Management general - Prezentare generala

Management general - Prezentare generala

Managementul, ca stiinta are un obiect de studiu specific. Obiectul de studiu al stiintei managementului il reprezinta relatiile de conducere adica totalitatea raporturilor dintre elementele implicate intr-o organizatie[1] si dintre acestea si factorii exteriori. Deciziile cat si actiunile manageriale trebuie judecate intr-un context social, complex, si dinamic, in care detinerea si manipularea informatiei devine o calitate esentiala pentru orice angajat. In acest fel, managementul priveste organizatia atat din punct de vedere al variabilelor intrinseci, respectiv organizarea ei si procesele care se deruleaza in interiorul ei, cat si din conjunctura in care actioneaza, respectiv factorii extrinseci, ce inseamna elementele de micro si macromediu ale intreprinderii in care inteligenta organizationala trebuie sa primeze.

In general, conceptul de management cunoaste 3 acceptiuni: activitate, grup de oameni care conduc o  organizatie si stiinta, intr-un context dat. Termenul de "management" este preluat din limba engleza, dar izvorul sau este cuvantul "manus" din latina care inseamna mana si implica actiunea de manevrare. In italiana, s-a format apoi cuvantul "mannegio" care se refera la prelucrarea cu mana si de aici, a aparut termenul francez "manège" cu semnificatia de loc unde sunt dresati caii. Ulterior, a aparut in limba engleza cuvantul "manage" care exprima activitatea de administrare, de conducere si are substantivul "management", care inseamna conducator.

Managementul ca activitate a fost identificat mai intai in sfera sportiva, ulterior a fost adoptat in stiinta militara, politica, ziaristica, administratie publica[2] si se poate identifica odata cu procesul de concentrare a activitatilor colective a oamenilor in organizatii, adica odata cu procesul de diversificare a muncii.

Continutul activitatii de management poate fi inteles daca se incearca o analiza comparativa intre aceasta si activitati cu care se confunda: organizare, indrumare, dirijare, administrare, leadership. 

Prin urmare:

managementul nu se identifica cu activitatea de organizare.  Pentru ca un sistem economic sa fie bine organizat, este necesara o decizie manageriala in acest sens, dar pentru a beneficia de o conducere adecvata este necesara o organizare corespunzatoare;

managementul nu se confunda cu activitatea de indrumare, respectiv supravegherea. Aceasta din urma presupune o latura a conducerii valabila in conditiile in care munca este perceputa ca actiune umana necesara pentru existenta dar lipsita de constiinta si devotament profesional;

managementul nu inseamna activitatea de dirijare. Aceasta presupune orientarea unui sistem economic spre atingerea de noi trepte in dezvoltarea sa si reprezinta un segment al activitatii manageriale;

managementul nu se identifica cu activitatea de administrare.  Aceasta presupune o abordare statica a organizatiei unde accentul cade pe munca de birou, in timp ce activitatea de management urmareste capacitatea intreprinderii de a se adapta la schimbari;

Managementul, ca grup de oameni care conduce un sistem  sau subsistem (o institutie publica, un minister, o intreprindere, un compartiment, un departament, o sectie, etc.) se diferentiaza cel putin dupa doua criterii si anume:

domeniul de activitate in care lucreaza managerul;

nivelul ierarhic din cadrul organizatiei in care activeaza.

Este evident ca un manager nu face acelasi lucru cu un altul din alt domeniu de activitate si nici in acelasi domeniu, doi manageri nu realizeaza aceeasi munca daca se situeaza pe trepte diferite ale piramidei conducerii.  Un ministru nu desfasoara aceeasi activitate cu un manager al unei companii nationale, cu un rector sau un director de spital sau un presedinte de banca. 

Cu cat managerul se situeaza pe o treapta ierarhica superioara a piramidei conducerii, cu atat ponderea functiilor tehnice, de executie scade si creste ponderea functiilor manageriale.

Ca activitate de conducere a unui grup de persoane, pentru atingerea unui obiectiv comun, managementul presupune si se bazeaza pe experienta si talentul managerului.

Multa vreme s-a considerat ca eficienta in activitatea manageriala este determinata in mod exclusiv de calitatile personale ale acestuia, experienta combinata cu perspicacitatea, originalitatea, energia, puterea de a convinge pe ceilalti cu usurinta, increderea in sine.

De aici ideea ca managementul este o arta deoarece nu exista retete prestabilite pentru rezolvarea unor situatii dificile intr-o organizatie, de luare a celor mai potrivite decizii intr-un context caracterizat de multe ori de ambiguitate.

Practica ne arata ca reusita manageriala este sensibil imbunatatita atunci cand pe calitatile personale se grefeaza si cunostinte specifice de management. Evolutia cunostintelor privitoare la management ne arata ca acest domeniu a dobandit atributele unei stiinte, deoarece ne aflam in fata unui corp sistematizat de cunostinte, metode si tehnici care, utilizate in activitatea practica, contribuie la cresterea eficientei activitatii unei organizatii.

Deci, managementul eficient nu este o arta sau o stiinta ci arta si stiinta, deoarece presupune utilizarea abilitatilor si calitatilor personale pentru a adapta cunostintele, metodele, tehnicile specifice la un context determinat.

In cadrul sistemului stiintelor economice managementul ca stiinta nu este central, dar continutul sau se dezvolta prin prelucrarea conceptelor de baza de la alte stiinte economice pe care le interpreteaza intr-o maniera proprie si la randul sau, ofera idei, teorii si principii care pot fi preluate de alte stiinte ale sistemului.

Ca trasaturi definitorii pentru manageri specialistii admit urmatoarele:

dubla profesionalizare (cunostinte din domeniul de activitate a managerului dar si cunostinte specifice de management);

creativitatea activitatilor manageriale, deoarece in aproximativ 80% din cazuri managerul se confrunta cu situatii noi.

Acest lucru este inca un argument in sprijinul ideii ca managementul este arta si stiinta , in care cele doua aspecte nu se exclud. Atunci cand se completeaza in mod armonios determina evolutii pozitive la nivelul unei organizatii.

Din perspectiva 'orizonturilor' pe care le abordeaza, managementul contine doua domenii:

Managementul strategic: domeniul de activitate care proiecteaza si pregateste evolutia organizatiei (actiune pe termen mediu si lung);

Managementul operational: domeniul de activitate care asigura functionarea cotidiana a organizatiei (actiune pe termen scurt).

Adresandu-se oamenilor, dar in aceeasi masura preocupandu-se de resursele, metodele si instrumentele de lucru care pot fi antrenate pentru atingerea obiectivelor organizatiei, managementul are doua componente distincte, dar nedisociabile:

Managementul Resurselor Umane

Managementul mijloacelor

Intersectand domeniile si componentele, rezulta cele patru zone ale managementului:

Managementul strategic al resurselor umane, care inseamna stimularea eficientei profesionale a membrilor echipei prin conducerea procesului de schimbare a serviciului, dezvoltarea unei politici de comunicare interna, gestiunea strategica a competentelor.

Managementul strategic al mijloacelor, respectiv definirea optiunilor strategice legate de structura organizatiei, parteneri, instrumente strategice de analiza a contextului si de planificare, etc.;

Managementul operational al resurselor umane, care reprezinta managementul relational[3] (animarea echipelor, conducerea reuniunilor de lucru, negociere, gestiunea timpului, comunicarea cotidiana);

Managementul operational al mijloacelor, care poate fi denumit managementul instrumental si care se refera la decizie, delegare, descrierea functiilor pentru fiecare componenta a compartimentului, coordonarea proiectelor etc.

In cazul managerilor de nivel 1 (ex: sefi de compartimente, sefi de servicii etc., care conduc o echipa sau un grup de lucru, in care nu mai exista si alte nivele interne de conducere), sarcinile acestora sunt preponderent operationale, pe cand in cazul managerilor de nivel 2 (acei manageri care au in subordine manageri de nivelul 1 -este cazul directorilor, managerului general) dimensiunea strategica este necesar sa fie mult mai dezvoltata.

Deci, in cadrul unei organizatii, orice manager trebuie sa isi asume sarcini operationale si strategice.

O functie profesionala este o activitate profesionala practica pentru exercitarea careia sunt necesare cunostinte si abilitati specifice, tehnice si relationale (operationale si strategice).

In raport cu alte functii si profesii, functia manageriala are doua caracteristici proprii:

se exercita cu si asupra altor persoane (colegi, colaboratori, superiori ierarhic), deci nu este o meserie solitara;

se invata, nu numai in scoala sau universitate de management ci, mai ales, in contact cu terenul, cu practica.

A conduce, termen generic, desemneaza diferitele stiluri de management dar care, indiferent de stil, inseamna a avea responsabilitatea unei echipe care trebuie sa atinga obiective comune.

Intr-un context dat , se refera la doua aspecte:

conditiile economice, sociale, politice specifice, cu constrangeri si oportunitati ;

caracteristicile culturale, mentalitatile, traditiile, specificul institutiei sau al serviciului public din care face parte.

Acest context este dat si chiar daca dorim sa-l schimbam, sa-l facem sa evolueze, nu este posibil dintr-o data. Trebuie sa tinem cont si sa adaptam practica manageriala la realitatea in care suntem obligati sa actionam.

A conduce un grup de persoane. Sa nu confundam managementul cu a avea persoane in subordine. Nu pot fi conduse direct (in conditii de eficienta) grupuri mai mari de 8-10 persoane; acesti colaboratori directi pot conduce, la randul lor, alte grupuri de colaboratori.

Rezultatele obtinute de organizatie depind, in mare masura, de capacitatea managerului de a conduce primul cerc de colaboratori directi.

Obiectiv comun, in conformitate cu finalitatile organizatiei.

Toata dificultatea functiei[4] manageriale se poate sintetiza in urmatoarea propozitie: Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai intai sa il ai'.

Daca intr-o organizatie obiectivele nu sunt intotdeauna clar definite, sau daca sunt definite doar la nivelul ansamblului organizatiei (sistemului), nu si la nivelul fiecarui subansamblu (subsistemului) in parte, este absolut necesar ca obiectivele sa fie explicitate intr-o maniera operationala.  Astfel, toate subsistemele organizatiei trebuie sa aiba obiective clare, suficient de bine explicate pentru a fi operationale.

De aceea managementul este comparat adesea cu un lant, a carui calitate pe ansamblu nu depinde de calitatea zalei celei mai puternice, ci de cea a zalei celei mai slabe. 

1.2 Managementul, poate fi definit ca ansamblul de tehnici de conducere, organizare si gestionare a organizatiei si luat global este ansamblul conducatorilor unei organizatii;

- proces de coordonare a resurselor umane, informationale, fizice (materiale) si financiare in vederea realizarii scopurilor organizatiei;

procesul de obtinere si combinare a resurselor (umane, financiare, fizice) in vederea indeplinirii scopului principal al organizatiei;

combinatie intre politica si administratie pe de o parte si oamenii care decid si realizeaza indeplinirea obiectivelor pe de o alta parte;

dirijarea eficienta a unei activitati complexe spre un anumit scop;

arta de a conduce si utiliza judicios mijloacele pentru atingerea scopului;

activitatea sau arta de a conduce, stiinta organizarii si conducerii;

ansamblu activitatilor de organizare si conducere in scopul adoptarii deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor microeconomice.