Falsificarea instrumentelor oficiale

Falsificarea instrumentelor oficiale

1. Continutul legal

Infractiunea prevazuta de art. 286 C. pen. consta in falsificarea unui sigiliu, unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizatiile la care se refera art. 145 C. pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun cu al celorlalte in­frac tiuni de fals.

b) Obiectul juridic special este reprezentat de ansamblul relatiilor sociale a caror formare si dezvoltare sunt conditionate de ocrotirea increderii publice care se acorda instrumentelor de autentificare sau de marcare, dar mai ales amprentei pe care o lasa, sub aspectul valorii lor probante, pe inscrisurile sau obiectele oficiale.

c) Obiectul material al infractiunii prevazute de art. 283 C. pen. consta in ins­tru­mentele de autentificare sau marcare care sunt supuse falsificarii: sigilii, stampile etc.

Sigiliile, stampilele sau instrumentele de marcat folosite oficial au atributul de a atesta, prin aplicarea lor pe un anumit inscris sau obiect, autenticitatea datelor ins­crise sau insusirile reale ale obiectului marcat.

Sigiliul este acel obiect alcatuit dintr-o placa pe care este gravata o anumita inscriptie, o emblema, o efigie etc. apartinand unei anumite institutii si care se aplica pe un act ca dovada a autenticitatii sale.

Stampila este o placa de lemn, ceramica, metal etc. montata pe un maner, avand un desen in relief, reprezentativ pentru o anumita organizatie din cele prevazute in art. 145 C. pen., care se aplica pe anumite inscrisuri sau marfuri pentru a le atesta validitatea sau provenienta[1].

Instrumentul de marcat este un obiect purtator al unui semn distinctiv destinat a fi aplicat pe anumite bunuri pentru a le certifica anumite proprietati sau provenienta aces­tora (exemplu: instrumentele pentru marcarea metalelor pretioase de catre Banca Nationala, ciocanele silvice sau instrumentele pentru marcare a animalelor la ocoalele comunale, marcarea aparatelor sau instrumentelor de masuratoare etc.[2]

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit al acestei infractiuni ­poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale ale raspunderii penale. Partici­patia este posibila in toate formele sale.

b) Subiectul pasiv principal este statul roman ale carui interese in stapanirea fe­nomenului criminalitatii sunt periclitate prin savarsirea unor astfel de infractiuni, iar subiect pasiv secundar este o organizatie din cele prevazute in art. 145 C. pen. (auto­ritate publica, institutie publica, institutie sau o alta persoana juridica de interes public sau un serviciu de interes public) al carei sigiliu, stampila sau instrument de marcat a fost falsificat.

Pentru existenta infractiunii legea nu cere vreo conditie speciala de loc sau timp.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material presupune savarsirea unei actiuni de falsificare a unui sigiliu, stampile sau a unui instrument de marcare. Asemanator oricarei alte actiuni de falsificare, aceasta operatiune se poate realiza atat prin contrafacere, cat si prin alterare.

Contrafacerea se caracterizeaza, la aceasta infractiune, prin plasmuirea, confec­tionarea, reproducerea unui sigiliu, stampila sau instrument de marcat care imita instrumentul adevarat si da aparenta de autenticitate. Este vorba in acest caz de falsificarea acelei parti a sigiliului, stampilei, instrumentului destinat sa redea ampren­ta instrumentului falsificat, adica partea care lasa prin aplicare o anumita urma si care prin contrafacere ar urma sa fie identica cu aceea pe care o lasa un instrument, stam­pila, sigiliu autentic.

Alterarea este acea manopera prin care se efectueaza unele modificari ale sigi­liu­lui, stampilei sau instrumentului de marcare, astfel incat amprenta lasata de acestea pe anumite inscrisuri sau obiecte sa fie considerata veridica de catre cei din jur.

In ambele sale variante, prin urmare, falsificarea vizeaza acea parte a instru­men­telor de autentificare sau marcare ce serveste la aplicarea ampren­tei pe un inscris sau bun pentru a-i conferi acestuia forta probanta necesara si nu substanta sau forma instrumentului[3].

Daca falsificarea s-ar referi numai la amprenta stampilei deja aplicata pe un in­scris, fapta va avea o alta incadrare juridica (fals material in inscrisuri oficiale), iar atunci cand se falsifica urma lasata pe un anumit bun de instrumentul de marcare pentru a-i conferi imaginea unei calitati superioare si a induce in eroare persoanele interesate sa achizitioneze acel bun, fapta va constitui inselaciune, potrivit art. 215 C. pen.[4]

Pentru a realiza elementul material al infractiunii prevazute in art. 286 C. pen., instrumentul care a fost supus falsificarii trebuie sa corespunda unui instrument oficial de autentificare sau marcare[5] si sa fie apt a fi utilizat potrivit destinatiei pe care un asemenea instrument in mod normal trebuie sa o aiba.

Potrivit prevederilor art. 286 C. pen., sigiliul, stampila sau instrumentul de marcare care a fost contrafacut sau alterat trebuie sa fie din cele de care se folosesc orga­nizatiile prevazute in art. 145 C. pen. In masura in care falsificarea s-a produs asupra unui instrument de atestare utilizat de o persoana particulara sau de o persoana juridica, alta decat o organizatie care intra sub incidenta art. 145 C. pen., fapta va cons­titui, dupa caz, fie un fals in inscrisuri, fie o inselaciune.

b) Urmarea imediata si in cazul acestei infractiuni de fals se caracterizeaza prin crearea unei stari de pericol pentru increderea publica, consecinta producerii efective a unui instrument care are aptitudinea de a reda in mod fals amprenta unui instru­ment oficial autentic.

c) Deoarece legea cere existenta unui rezultat nemijlocit independent de actiune, va fi necesara intotdeauna identificarea legaturii de cauzalitate intre fapta si rezultat.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de falsificare a instrumentelor de autentificare sau de marcare poate fi savarsita - ca forma de vinovatie - cu intentie (directa sau indirecta).

Fapta savarsita din culpa nu constituie infractiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Fiind o infractiune comisiva intentionata, falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare se poate comite atat in forma actelor pregatitoare, a ten­tativei, cat si a infractiunii consumate.

Actele pregatitoare, desi absolut necesare a fi utilizate pentru savarsirea unei asemenea infractiuni, nu sunt incriminate.

Tentativa este pedepsita potrivit prevederilor art. 286 alin. (2) C. pen.

Infractiunea se consuma in momentul in care a fost realizata urmarea imediata, creandu-se starea de pericol prin confectionarea efectiva a instrumentului, sigiliului, stampilei susceptibile sa lase o amprenta similara celei autentice.

B. Modalitati. Fapta este incriminata sub o unica modalitate normativa, si anume: falsificarea. Acestei modalitati normative poate sa-i corespunda o varietate de moda­litati faptice, dupa cum activitatea infractionala se realizeaza prin contrafacere sau alterare.

C. Sanctiuni. Infractiunea de falsificare a instrumentelor de autentificare sau de marcare este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani.

Sigiliile, stampilele sau instrumentele de marcat care au fost falsificate sunt supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale potrivit art. 118 lit. a) C. pen., ca lucruri produse prin fapta prevazuta de legea penala. Materialele si instrumentele care au servit la savarsirea infractiunii vor fi confiscate in baza art. 118 lit. b) C. pen.