|
|
|
Particularitatile ascultarii persoanelor cu handicap si a celor care nu cunosc limba romana
In procesul penal pot fi ascultate ca martori si persoanele care sufera de unele deficiente fizice (orbi, surzi, muti) sau psihice, daca declarattile lor pot contribui la aflarea adavarului.
In cazul persoanelor care sufera de un anumit handicap fizic, audierea se va axa pe acele stari de fapt si imprejurari care au fost percepute prin intermediul acelor organe de simt care nu sunt afectate din punct de vedere medical. De exemplu, un orb poate fi ascultat asupra unor fapte auzite sau un surd asupra faptelor vazute.
Atunci cand martorul nu cunoaste limba romana sau nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau instanta de judecata sunt obligate sa asigure in mod gratuit prezenta unui interpret. Acesta poate fi desemnat de organul judiciar sau ales de parti. Potrivit legii, cand interpretul este ales de parti, acesta trebuie saa fie un interpret autorizat.[1]
Ascultarea surdo-mutilor parcurge aceleasi etape consacrate de textul de lege privitor la audierea martorilor. Audierea se face in prezenta unui interpret care are un dublu rol:
a. sa aduca la cunostinta martorului cauza si problemele cu privire la care urmeaza sa declare;
b.sa comunice verbal organului judiciar relatarile martorului facute in limbajul caracteristic acestei categorii de persoane cu dizabilitati.
In dialogul dintre organul judiciar si martorul surdo-mut, interventtia interpretului se poate reduce doar la "traducerea" celor relatate de martori, deoarece acesta intelege intrebarile care ii sunt adresate dupa miscarea buzelor.
Ascultarea va fi dirijata cu precadere spre faptele si imprejurarile pe care martorul le-a vazut, dar trebuie sa se extinda si asupra celor percepute verbal, data fiind capacitatea deosebita pe care acesta o are in intelegerea discutiilor care au avut loc iin timpul savarsirii infractiunii, intre persoanele implicate.
La ascultarea surdo-muttlor se vor efectua in mod obligatoriu activitatile preliminare de cunoastere, in scopul obtinerii unor date referitoare la nivelul dezvoltarii psihice si al pregatirii intelectuale, interesele pe care le pot avea in cauza, buna sau reaua-credinta a acestora etc.
Ascultarea presupune calm si rabdare, mai ales atunci cand martorii sunt banuitori sau irascibili.
Ascultarea nevazatorilor. Persoanele cu acest handicap au simiul tactil foarte dezvoltat si o acuiutate auditiva foarte mare care le permite sa perceapa mult mai bine zgomotele din timpul savarsirii unei infractiuni, comparativ cu persoanele care nu au aceasta deficienta. Ele sesizeaza ce se intampla in mediul inconjurator dupa sunetele pe care le percep si pot recunoaste foarte usor persoanele dupa voce si vorbire.
Se considera uneori ca exactitatea marturiei nevazatorului este atat de mare, incat poate fi comparata cu cea a unui vazator.
Atunci cand handicapul a intervenit dupa savarsirea infractiunii, martorul va fi interogat inclusiv despre faptele si imprejurarile pe care le-a perceput vizual.
Ascultarea persoanelor cu handicap psihic. Ascultarea acestei categorii de persoane se face numai cu titlu de exceptie si doar atunci cand organul judiciar a epuizat toate caile de obtinere a acelor informatii, fara de care nu este posibila aflarea adevarului in cauza. Audierea se face in prezenta unor cadre medicale de specialitate, care faciliteaza dialogul anchetator-martor si care, din multitudinea informattilor prezentate, de regula intr-o maniera haotica, incoerenta si lipsita de logica, selecteaza acele date care prezinta interes pentru cercetare.
Ascultarea persoanelor care nu cunosc limba romana. Ascultarea acestei categorii de persoane se face potrivit legii in prezenta unui interpret care are obligatia sa traduca in mod fidel atat intrebarile organului judiciar cat si raspunsurile pe care le dau cei chestionati. Aceaasi obligatie o are interpretul si in privinta consemnarii scrise a declaratiei. In caz contrar, interpretul raspunde pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa. In plus, el trebuie sa pastreze secretul datelor aduse de martor la cunostinta organului judiciar, ori a altor date despre care ia cunostinta in timpul audierii.
In ascultarea martorilor care nu cunosc limba romana, tacticile de ascultare trebuie adaptate la tipul de educatie primita si la particularitatile sistemului judicar din tara lor, avandu-se in vedere zona de provenienta. Chiar daca sistemul judiciar din tara lor este diferit, in timpul ascultarii vor fi aplicate normele consacrate de legislatia noastra procesul-penal si regulile tactico-criminalistice privitoare la ascultarea martorilor.
Declaratia se scrie de cel audiat in limba materna, se traduce de interpret si se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de organul judiciar, martor si interpret
