|
|
|
PRINCIPIILE DE FUNCTIONARE A SERVICIILOR PUBLICE
Oricare ar fi modul de gestionare sau natura persoanelor care le presteaza, toate serviciile publice trebuie sa respecte anumite principii de functionare cunoscute sub numele de "Legile lui Rolland" (dupa numele juristului care le-a conceptualizat).
Numarul acestora variaza alaturi de cele unanim admise, principiul continuitatii si al egalitatii, mai sunt considerate ca si principii, principiul adaptabilitatii, principiul neutralitatii sau un regim dominat de regulile dreptului public in spatele carora se afla o autoritate a administratiei publice. Si unele hotarari recente ale Curtii de Justitie Europene invoca continuitatea si egalitatea ca fundamente ale interesului economic general.
Gratuitatea nu pote fi retinuta ca un principiu; cu toate acestea se poate vorbi despre gratuitatea unor servicii publice dar numai daca aceasta se prevede in mod expres intr-un act normativ. De pilda, art. 32 alin.4 din Constitutie prevede ca invatamantul de stat este gratuit.
In ceea ce ne priveste consideram ca trei principii sunt comune tuturor serviciilor publice indiferent ca sunt prestate de stat, de colectivitatile locale, de agentii privati sau de organismele neguvernamentale respectiv: principiul continuitatii, principiul egalitatii si principiul adaptabilitatii serviciilor publice.
Recunoasterea existentei acestor principii inseamna ca administratia este constransa sa respecte anumite reguli care nu figureaza in nici un text dar care se degaja din spiritul general al sistemului juridic. Principiile generale de drept sunt aplicabile in absenta legii.
1.Principiul continuitatii serviciilor publice
Teoretic este cel mai important principiu al serviciului public care decurge din permanenta statului precum si din necesitatea asigurarii nevoilor de interes general fara intreruperi.
Serviciul public raspunde prin definitie unor nevoi de interes general iar satisfacerea interesului general nu poate fi discontinua, intreruperea putand cauza tulburari in viata colectivitatii. Serviciile publice nu se infiinteaza pentru a raspunde unor nevoi trecatoare ale cetatenilor, ci pentru a raspunde unor nevoi permanente. Infiintand un serviciu public autoritatile publice recunosc existenta unei anumite nevoi si accepta sa asigure pentru viitor satisfacerea ei pe considerentul ca aceasta prezinta un caracter imperios pentru viata nationala sau locala. Ca urmare, este de neconceput ca serviciul sa functioneze cu intrerupere, el trebuind sa functioneze cu orice pret. Jurisprudenta este cea care a consacrat principiul continuitatii serviciului public, in virtutea caruia functionarea serviciului public nu poate tolera intreruperi.
In Franta, acestui principiu i s-a dat o valoare constitutionala printr-o decizie din 1979, iar in 1981 a fost recunoscut si de Tribunalul de mare instanta.
Principiul continuitatii serviciilor publice are in practica mai multe consecinte:
a) Mult timp acest principiu a justificat interdictia dreptului la greva in functia publica si justifica existenta legislatiei restranse sau chiar suprimarea dreptului la greva pentru anumiti agenti a caror activitate este vitala pentru tara. In anumite sectoare de activitate se urmareste asigurarea unui serviciu minimal si in caz de greva;
b) Principiul continuitatii a fondat in jurisprudenta teoria impreviziunii potrivit careia concesionarul este obligat sa continue prestarea serviciului public chiar si in caz de dificultati financiare neprevazute;
c) Cu ajutorul acestui principiu se poate explica de ce un guvern demisionar sau in general o autoritate administrativa a carei mandat expira continua sa se ocupe de afacerile curente.
Principiul continuitatii impune ca autoritatile publice sa asigure functionarea regulata a serviciilor publice. Statul, in caz de refuz sau neglijenta din partea agentilor obligati poate sa presteze anumite servicii publice, sau chiar sa se substituie acestora pentru a asigura prestarea neintrerupta a serviciilor publice.
Functionarea regulata a serviciilor publice inseamna ca uzagerilor trebuie sa li se asigure accesul la serviciile publice in mod satisfacator; este vorba de deschiderea birourilor si cladirilor. Sunt unele servicii care trebuie deschise in mod constant (serviciile de urgenta in spital), iar altele numai in anumite zile si ore. Important este ca uzagerii sa aiba posibilitatea sa beneficieze de serviciile publice. Acest principiu presupune si o functionare punctuala a serviciului public; el trebuie deschis la ora prevazuta si nu poate fi inchis inainte. Consiliul de Stat in Franta a statuat ca inchiderea biroului de posta inainte de ora prevazuta si inainte ca functionarii sa-si termine toate operatiunile constituie greseala de serviciu.
Desigur ca acest principiu al continuitatii nu trebuie absolutizat considerand ca serviciul public odata infiintat este vesnic. Daca interesul public nu mai justifica un asemenea serviciu public, el poate fi desfiintat cum s-a intamplat in Franta cu inchiderea liniilor de troleibus.
2.Principiul egalitatii
Principiul egalitatii tuturor in fata serviciului public reprezinta o adaptare in domeniul serviciilor publice a principiului general de egalitate a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fiind vorba despre o egalitate concreta.
Egalitatea in drepturi a cetatenilor este principiul constitutional potrivit caruia cetatenii romani fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere sau origine sociala se pot folosi in mod egal de toate drepturile prevazute in Constitutie si legi, pot participa in egala masura la viata politica, economica, sociala si culturala fara privilegii si fara discriminari, sunt tratati in mod egal de catre autoritatile publice cat si de catre ceilalti cetateni.
Acest principiu al egalitatii in fata serviciului public explica ocuparea posturilor prin concurs precum si organizarea licitatiilor pentru a pune in concurenta pe toti cei indreptatiti.
Curtea Constitutionala a Romaniei a decis in mod constant ca principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 din Constitutie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva presupune solutii diferite pentru situatii diferite. "Principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit".
Deci, egalitatea se aplica numai in situatii comparabile.
Principiul egalitatii in fata serviciilor publice decurge din indatorirea fundamentala prevazuta de Constitutie in art. 53 si anume obligatia pentru toti cetatenii de a contribui la cheltuielile publice, obligatie prevazuta si in art. 13 din Declaratia drepturilor omului si cetateanului din 26.08.178
Costurile materiale ale serviciului public trebuie finantate in toate cazurile intr-o maniera sau alta fie de catre contribuabili ( la nivel national sau local), fie direct de catre uzager. Legiuitorul sau autoritatile executive sunt obligate sa faca alegerea tinand seama si de natura serviciului public. De exemplu, apararea nationala sau politia sunt greu de imaginat a fi finantate de uzager.
De principiul egalitatii beneficiaza toate persoanele fizice sau juridice care sunt in relatie cu serviciul public. Serviciul public trebuie sa functioneze in aceleasi conditii pentru toti, nu trebuie sa favorizeze dar nici sa defavorizeze o persoana sau o categorie de persoane. Orice particular, de indata ce indeplineste conditiile legale, are dreptul sa obtina prestatiile pe care serviciul public le ofera fara nici o discriminare in functie de persoana.
Cetatenii nu sunt egali decat daca se gasesc in situatii identice. Ca urmare, daca acestia sunt in situatii diferite pot sa apara discriminari licite. De asemenea, supletea necesara gestionarii serviciilor publice industriale si comerciale conduce la tratarea diferita a clientilor mai ales in ceea ce priveste tarifele care le sunt aplicabile. Tarifele pot sa se stabileasca si in functie de alte considerente (in functie de venituri) si aceasta pentru ca inegalitatile sociale nu trebuie sa aduca atingere egalitatii in drepturi a cetatenilor.
Uzagerii pot fi tratati in mod diferit daca se gasesc in situatii diferite cu respectarea a trei conditii: sa fie intr-o situatie diferita fata de serviciul public; discriminarea trebuie sa fie justificata din motive de interes general si diferentierea trebuie sa fie proportionala cu diferenta obiectiva a situatiilor.
Principiul egalitatii nu inseamna o egalitate absoluta si abstracta ci mai degraba absenta discriminarii. Situatiile identice trebuie tratate in aceeasi maniera iar situatiile diferite justifica tratament diferit. Consiliul de Stat in Franta a acceptat ca tarifele la cantinele scolare sa fie diferite pentru elevii care nu sunt ai comunei ce subventioneaza acest serviciu; in schimb a considerat ilegal sa se aplice pentru o scoala municipala de muzica tarife diferite in functie de veniturile parintilor.
3.Principiul adaptabilitatii
Serviciile publice sunt supuse legii progresului adica prestatiile catre beneficiari trebuie sa creasca neincetat atat cantitativ cat si calitativ. Pentru a functiona satisfacator, serviciul public trebuie sa urmareasca nevoile publicului; mai mult, potrivit acestui principiu administratia are obligatia de a imbunatati continuu prestarea serviciul public. Pentru a asigura o buna adaptare a serviciului public administratia poate impune diverse obligatii uzagerilor, cum ar fi marirea tarifelor.
Interesul general variaza in timp; ca urmare nici prestatorii serviciului public si nici uzagerii nu se pot prevala de un drept dobandit pentru a-si mentine statutul atunci cand intra in relatie cu serviciul public.
Principiul adaptabilitatii are implicatii variate:
- dreptul de a modifica unilateral si de a rezilia contractele de concesionare a serviciilor publice, recunoscut administratiei isi gaseste fundamentul si limitele in necesitatile de adaptare ale serviciului public;
- administratia poate modifica oricand regulile de organizare si functionare ale serviciului public, uzagerii serviciului public neavand un drept de a mentine conditiile de functionare ale acestuia.
In ultima vreme, se constata o alta situatie si anume necesitatea adaptarii serviciilor publice la regulile dreptului comunitar care acorda o deosebita importanta cresterii concurentei si reducerii monopolurilor statului in serviciile publice.
