|
|
|
1-MEDIUL DECIZIEI-2-MECANISMELE DECIZIEI.3-TIPOLOGIA DECIZIILOR.4-ABORDAREA MANAGERIALA A DECIZIEI.5-ABORDAREA POLITICA A DECIZIEI 6-ABORDAREA JURIDICA A DEC.
1- Decizia reprezinta momentul esential al procesului de conducere deoarece toate functiile procesului de conducere se incheie prin actul decizional.
Functia de previziune se incheie cu decizia privind obiectivele si directia de actiune.
Functia de organizare se incheie cu decizia privind formele si metodele de organizare.
Functia de coordonare se incheie cu decizia privind armonizarea intre personal si activitati.
Functia de antrenare se incheie cu decizia privind motivarea.
Functia de control-reglare se incheie cu decizia privind corectiile pentru realizarea obiectivelor.
Procesul decizional este procesul prin care un sistem inteligent stabileste oportunitatea si pertinenta unei anumite modificari a compartimentului sau si elaboreaza alternative posibile, selectionand pe una dintre acestea ca actiune indreptata constient pentru realizarea scopului propus. Luarea unei decizii consta in alegerea dintre mai multe alternative, a scopurilor si mijloacelor pe care o organizatie le are de indeplinit.
Factorii determinanti in procesul decizional sunt : factori externi si factori interni. Acestia sunt factori economici, tehnici, sociali si politici.
Factorii externi. Prevederile normative sunt : acte normative, standarde tehnice si sistem legislativ. Limitarile pe care le intalnim in acetgoria factorilor externi ce actioneaza asupra procesului decizional sunt limitarile informationale organizationale, economico-financiare; de ajsutare si conjuncturale.
Factorii interni sunt caracterizati ca fiind factori cu actiune personala in sensul influentarii actului decizional de catre caracteristicile personale ale decidentului, relatiile umane in interiorul organizatiei si climatul de munca propriu organizatiei. Ca limitari interioare cu influenta exista : limitarea inertiala; limitarea statistica; limitarea de invatare; limitarea de aplicare a deciziei; limitarea performantelor personale.
2-MECANISMELE DECIZIEI
In practica, intalnim 2 modele de mecanisme decizionale:
1.Modelul analogic : unde mecanismele psihologice de rezolvare sau de decizie pot fi considerate ca un sistem de tratament al informatiei ale carui elemente sunt:
agendele-care cuprind informatii simbolice si sunt in stransa legatura cu diferite imagini, modele, date structurale;
operatorii elementari pot fi utilizati cu informatiile disponibile din memorie,transformandu-le intr-un mod perfect definit;
programele sau regulile jocului permit combinarea diversilor operatori elementari dupa bunul plac al celui care decide. Aceste programe sunt grupate in 2 mari familii ale rationamentului:algoritmice si euristice.
2.Modelul inteligenta-modelare-alegere : procesul de decizie se dezvolta dupa trei faze distincte si succesive:
- faza inteligenta sau de identificare -care poate adopta expresia "a avea inspiratia sa";
- faza de modelare sau conceptie -cel care decide are dreptul sa modeleze si sa reorganizeze un anumit numar de informatii, chiar daca au fost anterior reunite intr-un anumit sistem;
- faza alegerii - este cea mai simpla de definit si chiar de executat, decidentul alegand numai una dintre solutii care devine rezultatul deciziei sale.
In cadrul analizei este subliniata importanta fazei inteligenta. O problema bine pusa este pe jumatate rezolvata. Rezolvarea acesteia se face prin definirea unui scop, si prin stabilirea diferentelor intre situatia actuala si scopul propus.
Etape si principii ale procesului decizional:
Etapele corespunzatoare luarii deciziei sunt :
Precizarea si definirea obiectivului
Adunarea si selectionarea datelor
Analiza datelor si informatiilor adunate
Construirea variantelor
Alegerea variantei optime si adoptarea deciziei
Comunicarea deciziei
Aplicarea deciziei
Controlul si urmarirea aplicarii deciziei
Etapele procesului decizional sunt: etape fundamentale, complementare sau auxiliare.
Etapele fundamentale ale procesului decizional sunt : Precizarea si definirea obiectivului; Construirea variantelor; Alegerea variantei optime si adoptarea deciziei; Aplicarea deciziei.
Etapele complementare procesului decizional sunt: Adunarea si selectionarea datelor; Analiza datelor si informatiilor adunate; Controlul si urmarirea aplicarii deciziei .
Etapa auxiliara procesului decizional este : Comunicarea deciziei.
Toate aceste etape se supun:
- principiului argumentarii selective: Adunarea si selectionarea datelor; Analiza datelor si informatiilor adunate.
- principiului individualizarii si fundamentarii alternativelor : Construirea variantelor.
- principiul optimizarii : Alegerea variantei optime si adoptarea deciziei
- principiul economiei informationale : Comunicarea deciziei.
- principiul participarii: Controlul si urmarirea aplicarii deciziei
3-TIPOLOGIA DECIZIILOR
a) In functie de orizontul de tip pentru care sunt adoptate: decizii strategice, tactice, decizii operationale sau curente.
Deciziile strategice sunt considerate de complexitate si sunt luate de problemele majore ale organizatiei, pentru o perioada mai mare de un an, de obicei de 3-5 ani.
Deciziile tactice sunt luate pentru realizarea unor actiuni complete, imediate, cucaracter de repetivitate si cu un orizont de timp cuprins intre 1 an si o luna.
Deciziile curente sunt deciziile luate pentru aspectele minore ale actiunii organizatiei publice pentru perioade scurte de timp, masurate in ore si zile.
b) Dupa frecventa lor sunt:
- decizii periodice - sunt luate la intervale stabilite de timp;
- decizii aleatorii - sunt adoptate la intervale de timp nestabilite, ocazionale;
- decizii unice - sunt decizii de exceptie.
c) Dupa sfera de cuprindere:
- decizii individuale - sunt decizii curente pe care le ia o singura persoana;
- decizii de grup - sunt adoptate la nivelul ierarhic superior de catre organismele de conducere.
d) Dupa certitudinea realizarii obiectivelor:
- decizii certe - sunt decizii a caror aplicare garanteaza realizarea obiectivelor;
- decizii de risc - sunt decizii cu pronuntat caracter de prevedere;
- decizii incerte - sunt decizii cu grad mare de nerealizare a obiectivelor
Clasificarea deciziilor pe niveluri este realizata prin modelul piramidal traditional si evidentiaza:
- nivelul 1 superior la care se iau deciziile mari, strategice, luate de mai multe persoane;
- nivelul 2 corespunde deciziilor de mijloc sau medii. Acestea sunt decizii tactice care sunt luate de catre nivelul de conducere de mijloc. Ele se confunda cu deciziile administrative (nu este vorba de decizii juridice) ci de deciziile manageriale.
- nivelul 3 - deciziile luate de indivizi, concepute ca decizii mici, operationale iar nivelul la care se exercita este nivelul cel mai apropiat de baza.
Tipologia deciziilor este tridimensionala prin manifestarea celor 3 tipuri de decizii la 3 niveluri:
- nivelul 1 - decizii startegice;
- nivelul 2 - deciziei tactice ii corespunde tipologia deciziei administrative
- nivelul 3 - deciziei operationale ii corespunde tipologia deciziei manageriale.
4-ABORDAREA MANAGERIALA A DECIZIEIcauta sa permita managerilor publici sa ia decizii rationale cu scopul de a proiecta un sistem care sa il ajute pe aceasta sa aleaga intre alternative competente prin:
reducerea nr. de alternative ce trebuiesc luate in considerare;
reducerea nr. valorilor ce trebuiesc analizate in alegerea alternativelor;
asigurarea ca un manager public stie sa faca o alegere rationala;
furnizarea informatiilor necesare managerului public ptr. a alege;
Abordarea manageriala promoveaza conceptele:
1. specializarea - reprez. mijlocul dominant prin care poate fi redus nr. de alternative iar specializarea jurisdictionala limiteaza autoritatea administratorilor publici la zone aproximativ bine determinate ale politicii publice. Imparte functiile institutiilor publice in structuri ce sunt bine organizate si conduse.
2. ierarhia - concept specific modelului weberian - defineste autoritatea manageriala. In cadrul organizatiei publice ierarhia poate limita responsabilitatea oficialilor ajutand la identificarea valorilor in interiorul organizatiei.
Specializarea si ierarhizarea tind sa se intrepatrunda in cadrul organizatiei publice in scopul limitarii responsabilotatilor( jurisdictionala si manageriala).
3. oficializarea - este importanta ptr. reducerea alternativelor acceptate prin specificarea exacta a factorilor si informatiilor de care sa se tina seama in exercitarea alegerii. Formele standard pot fi folosite ptr. solicitarea informatiilor care sunt considerate de instit. publice relecvante in luarea deciziilor. Sunt incluse informatii certe iar altele sunt excluse. Excluderea tinde sa simplifice luarea deciziei, aceasta limiteaza ceea ce trebuie luat in considerare. Oficializarile pot sa se constituie in afirmatii de valoare. Poate indica celui care ia decizia importanta relativa atribuita diferitilor factori atunci cand exista un potential conflict intre ei. Abordarea manageriala este cea care sustine existenta calitatii rationale a managerilor publici.
Limitele abordarii manageriale in luarea deciziei sunt subliniate in mod frecvent prin dezvoltarea culturilor organizatiei. Organizatia exista, se dezvolta, se extinde ca un set de valori, pe masura ce introduce ierarhia recruteaza indivizi ptr. pozitiile cele mai inalte in cariera - diferenta este exprimata prin mecanisme oficiale si procedurale.
Abordarea manageriala promoveaza un proiect organizational, promovand modelul de intelegere rationala. Conform acestui model avem 3 etape:
Determinarea obiectivelor politicii publice in termeni operationali
Stabilirea mijloacelor
Alegerea celei mai bune alternative
5-ABORDAREA JURIDICA A DECIZIEI
Abordarea juridica a deciziei se bazeaza pe o procedura distincta, adjudecarea,pentru a asigura ca indivizii, grupurile sau organizatiile nu incalca drepturile lor sau sunt tratate in mod incorect sau arbitrar.
Adjudecarea este o forma speciala de decizie, formalizata ce intentioneaza sa identifice: faptele unei situatii; interesele partilor opuse; echilibrul intre aceste interese care se potrivesc cel mai bine cerintelor legale sau servesc cel mai bine interesul public.
Adjudecarea presupune 2 categorii generale, ambele avand un continut similar, respectiv: prospectiva si retrospectiva.
Prospectiva implica cererile obisnuite ale serviciului public in sensul de a modifica unele aspecte ale serviciilor lor cum ar fi ratele,rutele sau programarea.
Retrospectiva este un presupus delict ce intra in atentia unei agentii administrative. Ea apare in urma inregistrarii unei plangerii impotriva unui individ,corporatie sau alta parte.
Adjudecarea este un mijloc important de luarea a deciziilor administrative in multe domenii ale politicii,in special regulamente,administrarea personalului si garantarea bunastarii sociale.
Avantajele
Sunt considerate a fi acelea ce permit org adm sa se comporte detasat de presiunile politice;
Sa aiba o vedere pe termen lung asupra interesului public;
Sa ia decizii care sa sustina acest punct de vedere ;
Sa dezvolte o org legala ce ajuta la identificarea interesului public.
Adjudecarea presupune consul mare de timp,lipsita de uniformitate atunci cand diferiti examinatori ai audierilor ajung la concluzii diferite in cazuri similare.
Adjudecarea situeaza administratorii publici si indivizii,sau org. Intr-o pozitie antagonista,adversara unde o asemenea relatie este neadecvata politicii publice,fiind promovata in mod ostentativ.
Sintetizarea abordarilor luarii deciziei-scanarea mixta incearca sa combine modelul cresterii cu adjudecarea si abordarea intelegerii rationale.
Managerul public este supus mai multor surse de presiune: timp,grupuri interesate,membri ai legislaturii si personalul,mass-media,sefii executivi si personalul,avansarea personala si scopurile personale.
Luarea de decizii aduce in interiorul ei o tendinta catre conformitate,oprirea dezacordurilor si consolidarea constanta a punctului de vedere traditional al agentiei asupra problemei.
Obstacole comune ce apar in decizii adm sunt urmatoare:
Lipsa claritatii si a scopurilor-sugereaza modelul cresterii de luare a deciziei,pretul politic pentru a avea un program adm este absenta telurilor clare.
Confuzia interesului public cu cel al unui grup de clientela sau al unei circumscriptii electorale.
Conservatorism rigid in sensul unei stricte aderente la reguli,proceduri si practici anterioare.
Specializarea provoaca adm publici sa simplifice prea mult realizarea.
Extracuantificarea provoaca adm publici sa nu mai puna accentul pe factorii calitativi in luarea deciziilor.
Impotrivirea de a se implica in politica si evaluarea programului.
6-ABORDAREA POLITICA A DECIZIEI a deciziei promoveaza modelul cresterii. Este abordarea cea mai caracteristica operatiunilor publice administrative, iar modelul cresterii ar trebui sa aiba cea mai mare extindere. Abordarea politica subliniaza nevoia pentru administratorii publici de a fi receptivi la comunitatea politica si de a fi raspunzatori fata de oficialii alesi. Luarea deciziei administrative trebuie sa includa participarea publica, iar nespecialistii, oficialii politici pot nu numai sa dea directive administratorilor publici, dar si sa exercite presiuni asupra lor in favoarea aplicarii unei strategii sau a alteia.;
Modelul cresterii specifica urmatorul proces in luarea deciziei:
- redefinirea finalitatilor - adica mijloacele si scopurile nu sunt tratate ca forme distincte unele de celelalte;
- ajungerea la un consens - adica reprezentativitatea si receptivitatea inlocuiesc eficienta, economia si eficacitatea ca valori importante in alegerea mijloacelor. Un program care costa mai mult si face mai putin poate fi acceptat intr-un grad mai mare, conform acestui model decat unul care este mai economic si eficient.
- luarea unei decizii satisfacatoare sau cei care iau decizii administrative vor avea in vedere cateva pachete de mijloace - scopuri, si vor selecta unul considerat satisfacator
