Divulgarea secretului economic

Divulgarea secretului economic

1. Continutul legal

In art. 298 C. pen. este incriminata fapta de divulgare a unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa produca pagube.

In alin. (2) al art. 298 se prevede o a doua varianta a infractiunii, in ipoteza in care "fapta prevazuta in alineatul precedent este savarsita de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile".

Desi dispozitiile art. 298 C. pen. nu fac referiri concrete la natura informatiilor sau datelor ce pot fi divulgate, situarea acestei fapte in randul infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati economice, releva ca legiuitorul a avut in vedere toa­te ramurile economiei nationale (comert, industrie, finante etc.), precum si societatile cu capital privat.

Se cunoaste faptul ca in fiecare tara exista date si informatii cu caracter economic care, desi nu constituie secrete de stat, nu sunt destinate publi­citatii. Pastrarea secretului acestora constituie o obligatie morala, patriotica si juridica atat din partea persoanelor care le cunosc ca urmare a atributiilor de serviciu, cat si din partea ori­caror persoane care au ajuns sa cunoasca in orice mod astfel de date sau informatii.

Divulgarea unor asemenea date si informatii prezinta un evident pericol social care justifica incriminarea si sanctionarea lor in legea penala[1].

Prin incriminarea acestei fapte ca infractiune se urmareste apararea atat a avu­tului public, cat si a celui privat (fapta sa fie de natura sa produca pagube avutului public sau privat).

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii de divulgare a se­cre tului economic este constituit din relatiile sociale care asigura normala desfasurare a activitatii agentilor economici, prin apararea secretului datelor si informatiilor eco­nomice.

b) Aceasta infractiune are si un obiect material daca fapta de divulgare priveste un document care contine date si informatii nedestinate publicitatii. In acest caz obiectul material este insusi documentul[2]. In literatura juridica se arata ca in art. 298 C. pen. este vorba de un "secret de serviciu" (nu secrete de stat) cu caracter eco­no­mic, divulgarea unui asemenea secret atragand raspunderea penala a faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. La varianta agravata a infrac­tiunii, pre vazuta in art. 298 alin. (1) C. pen., subiectul activ este circumstantiat de catre lege, el fiind salariatul unei societati comerciale. De subliniat faptul ca intr-o societate co­mer­ciala poate sa existe un numar mai mare sau mai mic de salariati care lucrea­za, prin natura atributiilor de serviciu, cu date si informatii care sunt considerate a fi secrete de serviciu. Oricare din acestia intrunesc conditia legala si daca divulga aces­­te date si informatii devin subiecti activi ai infractiunii prevazute de art. 298 alin. (1). Dar su­biecti activi pot fi si alti salariati care nu lucreaza permanent cu asemenea date, dar le pot cunoaste in virtutea indeplinirii unor indatoriri temporare. In aceasta cate­go­rie intra, de regula, inspectorii financiari si altii care fac parte din organele de con­trol.

In varianta atenuata a infractiunii (art. 298 alin. 2 C. pen.) subiect activ al infrac­tiunii poate fi orice persoana fizica, indiferent de modul in care a ajuns in pose­sia datelor sau informatiilor pe care, la randul sau, le divulga.

Infractiunea este susceptibila a fi realizata in toate formele participatiei (coautorat, instigare sau complicitate).

b) Subiect pasiv al infractiunii este societatea comerciala a carei activitate este perturbata prin divulgarea secretelor de catre alte persoane.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material este constituit de actiunea de divulgare a unor date sau infor­matii cu caracter economic, nedestinate publicitatii, de catre persoana care le cu­noas­te datorita atributiilor de serviciu in cazul art. 298 alin. (1), sau de catre o alta persoana care a luat cunostinta intamplator despre aceste date sau informatii, in cazul art. 298 alin. (2).

Divulgarea presupune o activitate de destainuire, de aducere la cunostinta a aces­tor date unor persoane sau unor societati comerciale rivale. In cazul acesta se pune intrebarea daca nu se poate retine in concurs si o infractiune de abuz in ser­viciu contra intereselor persoanelor, in situatia in care s-ar produce o vatamare a intereselor legale ale unei persoane juridice.

Nu intereseaza persoana catre care s-a facut divulgarea datelor sau informatiilor.

Prin divulgare se intelege darea in vileag a datelor sau informatiilor catre o alta persoana care nu este indrituita sa le cunoasca. Aceasta comunicare se poate face in diverse modalitati faptice si cu diferite mijloace. De asemenea, divulgarea se poate realiza atat prin actiuni, cat si prin inactiuni (de exemplu, o persoana nu incuie usa biroului in care se afla date si documente nedestinate publicitatii, stiind ca altcineva va intra si le va consulta). Tot astfel comite fapta prin inactiune persoana care nu in­cuie usa biroului sau a dulapului in care se afla date si informatii nedestinate pu­blicitatii, dandu-si seama ca altcineva va intra si le va consulta.

Nu prezinta relevanta daca divulgarea s-a facut de catre o persoana sau mai multe si nici daca s-a facut in totalitate sau numai partial.

Pentru existenta elementului material, legea cere a fi indeplinita cerinta ca divul­garea sa fie de natura sa produca pagube avutului public sau privat. Aceasta cerinta va fi indeplinita in cazul in care se va stabili ca, datorita naturii datelor si informatiilor divulgate, a imprejurarilor in care s-a facut divulgarea, exista posibilitatea reala a pro­ducerii unor pagube pentru avutul public sau privat.

Legea nu cere sa se fi produs un prejudiciu efectiv, ci se rezuma la posibilitatea ca fapta sa fie de natura sa-l produca.

b) Urmarea imediata consta in savarsirea uneia din faptele incriminate si produ­cerea prin aceasta a unei stari de pericol pentru avutul public sau privat. Legea nu conditioneaza existenta infractiunii de producerea unei pagube materiale. Infrac tiunea exista prin simpla savarsire a elementului material.

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din actiunea de divulgare.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de divulgare a secretului economic se savar­seste cu intentie directa sau indirecta.

Intentia faptuitorului rezulta din aceea ca el trebuie sa stie ca divulga date nedestinate publicitatii si ca prin aceasta actiune creeaza o stare de pericol pentru avutul public sau privat.

In situatia in care divulgarea unor asemenea date sau informatii s-a facut din culpa de catre cel ce le cunostea prin natura atributiilor de serviciu, fapta va constitui, dupa caz, infractiunea de neglijenta in serviciu (art. 249 C. pen.) sau o abatere disciplinara.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila a fi savarsita in toate forme­le imper­fecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Infractiunea se consuma in momentul in care actiunea de divulgare a datelor sau informatiilor nedestinate publicitatii a fost dusa pana la capat, adica acestea au intrat in posesia persoanei neindreptatite a le cunoaste.

Infractiunea este de consumare imediata, insa in practica, de cele mai multe ori, ea se savarseste in mod continuat, in baza aceleiasi rezolutii infractionale. In ase­menea situatii, epuizarea infractiunii va avea loc in momentul realizarii ultimului act de divulgare.

B. Modalitati. Infractiunea de divulgare a secretului economic se poate realiza in cele doua modalitati normative prevazute in art. 298 alin. (1) si (2) (in raport de ca­litatea subiectului activ) analizate in cadrul laturii obiective.

C. Sanctiuni. In varianta prevazute de art. 298 alin. (1), infractiunea este pedep sita cu inchi soarea de la 2 la 7 ani, iar in varianta de la alin. (2), pedeapsa este inchi­soarea de la 6 luni la 5 ani.