economia
bazata pe cunoastere (E-BC)
Rulajul investitional este in crestere absoluta in timp. Unele sincope, inceti-
niri sau viteze peste medie semnifica neliniaritatea procesului pe intervale scurte si
medii de timp.
Atractivitatea investitiilor este, de asemenea, in continua crestere. In fapt,
aceasta noua atractivitate se datoreaza imersiunii tot mai accentuate a economiei in
cunoastere.
Cunoasterea semnaleaza noi nise, interstitii si locatii, fie mai diluate
ocupational cu investitii, fie aflate in restructurare si reabilitare, pentru innoire prin
adaptare.
Cunoasterea dezvolta inovatia, care, la randul sau, erodeaza orizonturile si
creeaza debusee pentru locatii investitionale noi.
Intre capitalizare si antreprenoriat se instituie noi raporturi.
Antrenarea afacerilor (Business Coach) revine ca sarcina deopotriva actorilor
economici individuali, cat si celor de grup, privati sau apartinand entitatii statale.
De exemplu, dezvoltarea stiintelor fundamentale apartine ca responsabilitate
preponderenta 1) statului, 2) organizatiilor non-guvernamentale (cand statul se
derobeaza complet de acest atribut tactic, intr-o strategie deja formulata si conven-
tional acceptabila).
Nu este exclusa, in niciun caz, atacarea cercetarii
fundamentale de catre
actori economici singulari. Totusi, singularitatea executiva in cercetarea fundamen-
tala este pe cale de disparitie. Inventatorul providential, singular, inchis in turnul
cetatii nu este nicidecum atotputernicul generator al spatiului inovativ complex
contemporan.
Rezultatele cercetarii fundamentale incurajeaza inovarea. Aceeasi sarcina a
incurajarii noului in economie revine in plan administrativ strategic statului.
Ca atare, este deja strict necesara cresterea antreprenoriatului in inovare.
Rata cresterii intreprinderilor inovative intr-o economie nationala (regionala)
este esentialmente importanta, fiind conditie de avans in noul areal conceptual
economic al inceputului de secol XXI.
Intre scientisti (in inteles de formatori de stiinta) si antreprenori (in inteles de
investitori pentru productie) se produce o recompunere actionala.
Schimbarea structurii capitalizarii firmelor este legata de noul raport intre
antreprenoriatul productiv-economic si cel scientist (fig. 4).
Considerand capitalizarea totala cantitativa (Q), se deduce ca in timp (t)
capitalizarea fizica ft este in scadere, iar capitalizarea intelectuala, bazata pe
cunoastere it , este in crestere.
5.4. Informatia in societatea cunoasterii
si evolutia spre economia bazata pe cunoastere
Intre informatie si cunoastere se manifesta diferente instrumentale si de
expresie. Aceste diferente sunt legate de competitia pentru noua cunoastere prin noi
informatii.
In cadrul competitiei se urmareste adjudecarea avantajului. O noua circulatie
a informatiilor determina implementarea mai efectiva a cunoasterii.
Firmele vor avea ferestre deschise mai numeroase, intrucat circulatia infor-
matiilor este din ce in ce mai diversificata, mai accentuata.
Piata devine un joc cu reguli in continua transformare si cu limite nedefinite
de manifestare in timp.
Actualmente, economia nationala si numeroase segmente din economia
regionala si mondiala se afla la inceputul cunoasterii globale.
In expresie medie, doar 25-28% din PIB-ul unor tari dezvoltate este rezultatul
direct, cuantificat distinct, al cunoasterii aplicate, valorizate (in valoare absoluta).
Unele confuzii terminologice si accentuari neadecvate denatureaza cuantifi-
carea fluxului informational real atunci cand se explica indreptarea spre economia
bazata pe cunoastere.
Informatia este cheie a cunoasterii, care, la randul sau, devine resursa si, in
continuare, cheie a prosperitatii.
De exemplu, learning-society (societatea bazata pe invatare) poate genera
bunuri si servicii fizice, deopotriva si virtuale (in cyber-spatiu), ceea ce semnifica
participarea la crearea PIB-ului.
Decalajele existente intre tari si regiuni limiteaza accesul la educatie.
Cunoasterea, insa, este sprijinita fundamental de educatie. Limitarea accesu-
lui la educatie este sinonima cu limitarea accesului la cunoastere.
De aceea, la inceput de secol XXI, orice model de avans spre societatea cu-
noasterii si orice tipologie de economie bazata pe cunoastere trebuie personalizata
de la tara la tara.
Stiintele fundamentale completate cvasipermanent in continut sunt rezultatul
cercetarilor fundamentale.
Totusi, in prezent, cu exceptia tarilor
dezvoltate, numarul cercetatorilor anga-
jati in proiecte de completare a stiintelor esentiale cu rezultate notabile obtinute din
cercetarile fundamentale este mai redus decat cel ce ar trebui sa opereze conven-
tional-normat si acceptat pentru actuala dimensiune a societatii umane.
Calitatea vietii pare a fi in crestere (ca reflexie a noutatilor experimentale si a
obiectelor noi puse in rol practic, utilitar), insa mai degraba sunt lansate standarde,
decat structuri (instrumente) fizice de infaptuire a calitatii superioare.
Informatia "despre informatie" este pe cale sa atinga praguri critice, de necu-
prindere fizica pentru structurare spre aplicare. In context, apare pericolul perimarii
acesteia.
De aceea, se retine ca importanta distingerea tendintelor in lumea informa-
tiilor.
Asadar, informatia este a) o anume institutie, un fel de "industrie" (in chimie,
biologie, fizica s.a.), sau b) o resursa (respectiv materie prima), care participa la
concretizarea sintagmei "cum sa faci bani" si concomitent se autoinclude in
"dezvoltare".
Informatia are "dezvoltarea" ca atribut operational in existenta sa cuantifi-
cata, personalizata.
Cunoasterea ridica la rang superior de infatisare si utilizare informatia in
sine. Ca atare, cunoasterea devine la randul sau resursa.
De exemplu, explicarea dezvoltarii poate fi efectuata cu ajutorul informatiei
(atat in plan macroeconomic, cat si microeconomic).
Se manifesta tendinta "spre o noua calitate generala", insa este deja o certi-
tudine faptul ca nu sunt formalizate sisteme de control eficient al acesteia.
Incepem sa intelegem procesul general al economiei bazata pe cunoastere,
insa nu il controlam suficient si relevant.
In context inovativ, putem afirma ca un control efectiv al proceselor si feno-
menelor economice bazate pe cunoastere poate fi realizat tot cu ajutorul cunoas-
terii.
In fond, este vorba de autoreplica sistemului, pe areale trans-generationale in
care opereaza legitati economice noi in raport cu economia conventionala sau cea
post-industriala (fig. 5).
Economia
Informatia
Societatea
informationala
Societate
a cunoasterii
conventionala
Economia
post-industriala
Economia bazata
pe cunoastere
Fig. 5. Inglobarea informatiei in societatea cunoasterii si evolutia
catre economia bazata pe cunoastere
Algoritmii si sistemele parametrice caracterizate de
dinamica (timp), proba-
bilitate iterata avansata, derivare, diferentiere, integrare, repliere topologica s.a. ar
putea deveni elemente pentru noii indicatori ai dezvoltarii prin cunoastere.
Este cat se poate de vizibil ca la inceput de secol XXI nu sunt formalizati
indicatori suficienti si eficienti, reprezentativi pentru dezvoltarea prin informare
(cunoastere).
Efectele iesirilor (outputs) sunt evidentiate frecvent, insa nerelevant, cu aju-
torul indicatorilor din economia conventionala.
Intr-o astfel de situatie sunt necesari indicatori noi de informare.
SD = stiinte cu densitate informationala specifica ridicata;
Si = stiinte infasuratoare;
Ic; 'Ic = intrari (inputs) pentru cercetare-investigare;
Os O's = iesiri (outputs) slabe;
O ; O' = iesiri (outputs) de interes conjunctural;
ic
i
c
O = iesire (output) fundamentala perena;
fp
O = iesire (output) suport pentru deschiderea de noi cai de cercetare;
sdc
E-BC = economia bazata pe cunoastere.
Este utila identificarea "stiintelor intensive", caracterizate de densitate speci-
fica teoretica si practica ridicata.
Intensitatea unei stiinte in raport cu alta si cu sine nu este inca masurabila.
Un anume rezultat stiintific (din cercetare) se regaseste pe un aliniament
critic al economiei si, prin aplicare, detensioneaza situatiile de exceptie.
Ca atare, acel rezultat poate parea fundamental ca importanta conjuncturala,
insa nu este caracterizat de perenitate.
In principal, se urmareste obtinerea iesirilor fundamentale perene, ce garan-
teaza formalizarea cunoasterii, pe care se poate baza noua economie (fig. 6).
Fig. 6. Intrarile si iesirile in stiintele dense si cele infasuratoare
pentru generarea rezultatelor din cercetarea fundamentala spre implicare in E-BC
Stiintele infasuratoare sunt cele ce dau
expresie mai viabila experimentelor si
aplicatiilor obiectuale.
Relevanta maxima a sistemului de ecuatii (8) este intrunita cand aplicabi-
litatea este regasita atat in plan macroeconomic, cat si in cel microeconomic.
De altfel, expresia esentiala favorabila (acceptata conventional) a oricarei
formalizari aferente E-BC este regasirea aplicabilitatii la nivel microeconomic.
Informatia este substanta - in noua acceptiune - pentru cunoastere.
Deci informatia si cunoasterea se afla in stari cumulate, respectiv cuprinse la
nivel micro- si macroeconomic.
Intr-o acceptiune noua, vizand dinamismul procesului, informatia transporta
cunostintele; informatia, ca autoreplica, se transporta insa si pe sine, ca purtatoare
si generatoare de cunoastere.
Intr-o astfel de situatie este demonstrabil faptul ca nu exista contradictie intre
societatea informationala si societatea cunoasterii.
Cu atat mai mult, economia post-industriala nu este in contradictie cu eco-
nomia bazata pe cunoastere.
Tranzitia spre noua economie nu se bazeaza pe excluderi, ci, in esenta, se
apeleaza la transformari, aditionari, reconfigurari si formalizari de noi accente pe
componentele noi ale sistemului.
5.5. Aspecte concluzive de etapa privind formarea si functionarea E-BC
Reprezentarile grafice si relatiile din prezenta lucrare sunt originale, expresie
a studiului intreprins pentru elucidarea startului economiei bazata pe cunoastere in
context conventional.
Noua economie (tip E-BC) va promova noi schimbari in lume. Schimbarile
nu vor fi numai economice, deoarece economia in sine este provocatoare de
schimbari in directii dintre cele mai diverse si multiplicate in plan local, regional,
zonal si mondial (global).
Cunoasterea nu devalorizeaza. Terminologia in domeniul cunoasterii va suferi
schimbari.
Anumiti indicatori artificiali referitori la informatie
vor fi eliminati pe masura
ce se constata in continutul si rolul lor reflexia economiei conventionale.
Chiar economia conventionala (gradul de prezenta a acesteia in mediul
economic, utilitatea si puterea de valorizare s.a.) ar putea deveni un indicator
sintetic de infatisare a continutului si structurii in timp a E-BC.
La inceput de secol XXI cunoasterea trebuie reabilitata.
Este putin probabil sa dispara cei doi termeni (fizici si ideatici), respectiv
ξmin≠ 0 , in conditiile in care i, j sunt multimi chiar nefinite, iar ξmineste expresia
ultimului element infinitezimal al diferentierii.
In cadrul E-BC, diferentele in anumite etape pot avea marimi si proportii
diferite, in valori absolute.
Fiecare economie (nationala, regionala sau globala) ar putea urmari evolutia
proportiilor in procesul de transformare spre echilibrul operational adecvat.
Orice activitate economica se naste, creste, se maturizeaza si intra in declin,
pana la disparitie.
In conditiile in care actualmente - cu grad corespunzator de simplificare -
peste 90% din produsele si bunurile realizate de economia lumii folosesc in
acumularea valorica informatia, este vizibila concluzia ca sintagma "informatia
considerata resursa" nu este speculativa.
In ultimii 50 de ani, a devenit evident faptul ca informatia a schimbat lumea
inconjuratoare (cercetatorii si oamenii de afaceri).
Informatia stiintifica si tehnica a fost recunoscuta curent ca fiind resursa
economica.
Deci informatia este: a) un bun si b) poate fi acumulata (transferata, vanduta,
consumata s.a.), ceea ce subliniaza caracterul sau de produs.
In E-BC, informatia poate fi:
1) comerciala;
2) necomerciala;
3) nevandabila (protejata ca bun sau avand caracter de pericol).
Managementul guvernamental al oricarei tari se afla in fata procesului de
luare a deciziei care sa operationalizeze sustinerea unui tip sau altul de informatie,
in mod continuu sau pe intervale distincte de timp.
Se va constata ca accesul la informatie nu este la indemana oricui, in orice loc
(tara) si in orice conditii.
Este posibil, insa, ca economia bazata pe cunoastere sa poata diminua sau
elimina restrictia informationala generalizata la accesul valorizant in timp si spatiu,
atunci cand productia si reproductia sunt folosite pentru cresteri impuse.
