Drepturile omului si violenta impotriva femeilor

DREPTURILE OMULUI SI VIOLENTA IMPOTRIVA FEMEILOR

In capitolul acesta vom examina mai detaliat drepturile omului si activitatea de politie, si violenta impotriva femeilor si copiilor ca o incalcare a drepturilor omului. Sunt prezentate cateva definitii ale violentei impotriva femeilor. Ne vom referi succint si la pozitia femeilor in cadrul politiei si vom afla daca aceasta are legatura cu modul in care politia reactioneaza traditional la violenta impotriva femeilor. Capitolul se incheie cu exemple de viziune si inovatie in combaterea violentei impotriva femeilor. Sunt incluse si 4 seturi de intrebari pentru meditatie asupra diferitor puncte de vedere, si doua exercitii.

Cateva intrebari pentru meditatie

Ati trait experienta incalcarii drepturilor omului?

Ati fost vreo data martorul unei incalcari a drepturilor omului?

Ati urmat cursuri cu tematica drepturilor omului?

S-a abordat problema drepturilor femeilor pe parcursul acestor cursuri?

S-a facut referire la violenta impotriva femeilor si copiilor?

Daca aveti o pregatire in aceste domenii, sunteti printre cei norocosi. Majoritatea functionarilor de politie nu au o pregatire adecvata in ceea ce priveste contextul dat (in pofida recomandarii din Declaratia Consiliului Europei cu privire la Politie, 1979), privind necesitatea de a actiona intr-un mod profesionist. O parte din rolul acestui ghid o constituie furnizarea informatiilor importante care permit fortelor de politie sa-si exercite functia cum se cuvine.

1. Drepturile omului si activitatea de politie

Rolul politiei intr-o societate moderna include:

prevenirea si depistarea crimei;
mentinerea si pastrarea ordinii publice;
asigurarea asistentei oamenilor in cazuri de urgenta;
protectia si respectarea drepturilor omului.

Prin mentinerea ordinii publice oamenii se pot bucura de drepturile si libertatile care le sunt asigurate prin legea nationala si internationala. Drepturile fundamentale la viata, libertate si securitatea persoanei sunt aparate atunci cand politia previne si depisteaza infractiunile care ameninta sau incalca aceste drepturi. Dar politia, in timpul exercitarii functiilor, de asemenea trebuie sa respecte drepturile omului.

Viata fiecarei persoane, integritatea fizica si demnitatea umana constituie baza principiilor drepturilor omului. Si fiecare persoana are exact aceleasi drepturi ca oricare alta persoana. Drepturile omului traditional au fost intelese ca o relatie dintre cetateni si stat, dar aceasta intelegere a fost extinsa cu scopul de a include sfera privata/publica/a societatii civile,

La fel ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului a Natiunilor Unite, Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, si multe tari din Europa au adoptat aceasta ca parte componenta a constitutiilor lor. Dar odata ce tara a ratificat conventia, aceasta devine o parte componenta a legislatiei sale nationale. In termenii politiei si activitatii de politie, evidentierea drepturilor omului s-a bazat pe contextul si conditiile in care utilizarea fortei si violentei de catre politie poate sau nu poate fi justificata: ceea ce constituie un mod acceptabil de tratare a suspectilor si a celor retinuti de politie; si conditiile de arest legal si detentie. S-a observat interes sporit referitor la dreptul cetatenilor la intimitate si la limitele pe care acest drept le stabileste pentru formele de supraveghere si metodele de colectare a probelor.

Problema violentei impotriva femeilor complica acest tablou, deoarece se refera la drepturile unui grup de cetateni la siguranta si protectie luand in consideratie incalcarea drepturilor omului care predomina in sfera vietii private.

Daca doriti o informatie mai detaliata despre drepturile omului si activitatea de politie, consultati informatii suplimentare pe pagina web a Consiliului Europei (www.coe.int/policeandhumanrights).

Violenta impotriva femeilor

Conferinta Internationala a Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Omului (Viena, iunie 1993), in articolul 1 si articolul 2 defineste violenta impotriva femeilor/violenta bazata pe sex astfel:

" () termenul "violenta impotriva femeilor" desemneaza orice act de violenta bazat pe deosebirea de sex care duce la vatamare psihologica, sexuala si fizica sau la suferinta femeilor, inclusiv amenintari cu asemenea acte, constrangere sau privari arbitrare de libertate, care au loc in public sau in viata privata.

Violenta impotriva femeilor cuprinde urmatoarele, dar nu se limiteaza doar aici :

violenta psihologica, sexuala si fizica din familie, inclusiv bataia, abuzul sexual fata de fetite in cadrul familiei, violenta legata de mostenire, violul conjugal, mutilarea sexuala a femeilor si alte practici traditionale daunatoare referitoare la femei, violenta neconjugala si cea legata de exploatare.

violenta psihologica, sexuala si fizica care se petrece in intreaga societatea, inclusiv violul, abuzul sexual, hartuirea sexuala si intimidarea la locul de munca, in institutiile de invatamant si oriunde, traficul de femei si prostitutia fortata.

violenta psihologica, sexuala si fizica comisa sau acceptata de Stat, oriunde ar avea loc."

Observati ca aceasta definitie include un sir de forme de violenta bazata pe sex si un sir de situatii - acasa, in societate si in institutiile de Stat - oriunde pot avea loc.

Cea de-a treia Conferinta Ministeriala Europeana a Consiliului Europei cu privire la problema egalitatii dintre Femei si Barbati (Roma, 21-22 octombrie 1993) ofera o definitie mai descriptiva:

"Luand in considerare violenta psihologica sexuala si fizica savarsita de tineri impotriva femeilor tinere sau mature, in familie, la serviciu sau in societate, inter alia, bataia, mutilarea sexuala, abuzul sexual, traficul de femei si violul".

Aici caracterul de gen este accentuat - aceasta implica actiuni ale barbatilor impotriva femeilor si fetelor.

Exista o confuzie in unele documente internationale si tactici intre termenul "violenta impotriva femeilor" si "violenta in familie": violenta in familie este numai o singura forma de violenta impotriva femeilor, celelalte forme includ violul si atacul sexual, abuzul sexual al fetelor, traficul de femei, omorurile pentru apararea onoarei si hartuirea sexuala.

Exercitiu:

Enumerati toate formele de violenta impotriva femeilor si copiilor pe care le-ati intalnit in calitate de functionar al politiei.

Care dintre ele sunt incluse in definitiile mentionate mai sus?

Care dintre cele mentionate in definitii nu le-ati intalnit? De ce credeti ca este asa?

Ambele definitii mentionate mai sus atrag atentia noastra asupra unui numar de factori:

sirul de forme de violenta impotriva femeilor;

relatiile in care ele au loc;

situatiile in care au loc.

In capitolele finale vom analiza aceste subiecte mai aprofundat, dar dorim ca dumneavoastra sa reflectati putin asupra acestor factori. Unele forme de violenta bazate pe sex, de exemplu, violul are lor in multe relatii si contexte; violatorul poate fi cineva cunoscut de femeie sau copil, inclusiv un membru al familiei, cineva pe care l-au intalnit recent sau un strain; violul poate avea loc in intimitate (implicand actualul/sau fostul partener), in locuri publice (precum este locul de lucru) la fel si in situatii conflictuale. Forma de atac sau viol este aceeasi, dar relatiile si situatiile sunt diferite; si incercam sa le analizam in conformitate cu aceste deosebiri si nu cu actiunea criminala implicata. Cu cat situatia este mai intima, cu cat relatiile dintre parti sunt mai apropiate, cu atat este mai putin probabil de a-l recunoaste si a-l numi atac sexual. Dar toate definitiile si documentele de mentinere a ordinii publice internationale disting faptul ca oriunde ar avea loc violenta, oricine o comite, ea ramane o incalcare fundamentala a drepturilor omului ale femeilor si copiilor. Traducerea acestor principii in practica politiei a fost demonstrat ca este, si continua sa fie, dificila. Acest ghid va permite sa aplicati principiile drepturilor omului si codul juridic intr-un mod nedescriminatoriu.

3. Violenta impotriva femeilor - o incalcare fundamentala a drepturilor omului

Violenta impotriva femeilor a devenit un subiect major al drepturilor omului - este de asemenea o problema economica si de sanatate. Aici sunt prezentate cateva dintre multele declaratii si rezolutii care au fost facute pentru combaterea violentei impotriva femeilor. Fragmentele selectate sunt relevante pentru politie. Pentru citirea textelor integrale apelati la referintele enumerate.

Drepturile Omului cu privire la femei

(Adoptate de Adunarea Generala a Natiunilor Unite, 20 decembrie 1993, AIRES.48/104/1993, Articolul 3).

Femeile au dreptul la protectie si posedarea egala a tuturor drepturilor omului si libertatilor fundamentale in sfera civila, culturala, sociala, economica, politica la fel ca si in orice alta sfera.
Aceste drepturi includ, inter alia:

dreptul la viata;

dreptul la egalitate;

dreptul la libertatea si securitatea persoanei;

dreptul la protectie egala in fata legii;

dreptul de a fi ferit de orice forma de discriminare;

dreptul la cel mai inalt standard al sanatatii mentale si fizice;

dreptul la conditii de lucru adecvate si favorabile;

dreptul de a nu fi supus torturii sau altei pedepse, sau tratament crud, degradant sau inuman.

Exercitiu

Selectati patru forme diferite de violenta bazata pe sex si ganditi-va cate drepturi fundamentale mentionate mai sus sunt incalcate si de ce.

In cele doua tabele ce urmeaza sunt serii de pasaje din documentele internationale si declaratiile care schiteaza principiile drepturilor omului, urmate de formulari explicite care fac legatura intre violenta impotriva femeilor si copiilor si drepturile omului.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

(Adoptata de Asambleea Generala a Natiunilor Unite, 10 decembrie 1948, A/RES/217A(III) (1948, ) Articolul 1)

Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii.

Declaratia de la Viena a Drepturilor Omului

(Conferinta Mondiala a Drepturilor Omului, 25 iunie 1993, A/CONF.157/24/1993), Partea II, Articolul 38).

Conferinta Mondiala a Drepturilor Omului accentueaza importanta activitatii indreptate catre eliminarea violentei impotriva femeilor in public si in viata privata, eliminarea tuturor formelor de hartuire sexuala, exploatare si trafic de femei, eliminarea favorizarii de gen in sistemul legal administrativ si controlul conflictelor care pot aparea intre drepturile omului si efectele daunatoare ale unor traditii si practici uzuale, prejudicii culturale si extremism religios.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului

(Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Funamentale, amendata prin Protocolul nr. 11 (ETS nr. 155), Consiliul Europei, 11 mai 1994, Articolul 14)

Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte

opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

Declaratia de la Beijing si Platforma de Actiuni

(Conferinta a IV-a Mondiala in problemele Femeilor, Beijing, China, 4-15 septembrie 1995. A/CONF. 177/20 (1995) Capitolul D. Articolul 112).

Violenta impotriva femeilor este un obstacol in realizarea obiectivelor egalitatii, progresului si pacii. Violenta impotriva femeilor incalca si submineaza sau abroga drepturile omului si libertatile fundamentale cu privire la femei. Esecul de durata de a proteja si promova aceste drepturi si libertati in cazuri de violenta impotriva femeilor constituie un factor ingrijorator al tuturor statelor si trebuie luat in consideratie. Cunostintele despre cauzele si consecintele lui, la fel ca si incidenta si masurile de combatere a acestuia, au fost analizate la Conferinta de la Nairobi. In toate societatile, intr-o masura mai mare sau mai mica, femeile si fetele sunt supuse abuzului psihologic, sexual si fizic care influenteaza venitul, clasa sociala si cultura. Statutul economic si social redus al femeilor poate fi atat o cauza cat si o consecinta a violentei impotriva femeilor.

Declaratia Ministeriala de la Haga a Indrumarilor Europene privind masurile eficiente in prevenirea si combaterea traficului de femei in scopul exploatarii sexuale.

(Conferinta Ministeriala a Uniunii Europene sub presedintia Olandei, Haga, 24-26 aprilie 1997)

Traficul de femei constituie o incalcare flagranta a drepturilor omului cu privire la femei care poate fi abordata printr-o metoda coordonata si multidisciplinara implicand toate persoanele interesate, organizatiile neguvernamentale, fortele de constrangere legale, juridice, sociale si autoritatile de migratie. Sunt necesare actiuni la nivel international, european si national, si cooperare.

Prevenirea crimei si masurile juridice penale pentru combaterea violentei impotriva femeilor

(Adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite, 2 februarie 1998. A/RES/52/86 (1998), Capitolul III)

Statele membre sunt indemnate, in cadrul sistemelor juridice nationale:

sa asigure ca dispozitiile legilor puse in aplicare, codurile si procedurile cu privire la violenta impotriva femeilor sa fie indeplinite astfel incat actiunile criminale de violenta impotriva femeilor sa fie recunoscute si sa reactioneze impotriva lor in conformitate cu sistemul juridic;
sa perfectioneze tehnici de cercetare care sa nu degradeze femeile supuse violentei si care minimizeaza amestecul in viata lor personala mentinad standardele pentru colectarea celor mai exacte probe;
sa asigure ca procedurile politiei, care includ deciziile de arest, detentia si orice forma de eliberare a infractorului sa ia in consideratie necesitatea sigurantei victimei si a celorlalte rude, socialmente sau in alt mod, si ca aceste proceduri de asemenea sa previna actele ulterioare de violenta;
sa imputerniceasca politia de a reactiona prompt la incidentele de violenta impotriva femeilor;

sa asigure ca manifestarea, exercitarea puterii politiei este initiata in conformitate cu legea si codurile de comportament si ca politia poate fi responsabila pentru orice incalcare;
sa incurajeze femeile sa se angajeze in fortele de politie, inclusiv la nivelul de participare la operatiuni.

Amnistia Internationala: zece standarde de baza ale drepturilor omului pentru un comportament adecvat al oficialilor care aplica legea

(Amnistia Internationala, Londra, decembrie 1998, POL /30/04/98).

Orice persoana are dreptul la protectie egala prevazuta de lege, fara discriminare de orice fel, si in special impotriva violentei sau amenintarii. Este nevoie de vigilenta pentru a proteja grupurile vulnerabile in mod potential precum sunt copiii, varstnicii, femeile, refugiatii, deportatii si membrii grupurilor minoritare.

Declaratia Finala a celui de-al doilea Summit al Consiliului Europei

(Declaratia Finala a celui de-al doilea Summit al Consiliului Europei, Strasbourg, 10-11 octombrie 1997)

Noi, sefii de Stat si de Guvern ai Statelor membre ale Consiliului Europei, intrunindu-ne la Strasbourg, la 10-11 octombrie 1997 cu ocazia celui de-al Doilea Summit al Organizatiei,

Convinsi ca promovarea drepturilor omului si intarirea democratiei pluraliste: ambele contribuie la mentinerea stabilitatii in Europa:

decidem de a intari protectia drepturilor omului asigurandu-ne ca institutiile noastre sunt capabile de a apara drepturile cetatenilor din intreaga Europa;

Impartasind interesul cetatenilor cu privire la noua dimensiune a amenintarii sigurantei si primejdia pe care aceste amenintari le constituie pentru democratie:

declaram convingerea noastra de a combate violenta impotriva femeilor si toate formele de exploatare sexuala a femeilor.

4. Sexele, drepturile omului si legea

Exista multe declaratii internationale si conventii care explica legaturile dintre drepturile omului cu privire la femei, violenta bazata pe sex si reactiile juridice. Cea mai importanta - avand legatura cu conventiile drepturilor omului - este Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei, deseori numita CEDAW⁸. CEDAW cere semnatarilor de stat sa actioneze cu vigilenta corespunzatoare pentru a preveni incalcarea drepturilor si de a investiga, pedepsi si acorda compensatii pentru actele de violenta. Statele trebuie sa asigure:

protectia eficienta a femeilor impotriva violentei bazate pe sex cu ajutorul legii si constrangerii, atat penale cat si civile;

prevenirea prin informare publica si programe educationale cu scopul de a schimba punctele de vedere privind rolurile si statutul barbatilor si femeilor;

protectia pentru victime si cei aflati in pericol, precum refugiatii, cu ajutorul dispozitiilor de resurse ale comunitatii, consultanta, reabilitare si alte servicii de asistenta.

Statele trebuie sa perfectioneze planurile nationale de activitate pentru a realiza aceste scopuri si celelalte obiective considerate necesare pentru egalitatea femeilor.

Dar ce legatura are aceasta cu politia?

In multe din documentele internationale nu este recunoscut rolul central al politiei, dar se accentueaza - politia care trebuie sa asigure acces la dreptate si redresarea celor care au fost persecutati si care pot avea un rol critic in prevenirea viitoarelor violente. Oricum, chiar si in tarile unde politia incearca sa reactioneze la violenta bazata pe sex mai bine de 20 de ani, exista putine dovezi ca cazurile de violenta sunt in descrestere in ceea ce priveste frecventa sau intensitatea lor - unii chiar sugereaza ca numarul cazurilor sunt in crestere sau ca exista anumite forme - traficul. Altii sustin ca ceea ce s-a intamplat intre timp se datoreaza faptului ca mai multe femei si copii doresc sa vorbeasca deschis despre aceasta.

Intrebari pentru meditatie

Credeti ca astazi,exista mai multa violenta impotriva femeilor si copiilor si daca da, de ce se intampla astfel?

Care sunt in opinia dumneavoastra rolurile-cheie ale politiei?

In ce mod politia detine rolul central in dobandirea dreptatii pentru victime?

In ce mod politia poate preveni violenta impotriva femeilor?

5. Rolul femeii in societate si politia

Modul de meditare asupra faptului de ce egalitatea sexelor si drepturile omului sunt subiecte importante pentru politie face sa te gandesti la pozitia si experienta femeilor in cadrul fortelor de politie. Functionarii de politie si politia ca institutie sunt o parte a societatii, asa dar nu este suprinzator ca parerile despre femeile angajate in politie si punctele de vedere asupra violentei impotriva femeilor in special, deseori reflecta stereotipurile si parerile preconcepute de peste tot. Deseori s-a observat ca datorita faptului ca politia a fost si ramane a fi in mare parte un mediu masculin se da nastere unei culturi discriminatorii bazate pe sex) sau chiar "macho".

Functionarii de politie sunt membri ai societatilor lor si la fel ca altii ei intampina dificultati ce apar din conflictele dintre aplicarea legii si sustinerea culturala pentru puterea neoficiala a barbatilor in familie⁹.

In ultimii ani, unii functionari superiori de politie au recunoscut ca schimbarea mentalitatii politiei este esentiala pentru a permite politiei sa combata in mod eficient violenta impotriva femeilor.

Studiile referitoare la hartuirea sexuala in actiune confirma ca aceasta se intalneste mai des la locurile de munca si in institutiile unde majoritatea personalului o constituie barbatii: cateva studii au descoperit femei-politiste printre persoanele care in special au raportat un nivel inalt de hartuire sexuala, noua din zece femei-politiste au furnizat informatii despre hartuirea sexuala permanenta¹⁰. Hartuirea sexuala se bazeaza pe nerespectul fata de femei si este violarea demnitatii si integritati personale. In situatia in care ea ia amploare, sau este tolerata la maximum, este putin probabil sa existe vreun loc in care infractiunile de violenta impotriva femeilor sa fie tratate cu respect si demnitate. Intr-o asemenea situatie, femeile-politiste care militeaza pentru imbunatatirea practicii de politie cu privire la violenta impotriva femeilor s-au pomenit izolate si intampina multe obstacole. Un functionar superior de politie descrie experienta ei cu privire la introducerea unei practici adecvate in regiunea sa:

"A lua in serios violenta impotriva femeilor inseamna a te distanta de la procedurile de rutina, fiind creativ si formand o baza de sustinere si cautand aliati inauntrul si in afara organizatiei, avand curajul de a accepta sa rezisti, vaslind impotriva cursului apei, nesustinut de traditie, pe scurt: schimbarea mentalitatii"¹¹.

Alte femei-politiste au subliniat dificultatea de a activa intr-un mediu in care atitudinile discriminatorii bazate pe sex si "glumele" sunt o norma. In contextul dat, functionarii de politie pot intalni colegi care nici nu considera violenta impotriva femeilor o infractiune.

"Deseori intalnesc colegi care nu recunosc cat de serioasa este aceasta violenta impotriva femeilor, si care de fapt nu considera ca combaterea ei este o activitate a politiei"¹².

Admitand ca politia reflecta intreaga societate este inevitabil faptul ca vor exista infractori (si victime) ai violentei bazate pe sex. Un departament de politie, de exemplu, ajunge in fiecare luna la o medie de aproximativ cinci cazuri de violenta in familie implicand functionari de politie ca infractori¹³. Acestea fiind cazurile care sunt aduse la cunostinta lor, in raport cu criminalitatea care nu este reclamata. Unii functionari de politie abuzeaza de puterea si autoritatea pozitiei lor pentru a ataca femeile, si exista un termen pentru aceasta:"viol in detentie"¹⁴. Ne gandim la ceea ce se petrece in tarile din afara Europei, si in special in afara Europei de Est, dar recent in Europa de Est un sergent de politie a fost condamnat pentru viol si atac sexual al femeilor in celulele de la politie¹⁵.

Exista de asemenea dovezi¹⁶, ca in situatiile conflictuale femeile si copiii pot fi abuzati de politie. Cand femeile sunt retinute in asemenea situatii, ele sunt deseori supuse atacurilor sexuale, violenta politiei se manifesta si in timpul refugiului, cand femeile incearca sa treaca frontiera precum si in lagarele pentru refugiati. In situatiile conflictuale atat printre fortele militare cat si cele de mentinere a pacii au fost descoperite cazuri de aplicare a violentei impotriva femeilor si copiilor¹⁷.

Cercetarea a scos in evidenta ca chiar in serviciile de politie s-au facut incercari pentru imbunatatirea mentinerii ordinii publice si procedurii in raport cu violenta impotriva femeilor, este greu de schimbat punctele de vedere si acesta poate fi un obstacol serios pentru ca noile initiative sa devina eficiente. De exemplu, un studiu¹⁸ a descoperit ca in unele regiuni care au numit in functie ofiteri de politie specializati in domeniul violentei in familie sau au initiat echipe responsabile de violenta in familie, mentalitatea si traditia deseori au blocat eficacitatea acestor initiative. Violenta in familie a fost deseori marginalizata in activitatea politiei si "insuficient integrata in mentalitate". Functionarii-experti si conducatorii lor se caracterizeaza ca fiind frustrati si demoralizati pentru ca informatia pe care o detin nu a fost folosita ca o sursa a politiei, chiar si in cercetarile crimelor unde inregistrarile violentei in familie au detinut informatie despre infractor si victima. Majoritatea functionarilor-experti se considera stresati, izolati si subapreciati la locurile lor de munca. Statutul redus al rolului politiei fiind adaugat la stres. Nivelurile stresului erau si mai ridicate pentru functionarii izolati care nu lucrau in echipe, ei se simteau singuri si neajutorati. Aceasta situatie se complica daca conducatorii lor adoptau un mod iresponsabil de abordare a situatiei in cauza. Rareori functionarii superiori insistau asupra mai multor resurse si functionarii operativi de politie rareori erau responsabili de activitatea lor.

Functionarii de politie au observat legaturi stranse intre lipsa de monitorizare si responsabilitate in raport cu activitatea ce implica violenta in familie si problemele mai vaste ale mentalitatii politiei care nu considera ca violenta impotriva femeilor sau egalitatea femeilor in drepturi este ceva important.

Intrebari pentru meditatie

Este oare politia o organizatie masculina? Credeti ca ati da un alt raspuns daca ati fi de sex opus?

Cum v-ati simti daca ati fi singura femeie-politist din echipa? Cum ati face fata lucrurilor? Cum reactioneaza functionarii-barbati la colegele-femei intr-o asemenea situatie?

In ce mod mentalitatea traditionala a politiei este un obstacol in combaterea eficienta a violentei impotriva femeilor?

6. Importanta acordata de politie problemei in cauza

In pofida intransigentei multor aspecte ale mentalitatii politiei, proiectele administrate de functionari de politie ce militeaza pentru o aceasta idee devin importante. Exemple de practica corecta incep sa apara peste tot. Un grup de functionari de politie din Europa descriu procesul conform caruia ei au luptat - si lupta in continuare - pentru a implementa in practica proiectul lor "Violenta Impotriva Femeilor: Responsabilitatea Politiei"¹⁹:

"Mentalitatea politiei este inca, intr-o mare masura, structurata astfel incat sarcina politiei in calitate de furnizor de servicii se afla deseori pe locul doi sau trei. Din pacate, exista situatii in care politia recurge la falsitate ceea ce impiedica procesele actuale. In ciuda faptului ca mentalitatea politiei trece prin multe schimbari care sunt pozitive, in practica se intalnesc inca situatii in care politia nu actioneaza eficient intr-un caz evident de violenta impotriva femeilor. Ei conciliaza putin oferind femeii numarul de telefon al grupurilor de lucratori social si barbatul este rugat sa se calmeze sau sa plece. Este adevarat ca mentalitatea a fost pusa in miscare, dar mai este foarte mult de facut in acest context. Grija crescanda si imbunatatita pentru femeile abuzate incepe cu sporirea constientizarii si prin recunoasterea problemei de catre functionarii de politie".

Relatarea atrage atentia celorlati politisti: "Doreste oare politia sa activeze intr-un mod orientat mai mult spre victima, indrazneste ea oare sa faca aceasta?".

Exista multiple exemple in care politia face parte din initiativele importante, unul dintre ele fiind proiectul drepturilor omului si activitatea de mentinere a ordinii publice al Consiliului Europei. Un alt proiect este "Operatia Kvinnofrid" - care in traducere inseamna "Pace pentru Femei"²⁰ si implica functionari de politie conlucrand cu alti specialisti in scopul "de a identifica metode noi de descoperire, prevenire si interventie impotriva violentei in familie". Proiectul de asemenea incearca sa extinda cunostintele publice si sa incurajeze societatea pentru a interveni si a nu mai tolera violenta. Intr-o alta tara din Europa politia s-a angajat si chiar a sponsorizat proiecte de prevenire si constientizare multidepartamentala despre violenta impotriva femeilor sub drapelul "Toleranta la Zero"²¹.

Exista un imbold suplimentar de actiune: atitudinile schimbatoare ale intregului public fata de violenta impotriva femeilor din Europa. Comisia Europeana a monitorizat studiile "Eurobarameter" la aceasta tema - unul cu privire la violenta in familie si altul despre turismul cu orientare sexuala. In ambele cazuri cetatenii din Europa au explicat ca ei nu numai ca considera aceste probleme importante, dar ca activitatea politiei si constrangerea legala sunt strategii-cheie. In studiul de cercetare al violentei in familie, spre exemplu, 90% au recunoscut politia ca pe o agentie care trebuie sa ajute victimele supuse violentei in familie; 95% au considerat pedepsirea infractorilor ca o strategie utila in lupta impotriva violentei; si 91% au sustinut aplicarea mai dura a legilor existente²².

Rezumat

Acum trebuie sa va familiarizati cu cunostinte despre legislatia internationala si activitatea politiei care defineste explicit violenta impotriva femeilor ca pe o problema a drepturilor omului si sa aveti o idee mai ampla despre sirul de infractiuni incluse in termenul "violenta impotriva femeilor si copiilor". De asemenea trebuie sa acordati un timp oarecare meditand asupra infractiunilor pe care le-ati intalnit pe parcursul activitatii dumneavoastra si care ar fi fost rolul mentalitatii traditionale a politiei in reactiile neadecvate. Sfarsitul acestui capitol a patruns in esenta dificultatilor pe care functionarii de politie le-au infruntat incercand sa-si imbunatateasca practica. Urmatorul capitol desfasoara acest lucru, dar incepe prin oferirea posibilitatii de a citi si a medita asupra experientelor victimelor/supravietuitorilor si infractorilor expuse personal de ei.