|
|
|
Notiunea si trasaturile servicilor publice
1. Notiunea de serviciu public
Intr-un stat democratic, de drept, principala activitate a administratiei nu este controlul, decizia, ordinul, ci prestatia si serviciile oferite colectivitatii.
Prin activitatea sa, administratia trebuie sa urmareasca a satisface interesele generale comunitare. In acest scop, pentru a rezolva cerintele publicului, administratia organizeaza servicii administrative cu misiunea de a satisface cerinta respectiva. Indeobste, se considera ca doar administratia poate satisface in mod corespunzator cerintele publicului, activitatile serviciilor publice, avand, in general, un caracter obligatoriu. Asa sunt de exemplu prestatiile asigurate de primarii (inregistrarea casatoriilor, nasterilor ori a deceselor) sau de organele de politie (evidenta populatiei ori circulatia rutiera).
Potrivit doctrinei interbelice, serviciul public este un organism administrativ, creat de stat, judet, oras sau comuna, cu o competenta determinata, cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administratiei publice care l-a infiintat, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o cerinta cu caracter general, careia initiativa particulara nu ar putea sa-i dea decat o satisfactie incompleta si intermitenta.
Un serviciu public poate fi realizat si de un particular, dar pastreaza anumite caractere care il diferentiaza de un serviciu cu caracter privat. Intr-adevar, serviciul public satisfacand cerinte imperioase ale publicului, nu poate fi intrerupt fara a aduce o perturbare sociala. Astfel, in literatura juridica se dau ca exemplu societatile particulare care, exploatand o linie de cale ferata sau o linie de tramvai, alcatuiesc servicii publice, deoarece satisfac cerinte generale. Functionarea acestor servicii nu poate fi intrerupta deoarece pericliteaza transportul persoanelor si al marfurilor.
Serviciile publice au fiecare o specialitate precizata de lege, ele neputand indeplini si alte activitati decat acelea determinate de lege. In statul modern este necesar ca activitatile sa fie specializate deoarece prin specializare functionarii ajung sa cunoasca temeinic cerintele publice, sa constate lipsurile si sa propuna remediile corespunzatoare.
Datorita acestei specializari se poate controla, in mod eficient, activitatea realizata si mijloacele utilizate.
Concluzionand, apreciem ca serviciul public este acel organism administrativ infiintat prin lege sau pe baza legii, de catre stat, judet, oras sau comuna pentru satisfacerea in mod continuu a unor interese specifice ale membrilor colectivitatii.
2. Trasaturile serviciului public
Trasaturile caracteristice ale serviciului public rezulta din conceptul acestuia si sunt urmatoarele:
a.- realizeaza o activitate de utilitate sociala, pentru public;
b.- se afla in raport juridic permanent si sub controlul autoritatii administrative care l-a infiintat si organizat;
c.- furnizeaza bunuri sau prestatii de servicii in mod impersonal, comunitatii in general;
d.- este supus unui regim juridic, reglementat de principii ale dreptului public in sensul ca actioneaza cu scopul de a satisface interesele generale pentru care a fost infiintat;
e.- spre deosebire de intreprinderile particulare, serviciului public poate functiona chiar daca nu este rentabil, astfel incat multe servicii publice sunt gratuite.
