|
|
|
Caracteristici de calitate
Experienta mondiala si orientarea economiilor statelor spre globalizare demonstreaza cresterea in ritm alert a interesului pentru calitate astfel ca pentru societatea moderna ridicarea continua a calitatii produselor si serviciilor constituie conditia de baza a cresterii economice.
Progresul stiintei si tehnicii ca si generalizarea informatizarii nu numai la nivelul creatiei si productiei dar si la nivelul comercializarii si consumului ofera noi posibilitati si, in acelasi timp, cere perfectionarea continua atat a tehnologiilor si metodelor de productie cat si a celor de vanzare si distributie influentand hotarator insasi structura productiei orientand-o pe calitatea superioara a produselor si pe cresterea eficientei intregii activitati economice.
Calitatea superioara a instalatiilor complexe, a masinilor, utilajelor, materiilor prime, a tuturor mijloacelor de productie, contribuie in masura deosebita la cresterea eficientei investitiilor, ridicarea calitatii produselor, reducerea rebuturilor si a consumului de resurse materiale si energetice.
In acelasi timp, ridicarea calitatii produselor exprima gradul de valorificare superioara a resuselor materiale prin obtinerea in procesul de productie a noi valori de intrebuintare cu caracteristici superioare.
Calitatea produselor si serviciilor reprezinta un element esential pentru cresterea competitivitatii marfurilor pe toate pietele asigurand mentinerea si extinderea acestor piete cu atat mai mult cu cat, in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, tendinta pe pietele actuale este de a se trece de la concurenta exclusiva a preturilor la confruntarea pe criteriul calitatii produselor.
Sporirea responsabilitatii pentru calitatea produselor si serviciilor constituie in ultima instanta o problema de etica a calitatii, producatorul si consumatorul putand fi concomitent sau succesiv in ambele ipostaze, ceea ce implica raspunderi de ordin social. Sub incidenta acestor factori se poate afirma ca imbunatatirea sistematica a calitatii produselor si serviciilor in scopul satisfacerii la nivel superior a cerintelor privind productia si consumul capata proportii si semnificatii deosebite situand conceptul de calitate la nivelul de atribut al civilizatiei moderne.
Inainte de a se realiza ca valori, marfurile destinate atat consumului populatiei cat si consumului in productie trebuie sa se verifice ca valori de intrebuintare, adica sa posede acele insusiri care sa le faca apte de a satisface anumite necesitati ale consumatorilor. Intre valoarea de intrebuintare ca purtatoare a valorii marfurilor si calitatea acestora exista stranse legaturi, ambele referindu-se la proprietatile si la utilitatea produselor. Totusi, ele nu pot fi confundate, identificate in mod absolut. Astfel, in timp ce valoarea de intrebuintare exprima totalitatea proprietatilor ce confera unui produs capacitatea de a satisface anumite necesitati, calitatea arata in ce masura valoarea de intrebuintare a produsului respectiv satisface cerintele productiei sau ale consumului. Valoarea de intrebuintare individualizeaza marfurile dupa criterii ce decurg din diversitatea de cerinte ale consumatorilor, in timp ce calitatea diferentiaza produsele de acelasi tip in functie de numarul caracteristicilor utile pe care le poseda si de gradul in care acestea corespund domeniului de utilizare.
Asadar, calitatea se prezinta, in primul rand, ca masura a gradului in care valorile de intrebuintare satisfac diversele cerinte sau dorinte ale consumatorilor.
Ca urmare a sporirii continue a exigentelor ce privesc protejarea mediului si refacerea resurselor naturale, a respectarii si satisfacerii cerintelor de ordin social si psiho-senzoriale si a intensificarii presiunii concurentei in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana si a globalizarii economice, conceptul calitatii totale este supus unui proces de dezvoltare prin includerea unor factori vizand mediile si cerintele amintite.
Astfel, satisfacerea la un nivel superior a cererii consumatorilor presupune nu numai ridicarea performantelor produselor la nivelul progresului tehnic si stiintific contemporan, ceea ce le confera valoare de intrebuintare, ci si includerea in conceptul de calitate a unor factori avand menirea de a asigura:
Ř un grad superior de inobilare a resurselor materiale;
Ř reducerea consumurilor din resursele care aduc atingere mediului natural;
Ř inlocuirea resurselor deficitare cu altele mai putin epuizabile;
Ř inlocuirea tehnologiilor conventionale, consumatoare cu altele mai performante si neconventionale;
Ř inmultirea si dezvoltarea caracteristicilor psiho-senzoriale si sociale.
In aceasta perspectiva se desprinde caracterul dinamic al conceptului de calitate a produselor, continutul sau evoluand in pas cu necesitatile practice atat sub aspectul extensiv prin imbunatatirea in timp a numarului de proprietati si caracteristici ale aceluiasi produs, cat si sub aspectul intensiv prin imbunatatirea in substanta a caracteristicilor produsului.
Progresele rapide ale stiintei, tehnicii si ale insusi calitatii produselor, amplifica procesul uzurii morale facand ca un numar de produse de calitate buna dar care nu au fost perfectionate in pas cu progresul in domeniul respectiv sa devina necorespunzatoare si sa dispara de pe piata.
Notiunea de calitate trebuie sa imbratiseze elementele esentiale ale produsului si sa sintetizeze multitudinea de caracteristici care, in raport de produs au ponderi si semnificatii distincte.
Legea calitatii produselor si serviciilor care impune respectarea unor cerinte grupeaza caracteristicile calitatii produselor in trei categorii:
1. Caracteristici functionale
a. Caracteristici tehnice - reprezinta atribute indispensabile ale calitatii produselor care exprima asa numita "calitate tehnica", al carui caracter dinamic corespunde ritmului rapid ce se inregistreaza in tehnica contemporana. Ele vizeaza conceptia constructiva, parametrii functionali (precizia, largimea benzii etc.), tehnologia de executie, proprietati fizico-chimice sau biologice, randamentul, greutatea specifica etc.
b. Caracteristici economice - privesc performantele pe care le poate avea produsul prin antrenarea unor costuri de productie si de functionare profitabile atat pentru producator cat si pentru utilizator.
2. Caracteristici psiho-senzoriale si sociale
Ponderea acestor caracteristici in "calitatea totala" a produsului creste continuu ca urmare a faptului ca ele se refera la elemente calitative care privesc protejarea mediului, proprietati ergonomice, cerinte ale modei, gradul de finisare, estetica produselor, comoditatea, elemente organoleptice. Aceste elemente sociale ale calitatii produselor sunt tot mai prezente in strategiile de marketing influentand deciziile atat ale producatorilor cat si ale consumatorilor. Fara a neglija importanta efectelor asupra mediului si asupra corpului uman, efectele estetice pe care le exercita produsul in exploatare prin forma, culoare, finisaj, ambalaj, se caracterizeaza printr-un grad de penetrare din ce in ce mai rapid in conceptul de calitate totala a produselor.
Dar, in stransa legatura si armonie cu cele doua laturi: materiala (protectia mediului si a corpului umane) si emotionala (estetica produsului), latura ergonomica a caracteristicilor produsului trebuie analizata nu numai prin implicatiile psiho-senzoriale si sociale (ameliorarea conditiilor de munca, reducerea oboselii), ci si din punct de vedere economic (cresterea productivitatii muncii, reducerea rebuturilor, cresterea preciziei).
3. Caracteristici de disponibilitate
Caracteristicile de disponibilitate se refera la mentinerea in timp a celorlalte caracteristici de calitate ale produsului in anumite conditii de exploatare a lor. Ele cuprind caracteristicile de fiabilitate si de economicitate in mentinerea in functiune a produselor.
a. Fiabilitatea exprima siguranta in functionare si este data de probabilitatea cu care un produs va efectua, fara intrerupere, functiile prevazute de-a lungul unui interval de timp dat. Avand un rol deosebit in intarirea imaginii si prestigiului producatorului, fiabilitatea realizata trecerea calitatii de la virtutea statica-satisfacerea clientului in momentul acceptarii produsului - la virtutea dinamica - reprezentand calitatea permanenta a performantelor produsului pentru o perioada de functionare stabilita.
b. Economicitatea in mentinerea functionarii si a caracteristicilor de calitate (aspect, finisaje, nepoluare), exprima posibilitatea de remediere rapida si fara cheltuieli mari a tuturor defectelor si abaterilor de la calitate. Pentru aceasta, inca din faza de proiectare a produsului trebuie sa se prevada posibilitatea accesului pentru demontarea si montarea unor piese care se pot defecta si sa se stabileasca riguros numarul de ore de functionare dupa care sa se realizeze intretinerea, reviziile tehnice si reparatiile curente si capitale.
Dupa cum se poate remarca calitatea, prin caracteristicile sale, devine un element de optimizare economica atat pentru producator cat si pentru consumator. La toate acestea se adauga problemele pe care le ridica asigurarea desfacerii produselor. Din acest punct de vedere notiunea de calitate capata valente noi prin asa numita calitate comerciala care este determinata de nivelul pretului, termenul de garantie, gama sortimentala, finisarea, ambalajul, servicii post-cumparare, facilitati de plata si de intretinere a produsului.
Pentru a sugera ca notiunea de calitate trebuie sa exprime totalitatea caracteristicilor enuntate si interdependenta lor, se foloseste tot mai frecvent termenul de "calitate totala" care caracterizeaza produsul sub aspect functional, economic, comercial si social.
Nivelul de calitate trebuie sa corespunda unui echilibru dintre conditiile legate de pret si cele legate de nivelul performantelor pana la care inzestrarea produsului cu caracteristicile functionale, psiho-senzoriale, de disponibilitate si comerciale corespunde asteptarilor consumatorilor.
Necesitatea corelarii performantelor produsului cu cerintele reale ale consumatorilor este cheia succesului economic al produsului. Tinand seama de necesitatea acestei corelari si de factorii de influenta care intervin din mediul exterior, ecologic si concurential, stabilirea nivelului optim al calitatii fiecarui produs-marfa este esentiala pentru orientarea managementului producatorilor in adaptarea deciziilor privind dimensiunile performantele caracteristicilor de calitate ale produsului.
Aceasta face necesara analizarea curbelor de variatie ale costurilor implicate in ridicarea performantelor de calitate ale produsului, atat pentru fiecare dintre caracteristicile sale cat, mai ales, pentru intregul ansamblu de caracteristici. Variatia costurilor in functie de dimensiunea tehnica sau de nivelul de performanta al fiecarei caracteristici care ar trebui sa reflecte utilitatea caracteristica din punct de vedere: functional, economic, psiho-senzorial, social, de disponibilitate si comercial, poate fi data sub forma grafica sau tabelar.
Nivelul de performanta al fiecarei caracteristici si costul care ii corespunde, variaza continuu - in cazul graficului, sau prin valori discrete - in tabel, intre o valoare minima (calitate slaba) si o valoare maxima (calitate inalta).
Aceste valori extreme ale performantelor sunt limitari impuse atat de posibilitatile de realizare tehnica si de costurile implicate cat si de cererea consumatorilor care este satisfacuta de dimensiunile tehnice sau de performantele caracteristicilor produsului cuprinse numai intre aceste valori. Performantele caracteristicilor situate in afara acestui interval fie nu mai sunt sesizate de consumator, fie pot sa devina neinteresante sau de neacceptat din cauza costurilor necesare realizarii lor.
La un moment dat, produsul care reprezinta materializarea caracteristicilor care-l definesc la diferite niveluri de calitate are o anumita calitate care-l face competitiv pe o piata sau pe mai multe piete.
Unele dintre nivelurile de performanta ale unor caracteristici sunt cerute si acceptate ca utile de toti consumatorii sau utilizatorii produsului. Aceste caracteristici si nivele de performanta sunt esentiale, hotaratoare pentru calitatea produsului. Spunem despre caracteristicile respective si nivelele lor de performanta ca sunt critice pentru calitatea si succesul comercial al produsului. Ridicarea calitatii produsului incepe intotdeauna cu imbunatatirea performantelor uneia sau mai multor caracteristici critice. Dar imbunatatirea performantelor unora dintre aceste caracteristici critice nu se poate face (tehnologic, material, functional sau estetic) fara sa se ridice performantele si a altora dintre caracteristicile critice sau necritice ale produsului.
In aceste situatii ridicarea in continuare a calitatii produsului se face cu eforturi si costuri din ce in ce mai mari. In concluzie, pe masura ce tindem la o calitate inalta pentru un produs si alte caracteristici ale acestuia pot sa devina critice si sa impuna cresterea performantei. Raportul calitate/pret se modifica in defavoarea ultimului si o parte din clienti isi pot reorienta optiunile.
Pentru proiectantii si producatorii produsului este important sa stabileasca si sa practice politica de produs, si respectiv, de calitate, cel mai profitabil compromis intre ceea ce poate fi produs eficient si ceea ce doreste piata.
In concluzie, notiunea de calitate poate fi perceputa ca vector ale carui componente corespunzatoare caracteristicilor si performantelor acestora nu pot fi toate masurate si evaluate numeric, unele putand sa fie apreciate numai calitativ si afectiv, a caror materializare in cadrul produsului nu poate fi facuta fara a fi utila si apreciata de consumatorii carora le este destinat produsul.
Exemplificare caracteristicilor de calitate pe o grupa de marfuri nealimentare
Calitatea televizoarelor se apreciaza prin urmatoarele grupe de caracteristici tehnico-functionale specifice imaginii si sunetului, gama dispozitivelor constructive menite sa largeasca posibilitatile de utilizare in conditii de eficienta, precum si cele referitoare la design( forma, dimensiuni, culoare etc )
Caracteristicile de calitate ale imaginii sunt definitia, focalizarea, sensibilitatea limita de raportul semnal / zgomot, fidelitatea, stabilitatea, contrastul si stralucirea.
Definitia imaginii este data de capacitatea televizorului de a reda pe ecran imagini cu elemente structurale formate din puncte si linii cat mai fine, care sa asigure o buna decelare a lor.
Definitia este strans legata de focalizare, de miscarea fluxului de electroni pe ecranul luminiscent, astfel incat, prin bombardarea lui, sa provoace iluminarea numai a unui punct de pe ecran si nu a unei suprafete mai mari.
Definitia se exprima prin numarul de linii ce pot fi observate pe ecran in centrul si la periferia imaginii, pe o mira de control. Cu cat numarul de linii este mai mare cu atat aparatul are o definitie mai buna. Limitele definitiei variaza intre 300 si 550 de linii si se da in valori diferite pe orizontala si pe verticala, in centru, respectiv la margini. Aceasta diferenta se explica prin caracterul diferit al imaginii in cele doua directii continuu in lungul liniilor si discret, perpendicular pe liniile de explorare. Finetea pe verticala este mai mare cu 50 de linii fata de finetea pe orizontala, la primele trei clase de calitate.
Stabilitatea limita de raportul semnal/ zgomot este data de nivelul minim al semnalului de televiziune pentru a se obtine o imagine normala, iar raportul semnal/ zgomot sa aibe o anumita valoare ( la 20 dB receptia este inteligibila ).
Fidelitatea consta in capacitatea aparatului de a reda cat mai bine (fidel) imaginea, indiferent de modificarile semnalului de modulatie.
Stabilitatea este data de capacitatea televizorului de a mentine imaginea pe ecran la oscilatiile tensiunii de alimentare sau la variatiile de temperatura. Aceasta caracteristica afecteaza frecventa cadrelor si dimensiunilor imaginii.
Contrastul si stralucirea (luminozitatea) sunt caracteristici dependente una fata de alta, de aceea se si regleaza astfel. Contrastul este apreciat pe mira de control, prin numarul de scari de gri distincte intre alb si negru (cu cat numarul lor este mai mare cu atat aparatul este mai bun). Stralucirea (sau luminozitatea) depinde de caracteristicile substantei luminofare de pe ecran si de focalizarea fasciculului de electroni.
Selectivitatea receptorului de televiziune este asigurata indirect prin mai multi parametri
Atenuarile corespunzatoare semnalelor purtatoare video ale canalului adiacent superior si purtatoare sunet ale canalului adiacent inferior
Atenuarile corespunzatoare semnalelor perturbatoare departate de banda de trecere a canalului. Se exprima in decibeli
Distorsiunile rastrului se apreciaza prin masurarea deformarilor care pot aparea pe fiecare latura a unor patrate din mira de control.distorsiunile se apreciaza procentual si sunt admise la maximum 10%.
In categoria caracteristicilor constructive care faciliteaza utilizarea televizoarelor sunt
-Telecomanda si distanta de actionare a acesteia (5-7m)
-Afisarea telecomenzilor si a timpului
-Teletext
-Numarul de functii ce pot fi comandate etc.
Cu ocazia receptionarii calitative ale loturilor de televizoare se fac verificari si asupra aspectului exterior , finisajului si culorii casetei etc., precum si asupra functionarii dispozitivelor de comanda.
