|
|
|
Caracterizarea Elei
Ela este personajul feminin al romanului, simbolizand idealul de iubire catre care aspira cu atata sete Stefan Gheorghidiu. Femeia construita numai prin ochii barbatului insetat de absolutul iubirii, al carui crez nu facea concesii sentimentului :"Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt".
Iubirea lor se nascuse din orgoliul lui St. Gheorghidiu, intrucat Ela era cea mai frumoasa studenta de la litere. Trasaturile fizice sunt putine, dar sugestive pentru frumusetea tinerei: "ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar". Averea mostenita de sotul ei da la iveala firea pragmatica a Elei, pasiunea ei pentru viata mondena, ceea ce il uimeste pe Stefan, care ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare".
Trasaturile morale reies, indirect, din referirile lui Stefan, care diseca si analizeaza cu luciditate fiecare vorba, fiecare gest, dorind sa aiba certitudinea iubirii Elei, care flirta evident cu domul G. : "Trageam cu urechea, nervos, sa prind crampeie din convorbirile pe care nevasta-mea le avea cu domnul elegant de alaturi de ea.". In plimbarea la Odobesti, Ela se comporta ca o cocheta, devenind din ce in ce mai superficiala. Fidelitatea Elei este pusa sub semnul intrebarii, Stefan observand mimica si gesturile femeii care gusta cu familiaritate din farfuria lui G., are o expresie deznadajnuita atunci cand acesta sta de vorba cu o alta femeie. Intre cei doi soti intervine o ternsiune stanjenitoare care se amplifica, Ela acceptand sa divorteze desi se considera nevinovata si jignita de banuielile lui.
Stefan Gheorghidiu vede in Ela idealul de femeie, in care el poate gasi iubirea reciprica perfecta. In sustinerea acestei conceptii, sugestiv este si faptul ca el ii spune pe nume o singura data, prilej cu care cititorul si afla numele femeii, in restul romanului o numeste "femeia mea", "nevasta-mea", "fata asta","ea". In constiinta lui Stefan Gheorghidiu, Ela se transforma dintr-un ideal de femeie, intr-o femeie oarecare, semanand cu oricare alta. El ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce e in casa de la obiecte de pret la carti[.] de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul".
