|
|
|
Continutul raportului administrativ
Este format din drepturile si obligatiile specifice partilor participante la relatia din cadrul activitatii de realizare a puterii executive.
In primul rand, trebuie sa avem in vedere faptul ca, de cele mai multe ori, drepturile organului de stat fata de celalalt participant la raportul juridic se prezinta ca o indatorire fata de lege, derivand din caracterul obligatoriu al competentei, iar nu ca o facultate de genul drepturilor subiective recunoscute legal persoanelor fizice si juridice[1].
In al doilea rand, drepturile si obligatiile din raporturile administrative nu pot forma obiectul unor renuntari ori tranzactii din partea participantilor - o asemenea conduita fiind fara relevanta juridica, deoarece continutul relatiei este predeterminat legal vointa organului de stat declansand doar incidenta normei -orice act emis in acest sens fiind lovit de nulitate absoluta.
In al treilea rand, indiferent de persoana titularului dreptului (organ de stat, persoana fizica sau juridica), raportul juridic isi pastreaza caracterul de autoritate, iar relatia pe cea de subordonare, intrucat sunt produsul vointei de stat manifestata in realizarea puterii publice.
Fiecare autoritate a administratiei publice indeplineste anumite atributii stabilite prin lege, totalitatea lor formand competenaa acesteia. Atributiile autoritatilor administratiei publice reprezinta drepturile cu care acestea sunt investite prin lege, a caror exercitare este obligatorie, asigurata la nevoie, prin puterea publica a statului. Deci, exercitarea atributiilor de catre fiecare autoritate administrativa reprezinta atat un drept cat si o obligatie legala.
In marea majoritate a raporturilor juridice administrative, autoritatea administratiei publice cere, pretinde, celuilalt subiect al raportului juridic, pe baza si in comformitate cu legea, sa desfasoare o anumita activitate sau sa aiba o anumita comportare. In mod corelativ, cei administrati au obligatia sa respecte legea si actele administrative adoptate sau emine de autoritatile administratiei publice.
In raporturile juridice administrative, drepturile autoritatilor administratiei publice se exercita in vederea valorificarii unui interes determinat de scopul pentru care aceste organe au fost infiintate, precum si sarcinile pe care le au de indeplinit.
Exercitarea atributiilor, fiind o obligatie legala a autoritatilor administratiei publice, este de la sine inteles ca acestea, ca subiecte active ale raporturilor juridice administrative, pot si chiar trebuie sa recurga la puterea publica pentru ca celalalt subiect sa desfasoare activitatea care i se pretinde.
Tot referitor la continutul raportului juridic administrativ, in principiu, drepturile si obligatiile autoritatilor administratiei publice nu pot fi transmise sau cedate unui alt organ sau autoritatii administrative, doar prin lege putandu-se stabili exceptii. Organele administratiei publice sunt create special prin lege pentru indeplinirea unor activitati, asa incat ele nu pot fi inlocuite de organe ale administratiei publice care au o alta sfera de atributii.
Inlocuirea temporara, precum si delegarea de atributii sunt permise numai in cazurile si conditiile prevazute de lege, ele nu privesc raporturile dintre autoritatile administratiei publice ci raporturile de ierarhie dintre functionarii de decizie si au ca scop indeplinirea atributiilor de serviciu si, prin aceasta, realizarea atributiilor organelor administratiei publice.
In ceea ce priveste drepturile si obligatiile persoanelor fizice, acestea au o natura foarte variata. De regula, nici drepturile si obligatiile persoanelor fizice, ca subiecte al raporturilor juridice administrative, nu pot fi transmise, nu pot face obiectul unei succesiuni, ci dispar ca urmare a mortii titularului.
Drepturile si obligatiile administrative pot avea natura patrimoniala (cum sunt cele decurgand din plata unor amenzi, plata impozitului), natura nepatrimoniala (dreptul de petitionare) sau natura mixta (indatoririle ce revin din exercitarea dreptului la invatatura).
