Dezertarea

Dezertarea

1. Continutul legal

In art. 332 alin. (1) C. pen. se incrimineaza ca infractiune de dezertare ab­senta nejustificata de la unitate sau serviciu, care depaseste 3 zile, a oricarui militar.

In alin. (2) al aceluiasi articol este reglementata forma agravata a infractiunii de dezertare savarsita de orice militar, care, in timp de razboi, absenteaza nejustificat din unitate sau serviciu mai mult de 24 de ore.

Infractiunea de dezertare, desi are o denumire proprie, totusi, prin continutul sau juridic, constituie o varianta agravata a infractiunii de a absenta nejustificata; impre­jurarea agravanta o constituie limita de timp peste care se prelungeste lipsa nejus­tificata a militarului din unitate sau serviciu, la dezertare depasind 3 zile.

Este evident faptul ca dezertarea prezinta un pericol social mult mai ridicat decat ab­senta nejustificata, deoarece aduce o atingere mai grava ordinei si disciplinei mili­tare, care trebuie respectate de toti militarii, oricare ar fi categoria si gradul acestora.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. Obiectul juridic special al infractiunii este reprezentat de relatiile sociale referitoare la ordinea si disciplina militara, a caror normala desfasu­rare si dezvoltare este asigurata prin prezenta militarului, in mod permanent, la unitatea, formatiunea sau serviciul din care face parte.

In cazul infractiunii de dezertare, fiind lezata ordinea si disciplina militara (valoare imateriala) nu exista, de regula, un obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Spre deosebire de infractiunea de absenta nejustificata, care in forma sa simpla nu poate fi savarsita decat de un militar in termen sau con­cen­trat, pana la gradul de sergent inclusiv, infractiunea de dezertare poate fi savar­sita de orice militar, indiferent de categoria din care face parte si indiferent de gradul pe care il are.

Calitatea speciala, ceruta de lege a subiectului activ de a fi militar o indeplinesc mili­tarii in termen (normal sau redus), elevii scolilor militare si ai institutiilor militare de in­va­ta­mant superior, cadrele active (permanente) ale armatei, precum si cei care sunt concentrati sau mobilizati.

Ca si in cazul absentei nejustificate, dezertarea, prin natura ei, nu poate fi sa­var­sita decat de o singura persoana (infractiune cu subiect activ unic). Participatia pena­la la savarsirea acestei infractiuni este posibila doar sub forma instigarii sau compli­citatii iar instigator sau complice poate fi orice persoana fizica (subiect activ mijlocit necalificat).

b) Subiect pasiv al infractiunii este unitatea militara in care isi desfasoara acti­vitatea militarul care a dezertat.

Infractiunea de dezertare implica indeplinirea unor conditii de timp si spatiu. Ast­fel, pentru existenta infractiunii trebuie sa existe o absentare dintr-un anumit loc, care sa dureze un anumit timp (mai mult de 3 zile).

De asemenea, varianta agravata prevede ca fapta sa se fi savarsit in timp de razboi [art. 322 alin. (2) C. pen.] pe cand, in varianta simpla, infractiunea se comite in timp de pace.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective a infractiunii de dezer­tare se caracterizeaza printr-o inactiune, si anume, prin absenta nejustificata a milita­ru­lui de la unitate sau de la serviciu, in perioada prevazuta expres de lege.

Absentarea din unitate se poate realiza fie prin parasirea sau plecarea din unitate ori serviciu a oricarui militar, fara just temei, adica fara permisiunea comandantului sau sefului sau si ramanerea in aceasta situatie peste termenul de trei zile prevazut de lege (respectiv 24 de ore in cazul formei agravate a infractiunii), fie prin nepre­zentarea la unitate sau serviciu a militarului in termenul aratat mai sus, cand acesta se gaseste in invoire, detasare, delegare, concediu etc. sau cand este numit sau transfe rat la o alta unitate sau la alt serviciu. ­

Elementele constitutive ale acestei infractiuni sunt realizate in momentul in care termenul de 3 zile (respectiv 24 de ore in timp de razboi) a expirat, lipsa nemotivata de la unitate sau serviciu durand in timp pana la inapoierea de bunavoie sau pana la prinderea faptuitorului de catre autoritati. De asemenea, activitatea infractionala se epuizeaza la expirarea varstei legale pana la care subiectul activ al infractiunii poate avea calitatea de militar in termen.

Prinderea faptuitorului de catre autoritati va constitui momentul epuizarii infrac­tiunii, deci sfarsitul starii de dezertare, indiferent de momentul in care militarul prins este predat de catre autoritati la unitatea din care face parte.

Tot astfel, trebuie considerata si prezentarea de bunavoie a faptuitorului in fata reprezentantilor autoritatii. In acest moment va inceta starea de dezertare, indiferent de momentul in care militarul va fi predat efectiv la unitate.

Infractiunea de dezertare presupune o absenta din unitate sau serviciu, prelun­gita dincolo de termenul stabilit de lege si numai daca militarul a beneficiat de libertate de vointa si actiune, avand posibilitatea de a opta intre revenirea la unitate sau ramane­rea in pozitia de dezertor.

Daca, insa, un militar este, de exemplu, arestat in momentul in care mai avea po­sibilitatea sa se intoarca de bunavoie in unitate inainte de expirarea termenului, el nu va mai raspunde pentru infractiunea de dezertare, intrucat se afla la dispozitia orga­nelor care au dispus arestarea[1].

In unele situatii infractiunea de dezertare apare in concurs cu alte infractiuni. Asa, de pilda, daca militarul in termen a parasit fara aprobare unitatea, in timp ce se afla in garda ori de paza, acesta va raspunde atat pentru infractiunea de dezertare, cat si pentru cea de calcare de consemn (art. 333 C. pen.)[2].

In practica judiciara s-a decis ca exista concurs de infractiuni si in cazul in care militarul in termen aflat in executarea unei pedepse privative de libertate intr-o inchi­soare militara (in conditiile prevazute de art. 62 C. pen.), paraseste, fara drept, acea unitate peste limitele stabilite in art. 332 C. pen. El va fi tras la raspundere penala atat pentru infractiunea de evadare, cat si pentru cea de dezertare[3].

In doctrina s-a exprimat si un punct de vedere contrar, in sensul ca exista numai infractiunea de dezertare, deoarece intr-un astfel de caz se lezeaza numai o singura valoare sociala, adica ordinea si disciplina militara[4].

Exista opinii diferite si in legatura cu situatia acelor militari care absenteaza de mai multe ori din unitate, dar de fiecare data in conditiile cerute de dispozitiile art. 332 C. pen. In doctrina s-a motivat ca in asemenea situatii nu poate exista decat o plura­litate de dezertari si nu o infractiune unica continuata de dezertare, deoarece fapta de dezertare presupune, de regula, o noua rezolutie infractionala determinata de impre­jurari si situatii noi[5].

In practica judiciara s-a decis insa ca actiunile repetate de dezertare, realizate la intervale scurte de timp constituie o singura infractiune (continuata) deoarece ar avea la baza aceeasi rezolutie infractionala[6].

b) Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru ordinea si disciplina militara si, implicit, pentru capacitatea de aparare a tarii.

Aceasta se produce o data cu absentarea militarului din unitate pe o durata mai mare de 3 zile, iar in momentul implinirii acestei durate se realizeaza si legatura de cauzalitate dintre omisiunea faptuitorului si rezultatul produs.

B. Latura subiectiva. Fiind o infractiune ce se comite, prin inactiune, dezertarea poa­te fi savarsita atat cu intentie, cat si din culpa (sub toate modalitatile acestora)[7].

In literatura juridica s-a exprimat insa si opinia ca aceasta infractiune se poate savarsi numai cu intentie directa, aceasta rezultand din imprejurarea ca orice militar care absenteaza de la unitate sau serviciu mai mult de trei zile (24 de ore in timp de razboi) prevede urmarile socialmente periculoase ale faptei sale, care lezeaza rela­tiile ce ocrotesc ordinea si disciplina militara si urmareste producerea acestor conse­cinte daunatoare[8].

Nu se cere existenta vreunui mobil sau scop pentru intrunirea continutului consti­tutiv al infractiunii; acestea vor fi luate insa in considerare la individualizarea pedep­sei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Fiind o infractiune ce se realizeaza prin inactiune, dezertarea nu este susceptibila de forme imperfecte (acte pregatitoare si tentativa).

Daca absenta nejustificata a militarului din unitate sau serviciu nu a depasit 3 zile, fapta va constitui infractiunea de absenta nejustificata si nu tentativa la infractiunea de dezertare.

Asa cum s-a precizat mai inainte, infractiunea se consuma in momentul in care s-au implinit 3 zile (respectiv 24 ore in timp de razboi) de absenta nejustificata a militarului din unitate sau serviciu.

Fiind o infractiune continua, prin natura ei, in sensul ca momentul consu­marii se prelungeste in timp, dezertarea este susceptibila si de faza epuizarii; fapta este epuiza­ta cand absenta nejustificata a militarului a luat sfarsit fie prin intoarcerea de bunavoie a acestuia, fie prin prinderea si aducerea lui in unitate.

B. Modalitati. Infractiunea de dezertare are si o modalitate agravata, prevazuta de art. 332 alin. (2) C. pen., respectiv situatia in care fapta este comisa in timp de raz boi.

Starea de razboi in care se afla tara justifica sanctionarea in conditii mai aspre a dezertarii, fapta prezentand un pericol incontestabil mai mare.

Fiecareia din modalitatile normative aratate ii corespunde o varietate de modalitati faptice.

Daca absentarea din unitate a avut loc in timp de pace, dar a continuat du­pa consumare si in timp de razboi, fapta va fi incadrata in forma sa agravata.

C. Sanctiuni. Infractiunea de dezertare in forma sa simpla [art. 332 alin. (1)] se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 7 ani. Daca fapta este savarsita in timp de razboi [modalitatea agravata prevazuta in art. 332 alin. (2)] pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 3 la 12 ani.

Daca pedeapsa ce se aplica pentru infractiunea de dezertare (atat in forma sim­pla, cat si in cea agravata) este inchisoarea pe un termen mai mare de 2 ani, in afara de pedeapsa principala se poate aplica si pedeapsa complimentara a inter­zicerii unor drepturi, pentru o derivata de la 1 la 10 ani si degradarea militara. Pedeapsa com pli­mentara a degra­da­rii militare se va aplica obligatoriu atunci cand pedeapsa principala este inchi­soarea pe un termen mai mare de 10 ani [art. 67 alin. (1) C. pen.].

Ca si in cazul infractiunii de absenta nejustificata, si la dezertare punerea in mis­ca­re a actiunii penale se poate face numai la sesizarea comandantului. Cercetarea penala se efectueaza de catre comandantul unitatii sau de ofiteri anume desemnati.