|
|
|
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
1. Notiunea de contencios administrativ
Sintagma "contencios" deriva din latinescul contendo contendere, care evoca ideea unei infruntari prin lupta.
Contenciosul administrativ reprezinta totalitatea litigiilor dintre autoritatile publice, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile, libertatile si interesele lor legitime, pe de alta parte, deduse din acte administrative tipice sau asimilate considerate ca ilegale, de competenta sectiilor de contencios administrativ ale instantelor judecatoresti, guvernate de un regim juridic predominant de drept public.
Reglementarea contenciosului administrativ este facuta prin Constitutie (art. 52 alin. 1 si 2, art. 73 alin. 3 lit. k), art. 126 alin. 6) si prin Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, publicat[ ]n M.Of. nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
2. Trasaturile contenciosului administrativ
1) Obiectul litigiilor de contencios administrativ
Contenciosul administrativ este declansat printr-o actiune directa atat asupra actului administrativ propriu-zis, cat si asupra actului administrativ asimilat. Sunt asimilate actelor administrative, in sensul Legii contenciosului administrativ, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect:
- punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;
- executarea lucrarilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achizitiile publice;
2) Calitatea partilor in litigiu
In cadrul actiunilor de contencios administrativ pot fi atacate actele emise de autoritatile publice, care vor avea astfel calitatea de parat. Autoritatea publica - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public.
Calitatea de reclamant revine, potrivit art. 52 din Constitutie, persoanei vatamate intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim.
Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritatii administrative nu poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.
Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate. Cand Ministerul Public apreciaza ca, prin excesul de putere, concretizat in emiterea unui act administrativ normativ, se vatama un interes public, va sesiza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.
Ca o consecinta a tutelei administrative, actiunile in contencios administrativ pot fi introduse de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si de orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim; in aceasta situatie, pana la solutionarea cauzei, actul atacat de aceste autoritati este suspendat de drept.
3) contenciosul administrativ reprezinta un contencios de plina jurisdictie, ceea ce inseamna ca judecatorul nu se limiteaza la anularea actului ilegal, ci poate ordona si alte masuri, cum ar fi recunoasterea de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri si chiar reformarea unui act administrativ.
Conform Constitutiei, reclamantul poate cere, prin actiunea adresata instantei, una dintre urmatoarele solutii:
3 anularea actului, care poate fi totala sau partiala; autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se va pronunta, la cerere, si asupra legalitatii actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor civile produse;
4 recunoasterea dreptului pretins, instanta putand obliga autoritatea parata la emiterea actului solicitat de reclamant;
5 repararea pagubei, putand fi vorba despre despagubiri materiale sau morale.
4) caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile
Este vorba despre asa-numitul recurs administrativ, care semnifica posibilitatea subiectului vatamat de a se adresa administratiei care i-a produs vatamarea sau celei superioare ei, prin care sa-i ceara sa-si revizuiasca atitudinea, putand fi vorba despre anularea, modificarea sau inlocuirea unui act administrativ sau chiar sa adopte o anumita atitudine (sa savarseasca o prestatie sau sa se abtina de la o actiune sau operatiune materiala).
5) dublul grad de jurisdictie (fondul si recursul) care se judeca in cadrul sectiilor specializate de contencios administrativ existente la nivelul tribunalelor, curtilor de apel sau Inaltei Curti de casatie si Justitie.
Pentru restul litigiilor, regula o reprezinta triplul grad de jurisdictie.
6) posibilitatea de a fi atacate in justitie si actele administrative cu caracter jurisdictional, cu exceptia celor in materie contraventionala si celor care privesc stabilirea si scaderea impozitelor si a taxelor, precum si a amenzilor prevazute in legile de impozite si taxe.
7) posibilitatea ca actiunea sa poata fi formulata si personal impotriva functionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, insa numai in situatia in care se solicita despagubiri.
Functionarul public respectiv poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin sa semneze actul a carui legalitate totala sau partiala este supusa judecatii.
Legea instituie, de asemenea, principiul solidaritatii dintre functionarul public si autoritate.
Actiunile in care se cere numai anularea actului sau obligarea la emiterea lui pot fi introduse numai impotriva autoritatii publice si nu a functionarului vinovat.
8) Obiectul unei actiuni in contencios administrativ nu poate consta doar in acordarea de despagubiri, fara sa se solicite si anularea actului sau obligarea la emiterea lui.
Daca reclamantul nu cunostea intinderea pagubei la data introducerii actiunii in contencios administrativ, el va putea introduce ulterior cererea de despagubire, termenul de prescriptie pentru aceasta cerere incepand sa curga de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca intinderea pagubei.
9) posibilitatea pe care o are instanta de judecata de a amenda pentru fiecare zi de intarziere pe conducatorul autoritatii publice care nu trimite in termenul stabilit lucrarile cerute.
3. Conditiile actiunii in contenciosul administrativ
1) Actul atacat trebuie sa fie un act administrativ sau asimilat acestuia
Sunt considerate acte administrative asimilate, care pot fi atacate in instantele de contencios administrativ:
a) refuzul nejustificat al unui organ al administratiei de stat de a emite un act administrativ desi trebuia sa o faca, precum si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
b) faptul de a nu raspunde in termenul legal de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen sau pur si simplu refuzul de a raspunde.
Legea contenciosului administrativ nu face nici o distinctie cu privire la tipul actelor administrative ce pot fi atacate in instantele judecatoresti de contencios administrativ, ceea ce a dus in practica si doctrina la interpretarea ca pot fi atacate inclusiv actele administrative cu caracter normativ, cum ar fi de exemplu hotararile Guvernului, consiliilor judetene sau locale. Ordonantele Guvernului sunt acte administrative sub aspectul organului emitent, dar au forta juridica de lege si de aceea, nu pot fi atacate in instantele de contencios administrativ, ci doar la Curtea Constitutionala pentru motive de incalcare a Constitutiei.
Ca o exceptie de la regula generala potrivit careia hotararile judecatoresti au efecte inter partes litigantes, hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ (cu a r fi de exemplu: hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrilor, hotarari ale consiliilor judetene sau locale etc), sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in M.Of., Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate. Astfel, se face o distinctie legala intre efectele hotararilor instantelor de contencios administrativ in functie de caracterul normativ sau individual al actului atacat.
Actele si operatiunile administrative care stau la baza emiterii actului administrativ supus controlului (acte prealabile) vor putea fi atacate in contenciosul administrativ numai odata cu actul pe care il fundamenteaza, si nu separat.
2) Actul atacat sa emane de la o autoritate publica
Intra in aceasta notiune de autoritate publica al carei act administrativ poate fi atacat in instanta de contencios administrativ orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public, inclusiv persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, care potrivit Legii contenciosului administrativ sunt asimilate autoritatilor publice. Acestea sunt:
3 autoritatile administratiei publice centrale si teritoriale: Presedintele Romaniei, Guvernul, autoritati ale administratiei centrale de specialitate subordonate sau nesubordonate, autonome, prefectul, serviciile deconcentrate ale ministerelor din teritoriu, alte structuri subordonate acestora;
4 autoritatile autonome locale (consiliile locale, judetene, primarul, structurile subordonate acestora);
5 diferite structuri neguvernamentale (de exemplu: barouri, asociatii, fundatii etc.).
Actul administrativ poate emana de la orice autoritate publica, indiferent ca acesta are sau nu personalitate juridica (trebuie doar sa aiba capacitate de drept administrativ, fara a fi necesara si capacitatea de drept civil);
In situatia in care pe langa anularea actului se pretind si despagubiri, instanta judecatoreasca nu poate obliga, insa, la plata acestora decat un subiect de drept civil, care poate raspunde cu bunurile din patrimoniul sau pentru plata despagubirilor.
3) Actul administrativ atacat sa vatame un drept sau un interes legitim
In sensul Legii contenciosului administrativ, notiunea de drept vatamat inseamna orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Notiunea de interes legitim privat reprezinta posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat, iar cea de interes legitim public inseamna posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv ori, dupa caz, in considerarea apararii unui interes public.
Interesul vatamat trebuie sa fie legitim, ceea ce inseamna ca nu orice interes este ocrotit prin justitie. De exemplu, a pretinde judecatorului anularea unei autorizatii de construire eliberata pentru o alta persoana de catre o autoritate administrativa competenta, invocandu-se in contradictoriu cu acea persoana vatamarea unui drept recunoscut de lege, cand in realitate sunt vatamate numai simple interese, si nu interese ocrotite de lege.
4) Fine de neprimire in fata instantelor de contencios administrativ
Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.
Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. Excesul de putere se traduce prin exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege.
5) Indeplinirea procedurii administrative prin exercitarea plangerii prealabile
Ratiunea unei asemenea proceduri este evitarea declansarii unui litigiu, care astfel ar putea fi stins cu cheltuieli mai mici de catre cei interesati.
Recursul administrativ are avantajul ca este suplu si gratuit. Exista doua forme de recurs administrativ:
Recursul gratios are ca specific:
6 se exercita la aceeasi autoritate care a emis actul administrativ supus recursului in termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea actului; din punct de vedere al naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen pus la dispozitia administratiei pentru a recurge la o noua examinare a actului; cel care il exercita poate cere sa fie emis un act administrativ, sa fie retractat, modificat sau anulat;
7 plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul sus mentionat, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului; termenul de 6 luni este termen de prescriptie;
8 este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni sus mentionat;
9 in cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici nu este obligatorie procedura prealabila
Recursul ierarhic are ca specific:
10 se exercita la organul ierarhic superior celui care a produs vatamarea;
11 din punct de vedere al sferei sala de aplicare, nu vizeaza decat actele emise de organele administrative care au organe superioare ierarhic;
12 cel care il exercita poate cere anularea actului respectiv, precum si obligarea autoritatii emitente sa modifice sau sa emita un anumit act, in asa fel incat sa restabileasca ordinea de legalitate incalcata prin actul atacat.
Legea nu obliga, dar nici nu interzice, daca persoana vatamata doreste acest lucru si daca este posibil (exista un organ ierarhic superior) sa fie exercitate ambele forme de recurs.
De altfel, autoritatea ierarhic superioara poate fi sesizata si concomitent cu autoritatea emitenta a actului administrativ.
In cazul in care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza instanta in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei. El va putea sesiza instanta si daca nu a primit un raspuns in termenul legal. In toate cazurile, introducerea cererii la instanta de judecata nu se va putea face mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se cere.
4. Procedura in materie de contencios administrativ
1) Natura normelor procedurale aplicabile
a) norme specifice (Legea contenciosului administrativ);
b) normele procedurii generale, comune procedurii civile obisnuite
2) Partile in litigiul de contencios administrativ
a) calitatea de reclamant o poate avea orice persoana fizica sau juridica, fara a tine seama de capacitatea de drept civil a acestei persoane;
b) calitatea de parat o are o autoritate publica emitenta a unui act administrativ
3) Felul actiunilor in contencios in functie de regimul procedurii administrative prealabile
a) actiuni care obliga reclamantul ca inainte de a se adresa instantei sa parcurga procedura prealabila (regula in materie);
b) actiuni care nu obliga parcurgerea unei asemenea proceduri. Exemplu: actiunile care au ca obiect actele administrativ jurisdictionale.
4) Tipuri de actiuni in contencios administrativ
a) actiuni in anularea totala sau partiala a actului administrativ;
b) actiuni in anularea actului, insotite de solicitarea unor despagubiri materiale;
c) actiuni in obligarea la emiterea unui act administrativ;
d) actiuni in obligarea la emiterea unui act administrativ, insotite de cererea de despagubiri materiale.
5) Acte ce trebuie atasate cererii
13 actul administrativ pe care il ataca sau dupa caz raspunsul autoritatii administrative;
14 in situatia in care nu a primit nici un raspuns va depune la dosar copia dupa cererea sa, certificata pentru conformitate cu originalul;
15 actul prin care se dovedeste indeplinirea procedurii prealabile;
16 dovada achitarii taxei de timbru, care este o suma modica comparativ cu celelalte taxe judiciare;
17 alte acte pe care reclamantul le considera necesare.
Instantele competente
Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.
7). Termenul de introducere a actiunii
Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;
b) data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului;
c) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la pct. a) de mai sus, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.
In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile mentionate in fraza anterioara.
Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.
8) Suspendarea executarii actului
In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, prin plangere prealabila, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond. Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.
Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare.
Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.
9). Introducerea in cauza a functionarului
Cererile in justitie prevazute de prezenta lege vor putea fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.
Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.
10). Judecarea cererilor
Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica. Pentru cererile formulate in contencios administrativ se percep taxele de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
Hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.
Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare. Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.
In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.
11) Solutiile pe care poate sa le pronunte instanta de judecata
Instanta de contencios administrativ poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris.
Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor sus mentionate, si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:
a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;
b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;
c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;
d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.
12) Executarea sentintei pronuntate
Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor Legii contenciosului administrativ, constituie titluri executorii.
Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.
In cazul in care s-a admis sanctiunea si s-a dispus inlocuirea, modificarea actului, obligarea la emiterea lui, executarea hotararii irevocabile se va face in termenul stabilit de instanta de judecata, iar in absenta unui asemenea termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
13). Controlul judecatoresc al actelor administrative pe calea exceptiei de ilegalitate a actului.
Ilegalitatea actului mai poate fi invocata si pe cale de exceptie in litigii care au alt obiect decat cel fondat pe legea contenciosului administrativ si are urmatoarele trasaturi:
a) nu determina anularea actului, ci doar stabilirea caracterului sau ilegal si inlaturarea din cauza;
b) poate fi ridicat in orice proces de competenta instantelor judecatoresti, nu doar a celor de contencios administrativ;
c) in cazul exceptiei de ilegalitate nu exista termene de prescriptie sau de decadere;
d) din punct de vedere al efectelor solutiei, in cazul in care se constata ilegalitatea unui act administrativ normativ pe cale de exceptie, efectele sentintei sunt inter partes litigantes.
