|
|
|
Definitii pentru "management"
In contemporaneitate, pentru management sunt intalnite numeroase definitii.
Dintre acestea, in continuare, se enumera succint si concis continutul unora, dupa
cum urmeaza:
managementul constituie un ansamblu de tehnici de organizare si gestiune;
managementul reprezinta metodele si procedeele cu caracter productiv,
economic si social, inclusiv administrativ intern, ce pot fi folosite in activitatea de
organizare si conducere a entitatilor productiv-economice si sociale;
managementul este complexul de preocupari si actiuni ale conducatorului,
de creare a cadrului care sa permita ca, prin actiunile unui grup de lucratori, sa se
realizeze un anumit obiectiv, in conditii de calitate, termen si eficienta a valorificarii.
In acceptiune generala, managementul este un "proces de coordonare al resur-
selor umane, informationale, fizice si financiare in privinta realizarii scopurilor
organizatiei".
Managementul poate fi considerat "un proces in care managerul opereaza cu
trei elemente fundamentale: idei, lucruri si oameni, realizand obiectivul prin altii".
(A. Mackensie)
H. Johanssen si A. Robertson sustin ca managementul este "arta si stiinta de a
directiona, dirija si administra munca altora pentru a atinge obiectivele". Mana-
gementul este "un compus al elementelor: putere, autoritate si influenta".
Peter Druker in lucrarea sa The Age of Discontinuity evidentiaza principalele
trasaturi actuale si de perspectiva ale managementului, enuntand "postulate ale
managementului". Principiile managementului modern sunt:
stabilirea obiectivelor firmei;
organizarea productiei si a muncii;
motivarea si comunicarea;
stabilirea metodelor de masurare a performantelor;
dezvoltarea permanenta a performantelor angajatilor.
"Managementul este unul din factorii care explica de ce o tara este bogata sau
saraca". (Richard Famer).
Jean Gerbier subliniaza ca managementul inseamna: "organizare, arta de a
conduce, de a administra".
Kotter, J.P. (1990) arata ca managementul se preocupa indeosebi de comple-
xitate.
O. Nicolescu si I. Verboncu considera ca "managementul firmelor subzista in
studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea desco-
peririi legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme,
metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cres-
terea competitivitatii lor".
Stiinta managementului consta in studierea, sistematizarea, generalizarea,
experientei practice, cautare de noi idei, formulare de principii, reguli privind cele
mai bune cai de conducere, care sa permita obtinerea de rezultate maxime cu
minim de efort.
Managementul stiintific se refera la "aplicarea principiilor si regulilor for-
mulate de stiinta managementului, in anumite conditii concrete, tinand cont de
aspectele specifice si cerintele obiectivelor de realizat". (Constantin Pintilie).
In acelasi timp, managementul poate fi privit si ca un set de proceduri practice:
managementul este o munca de conducere;
managementul este o activitate de dirijare;
- managementul este un proces de organizare si conducere, realizandu-se
directionarea activitatii altor persoane pentru atingerea obiectivelor stabilite;
stiinta si arta de a mobiliza, combina si angaja resursele in scopuri de efi-
cienta, eficacitate si de reducere a incertitudinii (Koening, Gerard, 1991);
procesul prin care conducerea ,,de varf" a organizatiei determina evolutia
pe termen lung si performantele acesteia, asigurand formularea riguroasa, aplicarea
corespunzatoare si evaluarea continua a strategiei stabilite (Russu, C., 1993).
Schumpeter, P. a enuntat ideea ca managementul este o entitate.
Brede defineste managementul ca "un proces social, responsabil pentru plani-
ficarea si ordonarea operatiilor intr-o organizatie pentru atingerea unui scop, unui
obiectiv propus".
Mercioiu,V. (1988) arata ca managementul poate fi privit ca un mod de a
controla activitatile care urmaresc atingerea obiectivelor organizatiei.
La toate acestea se aditioneaza sensurile figurative ale termenului de mana-
gement:
managementul ca stare de spirit;
managementul ca arta.
Se identifica si alte formulari ale continutului notiunii de management:
ansamblu de tehnici de organizare si gestiune a unei intreprinderi, institutii,
asociatii, agentii s.a.
metode si procedee cu caracter tehnico-economic ce pot fi folosite in
activitatea de organizare si conducere a entitatilor economice.
Specialistii americani, cu orientare mai pragmatica definesc managementul
de pe pozitia conducatorului organizatiei.
Dobandirea cunostintelor manageriale se infaptuieste prin instruire.
Conducerea stabileste calea de executie. Managementul este dependent de
rezultatele procesului de organizare si conducere.
Managementul este considerat "cea mai noua disciplina intre stiinte si cea
mai veche intre arte".
Nicolescu, O. si Verboncu, I. (1999), subliniaza ca elementele specifice
managementului economic sunt procesele si relatiile de management. Studiul
acestora permite determinarea principiilor, legitatilor si celorlalte elemente cheie ce
detaliaza continutul si dinamica managementului.
Managementul se infatiseaza in viata productiv-economica si general sociala
cu aspect teoretic si pragmatic aferent diferitor ramuri ale sale.
Managementul public este aplicatia organizarii si conducerii in administratia
publica pentru realizarea serviciilor ce satisfac cerintele si interesului public.
Managementul resurselor umane introduce optionalitatea in gestiunea perso-
nalului, respectiv a fortei de munca.
Managementul comparat studiaza diferentele si similaritatile din practica locala
si din diferite tari.
Procesele de executie se infatiseaza preponderent cantitativ in cadrul firmei,
insa procesele de management sunt esentiale din punct de vedere calitativ.
Dimensiunea teoretica a managementului este completata de relatiile de
management, considerate raporturi stabilite intre componentii organizatiei sau
dintre acestia si componentii altor sisteme microeconomice si productive.
Managementul este considerat stiinta intrucat dovedeste: 1) rationalitate;
2) veridicitate; 3) perfectibilitate; 4) verificabilitate, avand asociate (articulate):
a) un obiect de cunoastere, b) limbaj propriu, c) multimi de principii, categorii,
legi, notiuni, d) metode si tehnici proprii, e) teorii si ipoteze.
Toate elementele de mai sus, in sens combinativ, permit estimari si predictii,
bazate pe mecanisme ce caracterizeaza binomul "efect-cauza".
Managementul este o suma de activitati incluzand planificarea, luarea deciziilor,
organizarea, conducerea (dirijarea) si controlul, toate orientate spre folosirea resur-
selor umane, financiare, materiale si informationale ale organizatiei, intr-o maniera
efectiva si eficienta, pentru atingerea unui obiectiv.
Managementul ca stiinta se ocupa de evidentierea metodelor, tehnicilor si
instrumentelor de conducere, cu formalizarea lor stiintifica si cu incorporarea
acestora intr-o conceptie coerenta asupra procesului conducerii.
Privit ca domeniu de studiu, managementul include analiza mediului social si
cultural, pentru a asigura concordanta dintre metodele utilizate in atingerea obiecti-
velor organizatiei si valorile societatii respective.
Totodata, managementul poate fi considerat un proces de coordonare a
resurselor umane, informationale, fizice si financiare, in vederea dezvoltarii orga-
nizatiei sau - intr-o definitie complementara - ca un proces de obtinere si combi-
nare a resurselor umane, financiare si fizice, in vederea indeplinirii scopului primar
al organizatiei: obtinerea de produse si servicii dorite de un anumit segment al
societatii.
In dictionarul Larousse, managementul este definit ca "stiinta tehnicilor de
conducere a intreprinderilor".
In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX, 2000), pentru notiunea de
management se identifica urmatoarele elemente de continut: a) activitatea de
conducere, b) ansamblul activitatilor de organizare si de conducere, in sensul
adoptarii deciziilor optime in prestarea si reglarea proceselor microeconomice si
c) managementul ca stiinta.
Managementul are metode si tehnici proprii si, in acelasi timp, utilizeaza
metode si tehnici aferente altor discipline. Din acest motiv, managementul devine o
stiinta integratoare, de frontiera.
Abordarile specifice fundamenteaza si sustin prioritati nationale, zonale, iar
perfectionarea comportamentului productiv-economic este legata de gradul de edu-
catie organizationala specifica.
In opinia scolii romane de economie se considera ca managementul de firma
rezida din studierea proceselor si relatiilor de management din interiorul entitatilor
productiv-economice, in vederea descoperirii legilor si principiilor care le guver-
neaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de
natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.
O definitie simpla si intuitiva a managementului este cea in care se subliniaza
necesitatea de a sti exact ce vrei sa faci cu oamenii si apoi sa vezi ce au facut (acest
"ceva" urmand a fi cel mai bine si cat mai ieftin facut).
In practica, exista deja instrumente manageriale sofisticate, bine stapanite,
care ofera elemente pentru exploatarea posibilitatilor eficiente de desfasurare a
activitatilor productiv-economice in firme.
Legea fundamentala a economiei manageriale este caracterizata de riscurile
puse in balanta cu potentialul de profit. In context, sunt necesare reguli manageriale
si tehnice pentru minimizarea riscului si maximizarea profitului.
Managementul poate provoca schimbari calitative in domeniul productiv-
economic intr-o firma.
Functia principala a managementului, indeplinita prin manageri, este luarea
de decizii care sa determine progresul intreprinderii in viitorul apropiat si in
perspectiva.
Managementul inseamna arta de a valorifica talentul oamenilor, de asemenea,
reflecta ordinea indreptata spre profitabilitate maxima in toate planurile.
Managementul solutioneaza problemele teoretice si asigura premise practice
in procesul fundamentarii deciziilor de gestionare, respectiv administrare a resur-
selor. Pe aceasta baza, se obtin formule de gandire sistemica privind comportamentul
firmelor si persoanelor, folosind tehnici si metode de solutionare a problemelor
organizationale.
Concomitent, managementul inseamna analiza-diagnostic sau diagnostic stra-
tegic global.
Realitatea care sta la baza intelegerii managementului se refera, convergent,
la conducere sau dirijare, precum si la gestionare.
