|
|
|
Prezinta constructia subiectului unui roman de Camil Petrescu , prin referire la: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale.
Patul lui Procust' (1933) este cel mai bun roman al lui Camil Petrescu si una dintre cele mai
originale creatii din proza romaneasca moderna.
Fara indoiala, prin amploarea constructiei epice, prin exis-tenta mai multor planuri narative si prin
complexitatea per¬sonajelor, lucrarea pe care o discutam este un roman.
Incadrarea lui in categoria constructiilor romanesti moderne poate fi explicata prin:
Noutatea absoluta a formulei compozitionale, perspectiva narativa fiind secventiala.
Timpul subiectiv, "actiunea' neavand un fir cronologic; diversele momente din viata personajelor
sunt reconstituite din amintiri, opinii ale altor personaje si note de subsol.
Metoda "oglinzilor paralele', fiecare dintre actanti fiind vazut in mod diferit de catre cei care l-au
cunoscut.
Acuitatea analizei psihologice.
Tema romanului este drama omului superior, sortit sa fie incompatibil cu lumea, cu iubirea si cu
norocul. Fiecare dintre cele trei personaje care reprezinta omul supe¬rior (doamna T., Ladima si
Fred Vasilescu) este un inadaptat care nu se poate incadra in "patul procustian' al iubirii sau al
societatii.
Titlul trimite la mitul antic al lui Procust, talhar-hangiu din Atica si care punea drumetii intr-un
anumit pat, "lungin-du-i' sau "scurtandu-i' dupa dimensiunile lui.
Rezulta ca "patul lui Procust' reprezinta un spatiu al ne-potrivirii aducator de suferinta.
Din punct de vedere compozitional, romanul "Patul lui Procust' este alcatuit pe trei planuri:
Primul dintre acestea se incheaga din cele trei scrisori pe care o anume doamna T. i le trimite
autorului. Aceasta prima parte a cartii (alcatuita dupa formula romanului episto¬lar) reface o parte
din viata doamnei T., alte momente ale exis¬tentei ei trecute fiind reconstituite "prin incidente de
memorie si asociatie discontinua' (cum scria G. Calinescu), in jurnalul lui Fred Vasilescu.
Acest plan ar putea fi numit al marilor iubiri nefericite si nu se rezuma la prima parte a romanului,
ci este infuzat si in celelalte.
Al doilea plan este cel al esecurilor existentiale ale omului superior (reprezentat prin Ladima).
Cel de al doilea plan al romanului cuprinde actiunea propriu-zisa relatata in jurnalul lui Fred
Vasilescu. intitulat ..Intr-o dupa-amiaza de august'.
Acum, apar si alte doua personaje ale romanului (George Demetru Ladima si Emilia Rachitaru). Si
imaginile acestora se constituie din mai multe unghiuri (ca si cand ar fi priviti in mai multe "oglinzi
paralele'), mijloacele pe care autorul le uti¬lizeaza fiind: scrisorile pe care ziaristul Ladima i le
trimisese Emiliei, comentariile acesteia din urma, amintirile lui Fred Vasilescu (aduse in prezent
prin memorie involuntara), decu¬paje din ziare, confesiuni ale unor martori (..Epilog I').
Al treilea plan este al autorului (devenit personaj, prin numeroasele note de subsol si prin ..Epilog
II').
