|
|
|
Situatiile in cxare se dispune constatarea tehnico-stiinsifica
Savarsirea une infractiuni este insotita intotdeauna de aparitia unor modificari in ambianta locului in care s-a consumat faptul ilicit, modificari cunoscute sub denumirea generica de urme.
Urmele contin un numar considerabil de informatii despre persoana sau obiectele care le-au creat, precum si despre imprejurarile in care au luat nastere. Cautarea, fixarea, ridicarea, conservarea, interpretarea si mai ales examinarea de laborator a acestora, necesita cunostinte de stricta specialitate, care nu sunt la indemana organului de urmarire penala. In astfel de cazuri, pentru ca aceste informatii sa fie aduse in fata organului judiciar si sa dobindeasca valoare probatorie, precum si atunci cand este necesar ca faptele si imprejurarile cauzei sa se stabileasca cu maximum de operativitate, organul de urmarire penala apeleaza la specialisti din diferite domenii de activitate.
Potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, organul de urmarire penala apeleaza la serviciile specialistilor in vederea efectuarii unor constatari de specialitate, atunci cand[1]:
a) exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt;
b) este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei.
Pericolul disparitiei apare atunci cand mijloacele de proba sunt supuse unui proces de degradare ori de distrugere voluntara sau involuntara, ca urmare a actiunilor intentionate ale faptuitorului sau altor persoane interesate, a actiunii factorilor de mediu din locurile in care se afla, ori ca urmare a neglijentelor care se pot manifesta pe timpul cercetarii la fata locului. Disparitia trebuie de asemenea inteleasa si in sensul sustragerii in vederea impiedicarii examinarii de laborator a acestora.
Pericolul de schimbare a unor situatii de fapt apare imediat dupa savarsirea infractiunii, si este reprezentat de primejdia care se creaza in legatura cu aspectul initial al locului faptei. Acesta poate fi modificat datorita conditiilor meteorologice nefavorabile, patrunderii unor persoane curioase ori interesate, din neglijenta etc.
Cerinta potrivit careia organul de urmarire penala apeleaza la serviciile specialistilor si atunci cand este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, deriva pe de o parte din necesitatea solutionarii cu operativitate a cauzelor penale, iar pe de alta parte, din starea de pericol care se creaza cu privire la disparitia unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt.
Cand sunt intrunite conditiile pe care le-a prevazut legiuitorul, si exista fapte si imprejurari care nu pot fi lamurite decat prin folosirea unor specialisti, constatarea tehnico-stiintifica nu mai are caracter facultativ, asa cum s-ar putea intelege din redactarea textului de lege, care arata ca "organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician.". Dimpotriva, consideram ca ea are un caracter obligatoriu, care deriva din necesitatea inlaturarii imediate a starii de pericol care se creeaza in legatura cu disparitia unor mijloace de proba sau cu schimbarea unor situatii de fapt. Daca organul de urmarire penala renunta in mod nejustificat sau apeleaza cu intarziere la serviciile specialistilor, este foarte putin probabil ca anumite categorii de urme, in special cele care sunt perisabile prin natura lor, sa mai poata fi valorificate ulterior in procesul de identificare criminalistica, intrucat acestea se altereaza ori se distrug in totalitate. Folosirea specialistilor sau tehnicienilor reprezinta o conditie care, fara a fi prevazuta in mod expres ca in cazul expertizei, deriva din termenii utilizati de legiuitor pe de o parte, iar pe de alta parte, din natura acestui procedeu de probatiune.
Desi jurisprudenta subliniaza ca prin natura sa juridica, constatarea tehnico-stiintifica este un mijloc de proba care intervine in cursul urmaririi penale, in opinia noastra, el poate fi folosit si ca act premergator, atunci cand organul de urmarire penala instrumenteaza fapte care ulterior se stabilesc ca nu intra sub incidenta legii penale.
Obiectul constatarii tehnico-stiintifice este reprezentat de elementele materiale si starile de fapt prin examinarea carora se obtin probe stiintifice care contribuie la lamurirea imprejurarilor in care s-a savarsit infractiunea. Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza numai asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de organul de urmarire penala.
Specialistului insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau organ de control.
In ceea ce priveste instanta de judecata, dat fiind caracterul de urgenta al constatarii tehnico-stiintifice pe de o parte, si momentul indepartat la care se judeca cauza pe de alta parte, aceasta poate dispune - prin incheiere de sedinta - doar refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice. Atunci cand raportul tehnico-stiintific nu este complet sau concluziile lui nu sunt precise, instanta, fara a se dezinvesti de judecarea cauzei, il restituie catre procuror, care este obligat sa ia masuri pentru completarea sau refacerea lui.
In afara situatiilor in care este necesara examinarea urgenta a mijloacelor de proba si a unor stari de fapt, legea stabileste ca in caz de moarte violenta, moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala este obligat sa dispuna efectuarea unei constatari medico-legale[2]. Constatarea medico-legala este obligatorie, deoarece concluziile acesteia servesc la stabilirea existentei ori inexistentei infractiunii in caz moarte violenta, moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, precum si la incadrarea juridica a faptei, in cazul infractiunilor de lovire si vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii.
