|
|
|
Caracteristici, orientari si concepte generale cu care opereaza serviciile publice
Notiunea de serviciu public, in varianta clasica, se bazeaza pe existenta a trei criterii de identificare:
- criteriul organic care precizeaza ca ne aflam in prezenta unui serviciu public atunci cand activitatea este gestionata de catre o persoana publica: stat, colectivitate teritoriala sau institutie publica. Ca urmare, crearea unui serviciu public presupune, in mod necesar, o decizie a autoritatilor publice;
- criteriul material al sferei de interes care conditioneaza existenta serviciului public de finalitatea sa, aceea de a raspunde unui interes general.
Ca urmare nu se vor avea in vedere interesele autoritatii de interventie, persoana publica, ci interesele utilizatorilor. Serviciile publice trebuie sa raspunda unei cereri sociale, chiar daca aceasta nu este solvabila.
In consecinta, serviciul public poate functiona chiar daca nu este rentabil. Unul din rolurile existentei serviciului public este satisfacerea unei cerinte a carei nerentabilitate este incompatibila cu scopul intreprinderii private. Pentru a acoperi finantarea serviciului public, insa, persoana publica recurge la taxe si impozite, platite de catre toti cetatenii, nu numai de catre utilizatorii serviciilor. Acest fapt a facut posibila gratuitatea a numeroase
servicii publice.
- criteriul regimului juridic aplicabil serviciilor publice ce prevede ca serviciilor publice le sunt aplicabile regulile de drept administrativ care trebuie sa asigure instituirea unor reglementari riguroase menite sa apere si sa satisfaca interesele generale ale societatii.
Cresterea interventiilor statului si ale colectivitatilor locale, multiplicarea structurilor publice, cererea crescuta a utilizatorilor, jurisprudenta administrativa au condus la extinderea campului de aplicare a notiunii.
Doctrina romaneasca, in special cea din perioada interbelica, cat si dezvoltarea ulterioara a dreptului administrativ abordeaza notiunea de serviciu public prin prisma acelorasi criterii, relevante fiind urmatoarele definitii:
- Paul Negulescu considera serviciul public drept "un organism creat de catre stat, judet sau comuna, cu o competenta si putere determinate, cu mijloacele financiare procurate din patrimoniul general al administratiei creatoare, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat o satisfactie incompleta si intermitenta".
Importanta serviciilor publice este cu atat mai mare pentru societate, cu cat statul, precum si componentele sale administrativ-teritoriale apar ca instrumente indispensabile, menite sa asigure cetatenilor sai acel nivel de bunastare pe care acestia nu-l pot gasi intr-un alt mod.
Astfel, atunci cand statul isi propune, prin autoritatile sale, sa satisfaca o nevoie a societatii, el stabileste organismul care sa asigure satisfacerea acestei nevoi, ii determina competenta si ii pune la dispozitie mijloacele materiale, financiare si umane necesare atingerii scopului stabilit.
Asadar, serviciul public este legat indisolubil de ideea de interes general care il anima si, in final, de vointa autoritatilor care decid in ce moment si ce modalitate de satisfacere a acestuia se alege.
Rezulta ca, in sens general, serviciul public putea fi definit ca o activitate desfasurata de o autoritate administrativa sau de un agent public in vederea satisfacerii unui interes general.
Pe masura dezvoltarii economice, intrucat societatea avea nevoie din ce in ce de mai multe servicii publice diverse, operative, flexibile, statul si institutiile sale, neputand face fata cerintelor sociale, s-au vazut nevoite sa incredinteze unele servicii publice catre persoane private.
Astfel, a aparut ideea prestarii unui serviciu de interes general prin intermediul unei firme private, fapt ce a avut drept consecinta disparitia a doua dintre criteriile (criteriul organic si cel al regimului juridic) care defineau notiunea de serviciu public.
Ca urmare, termenul de serviciu public a devenit o notiune nedefinibila deoarece se bazeaza pe un singur criteriu, cel al interesului general, care, la randul sau, nu poate fi definit.
- Ioan Alexandru:
. "Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale, infiintata de catre autoritatile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii in regim de drept administrativ sau civil in procesul de executare a legii"..
In conceptia profesorului Ioan Alexandru, organismele care presteaza servicii publice pot fi grupate in trei categorii:
. autoritati ale administratiei publice;
. institutii publice;
. regii autonome de interes public.
Aceasta grupare se intemeiaza pe urmatoarele deosebiri:
- activitatea autoritatilor administratiei publice se caracterizeaza prin adoptarea si emiterea de acte administrative, activitatea institutiilor publice este mai mult o activitate intelectuala, iar cea a regiilor autonome este preponderent economica;
- mijloacele financiare necesare desfasurarii activitatii autoritatilor publice si, in mai mica masura a institutiilor publice, se asigura de la bugetul statului, iar regiile autonome isi asigura mijloacele banesti, in mare masura, din veniturile obtinute din activitatea proprie;
- autoritatile administratiei publice si, in mai mica masura, institutiile publice furnizeaza servicii in mod gratuit, in timp ce regiile autonome presteaza servicii contra cost."
In opinia noastra, putem defini serviciul public drept un ansamblu de activitati, grupate in functie de natura lor in patru domenii:
. Nucleul dur al serviciilor publice care include activitatile de mentinere a ordinii publice, protectia persoanelor si a bunurilor, securitatea frontierelor. Putem grupa aici cele cinci activitati traditionale: politia, justitia, armata, afacerile externe, finantele(colectarea impozitelor si gestionarea bugetului).
. Un al doilea domeniu are in vedere crearea conditiilor pentru buna desfasurare a vietii economice si sociale:
- pregatirea legilor, decretelor, hotararilor, reglementarilor;
- edictarea acestora in texte de aplicare;
- aplicarea si controlul legislatiei.
. Un al treilea domeniu grupeaza activitati pe care intreprinderile si piata nu stiu sau nu le pot realiza intr-o maniera izolata, precum:
- protectia sociala;
- pregatirea, formarea pe termen lung: scoli, universitati, cercetare.
. Un al patrulea domeniu cuprinde productia de bunuri si servicii, care, din motive economice, sociale sau politice, s-a considerat ca nu pot fi realizate doar conform logicii pietei, adica rentabilitatii. Acest domeniu al serviciilor publice grupeaza activitati foarte variate, precum:
- producerea si distributia energiei si a gazului;
- posta si telecomunicatiile;
- anumite activitati financiare, precum gestiunea monedei nationale si a devizelor (Banca Nationala).
Alaturi de aceste activitati putem include in categoria serviciilor publice tot ceea ce tine de gestiunea mijloacelor proprii de functionare (personal, mijloace materiale etc.).
Problematica managementului serviciilor publice dobandeste semnificatie deosebita intr-un mediu social si politic extrem de dinamic in care aspectele finantarii, continutului, calitatii si eficientei acestui sector de activitate sunt puse permanent in discutie. In consecinta, problema cu privire la cadrul managerial al serviciilor publice devine extreme de importanta si pentru a fi solutionata necesita luarea in considerare a unor premise generale intre care amintim:
- managementul general, indiferent de modul in care este conceput, definit sau practicat se regaseste si in administratia publica, cu toate elementele, dimensiunile si functiile pe care le indeplineste in oricare alta sfera sau domeniu de activitate;
- el se exercita si in Administratia Publica ca si in celelalte sisteme ale vietii sociale, intrun mediu social-politic aflat in continua miscare precum si in schimbare si transformare din ce in ce mai accelerata;
- se exercita in conditiile cresterii complexitatii si incertitudinii vietii economico-sociale si a contradictiilor si dilemelor pe care acestea le genereaza in permanenta;
Din modul de definire a termenilor, deriva si functiile specifice ale acestora:
. managementul echivaleaza, in principal cu a coordona si a controla pentru a face efective si eficiente serviciile publice in raport cu obiectivele lor. El participa la schimbare, dar nu aceasta este principala sa vocatie;
. lideritatea este chemata sa stapaneasca schimbarea, sa clarifice directiile, sa asigure mijloacele necesare si sa motiveze membrii organizatiei in favoarea schimbarii.
Administrarea are menirea de a transpune in practica politicile adoptate si stabilite in cadrul sistemului. Din cele de mai sus rezulta ca: managementul controleaza, liderii orienteaza si "entuziasmeaza", iar administratia - serveste.
Tocmai de aceea, alegerea metodelor adecvate de conducere, a practicilor manageriale pe care liderii trebuie sa le promoveze pentru realizarea obiectivelor administratiei (serviciilor) publice sunt de stringenta actualitate. Din punct de vedere etimologic, management inseamna a conduce in mod eficient.
Complexitatea semantica a termenului este determinata de sensurile sale multiple, intre acestea amintim :
1. managementul se constituie ca o stiinta, adica un ansamblu organizat si coerent de concepte, principii, metode si tehnici prin care se explica fenomenele si procesele in conducerea organizatiilor.
2. managementul reprezinta de asemenea, o arta, care reflecta latura sa pragmatica si consta in maiestria managerului de a aplica la realitatile practice concrete, in conditii de eficienta, cunostintele stiintifice pe care le detine.
3. managementul reprezinta o stare de spirit specifica, reflectata de un anumit fel de a vedea, a dori, a cauta si accepta progresul.
Pentru economist, managementul este un factor de productie care priveste organizarea si coordonarea celorlalti factori (pamant, munca, capital), pentru obtinerea maximului de eficienta, procesul social care implica responsabilitatea pentru planificarea si reglementarea eficienta a activitatii unei organizatii.
Tinand cont de cele prezentate mai sus putem afirma ca managementul reprezinta un complex de actiuni desfasurate cu scopul de a asigura functionarea normala, eficienta a colectivitatilor umane organizate (intreprinderi, institutii publice, organizatii politice, unitati de invatamant) in ansamblul lor cat si a fiecarei verigi structurale componente. El are ca scop atingerea obiectivului organizatiei in conditiile utilizarii judicioase a resurselor materiale, umane, financiare proprii si atrase.
