|
Intreprinzatorul - partenerul consultantului
Ludovic al XVI-lea obisnuia sa afirme ca o tara este bogata cand oamenii sai sunt bogati. Fireste, afirmatia sa este la fel de adevarata in prezent, asa cum demonstreaza realitatile din numeroase tari (SUA, Germania etc.).
In conditiile contemporane, principalii artizani ai bogatiei sunt, dupa cum am mentionat deja, intreprinzatorii. Deci, tarile care se vor bogate, trebuie sa acorde o atentie deosebita intreprinzatorilor. Punctul de plecare il constituie insasi definirea intreprinzatorului. Poate ca multe persoane vor fi uimite afland ca nu exista un consens intre specialisti asupra definirii sale, abordarile variind intr-o masura apreciabila.
C. Kevin[1] face un inventar de 12 acceptiuni ale intreprinzatorului, a caror cunoastere ofera o imagine completa asupra variatelor optici ce s-au conturat de-a lungul timpului in acest domeniu (vezi tabelul nr. 1). In acest tabel noi am inclus si o alta definitie, frecvent citata in ultimii ani a profesorului canadian Jacques Fillion[2] .
"Inventarul" acceptiunilor intreprinzatorului
Tabelul nr. 1
Nr. crt.
Acceptiuni
1
O persoana care-si asuma riscuri si incertitudini ( Cantillon, Thunen, Mangoldt, Mill, Hawley, Knight, Mises, Cole, Shackle).
2
Un furnizor de capital financiar (Smith, Turgot, Ricardo, Bohm-Bawerk, Edgeworth, Pigou, Mises).
3
Un inovator (Bandeau, Bentham, Thunen, Schomoller, Sombart, Weber, Schumpeter).
4
Un decident (Cantillon, Menger, Marshall, Wieser, Walker, Deynes, Mises, Shackle, Cole, Kirzner, Schultz).
5
Un leader industrial (Say, Walker, Marshall, Wieser, Sombart, Weber, Schumpeter).
6
Un manager sau un superintendent (Say, Mill, Marshall, Menger).
7
Un organizator sau coordonator de resurse economice (Wieser, Schomoller,
Sombart, Weber, Clark, Schumpeter
8
Un proprietar de firma (Wieser, Pigou).
9
Un utilizator al factorilor de productie (Walker, Keynes, Wieser)
10
Un contractant (Bertham).
11
Un arbitru (Cantillon, Kirzner)
12
O persoana care aloca resurse pentru utilizari alternative (Kirznmer, Scultz, Herbert, Kink)
13
O persoana care imagineaza, dezvolta si concretizeaza viziuni (Filion)
Din examinarea informatiilor incorporate in tabel rezulta urmatoarele constatari:
eterogenitatea acceptiunilor pentru intreprinzator este surprinzator de mare;
majoritatea autorilor citati confera intreprinzatorului, concomitent, mai multe acceptiuni, ceea ce denota o abordare pluridimensionala;
unele acceptiuni, cum ar fi cea de arbitru sau contractant, sunt, in cel mai bun caz discutabile;
se fac referiri la quasitotalitatea economistilor mari care au abordat intreprinzatorii si fenomenul intreprenorial (Smith, Turgot, Ricardo, Say, Schumpeter, Weber, Keynes).
Pentru a ne edifica mai deplin asupra a ceea ce reprezinta un intreprinzator, consideram util sa facem apel la abordari mai recente, incepand cu cea a cunoscutului specialist canadian Jean Marie Toulouse[3] . Specific lui este o analiza triaxiala, dupa cum se poate vedea si din figura alaturata. Analiza focalizata pe trei caracteristici de baza a activitatii umane - sistemul de valori, gradul de implicare si natura actiunilor - au dus la delimitarea a 8 tipuri de activitati, carora le corespund tot atatea categorii de ocupatii care sunt implicate in initierea, pregatirea, derularea si finalizarea schimbarilor majore in societate. In tabelul nr. 2 sunt prezentate sintetic caracteristicile celor 8 tipuri de agenti ai schimbarii, stabiliti de Jean Marie Toulouse.
Tipurile de agenti ai schimbarii[4]
Tabelul nr. 2
Nr.
crt.
Tipul de agent
al schimbarii
Categoria
de valori
Intensitatea
riscului
Natura
actiunii
1
Intreprinzator
Individualista
Mare
Dezvoltare
2
Cercetator
Individualista
Mica
Dezvoltare
3
Investitor
Individualista
Mare
Functionare
4
Specialist
Individualista
Mica
Functionare
5
Profet
Colectivista
Mare
Dezvoltare
6
Activist
Colectivista
Mica
Dezvoltare
7
Manager
Colectivista
Mare
Functionare
8
Functionar
Colectivista
Mica
Functionare
Prin prisma acestei abordari triaxiale, intreprinzatorul se caracterizeaza astfel:
a) Din punct de vedere sociologic, al valorilor, printr-un un puternic individualism, acordand o atentie prioritara autonomiei si libertatii de decizie. Raportat la normele care predomina in societate, intreprinzatorul este considerat ca o persoana "aparte", nu rareori marginalizata, "intrand" in conflict cu aceasta.
Figura nr. 1. Schema abordarii triaxiale
b) Din punct de vedere psihologic, al implicarii, intreprinzatorul prin asumarea de riscuri ridicate referitoare la cariera sa, la familie, la propria imagine si, fireste, la bani. Intreprinzatorul isi asuma riscuri majore, de regula "calculate", deoarece crede cu putere ca poseda capacitatea de a le influenta si ca are forta sa-si dirijeze propriul destin. De cele mai multe ori, intreprinzatorii sunt persoane care au insatisfactii fie de natura materiala, fie psihologice, reflectate intr-o pronuntata nevoie de autorealizare. Specific psihologic este, potrivit profesorului canadian Alain N el, un grad ridicat de interiorizare al intreprinzatorului, generator de multiple motivatii. Definitia pe care un poet latin o dadea fiintei umane "rerum novarum cupidus" (avida de lucruri noi) se potriveste, probabil mai bine, intreprinzatorului.
c) Din punct de vedere operational, intreprinzatorului ii este proprie o ridicata capacitate de a actiona, asociata cel mai adesea cu o abordare creativa, inovationala. Asa cum afirma Schumpeter[5], "intreprinzatorul improvizeaza, revolutioneaza rutinele, obisnuintele si realizeaza combinatii noi". Deci, intreprinzatorii fac parte din categoria asa numitilor realizatori.
In viziunea reprezentantilor scolii behavioriste, cea care acorda cea mai mare atentie elementelor ce caracterizeaza intreprinzatorii, principalele aspecte care le sunt specifice sunt cele inserate in tabelul nr. 3[6] . Sinteza acestor caracteristici are la baza lucrarile lui Blawatt, Harnady, Meredith, Nelson si Timmons.
Sinteza caracteristicilor cel mai frecvent atribuite
intreprinzatorilor in abordarile behavioriste
Tabelul nr. 3
Nr.
crt.
Caracteristici
comportamentale
Suport psihologic
1
Inovatori
Nevoia de a realiza
2
Leaderi
Constiinta de sine
3
Asumatori de riscuri moderate
Increderea in sine
4
Independenta
Implicare pe termen lung
5
Creatori
Toleranta fata de ambiguitate si incertitudine
6
Energici
Plini de initiativa
7
Tenaci
Disponibilitate pentru invatare
8
Originali
Disponibilitate pentru combinarea resurselor
9
Optimisti
Sensibilitate fata de alte persoane
10
Centrati pe rezultate
Spirit ofensiv, agresivitate constructiva
11
Flexibili
Tendinta de a avea incredere in oameni
12
Materialisti
Banii sunt criteriul de masurare a performantelor
Howard Stevenson, "gurul" fenomenului intreprenorial contemporan de la Harvard, defineste intreprinzatorul de o maniera mai concreta si sintetica: asumator de riscuri, fondator de organizatii sau activitati, inovator, capitalist si flexibil moral si comportamental. Pentru a-i evidentia mai pregnant specificul, Stevenson il compara cu managerul de tip clasic, din 4 puncte de vedere - asa cum se poate observa in tabelul nr. 4 - pe care le considera semnificative.
Tabelul nr. 4
Nr. crt.
Caracteristica
Intreprinzatori
Manageri
(clasic)
1
Accent strategic
Asupra oportunitatilor disponibile
Asupra controlarii resurselor
2
Abordarea oportunitatilor
Pe termen scurt, episodica
Pe termen lung
3
Alocarea resurselor
Pe termen scurt si multifazica
Pe termen lung, intr-o singura faza
4
Controlul resurselor
Ale altora, indeosebi prin inchiriere si imprumut
Proprii si prin cumparare
Caracteristicile din tabel sunt partial contradictorii si partial complementare, ceea ce reflecta atat eterogenitatea intreprinzatorilor, cat si diversitatea extrema a perceptiilor cercetatorilor asupra fenomenului intreprenorial.
O cercetare de teren efectuata de un grup de specialisti canadieni, a confirmat abordarea lui Stevenson privind diferentele dintre intreprinzator si manager[7]. Unele cercetari, insa, cum ar fi cea efectuata de Busenitz, pe baza unui esantion de intreprinzatori, referitoare la capacitatea de reactie a intreprinzatorilor fata de oportunitatea de afaceri, nu au generat dovezile asteptate[8] .
Deosebit de importanta este cunoasterea caracteristicilor intreprinzatorilor de succes. Acelasi specialist american - Howard Stevenson - considera ca acestea sunt in principal: tenacitatea, atentia majora acordata detaliilor, intelegerea riscului asumat, increderea in sine si scopul urmarit si intelegerea motivatiilor celorlalte persoane. Un alt profesor american specializat in fenomenul intreprenorial, Freeley[9] , formuleaza 10 caracteristici pentru intreprinzatorii de succes, diferite, intr-o maniera apreciabila de precedentele. Acestea sunt:
motivare personala puternica;
capacitate de a rezolva probleme;
cunostinte aprofundate in domeniul sau domeniile de actiune intreprenoriale;
perseverenta in realizarea obiectivelor;
implicare activa in activitatile organizatiei;
polivalenta cotidiana reflectata in abordarea de sarcini variate;
capacitate comunicationala pronuntata;
responsabilitate ridicata in desfasurarea activitatilor;
provenienta dintr-un mediu familial si/sau contextual intreprenorial;
asumator de riscuri bine calculate.
12 caracteristici ale intreprinzatorului de succes identifica si canadianul Fillion[10] , care insa, din punct de vedere al continutului difera substantial Aceste caracteristici sunt:
dobandirea de valori si cultura intreprenoriala prin contacte cu cel putin un model intreprenorial in tinerete;
experienta in afaceri;
capacitatea de a se diferentia de altii;
intuitie;
implicare;
harnicie;
viziune realista;
leadership;
capacitate moderata de a construi relatii umane;
controlarea (manipularea) comportamentului celor din jurul sau;
insusirea prin autoinvatare de noi structuri si modele.
O abordare sensibil diferita, dar foarte semnificativa si pragmatica a caracteristicilor intreprinzatorului de succes apartine chiar unui intreprinzator, elvetianul Kambley, care le-a prezentat astfel la Conferinta Internationala a Intreprinderilor Mici de la Interlaken:
sa aiba puterea sa lupte sa schimbe, ceea ce se poate schimba;
sa posede rabdarea sa suporte, ceea ce nu poate schimba;
sa aiba suficienta intelepciune pentru a sti cand sa lupte sa schimbe si cand sa aiba rabdare pentru in a suporta cele ce nu pot fi schimbate.
Unii specialisti au identificat si trasaturi definitorii ale "non-intreprinzatorilor": invulnerabilitate, superioritate fata de altii, razvratire impotriva autoritatilor, impulsivitate, perfectionism, necooperare cu altii, aventurism si egoism, prea plin de sine.
Identificarii si evaluarii intreprinzatorilor li se acorda o importanta deosebita in ultimul deceniu. Pentru aceasta s-a trecut la elaborarea de indicatori si proceduri specifice. Un exemplu pe acest plan il reprezinta MBTI - indicatorul Myers-Briggs - de masurare a personalitatii intreprinzatorului, folosit cu bune rezultate de catre profesorii finlandezi Routama Vesa si Verama Elina[11] .
Un progres remarcabil in ceea ce priveste abordarea continutului muncii si caracteristicilor intreprinzatorului realizeaza Jacques Fillion[12] . In unul din ultimele sale studii el realizeaza o abordare integratoare deosebit de interesanta si utila a activitatilor, caracteristicilor, competentelor si modalitatilor de invatare, specifice intreprinzatorilor. Sintetic, acestea sunt prezentate in tabelul nr. 5.
Elemente definitorii pentru profesiunea de intreprinzator
Tabelul nr. 5
Nr. crt.
Activitati
Caracteristici personale
Tip de cunostinte necesare
Activitati
de invatare
1
Identificarea oportunitatilor de afaceri
Fler/Intentie
Pragmatice
Analiza sectoriala
2
Conceperea de viziuni intreprenoriale
Imaginatie/
Independenta/
Pasiune
Conceptie/
Gandire sistemica
Evaluare
de resurse
3
Adoptarea deciziilor
Ratiune/Prudenta
Viziune
Informare/Abordare a riscului
4
Realizarea
de viziuni
Capacitate de orientare/ Constanta/ Tenacitate
Operationale
Ajustari continui bazate pe retroactiune
5
Punerea in functiune a echipamentelor
Dexteritate tehnica
Polivalente
Tehnica
6
Aprovizionarea cu materii prime, materiale etc.
Acuitate
Negociere
Diagnosticare
7
Fabricarea propriu-zisa a produselor
Diferentiere/
Originalitate
Implicare
Marketing/
Management
al productiei
8
Vanzarea produselor si serviciilor
Flexibilitate
Adaptare
Cunoastere
a clientilor
9
Atragerea
si implicarea personalului
Previziune
Relatii umane/Spirit
de echipa
Management
al resurselor umane/
Abordare participativa
10
Determinarea personalului sa "faca ce trebuie facut"
Comunicare
Delegare
Management operational
In baza acestor elemente se avanseaza ideea ca s-a conturat meseria sau profesiunea de intreprinzator, teza cu majore implicatii teoretice si pragmatice. Desigur, sunt argumente pro si contra, elementele inserate in tabel pledand insa cu putere in favoarea profesiunii de intreprinzator.
O imagine mai completa si - indeosebi - mai realista asupra a ceea ce este un intreprinzator, se obtine punctand principalele roluri[13] pe care le realizeaza concomitent (vezi figura nr. 2).
De retinut ca aceste roluri sunt partial contradictorii, ceea ce se reflecta in complexitatea si tensiunea deosebita, specifica activitatilor intreprinzatorilor. De asemenea, proportia in care aceste roluri sunt exercitate depinde de o multitudine de variabile care tin de personalitatea intreprinzatorului, de organizatia sa si de modul in care actioneaza.
Figura nr. Rolurile intreprinzatorului
Sintetizand, consideram ca intreprinzatorul prezinta concomitent patru dimensiuni majore, reflectate sintetic in figura nr. 3.
Figura nr. 3 - Pluridimensionalitatea intreprinzatorului
Prin dinamicile si concretele sale caracteristici, roluri si dimensiuni, intreprinzatorii genereaza o binevenita turbulenta in societate, in fiecare tara, in special in plan economic si social. In plan economic intreprinzatorii, prin afacerile pe care le fondeaza si dezvolta, determina miscari semnificative de capitaluri, concomitent cu multiplicarea lor si a veniturilor capitaliste si salariale. Schimbarile din plan economic se reflecta in modificari apreciabile in plan social, contribuind decisiv la schimbarea configuratiei structurii sociale si a componentei individuale a acesteia. Efectul sinergetic il reprezinta imprimarea unui plus consistent de "prospetime" si dinamism societatii si economiei, in ansamblul lor.
In concluzie, intreprinzatorul este un actor principal si un simbol al economiei de piata. Rolurile si contributia intreprinzatorilor se amplifica substantial, simultan cu manifestarea lor pe un plan calitativ superior, ceea ce se reflecta in revolutia intreprenoriala actuala, care, potrivit afirmatiilor a numerosi specialisti, va atinge apogeul in secolul XXI, generand multiple mutatii, unele inca dificil de imaginat in prezent.
Intrucat rolul de manager al intreprinzatorului este adesea determinant pentru performantele firmei si prezenta lucrare se refera la managementul IMM-urilor, consideram util sa punctam elementele specifice intreprinzatorului-manager. In acest scop apelam la o sinteza a trasaturilor semnificative ale intreprinzatorului-manager - comparativ cu managerul-salariat - formulata de unul dintre cei mai cunoscuti specialisti europeni in domeniul intreprenorial, britanicul Alan Gibb1, profesor la Durham Business School.
Specificitatile manageriale ale intreprinzatorului-manager
Tabelul nr. 6
Nr.
crt.
Specificitati
1
Independenta decizionala si actionala mai pronuntata
2
Sfera potentiala mai cuprinzatoare a activitatilor de realizat
3
Responsabilitati superioare
4
Competente de control superioare
5
Resurse limitate
6
Dependenta mai mare de mediul firmei
7
Relatii mai apropiate cu consumatorii, clientii si distribuitorii firmei
8
Set mai larg de activitati pe care sa-l domine in mod individual
9
Sfera mai cuprinzatoare de activitati pentru a le schimba
10
Constientizarea sporita a interdependentelor economico-manageriale ale firmei
11
Potential mai mare de a deveni proprietar al unui sistem de activitati
12
Utilizare de mai multe modalitati comunicationale informale
13
Expunere individuala de dimensiuni superioare
14
Implicare mai puternica in networkingul social si familial
Analiza specificitatilor intreprenorial-manageriale din tabel releva coexistenta, aparent paradoxala, a mai multor elemente manageriale de diferentiere fata de managerul-salariat, ce pot fi sintetizate astfel:
a) posibilitati net superioare de exprimare si realizare personala
b) restrictii mai mari endogene si exogene in ceea ce priveste resursele utilizabile
c) pronuntatul caracter relational al activitatilor sale, cu o incarcatura afectiva superioara
d) primatul "savoir-change"-ului[14], comparativ cu "savoir"-faire-ului, care se considera a fi o trasatura definitorie a managerilor competenti.
Aceste elemente de specificitate managerial-intreprenoriala au o intensa si multipla influenta asupra functionalitatii si performantelor firmelor mici si mijlocii pe care intreprinzatorii le conduc. Constientizarea sa poate sa contribuie la amplificarea eficacitatii intreprinzatorilor manageri, generatoare de apreciabile consecinte pozitive in plan economic si social.
2 Tipologia intreprinzatorilor
Unul dintre aspectele cele mai frecvent abordate referitoare la intreprinzatori este clasificarea lor. S-au realizat zeci de clasificari, care difera intre ele din punct de vedere al premiselor pe care se bazeaza, criteriilor utilizate, categoriilor considerate, caracteristicilor relevate si accentelor plasate.
In aceste conditii, apreciem ca este utila mai intai o prezentare selectiva a unui set de clasificari realizate in perioada postbelica. Tabelul nr. 7 cuprinde o tipologie reprezentativa a intreprinzatorilor, realizata si intr-o viziune retrospectiva, pentru a sesiza in dinamica modificarile de perceptie si optica ale specialistilor in domeniu.
Tipologia intreprinzatorilor*)
Tabelul nr. 7
Nr. crt.
Tipurile de intreprinzatori
Autorii
Anul
1
Intreprinzatorul administrator;
Intreprinzatorul independent
D. Collins si
D. G. Moore
1964 si
1970
2
Intreprinzatorul tehnician sau meserias;
Intreprinzatorul "oportunist" sau "centrat" economic
N. R. Smith
1967
3
Intreprinzatorul manager sau inovator;
Intreprinzatorul proprietar, orientat spre dezvoltare economica;
Intreprinzatorul care refuza dezvoltarea, fiind axat pe eficienta imediata;
Intreprinzatorul tehnician.
J. C. Laufer
1974
Intreprinzatorul care munceste singur;
Intreprinzatorul constructor de echipe;
Intreprinzatorul care repeta modelele intreprenoraile existente;
4
Intreprinzatorul care valorifica economiile de scala (prin firme mari)
Intreprinzatorul care acumuleaza capital;
K. H. Vesper
1980
Intreprinzatorul contractor;
Intreprinzatorul artist, care cumpara si vinde;
Intreprinzatorul care construieste conglomerate;
Intreprinzatorul speculant;
Intreprinzatorul manipulator de "valori" aparente
5
Intreprinzatorul PIG, concentrat pe perpetuare, independenta si crestere;
P.A. Julien
si
1987
si
Intreprinzatorul GAP, axat pe crestere, autonomie si perpetuare
M. Marchesnay
1998
6
Intreprinzatorul specialist;
Intreprinzatorul orientat pe risc (aventurier);
Intreprinzatorul centrat pe familie;
Intreprinzatorul managerial
Lafuente
si
V. Salas
1989
7
Intreprinzatorul tehnician;
Intreprinzatorul promotor;
Intreprinzatorul managerial profesionist.
R.W. Harnady
1990
8
Intreprinzatorul clasic;
Intreprinzatorul focalizat pe crestere;
Intreprinzatorul manager
J.B. Miner
si
N.R. Smith
1990
9
- Intreprinzatorul operational
- Intreprinzatorul vizionar
J.L. Fillion
1994
1996
10
Intreprinzatorul cetatean de vaza;
Intreprinzatorul "work alchoolic" (care manifesta "alcoolia" muncii);
Intreprinzatorul "inotator";
Intreprinzatorul idealist;
Intreprinzatorul axat pe tehnica de varf
W.S. Sin**
1996
Adaptat dupa H. Pleitner, op. cit. P. 262
Aceasta clasificare este realizata pentru conditiile specifice Chinei. Am reprodus-o considerand ca prezinta un interes aparte si pentru situatia intreprenoriala din Romania
In continuare ne referim succint la doua clasificari recente, neincluse in tipologie, dar care consideram ca, prin continutul si "varsta lor frageda", merita o atentie speciala.
Clasificarea la care ne referim este realizata de John Miner[15], in 1997, diferind substantial de cea inclusa in tipologia din tabel. Specialistul american deceleaza, in functie de continutul demersului intreprenorial si a elementelor tipologice specifice, patru tipuri de intreprinzator si anume:
a) Intreprinzatorul performant personal caracterizat, prin:
aloca foarte mult timp afacerii;
crede puternic in propria persoana si in ceea ce face;
incearca sa invete cat mai mult despre afacerea pe care o deruleaza;
poseda o viziune asupra evolutiei afacerii pe care o implementeaza;
apeleaza la tehnici de planificare;
pune accent pe flexibilitate intr-o organizare mai putin structurata si formalizata;
manifesta reactii rapide fata de schimbarile mediului;
poseda o mare capacitate de a rezolva probleme;
se descurca bine in conditii de criza.
Testele efectuate au relevat elementele psihologice specifice acestui tip de intreprinzator, incorporate in tabelul nr. 8.
Elemente psihologice specifice
Tabelul nr. 8
Nr. crt.
Elemente
Intensitate
1
Nevoie de realizare
Foarte mare
2
Dorinta de feedback la deciziile si actiunile sale
Mare
3
Dorinta de a planifica si stabili obiective
Medie
4
Initiativa personala
Mare
5
Consacrare personala in favoarea organizatiei
Mare
6
Credinta intima ca aportul personal este esential
Mare
7
Credinta ca munca trebuie bazata si ghidata in primul rand de scopuri personale si apoi de scopurile altora
Foarte mare
b) Intreprinzatorul "supervanzator" (supercomerciant), ale carui trasaturi principale sunt:
este permanent preocupat sa vanda;
se concentreaza asupra a ceea ce vinde si cum vinde;
nu renunta niciodata sa vanda;
apeleaza la altii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
pune accent pe relatiile umane si pe munca in echipa.
Testele au relevat ca elementele psihologice aferente acestui tip de intreprinzator prezinta intensitatea inscrisa in tabelul nr. 9.
Tabelul nr. 9
Nr. crt.
Elemente
Intensitate
1
Capacitate de a te intelege si de a-i percepe ("simti") pe altii (empatia)
Foarte mare
2
Dorinta de a ajuta pe altii
Mare
3
Credinta ca procesele sociale sunt foarte importante
Foarte mare
4
Nevoie de a avea relatii intense cu altii
Medie
5
Credinta ca "forta" (compartimentul) de vanzari are un rol crucial in implementarea strategiei
Mare
c) Intreprinzatorul-manager, ce se caracterizeaza prin:
poseda calitati si pregatire manageriale apreciabile;
ii place sa conduca proprii salariati, in care scop se straduieste sa dezvolte o firma de dimensiuni cat mai mari;
aloca timp si resurse pentru a convinge potentialii clienti sa cumpere produsele firmei sale;
incurajeaza personalul sa-si construiasca si sa urmeze o cariera in cadrul companiei;
pune accent pe eliminarea diferentelor culturale intre persoane si construirea unei culturi organizationale specifice firmei.
Rezultatul testelor referitoare la aspectele psihologice care-l caracterizeaza sunt incluse in tabelul nr. 10.
Elemente psihologice specifice
Tabelul nr. 10
Nr. crt.
Elemente
Intensitate
1
Dorinta de a juca rolul de leader al firmei
Mare
2
Decisivitate in decizii si actiuni
Mare
3
Atitudine pozitiva fata de autoritati
Mare
4
Dorinta de a concura pe altii
Foarte mare
5
Dorinta de putere
Mare
6
Dorinta de a iesi in evidenta
Foarte mare
d) Intreprinzatorul expert, generator de idei, ale carui trasaturi definitorii sunt:
poseda suficiente cunostinte intr-un domeniu pentru a fi considerat expert;
detine "libertatea" de a inova si de a-si implementa propriile idei;
acorda atentie atragerii de persoane cu calitati complementare lui, pentru a finaliza noua idee;
isi consacra energia obtinerii sprijinului pentru a implementa ideea noua;
isi cristalizeaza o viziune asupra afacerii.
Testele au evidentiat tabloul psihologic inscris in tabelul nr. 11.
Elemente specifice
Tabelul nr. 11
Nr. crt.
Elemente
Intensitate
1
Dorinta de a inova
Mare
2
Atasamentul ("Dragostea") fata de idei
Foarte mare
3
Credinta ca dezvoltarea noilor produse este cruciala in realizarea strategiei firmei
Mare
4
Inteligenta
Medie
5
Dorinta de a evita sarcinile cu risc ridicat
Mare
O alta clasificare, poate cea mai propagata, cunoscuta si citata in ultimii ani in Europa, este cea realizata de un grup de cercetatori in cadrul proiectului de cercetare STRATOS[16] , derulat in opt tari. La baza tipologiei STRATOS se afla criteriile: natura atitudinilor intelectuale si comportamentelor intreprinzatorului".
S-au decelat doua categorii de atitudini si comportamente-creativ-dinamice si respectiv managerial-administrative - din a caror combinare (vezi tabelul nr. 12) au rezultat patru tipuri de intreprinzatori.
Tipurile de intreprinzatori
Tabelul nr. 12
Nr.
crt.
Intensitatea atitudinii comportamentale
Tipuri de
Creativ-dinamice
Managerial-admnistrative
intreprinzatori
1
Mare (
Mare (
Universal sau complet
2
Mare (
Redusa (-)
Dinamic sau pionier
3
Redusa (-)
Mare (
Organizator
4
Redusa (-)
Redusa (-)
Clasic sau "rutiner"
Caracteristicile celor patru tipuri de intreprinzatori au fost delimitate de specialisti pe baza unei cuprinzatoare si aprofundate cercetari efectuate prin intervierea a 1910 de intreprinzatori din intreprinderi mici din opt tari. Obiectul analizei l-au constituit 85 de parametri ce reflecta fenomenul intreprenorial, caracteristicile si activitatile intreprinzatorului, cu un ridicat grad de completitudine.
In continuare prezentam succint elementele principale referitoare la cele 4 tipuri de intreprinzatori asa cum a rezultat din cercetarea STRATOS.
Intreprinzatorul tip A - universal sau complet - poseda o buna pregatire economica si tehnica, manifesta o capacitate ridicata de cuprindere a problemelor implicate de demersul intreprenorial, demonstrand o disponibilitate ridicata de adaptare la mediu. Orientarea strategica care tinde sa predomine in firmele conduse de acesti intreprinzatori este diversificarea. Obiectivele urmarite cu precadere sunt obtinerea de bani si un stil de viata atractiv, bogat in satisfactii personale. Din punct de vedere temperamental, intreprinzatorul de tip A corespunde cel mai adesea temperamentului coleric. Cercetarile au relevat ca intreprinzatorii de tip A sunt cei mai performanti din punct de vedere economic.
Intreprinzatorul de tip B - dinamic sau pionier - este deosebit de creativ, apropiindu-se de tipul de intreprinzator inovator prezentat de Schumpeter. Un element distinctiv al sau il constituie disponibilitatea superioara spre asumarea de riscuri, comparativ cu celelalte categorii. Se adapteaza bine la schimbarile din mediul intreprenorial. Frecvent, intreprinzatorii din aceasta categorie au un temperament sanguin. Orientarile strategice cel mai des utilizate in firmele pe care le fondeaza si dirijeaza sunt penetrarea pe piata si dezvoltarea produsului. Intreprinzatorul dinamic are in vedere cu preponderenta aceleasi obiective ca si precedentul, deci obtinerea de bani si un stil de viata bogat in satisfactii. Ca performanta se situeaza, impreuna cu intreprinzatorii organizatori, pe plan secund, dupa intreprinzatorii de tip A.
Intreprinzatorul de tip O - organizatorul - se caracterizeaza prin acordarea unei atentii majore aspectelor administrative. Isi bazeaza deciziile si actiunile pe o capacitate ridicata de a rationa, cu o puternica tenta analitica, manifestand un puternic spirit organizatoric. Din punct de vedere strategic, el tinde sa acorde o importanta relativ egala optiunilor de diversificare, modernizare a produselor si penetrarea pe noi piete. Temperamental, intreprinzatorul de tip O face parte, cel mai adesea, din categoria "melancolicilor". In conceperea si operationalizarea actiunilor intreprenoriale situeaza pe prim plan realizarea de scopuri de natura familial-intreprenoriala.
Intreprinzatorul de tip R - clasic sau "rutiner" este cel mai putin intreprenorial ca mod de abordare si se caracterizeaza prin amploarea mai redusa a deciziilor si actiunilor, prudenta apreciabila, negenerand firme puternice si dinamice. Orientarea strategica predilecta este diversificarea, performantele obtinute situandu-l pe ultima pozitie in cadrul celor patru considerate. Ca temperament, intreprinzatorii din acesta categorie sunt, de regula, "flegmatici".
Din toate informatiile prezentate rezulta eterogenitatea extrema a intreprinzatorilor, fapt ce explica evolutia complexa, dificil de perceput, cunoscut si directionat a fenomenelor intreprenoriale.
3. Caracteristicile intreprinzatorilor romani
Factorul determinant in cadrul activitatilor intreprenoriale il reprezinta - fara nici o indoiala - intreprinzatorul. De aici, necesitatea si importanta deosebita a cunoasterii sale din multiple puncte de vedere. In acest scop am realizat o ancheta, ale carei rezultate le prezentam sintetic in continuare. Desi esantionul a fost mare - 850 intreprinzatori - si a cuprins 21 de judete, consideram ca elementele rezultate nu trebuie absolutizate, ci considerate ca indicative.
Sintetic, potrivit investigatiei noastre1, intreprinzatorii romani prezinta caracteristicile incorporate in tabelul nr. 13.
Principalele caracteristici ale intreprinzatorului roman
Nr. crt.
Parametrul considerat
Elemente de caracterizare
1
Varsta:
30,5% intre 31-40 ani
30,7% intre 41-50 de ani
Persoanele mature si cele de varsta mijlocie predomina.
2
Sex
Intreprinzatorii barbati reprezinta majoritatea, cu o pondere de 75,5%.
3
Pregatire profesionala
Intreprinzatorii cu pregatire tehnica (48,3%) si economica (27,6%) sunt majoritari.
4
Experienta in activitatea profesionala
Peste 60% dintre intreprinzatori au o vechime de peste 10 ani.
5
Stare civila
Intreprinzatorii casatoriti reprezinta peste trei sferturi.
6
Domeniul actual al afacerilor
Comertul este cel mai frecvent - peste 65%
7
Grad de implicare a membrilor familiei intreprinzatorului
Ridicat, in peste 60% din IMM-uri.
8
Capital detinut
Peste 50% din intreprinzatori au unul sau mai multi parteneri de afaceri
9
Amploarea eforturilor
Aproape jumatate dintre intreprinzatori muncesc peste 60 ore saptamanal; rar peste 50% intre 40-60 ore pe saptamana (vezi figura nr. 28)
Din tabel rezulta marea varietate a intreprinzatorilor romani. Cu toate acestea, se poate contura un portret robot al intreprinzatorului roman - persoana matura, de sex masculin, cu pregatire superioara, foarte muncitor, intrand frecvent in relatii de parteneriat cu alti intreprinzatori, implicand adesea si membrii familiei in activitatea sa si avand ca domeniu de activitate cel mai frecvent comertul. O trasatura definitorie a sa este numarul de ore alocat firmei, asa cum se poate vedea din informatiile incorporate in figura nr. 10.
Figura nr. 10 - Numarul de ore acordate firmelor saptamanal de catre intreprinzator
[1] C. Kevin, Entrepreneurship Education, Quorum Books, New York, 1990, p. 31.
[2] L. J. Fillion, Entrepreneurship: Entrepreneurs and Small Business Owner-Managers, Working paper, nr. 9702, aprilie, 1997.
[3] J. M. Toulouse, D finition de l'entrepreneurship, in L'entrepreneurship, in Quebec, Montr al, Fides, 1997, p. 1-18.
[4] Adaptat dupa J. M. Toulouse, op. cit., p. 18.
[5] J. A. Schumpeter, Capitalism, Socialism et Democratie, Dunod, Paris, 1954, p. 228 si p. 151.
[6] J. L. Fillion, From Entrepreneurship to Entreprenology, Working paper, nr. 97-05, iunie, 1997
[7] Y. C. Gaynon, J. M. Toulouse, Adopting New Technologies - An Entrepreneurial Act, Cahier de reserche nr. 9301, ianuarie, 1993.
[8] L. Busenitz, Research on Entrepreneurial Alerthess. Sampling. Measurement and Theoretical Issues, in Journal of Small Business Management, vol.3, nr. 4, octombrie, 1996.
[9] J. Freeley, Are you an Entrepreneur?, Business Resources Network, New York, 1986, p. 17-18.
[10] L. J. Filion, Entrepreneurship and Measurement: Differing but Complementary Processes, in Cahier de reserche nr. 900401, aprilie, 1994.
[11] R. Vesa, V. Elina, Entrepreneur's Personality and Networking Attitudes, in Intrepreneurial Approaches, Tampere, 1994.
[12] L. J. Fillion, Le metier d'entrepreneur, Cahier de recherche nr. 97-10, noiembrie, 1997, p. 11. 3 3 R. Vesa, V. Elina, Entrepreneur's Personality and Networkimg Attitudes, in Intrepreneurial Approaches, Tampere, 1994.
[13] In acceptiunea pe care Henry Mintzberg o acorda rolurilor.
1 A. Gibb, Borowing from Small Business - towards a New Model for Corporate Entrepreneurial Organisation Design, in Structures and Strategies in SME's as Impacts of Economic Recovery, IGW, St. Gallen, 1994, p. 329.
[14] J. Charze, Le Grand Écarte - Les débuts de l'entreprise hipertext, Village Mondial, Paris, 1998, p. 158-165
[15] J. Miner, The Expended Horizont for Achieving Entrepreneurial Succes, in Organizational Dynamics, nr. 4, 1997.
[16] Strategic Orientations of Small European Business, Averbury, Aldershot, 1990.
1 Ancheta a fost realizata de O. Nicolescu si Doinita Sendrea, cu un grup de studenti de la Facultatea de Management - ASE