Aspecte generale ale managementului procesului investitional

Aspecte generale ale managementului procesului investitional.

1.1 Conceptul de investitie

In acest capitol se urmareste ca din managementul procesului investitional sa se abordeze cu prioritate implicatiile financiare ale acestuia.Se au in vedere in mod special:

-integrarea la nivelul cerintelor, a procesului investitional in managementul financiar al organizatiei;

-integrarea optiunii pentru investitii, in optiunea generala a obtinerii eficientei scontate(in conditiile satisfacerii cerintelor pietei);

-integarea in procesul de management financiar a documentatiei si pentu investitii, ca instrument de concepere si promovare a eficientei economice;

-definirea, metodologic si pragmatic a zonelor de management in care se concepe, programeaza si realizeaza eficienta in investitii;

- evaluarea si selectia proiectelor de investitii si actualizarea indicatorilor de eficienta in investitii, tinand seama de factorul timp.

Revenind la conceptul de investitie, ne exprimam convingerea ca definirea acestuia trebuie sa inceapa cu pozitionarea rolului procesului investitional in angrenajul general al dezvoltarii economice si sociale.

Din aceasta perspectiva, problematica investitiilor se inscrie in ansamblul cerintelor care se urmaresc atunci cand se stabilesc destinatiile resurselor acumulate de societate, respectiv cand se stabileste raportul dintre resursele destinate dezvoltarii sicele pentru consum.

O sinteza a tuturor acestor cerinte este prezentata concludent in lucrarea Economie Politica[1] "Regula de aur a inzestrarii economiei cu capitaluri - or prin investitii se creeaza capitaluri- este aceea care asigura acumularile pentru un echilibru economic stabil, normal pentru conditiile economice existente, concomitent cu cel mai inalt nivel al consumurilor membrilor societatii".

Pentru a sintetiza si evalua acest rol al procesului investitional s-au conceput doi indicatori de ordin general:

multiplicatorul, semnificand, in esenta, plusul de venituri pe care il genereaza investitia, ca sursa de finantare a dezvoltarii;

acceleratorul, reprezentand presiunea pe care o face consulul suplimentar generat de efectele investitiilor asupra procesului investitional;

Iata in continuare opinile altor specialisti, cu privire la investitii:

-Pierre Mosse[2]: "Investitiile reprezinta o renuntare la o satisfactie imediata si sigura, in schimbul unei sperante al carui suport sunt tocmai resursele investite.Pe scurt, investitia trebuie privita ca o cheltuiala certa pentru un viitor incert".

-Margerin I. si Ausset G[3] : " Notiunea de investitii implica trei elemente definitorii: durata, risc, eficienta. Pentru a avea o imagine completa, trebuie studiata imaginea ei tridimensionala: contabila, economica, financiara".

Imaginea contabila dupa parerea autorului, reduce dimensiunea investitiei la caracterul ei de imobilizare, pornind de la faptul ca toate valorile care se creeaza sunt destinate sa ramana constant sub aceeasi forma.

Imaginea economica este data de faptul ca veniturile viitoare trebuie sa superioare cheltuielilor initiale actualizate.

Imaginea financiara provine din faptul ca investitiilegenereaza venituri si economii pe termen lung.

Recapituland si sintetizand aceste opinii, se poate formula o definitie generala a investitiei:

"Investitia este efortul financiar actual facut pentru un viitor mai bun, creat pentru dezvoltare si modernizare, avand ca sursa de finantare renuntarea la consumuri actulae sigure, dar mici si neperformante, in favoarea unor consumuri viitoare mai mari si intr-o structura moderna, mai aproape de optiunile utilizatorilor"

Din aceasta definitie reies o serie de concluzii si consecinte in plan managerial, dintre care cele mai semnificative sunt:

Investitia este un efort actual, care, ca orice effort, trebuie dimensionat, previzionat si argumentat pentru a fi sustinut de catre cei care trebuie sa il faca.

Investitia vizeaza un viitor mai bun, care trbuie conturat stiintific si realist, prin studii complexe, pertinente.

Sursa de finantare a investitiilor o reprezinta renuntarea la consumuri actuale posibile si sigure, in favoarea unor consumuri viitoare mai mari mai performante dar probabile.

Din aceasta ultima concluzie se mai desprind o serie de consecinte cum ar fi:

1.     pentru cel ce opteaza pentru o investitie si o operationalizeaza este una dintre deciziile cele mai incarcate de raspundere, pentru ca, intre altele, o investitie angajeaza fonduri mari, afecteza viitorul firmei si toate interesele care se intersecteaza in cadrul firmei.

2.     eficienta potentiala a investitiilor se decide in conceptie si se realizeaza in executie, exploatare, prin organizare, coordonare, decizie si control, evaluare, atribute care, daca avem in vedere ca unul dintre parametrii esentiali ai eficientei este profitul, sunt in mare parte atribuite clare ale managementului financiar al firmei. De asemenea, este la fel de bine cunoscut faptul ca orice fisura in proiectarea si conceperea eficientei potentiale are sanse minime sa fie suplinite prin eficienta suplimentara ce se poate obtine in executie si exploatare, realitate care pune in evidenta rolul managementului financiar al firmei in aceasta etapa a procesului investitional.;

3.     este vorba de o renuntare la ceva sigur, in favoare unor sperante probabile, ceea ce include in orice proiect de investitii, o doza mai mare sau mai mica de risc. Drept urmare, managementul in investitii trebuie sa evalueze riscul si sa-l gestioneze( Louis de Braghic: " Trebuie sa urmarim riscul pentru ca riscul este conditia pentru toate succesele").

Ca urmare, problematica investitiilor face parte dintre obiectivele strategice majore, de importanta cardinala pentru firma si actionarii sai( capacitatea de a investi reprezinta parametrul esential al fortei si credibilitatii firmei, raportul intre volumul investitiilor si cifra de afaceri, capitalurile si profiturile firmei fiind elocvent).

Aceste obiective au o componenta financiara majora atat in zona finantarii potentiale , cat si a eficientei potentiale, ceea ce pune in alta lumina si ipostatza managementul financiar al firmei.

Aceste concluzii si cerinte manageriale pot contribui la definirea mai completa a conceptului de investitie.

In sensul cel mai larg al cuvantului, prin investitie se intelege totalitatea resurselor financiare alocate pentru a obtine venituri viitoare mai mari.

In abordarea contabila, prin investitie se inteleg resursele financiare utilizate pentru achizitionarea de noi active fixe sau modernizarea celor existente.

In sens monetar, prin investitie se intelege blocarea, decizia de a bloca un capital si de a-l utiliza pentru o rentabilitate mai buna in viitor. Privita dein alt unghi, investitia reprezinta schimbarea unui capital disponibil in prezent, pe spernata de a obtine un avantaj, un capital mai mare in viitor.

Din alta perspectiva, investitiile pot fi definite ca fiind:

un plasament pe termen lung pentru modernizare sau dezvoltare;

o alocare de resurse, de capitaluri economisite, pentru modernizarea si dezvoltare;

o majorare a patrimoniului organizatiei sau modernizarea acestuia prin activele fixe achizitionate prin investitii;

un proces economic complex, generator de alte procese, unele si mai complexe;

In esenta exista doua mari categorii de investitii:

o      plasamentele, care reprezinta achizitia unor bunuri sau valori care exista in economie, schimbandu-se doar proprietarul;

o      investitiile destinate creierii de noi bunuri, sau refacerea si modernizarea celor existente, activele fixe la care ne referim ne fiind un scop in sine , ci urmarindu-se ceea ce se poate obtine in viitor cu acestea;

In cadrul circuitului economic national, activitatea de investitii joaca un rol dublu:

1.      Agentii economici si promotori de actiuni investitionale- care implementeaza diverse proiecte de investitii, isi sporesc oferta de bunuri si servicii prin cresterea capacitatii lor productive, realizand venituri suplimentare

2.      Orice proiect de investitii va genera nevoi sau cereri suplimentare in sectoare conexe in spre furnizori( de materii prime, materiale , utilitati, etc) sau spre distribuitori si / sau consumatori( a bunurilor si serviciilor oferite). Implicit, va avea loc o crestere in lant a veniturilor la toti agentii economici antrenati.

In plan social, investitiile joaca rolul de regulator/compensator in ocuparea fortei de munca, in imbunatatirea calitatii vietii.Implementarea unor proiecte sau programe de investitii angreneaza modificari pe piata muncii in sectoarele care pregatesc si realizeaza actiuni investitionale( cercetarea-proiectare, constructii, productia de echpamente si instalatii de lucru, etc.), dar mai ales la beneficiarii de investitii, care exploateaza noile capacitati de productie . Aceasta are ca efect imediat, sau intr-o perspectiva mai mult sau mai putin indepartata, atenuarea presiunii factorilor generatori de somaj.

Pe de alta parte, investitiile constituie suportul material al promovarii progresului tehnico stiintific in diverse sectoare de activitate. Proiectele de investitii aplicate constituie mijlocul principal de valorificare a solutiilor tehnice si tehnologice noi oferite de cercetarea stiintifica.

Rolul investitiilor destinate activitatii economice, productive in primul rand, este crearea acelui suport solid al cresterii avutiei. Datorita lor se dezvolta si se modernizeaza forta productiva a societatii.

Intr-o lucrare de specialitate[4], se prezinta rolul si importanta investitiilor astfel:

- " in economie si societate- afirma H. Schmidt, presedintele PSD din Germania- profiturile de astazi fac investitiile de maine, iar acestea, locurile de munca de poimaine";

- investitiile sunt "un liant" intre generatii prin noile locuri de munca create pentru generatia tanara si prin mostenirea de capital fix pe care aceasta o primeste de la generatiile anterioare;

- prin investitii se valorifica, in principal, in activitatea practica, rezultatele stiintei si tehnicii, inclusiv in conservarea mediului ambiant;

In concluzie, putem spune ca investitia reprezinta orice cheltuiala de resurse facuta in vederea creari premiselor necesare obtinerii in viitor, pe o perioada mai lunga de timp, efecte utile societatii.

Deci, indiferent de din ce unghi este privita o investitie, ea trebuie sa produca efecte benefice, efecte care trebuie sa fie proiectate, realizate si controlate.Or, in acest demers, in care se regasesc toate interesele la care s-a facut referire pana aici,s-a creat un raport dozat nefiresc, in favoarea preocuparilor pentru latura tehnica a investitiei, in detrimentul laturii lor financiare, a profitabilitatii si efectelor sociale.

In aceasta viziune, elementele definitorii ale conceptului de investitii sunt:

o      continutul concret material al efortului investitional;

o      factorul timp - durata pe parcursul careia parametrii economici ai proiectului trebuie sa fie materializati;

o      eficienta, finalitatea proiectului;

o      riscul care decurge din insasi esalonarea pe perioade viitoare a efectelor asteptate, efectele fiind sperante si nu certitudini totale;

Daca ne referim la implicarea managementului financiar in procesul investitional, facem precizarea ca de regula se dezvolta mai multe proiecte decat se pot finanta ( situatie care deriva din faptul ca nevoile devanseaza posibilitatile), iar criteriul de selectie este unul de natura financiara si ca cerintele la care ne-am referit pana aici - care au, toate, o componenta financiara importanta - nu pot fi satisfacute in mod performant, fara un management financiar performant.

Pentru Romania, problematica investitiilor este una cardinala, o conditie determinanta pentru aplatisarea decalajelor care ne desparte de tarile dezvoltate, in mod deosebit pe planul calitatii vietii oamenilor. Ritmul si volumul investitiilor a scazut dramatic, mai cu seama dupa anul 1989, in prinicpal uramtoarelor cauze, care trebuie cat mairepede si integral eliminate: ritmul lent al formarii capitalurilor proprii, scaderea capacitatii de economisire la firme si la populatie, lipsa unei evaluari credibile a dezvoltarii in perspectiva si dobanzile inalte( stiind ca evolutia dobanzilor urmeaza un trseu invers decat cel al investitiilor). Romania are nevoie de strategii de dezvoltare realiste si concrete, de strategii de investitii, de alternative, de proiecte, de sisteme de evaluare si selectie si de un management performant al procesului investitional.

1.2 Tipologia Investitiilor

Cunoasterea , gestiunea, managementul financiar al procesului investitional presupun o clasificare foarte laborioasa a investitiilor. Apar noi criterii de clasificari si noi grupe. Din ansamblul acestora, redam in continuare pe cele ce sunt considerate ca fiind cele mai uzuale si mai semnificative:

1. Dupa natura lor:

- investitii corporale ( in general in active fixe );

- investitii necorporale ( in general in fonduri de comert, licente);

- investitii financiare: (titluri financiare, imprumuturi pe termen lung);

2. Dupa natura efectelor scontate:

- investitii productiev;

- investitii neproductive;

3. Dupa locul in care se fac:

- interne;

- externe ( participare cu fonduri la formarea capitalurilor altor firme, pentru diversificarea activitatii);

4. Dupa influentele pe care le au asupra patrimoniului:

- investitii de mentinere;

- investitii de expansiune;

5. Dupa gradul de risc pe care il prezinta:

- investitii cu risc sporit - in general, cele mai riscante sunt investitiile de expansiune sau de diversificare;

- investitii de risc scazut - in special investitiile de mentinere si ameliorare;

Din alt punct de vedere, investitiile se mai clasifica si dupa gradul de risc :

investitii cu rsic minim, respectiv investitiile garantate de stat, de importanta nationala;

investitii cu risc mic, cele cu amploare redusa, recuperabila in 2-3 ani;

investitii cu risc mediu, cele care antreneaza schimbari tehnologice in firme existente, sau noi capacitati de prodictie medii, recuperabile in 3-4 ani;

investitii cu risc ridicat, care vizeaza sporirea capacitatii existente cu peste 50%, sau proiecte de mare anvergura, cu durata de viata economica de pana la 25 de ani;

investitii cu risc foarte ridicat, concretizate in tehnologii noi, cu solutii din cercetare neverificate practic, sau in produse noi cu rezultate incerte;

6. Dupa resursele financiare utilizate:

- investitii finantate din surse proprii;

- investitii finantate din surse imprumutate;

- investitii finantate din surse mixte;

7. Din punctul de vedere al relatiilor ce se stabilesc intre intreprinzator si sursa straina de resurse pentru investitii, investitiile straine se grupeaza in doua categorii:

- investitii straine directe, cand agentul finanatator starin capata si posibilitatea de a lua decizii si de control asupra proiectului pe linie manageriala, tehnologica, de marketing, etc.

- investitie straina de portofoliu, care este un plasament pur financiar, fara alte implicatii in viata proiectului;

8. Dupa scop:

- investitii de inlocuire ( de mentinere );

- investitii de modernizare, dezvoltare, expansiune;

- investitii strategice ( pentru fuziuni si altele);

9. Dupa rolul functional pe care il joaca in cadrul proiectului:

- investitii discrete - sunt acele cheltuieli legate functional de obiectivul care se edifica. Sunt acele consumuri de resurse care se materializeaza in obiectele de baza ale proiectului: sectii de productie, spatii de depozitare, etc., care concura nemijlocit la realizarea scopurilor ce se realizeaza;

- investitii colaterale - sunt cheltuielile de resurse legate functional de investitia direct. Destinatia lor este de a crea conditii normale de functionare a obiectivului, de a asigura infrastructura si utilitatile necesare ( energie, apa, etc.).

- investitii conexe - sunt acele cheltuieli ce se fac in ramuri sau domenii conexe celui in care se infaptuieste proiectul, fiind o consecinta a finalizarii proiectului respectiv.

10. Dupa structura cheltuielilor:

- cheltuieli pentru lucrari de constructii-montaj;

- alte cheltuieli ( utilaje si instalatii, proiectare, asistenta tehnica, etc.);

11. Dupa structura tehnologica interna a investitiei:

- investitii in mijloace fixe;

- investitii in alte cheltuieli;

- investitii in fond de rulment ( capital de lucru );

12. Dupa stadiul in care se gasesc:

- investitii in curs de executie;

- investitii terminate;

13. Dupa forma de proprietate:

- investitii private;

- investitii private ale statului;

- investitii publice;

14. Dupa modul de executie:

- investitii executate in antrepriza;

- investitii executate in regie proprie;

- investitii executate mixt;

15. Dupa natura activelor create prin:

- investitii reale ( proprietati, bunuri, echipamente etc.);

- investitii financiare ( titluri de valoare, plasamente bancare etc.);

16. Dupa cauzele care le genereaza:

- investitii productive ( de mentinere, de expansiune, de modernizare, de inovare);

- investitii obligatorii ( impuse de angajator, de regelementarile existente);

17. Dupa structura tehnologica:

- investitii in active fixe ( echipamente, montaj, teren, constructii si amenajari, alte active fixe);

- cheltuieli preliminare ( proiectare, formare personal, licente, know-how, etc.);

- fond de rulment;

18. Dupa cronologia intrarilor si iesirilor de trezorerie:

- investitii cu o singura intrare - o singura iesire ( point- imput; point- output);

- investitii cu intrari multiple - o singura iesire ( continuous- imput, point output);

- investitii cu o singura intrare -iesiri multiple ( point-input, continuous output);

- investitii cu intrari multiple- iesiri multiple (continuous input, continuous output);

19. Dupa modul de constituire:

- investitii nete ( fonduri constituite in acest scop: din profit, din actiuni, etc.);

- investitii brute ( se adauga amortizarea pentru sporirea si modernizarea capitalului fix), etc.

Fiecare categorie impune o atitudine manageriala specifica, un mod specific de alocare a resurselor, de proiectare, urmarire si control al obtinerii efectelor.

1.3 Optiunea pentru investitii

Momentul in care se ia decizia de a se realiza o investitie, indiferent de natura si amploarea ei, este unul de mare importanta in viata firmei, este una dintre deciziile manageriale cele mai incarcate de raspundere. Pe langa faptul ca investitiile vizeaza toate interesele aratate, ele vizeaza viitorul, obiectivele strategice ale firmei, interesele acesteia pe termen lung. Ca urmare, astfel de decizii se iau la nivelul cel mai inalt al ierarhiei manageriale. Nivelul ierarhic managerial de competenta trebuie sa fie corelat cu sursa de finantare, cu dreptul celor ce ofera fondurile pentru finantarea investitiei.

Nici un act de gestiune nu angajeaza responsabilitatea managerilor ca investitiile si, datorita acestor implicatii si raspunderi, pentru investitii se elaboreaza o documentatie tehnico-economica laborioasa, radical diferita fata de toate celelalte categorii de cheltuieli si , de regula, investitiile se exprima altfel decat celelalte plasamente de fonduri sau cheltuieli. Investitiile se exprima astfel:

I = T / ( C+M ) unde :

I = volumul valoric al investitiei;

T = totalul valorii investitiei;

C+M = lucrarile de constructii-montaj;

Diferenta intre T si (C+M) poarta denumirea de " Alte Cheltuieli (AC)", care include partea cea mai activa a investitiei: proiectarea, licentele, utilajele si instalatiile, asistenta tehnica, rodajul, etc., adica partea care participa direct la producerea efectelor scontate si mai ales a profitului. Ca urmare, in practica se utilizeaza un indicator numit ponderea lucrarilor de constructii-montaj, care se calculeaza dupa formula:

PC+M =(C+M) / T *100

Ponderea respectiva ar trebui sa se situeze, in medie, undeva in jurul valori de 37, cele ce detin o pondere mai mare fiind considerate febrile, bolnave. Evident, aceasta este doar o medie, si ca oric medie este doar orientativa.

De exemplu, oentru o fabrica constructoare de masini ponderea de 37% este prea mare, anormala, iar pentru realizarea unei conducte de gaz metan este prea mica, imposibil de realizat. Ponderea mentionata depinde in mare masura de specificul investitiilor, insa un lucru ramane cert, in toate cazurile trebuie sa se dea prioritate partii active a investitiei, cea care determina nemijlocit efectele, profitul, valoarea.. Pentru aceasta, pe fiecare sector de activitate, trebuie sa se stabileasca limite maxime pentru acest indicator, orice depasire fiind un semnal de alarma pentru adaincirea analizei.

Dificultatea formularii optiunii pentru investitii este data mai cu seama de faptul ca, de obicei, o investitie are ( sau are trebui sa aiba) impact asupra tuturor elementelor sistemului firmei ( sistemul organizatoric, sistemul, informational, sistemul decizional, sistemul metodelor si procedeelor de management si asupra tuturor functiilor firmei etc.).

Toate aceste implicante nu pot fi identificate, cunatificate si avute in vedere, fara realizarea a doua activitati esentiale:

o      studii de piata adecvate;

o      analiza diagnostic a activitatii firmei si mai cu seama a modului in care s-au utilizat ( intensiv sau extensiv) capacitatile existente;

Aceste doua activitati ( una care vizeaza perspectiva si alta starea actuala a firmei), trebuie sa se finalizeze in prognoze, strategii, politici, programe, etc., iar optiunea pentru investitii, in programul de investitii al firmei.

In conditii normale, inainte de a se formula optiunea pentru investitii, este necesar sa se tina seama de urmatoarele cerinte:

o      un activ fix nu se scoate din functiune decat atunci cand uzura fizica sau morala il face impropriu in tehnologia practicata;

o      in alte condtii, ca de exemplu, in cazul restructurarii activitatii, un activ fix in stare fizica buna si cu uzura morala acceptabila, trebuie valorificat cat mai bine, pentru a obtine fondurile din care sa se achizitioneze cele pe care le impune noua configuratie a pietei si tehnologiei;

o      pentru a preveni uzura moral, activele fixe trebuie sa fie utilizate la randamentul maxim proiectat, apreciat cu indicatorii cu ajutorul carora se cuantifica eficienta utilizarii activelor fixe;

o      firma trebuie sa practice un sistem de amortizare performant, care sa-i asigure recuperarea fondurilor imobilizate, la timpul optim;

In constructia oricarei strategii investitionale trebuie sa se clarifice, in prealabil, o serie de probleme esentiale , dintre care mentionam doar cateva:

De ce trebuie investitia?

Ce urmeaza sa se faca?

Cu ce se va face?

Care sunt modalitatile in care se va realiza?

Cum se va face evaluarea a ceea ce s-a propus sa se realizeze ( inclusiv evaluarea riscului)?

Care este raportul intre eforturile ce se vor face si efectele obtenabile, mai ales pe termen lung?

Cu ce fonduri se va finanta investitia?

De ce s-a ales varianta respectiva de investitie.

In functie de raspunsurile posibile la aceste intrebari, se va stabili gradul de realism si de eficienta economica a strategiei investitionale, a activitatii viitoare a firmei, gradul de risc in procesul investitional.

Investitiile, reprezentand cheltuieli sigure pentru un viitor incert sunt supuse, in general, tuturor categoriilor riscurilor de firma.

2. Riscul in investitii

Strategia investitionala, ca o multime ordonata de informatii cu caracter tehnic, economic, tehnico- economic, stabileste pe baza unor studii, analize, actiuni ce urmeaza sa se desfasoare pentru atingerea obiectivelor, modalitatile de atingere a acestora, sursele de finantare si metodele de alocare a resurselor. Strategia investitionala, ca o strategie partiala, dar care ocupa un loc central in cadrul strategiilor si politicilor firmei, trebuie sa aiba in vedere si celelalte strategii ale firmei ( de piata, de restructurare, informatizare) inscriindu-se in strategia globala a firmei, asigurand suportul financiar al materializarii programelor firmei.

Strategia investitionala a firmei are un puternic caracter novator, deoarece prin investitii se asigura promovarea progresului tehnic si a rezultatelor cercetarii stiintifice, perfectionarea capitalului fix, a tehnologiilor, metodelor de organizare a productiei etc.

In conditiile economiei de piata, fiecare firma are drept scop sa obtina un profit cat mai mare la un anumit nivel al resurselor consumate, dar pentru acestea, managerii firmei trebuie sa priveasca in mod sistematic toate activitatile firmei. Strategia investitionala este o strategie independenta care trebuie sa fie integratoare, sau mai bine zis sa integreze celelalte strategii, avand drept scop realizarea strategiei generale a firmei.

Orice strategie investitionala presupune mai multe variante caracterizate printr-o multitudine de aspecte tehnice, economice, sociale, etc. Tocmai de aceea, pentru stabilirea variantei optime de strategie, aceasta trebuie apreciata printr-un sistem de indicatori de eficienta economica, incluzand cat mai multe criterii de optimizare.

In cadrul strategiilor firmei, strategia investitionala detine un loc primordial, deoarece prin ea se directioneaza viitorul firmei, se orienteaza efortul acesteia pentru atingerea unor obiective care sa-I permita valorificarea cu eficienta maxima a resurselor consumate.

Luarea deciziei de a investi, pentru dezvoltarea obiectivelor existente sau realizarea unora noi, trebuie sa ia in considerare incertitudinea si riscul implicate de proiect.

Incertitudinea se refera la indoiala pe care o creeaza aparitia unui eveniment viitor, la starea de nesiguranta legata de rezultatele scontate a se obtine in urma unei actiuni economice.

Astfel, o actiune este considerata incerta atunci cand este posibila obtinerea mai multor rezultate, fara sa se cunoasca probabilitatea de aparitie a unuia sau altuia dintre ele.

Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizeaza prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru rezultatele scontate, indicand posibilitatea cunoasterii acestei legi de catre agentii economici. Riscul si incertitudinea se gasesc combinate in diferite proportii dar, in realitate, incertitudinea nu poate fi eliminata. Aceasta devine o potentiala sursa de risc, atunci cand survine in urma unie informari incomplete sau din apelarea la surse adesea incompatibile.

Riscul este o notiune sociala, economica, politica sau naturala a carei origine se afla in posibilitatea ca o actiune viitoare sa genereze pierderi datorita informatiilor incomplete in momentul luarii deciziei sau inconsistentei unor rationamente logice.

Riscurile care insotesc afacerile si evolutia firmei se regasesc si in investitii.

Dupa factorii care-l genereaza , se disting doua tipuri de risc: riscul in afaceri si riscul financiar.

Riscul in afaceri este generat de evolutia progresului tehnic in ritm rapid si consecintele sale greu de stapanit cum ar fi: incertitudinile pietei referitoare la evolutia cererii, schimbarea gusturilor consumatorilor, modificarea preturilor, a politicii vanzarilor promovate al unele firme, crizele economice, infaltia, somajul, etc.

Riscul financiar pentru o firma reiese din proportia mare a imprumuturilor sale luate de la banci. Acest gen de risc consta in faptul ca, in cazul aparitiei unei conjuncturi nefavorabile, profiturile scad si intr-un final devin pierderi. Adica, societatea ajunge in situatia ca din rezultatele exercitiului financiar sa nu poata achita nici macar dobanzile pentru imprumuturile contractate.

Dupa dimensiunile pierderilor pe care le presupune, riscul poate fi incadrat in cateva categorii legate de tipul investitiei, si anume:

o      riscul de nivel zero sau minim, la investitiile de plasament in obligatiuni, imprumuturi pe termen lung, a caror rata de dobanda se mentine;

o      riscul de grad redus, la investitiile de inlocuire, la care modificarile in procesul de productie sunt relativ reduse;

o      riscul de grad mediu, la investitiile de productivitate, care presupun modernizarea productiei, rationalizarea locurilor de munca;

o      riscul de grad ridicat, la investitiile de cercetare- dezvoltare, ale caror rezultate sunt incerte.

Dupa pericolul la care se va supune firma si consecintele saupra situatiei acesteia, riscul poate fi:

riscul de faliment apare atunci cand societatea ajunge intr-o situatie deosebit de grea, fiind practic condamnata la lichidare, urmand sa dea faliment, ceea ce inseamna ca salariatii isi pierd posturile, creditorii isi pierd creantele, actionarii pierd sumele investite, facand din acest risc cel mai de temut;

riscul de insolvabilitate survine atunci cand societatea nu mai poate face fata platilor. Incapacitatea de a-si achita angajamentele poate conduce fie la lichidare, cand nu mai este nici o sansa de salvare, fie se solutioneaza printr-o interventie de conjunctura, pe baza unui credit suplimentar de la banca, sau firma se asociaza cu o alta care are posibilitatea de a o ajuta. In acest ultim caz, este vorba de pierderea independentei care, in unele situatii , poate deveni definitiva. Un asemenea eveniment lasainevitabil o impresie de fragilitate a firmei, care va constitui un handicap in viitor.

Riscul pierderii autonomiei se manifesta inainte de declansarea crizei de insolvabilitate si se manifesta atunci cand societatea constata ca nu mai are capacitatea de a-si pastra pe viitor pozitia sa in productie sau sub aspect comercial prin mijloace proprii. Altfel spus, resursele de autofinantare se dovedes insuficiente in raport cu nevoile de dezvoltare. Pentru proprietar apare dilema: sa raman la stadiul de intreprindere mica sau mijlocie ramanand independent, sau sa-si mareasca dimensiunile capitalului prin asocierea cu o firma mai puternica.

Riscul scaderii rentabilitatii este un risc mai mult de natura financiara, care exprima faptul ca, la o crestere de capital, beneficiul net nu creste in aceeasi proportie, semnalandu-se astfel fenomenul de diluare. Acesta este riscul care planeaza asupra noilor investitii sau legat de acestea; el trebuie sa fie calculat de catre conducerea firmei , atunci cand elaboreaza strategia financiara.

Astfel, domeniul riscului poate fi rezumat in 3 cuvinte:

o      analiza: identificarea riscurilor existente si sa evaluam consecintele posibile directe si indirecte;

o      reducere: sa se previna riscurile pentru a le diminua sau chiar elimina

Trebuie sa se faca o asigurare in raport cu aparitia de noi riscuri si trebuie urmarita atenuarea efectelor neprevazute prin actiunea mijloacelor de protectie si prin intocmirea unor programe de protectie corespunzatoare.

o      finantare: stapinirea ansamblului de costuri si pierderi potentiale acceptate.

Pentru realizarea acestor cerinte, cel ce trebuie sa asigure managementul si gestiunea riscului trebuie sa fie un bun tehnician si economist si un bun jurist.

Viziunea managerilor despre risc este diferita de cea existenta in teoria deciziei, ea fiind de fapt mai putin precisa. Managerii masoara rar riscul unei optiuni dupa variatia distributiei probabilitatii rezultatelor posibile. Apar cel putin trei trasaturi caracteristice:

Majoritatea managerilor nu considera incertitudinea unui randament pozitiv ca un aspect important al riscului. Posibilitatile de castig au o importanta capitala pentru evaluarea atractiei unei optiuni, iar ideea " riscului" este asociata unui rezultat negativ;

Pentru un manager, riscul nu este un concept probabilistic;

Majoritatea managerilor considera incertitudinea ca un factor de risc, iar amploarea rezultatelor posibile nesatisfacatoare- un element marcant. Exista posibilitatea definirii riscului in termeni care sa defineasca ceea ce ar putea sa se piarda si nu elementele distribuirii rezultatelor. Aceasta tendinta de a ignora sau de a minimaliza probabilitatea unei pierderi dupa momentul sau releva mai multa replianta fata de pierdere decat fata de risc. Este evident ca managerii evalueaza riscul pe care si-l asuma mai mult in functie de valori-cheie si nu in functie de ajutorul oferit de informatica sau de teoria probabilitatilor.

majoritatea managerilor nu urmaresc sa reduca riscul la un singur element cifrabil, desi ei cauta o anumita precizie in estimarea riscului pe baze de calcule numerice. Constienti de aspectele multiple ale riscului, managerii sustin ca riscul nu poate fi exprimat printr-o cifra unica sau printr-o serie statistica, iar cuantificarea riscului printr-o singura cifra este aproape imposibila deoarece riscul este un fenomen multidimensional;

Tendinta managerilor de a-si asuma riscuri variaza dupa indivizi si contexte, variatiile individuale de comportament provin din experienta si din contextul exixtent in firma. Astfel, unii indivizi accepta mai putin riscul decat altii, iar anumite elemente de motivatie asociate riscului sunt parte integranta a unei anumite personalitati. Aceste diferente de la o persoana la alta sunt totusi mai putin importante comparativ cu cele care decurg in masurile de incitare si din normele de comportament managerial.

Managerii recunosc ca asumarea riscului este totodata o necesitate si o placere, in functie de conducere, constatand ca este mai mult o motivatie personala decat o masura incitativa luata de organizatie.

Riscul inerent investitiei are ca principal suport evolutia tehnologica, progresul tehnic, care permite firmelor realizarea unor modernizari, inlocuiri de utilaje. Incertitudinea specifica investitiei afecteaza toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investitii. Sunt influentate indeosebi valorile asteptate ale rezultatelor economice si financiare: profitul, cash-flow-ul, valoarea neta, care depind de costuri, de pretul de vanzare, de volumul vqanzarilor.

Unele dintre cele mai importante informatii folosite in evaluarea proiectelor nu pot fi previzionate in mod riguros, si anume: volumul productiei si serviciilor, structura si calitatea acestora, preturile de vanzare, pretul si consumurile in cazul resurselor necesare desfasurarii activitatilor in perioada de exploatare etc.

Pe parcursul exploatarii capacitatilor proiectate pot aparea dificultati in asigurarea cu anumite resurse materiale si energetice, resurse valutare, se pot modifica rata dobanzii, rata inflatiei, evaluarile privind avantajele ecologice ale proiectelor de investitii etc.

In realitate, se constata ca intre marimea parametrilor proiectelor de investitii si factorii, conditiile exogene determinate exista dependente statistice, probabile, nivelul indicatorilor manifestandu-se ca valori aleatoare. De aceea se impune ca deciziile de investitii sa fie elaborate si adaptate in raport cu incertitudinea asociata proiectelor pe baza analizei diverselor situatii posibile in viitor, cu luarea in calcul a impactului acestora in planul eficientei economice si financiare. Alegerea proiectelor sau a variantelor de proiect in conditii de necunoastere a probabilitatii de aparitie a diferitelor alternative privind conditiile obiectiv determinate asupra eficientei va conduce la categoria deciziilor in conditii de incertitudine si de risc, cu tot ce tine de aceasta.

Ca urmare, problematica riscului in investitii trebuie abordata in toata complexitatea ei. Cercetarea stiintifica este necesar sa defineasca:

- modalitatile de proiectare a riscului potential in investitii,

- modalitati de organizarea gestiunii riscului

- procedurile de tinere sub control a riscurilor respective.

Toate acestea sunt posibile avand in vedere ca teoria probabilitatilor si alte modalitati existente, pot fi asimilate in managementulu procesului investitional, pentru a conferi un caracter stiintific managementuli si gestiunii riscului in investitii.

In managementul si gestiunea riscului, in proiectarea acestuia si utilizarea lui in selectia variantelor de proiect, trebuie asimilata in activitatea de proiectare metodologia definita teoretic astfel:

- metodele subiective;

o      metoda informala ( intuitiva);

o      raportul VAN ! DR ( durata de recuperare);

o      metodele bazate pe flexibilitatea tehnologica si financiara a proiectelor;

o      metoda ajustarii ratelor de actualizare;

o      metoda ratei de randament programata, etc;

- metodele obiective;

o      abaterea standard;

o      metoda simularii probabilistice;

o      metoda arborelui decizional, etc.

Pana la solutionarea acestor probleme, evaluarea riscului investitional trebuie sa se faca utilizand toate modalitatile posibile, existente, astfel incat acesta sa fie identificat, gestionat si controlat cat mai bine.