|
|
|
Elemente din teoria administrarii stiintifice
Frederick Winslow Taylor (1856-1915) este considerat fondatorul adminis-
tratiei stiintifice, deci a managementului pe baze obiective.
Se considera prima perioada din demersurile sale de cercetare odata cu
publicarea in anul 1903 a lucrarii Shop Management, in care descrie tehnici de
rationalizare a muncii depuse de angajati, studiind timpii de miscare, ceea ce
permite controlul mai avantajos al operatiilor, respectiv standardizarea unora dintre
ele.
A doua perioada corespunde aparitiei in anul 1911 la New York a lucrarii
sale, intitulata The Principle of Scientific Management, prin care se avanseaza
concluzia ca prin rationalizarea muncii, operatiile productive trebuie sa se
regaseasca intr-o structura generala a firmei (intreprinderii), bazata pe coerenta in
aplicarea principiilor administrarii.
Se afirma faptul ca managementul trebuie tratat pe baze stiintifice si nu
complet empirice.
Studiul organizarii in mod sistematic si sistematizat modeleaza campul actio-
nal al intreprinderii.
Frank B. Gilbreth (1868-1924) acompaniaza ideile lui Taylor prin studii ce
extind concluziile referitoare la miscarile descompuse, elementare, aferente
operatiilor productive.
Impreuna cu Lilian M. Gilbreth, F.B. Gilbreth publica la New York, in 1911,
lucrarea Applied Motion Study, subliniind ca administrarea stiintifica a firmei se
masoara prin eficienta scontata.
Concomitent, sunt studiate efectele oboselii umane in procesul productiv.
Harrington Emerson (1852-1931), in cartea sa The Twelve Principle of
Efficiency, aparuta la New York, sistematizeaza concluzii mai clare referitoare la
eficienta manageriala.
In principal, in perioada cristalizarii managementului stiintific s-au acceptat,
pentru generalizare, concluzii rezultate din studiile perioadei, dupa cum urmeaza:
rationalizarea muncii reprezinta cerinta administrativa obiectiva;
studiul miscarilor determina rationalizari in continutul operatiilor;
omul se afla in centrul activitatii productiv-economice, fiind necesara lua-
rea in considerare a comportamentului sau (oboseala, abilitati, capacitate s.a.);
miscarile si operatiile se pot regasi functionale intr-un camp structural
organizatoric (structura intreprinderii), fiind posibila formarea unui sistem de
productie caracterizat de o anume intensitate si un sistem al muncii;
se recunoaste diviziunea muncii si specializarea;
de la operatiile executate "in serie" se poate trece la executia "in paralel"
(fig. 1.4);
calculul salarial si motivarea (premierea sau penalizarea) sustin adminis-
trarea stiintifica a firmei;
este acceptat conceptul de homo economicus;
se recunoaste ca rezultatele depind in masura importanta de conditiile
locului de munca;
tipizarea si standardizarea contribuie la rezultatele rationalizarii muncii si
productiei;
se
recunoaste functionalitatea supravegherii operationale pentru a)
productie,
b) intretinere-reparare (mentenanta) si c) calitate.
x1
Activitate
x1x2. xn x2 totala
x3
Fig. 1.4. Activitatea totala indeplinita cu operatii "in serie" si "in paralel"
Principiile administrarii stiintifice sunt sistematizate, dupa concluziile auto-
rilor din perioada cristalizarii managementului stiintific, astfel:
1) Administrarea stiintifica, dupa F.Taylor, presupune
planificare;
pregatirea productiei;
control;
executie.
2) Principiile eficientei administrarii stiintifice, dupa H. Emerson sunt
formularea unui plan bine definit si a orientarii actiunilor;
predominanta interesului comun;
mentinerea orientarilor si supravegherea componentelor;
mentinerea disciplinei;
mentinerea onestitatii (corectitudinii) si respectarea justitiei in privinta
aspectelor sociale si de munca;
mentinerea de inregistrari (documente) ale intreprinderii precise, in timp
real si adecvate;
acordarea de salarii in raport cu munca depusa;
stabilirea de norme adecvate conditiilor de munca;
elaborarea de norme si standarde pentru activitati distincte si operatii;
emiterea de instructiuni precise;
identificarea oricaror altor cai ce pot conduce la cresterea continua a
eficientei.
3) Principii de baza ale activitatii productive, dupa H. Ford (1863-1947):
intensificarea activitatii (aprovizionarea distincta, imediata, cu materiale in
flux a lucratorilor executanti);
economicitatea (reducerea la minim a volumului stocat, existent de materii
prime supuse transformarilor);
productivitate ridicata (cu aceeasi capacitate de productie sa se obtina un
numar mai mare de produse sau in acelasi timp sa se obtina productie fizica mai
ridicata).
4) Acceptarea obiectiva a principiului exceptiei
- exceptarea adjudecarii in decizii a valorilor extreme.
Administrarea stiintifica a intreprinderilor, pentru etapa istorica a cristalizarii
obiectivitatii actionale in campul productiv-economic presupune existenta unui
mecanism managerial de ansamblu (fig. 1.5).
Fig. 1.5. Mecanismul managerial care fundamenteaza
administrarea stiintifica a intreprinderilor
