|
|
|
Identificarea criminalistica
Notiune. In acest domeniu operam cu doua notiuni de baza, anume identificarea si identitatea.
Identificarea inseamna cautarea insusirilor comune ale obiectelor, fiintelor sau fenomenelor concrete si ale insusirilor ce le deosebesc unele de altele, prin ordonarea lor in tipuri, grupe si subgrupe si apoi deosebirea fiecaruia in parte de toate celelalte cu care au anumite asemanari.
Identitatea inseamna a stabili acele insusiri ori proprietati intre cele doua notiuni exista o ordine fixa, adica intai are loc operatiunea de identificare apoi identitatea reprezinta rezultatul obtinut la sfarsitul procesului de identificare.
Intre identificare si identitate exista o stransa legatura, deoarece scopul identificarii il constituie stabilirea identitatii.
Obiectele identificarii. In functie de rolul pe care il au in activitatea de identificare si de legatura cauzala cu fapta ilicita, se face deosebire intre obiectele ce trebuie identificate si obiectele cu ajutorul carora se identifica cele dintai si obiectele cautate si cele verificate.
Obiectul de identificat denumit si obiect scop, poate fi persoana infractorului, instrumentele folosite la comiterea infractiunii sau orice alt obiect care a lasat o urma in timpul savirsirii infractiunii.
Obiect identificator,denumit si obiect mijloc,este obiectul folosit pentru identificarea obiectului scop.Acestea sunt constituite de urmele de la locul faptei, precum si de impresiunile obtinute experimental cu obiectele presupuse a le fi creat in timpul savarsirii infractiunii. Proiectilele gasite la locul faptei si cele trase experimental in poligon sunt obiecte mijloc, arma corp delict este obiect scop.
Obiectele cautate sunt ghetele care au format urmele gasite la locul faptei.
Obiectele verificate sunt ghetele presupuse a fi creat aceste urme.
FELURILE IDENTIFICARII.
Dupa metodele folosite, identificarea poate fi:
1. identificarea dupa memorie ;
2. dupa descriere;
3. dupa urmele gasite la locul faptei
1.Identificarea dupa memorie. Este modalitatea cu valoarea de identificare cea mai redusa pentru ca memoria inseala si odata cu trecerea timpului totul se uita.
2.Identificarea dupa descrierea trasaturilor esentiale ale obiectelor sau fiintelor consta in descrierea pe care o face reclamantul in caz de furt, pierdere sau disparitie a unui obiect sau fiinta.Aceasta modalitate este privita cu multe rezerve deoarece reclamantul are tendinta de a exagera in descrierea valorii obiectului sau fiintei.
Organul judiciar care consemneaza declaratia este obligat sa scrie cat mai multe detalii care vor folosi la identificare.
3. Identificarea dupa urmele lasate la locul faptei de obiecte sau fiinte.
Este modalitatea cea mai obiectiva si cea mai preferata, deoarece urmele lasate la locul faptei constituie probe concrete, care nu pot fi modificate sau denaturate. De aceea sunt preferate rapoartele de constatare tehnico-stiintifica, de expertiza din cele mai diverse domenii. Daca nu dispunem de asemenea urme, le folosim si pe primele doua modalitati.
ETAPELE IDENTIFICARII.
Identificarea este un proces complex, unde plecam de la trasaturile cele mai generale si apoi ajungem la trasaturile de detaliu, atat pentru asemanari cat si pentru deosebiri.Astfel, in caz de sasvarsire a omorului cu arma de foc, stabilim tipul daca aflam ca s-a folosit o arma de vanatoare sau o arma militara.
Stabilirea tipului presupune deci stabilirea trasaturilor generale ale obiectului sau ale fiintei.
Stabilim grupa , daca retinand ca a fost o arma militara, face parte din arme cu teava lunga (pusca) sau cu teava scurta (pistol, revolver).
Stabilim subgrupa, daca retinand ca a fost un pistol, acesta face parte din modelul Parabellum, Mauser etc.In acest stadiu al identificarii, putem restrange cercul banuitilor si cerceta persoanele care au in dotare pistolul din aceasta subgrupa.
METODOLOGIA IDENTIFICARII.
Expertul sau tehnicianul criminalist poate folosi mai multe metode de cercetare in laborator, care sunt grupate in doua categorii mari si anume: examinarea separata si cea comparata
1.Examinarea separata. Primind o cerere de expertiza a falsului in acte, expertul cerceteaza mai intai actul banuit fals pentru a stabili cat mai multe detalii.
In aceasta etapa sunt exanimate separat fiecare dintre obiectele purtatoare de urme, precum si urmele ridicate de la locul faptei si cele produse experimental in laborator. Se are in vedere imprejurarea ca aceeasi persoana poate sa scrie cu totul diferit, in functie de starea psihica in care se afla, de materialul suport sau de pozitia in care sta in timpul scrierii.
Examinarea comparativa. Expertul foloseste mai multe procedee de comparatie: procedeul confruntarii, cel al juxtapunerii si cel al suprapunerii.
1.Procedeul confruntarii inseamna ca expertul aseaza alaturi actul incriminat si proba de scris luata de la persoana banuita,comparatia poate fi facuta si prin examinarea cu ochiul liber.In laboratorul de criminalistica se maresc fotografiile celor 2 categorii de urme si se compara la microscop.
2.Procedeul juxtapunerii (al continuitatii liniare). Mai este denumit si procedeul asezarii cap la cap. Asa se intampla cand toporul sau cutitul care trece prin lemn lasa detalii datorita uzurii si fotografiem urmele gasite la locul faptei precum si urmele produse experimental in laborator cu cutitul sau toporul banuite ca au fost folosite la savarsirea faptei. Cele doua fotografii se aseaza ,,cap la cap'' si daca exista continuitate liniara intre detaliile urmelor, spunem ca am identificat arma folosita la la savarsirea infractiunii. Procedeul este folosit la cercetarea urmelor instrumentelor de spargere, al urmelor de pe glont.
3.Procedeul suprapunerii. Folosim o hartie de calc pe care o asezam peste o semnatura luata de la persoana banuita, tragem conturul cu creionul pe hartia transparenta si o asezam peste semnatura falsa si daca este suprapunere perfecta spunem ca am identificat autorul semnaturii.
FORMULAREA CONCLUZIILOR. La incheierea activitatii de identificare, expertul poate formula concluzii categorice, probabile si de imposibilitate.
A)Concluziile categorice (certe) pot fi cert pozitive sau cert negative. Sunt concluzii cert pozitive atunci cand expertul constata ca "urma de deget gasita la locul faptei a fost lasata de degetul aratator de la mana dreapta a lui 'Z'. Sunt concluzii cert negative atunci cand se foloseste urmatoarea formulare:'glontul scos din corpul victimei nu a fost tras cu arma seria Z.B. 1781, prezentata pentru expertiza.
B)Concluzii de probabilitate. Se formuleaza in cazul in care obiectele sau urmele prezentate pentru examinare nu prezinta suficiente caracteristici pentru identificare. Concluziile de probabilitate nu exclud existenta unei anumite imprejurari, dar nici nu o pot confirma pe deplin, acestea fiind intalnite in rapoartele de expertiza traseologica, privitoare la identificarea obiectului cu care s-a actionat asupra unui obstacol.
C)Concluzii de imposibilitate. Sunt formulate asemenea concluzii in cazul insuficientei caracteristicilor de individualizare sau a lipsei unor mijloace sau metode adecvate de cercetare. Exenplu : o semnatura formata din cateva linii frante nu poate oferi elemente de individualizare, deoarece ar putea fi relizata de un numar infinit de persoane.
