|
|
|
Conceptul de organizatie neguvernamentala
Termenul de organizatie neguvernamentala (cel mai des utilizat in Romania pentru a descrie entitati ale sectorului nonprofit) a fost definit in Ordonanta Guvernului nr. 81/1997 privind stimularea cercetarii-dezvoltarii si inovarii, astfel: 'persoana juridica romana de drept public sau privat, de interes obstesc, nepolitica, fara scop lucrativ, recunoscuta potrivit legii ca avand personalitate juridica si care nu este investita cu exercitiul autoritatii de stat si nici nu face parte din sistemul administratiei publice'. Aceasta definitie ar putea ridica problema realei independente a acestui tip de organizatie de structurile statale.
Organizatiile neguvernamentale (asociatii, fundatii, ligi, societati) sunt, de fapt, structuri care, fiind independente de administratie, nu urmaresc nici accesul la puterea politica (la nivel local sau national) si nici obtinerea de profit (resurse financiare necesare activitatii lor avand alte surse decat activitatea economica, specifica agentilor economici). Diversele denumiri pentru organizatiile neguvernamentale, atat in Romania, cat si in alte tari, tind sa sublinieze diferite caracteristici ale acestora. Astfel, organizatiile neguvernamentale pot sa fie denumite: 'organizatii voluntare', 'organizatii cu scop ideal', 'organizatii non-profit' sau "organizatii fara scop lucrativ'.
Dupa Lester M. Salamon si Helmut K. Anheier, pentru a fi considerata ca apartinand sectorului nonprofit, o organizatie trebuie:
1. sa fie formal constituita; organizatia trebuie sa faca dovada unei anumite capabilitati organizational-institutionale, precum si anumitor reguli de functionare; trebuie sa organizeze regulat intalniri, sa elaboreze si sa respecte anumite proceduri in activitatea pe care o desfasoara; inscrierea organizatiei ca persoana juridica nu este imperativa pentru respectarea acestui criteriu.
2. sa fie privata; organizatia trebuie sa fie institutional separata de administratia publica, aceasta nu exclude primirea de fonduri de la bugetul statului; sunt considerate private si organizatiile in ale caror structuri de conducere sunt prezenti reprezentanti ai administratiei publice.
3. sa respecte criteriul nondistributiei profitului; organizatia poate genera profituri din activitatile sale, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci pot fi folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate.
4. sa fie autonoma; organizatia trebuie sa-si stabileasca obiectivele, proceduri interne proprii de control asupra activitatilor desfasurate; in acelasi timp activitatea organizatiei trebuie sa nu se subordoneze nici unei alte institutii publice sau private.
5. sa fie voluntara; organizatia trebuie sa promoveze voluntariatul si sa se bazeze pe actiuni voluntare in activitatea pe care o desfasoara. Organizatia este voluntara daca recruteaza, instruieste si implica voluntari in activitatilor ei. Prin activitatea voluntara intelegem si neretribuirea membrilor Consiliului de Administratie si a staffului organizatiei. Organizatia voluntara isi recruteaza membrii numai pe baza unei optiuni voluntare, individuale.
Unele organizatii conditioneaza anumite servicii, dobandirea unui anumit statut sau in unele cazuri, exercitarea unei anumite profesii de inscrierea prealabila in organizatiile respective. Acele organizatii care nu au inscrise astfel de prevederi in statut, nu sunt considerate voluntare si, ca atare, nu pot fi incluse in sectorul nonprofit. In concluzie, o organizatie este voluntara cand respecta cel putin una din cele doua semnificatii ale voluntariatului, mai sus enuntate.
6. sa fie nemisionara; organizatia trebuie sa nu aiba ca scop prozelitismul; organizatiile cu caracter religios, dar care si-au definit alte scopuri (protectie sociala, caritate) sunt incluse in sectorul nonprofit.
7. sa fie apolitica; organizatia trebuie sa nu fie implicata direct in promovarea sau sustinerea candidatilor pentru alegeri locale, parlamentare sau prezidentiale; organizatia poate desfasura activitati specifice (lobby, advocacy) cu scopul influentarii politicilor publice.
Aplicarea definitiei structural-operationale in cazul Romaniei duce la incadrarea in sectorul nonprofit atat a unor persoane juridice de drept privat (cum ar fi: asociatiile, fundatiile si uniunile sau federatiile infiintate pe baza Legii 21/1924 sau a altor legi speciale, cat si de drept public (cum ar fi: Crucea Rosie), ca si a unor organizatii care promoveaza interesele membrilor (sindicate, Camere de Comert).
In metodologia Comisiei Nationale pentru Statistica, sectorul administratiei private se compune din culte, partide, sindicate, uniuni de creatie, Crucea Rosie, asociatii si fundatii. Sistemul de clasificare a activitatilor din economia nationala, aplicat de Comisia Nationala de Statistica, desi este in general concordant cu cele adoptate de Uniunea Europeana si ONU, nu permite o facila incadrare si extragere a informatiilor cantitative cu privire la activitatile nonprofit. Fie ca sunt legal constituite sau activeaza ca grupuri sau structuri informale, organizatiile neguvernamentale pot avea o varietate de forme de structurare: asociatii, cooperative, societati de intrajutorare, fundatii si federatii. In general, in Romania, ca si in Europa, exista trei tipuri principale: asociatii, fundatii si federatii. Potrivit legii 21/1924, lege care defineste notiunea de asociatie si fundatie si cadrul legal de infiintare si desfiintare a lor, asociatia este conventia juridica prin care mai multe persoane isi pun in comun contributiile lor materiale, cunostintele si activitatile lor pentru a realiza un scop care nu le aduce avantaje pecuniare sau patrimoniale. Scopul asociatiei poate corespunde interesului general, interesului particular al unei anumite categorii sociale sau interesului personal.
Spre deosebire de asociatie, unde numarul de persoane minim este de 20 pentru ca aceasta sa obtina personalitate juridica, la fundatie trebuie sa existe minim un fondator. Astfel, fundatia este actul prin care o persoana fizica sau morala stabileste un patrimoniu distinct si autonom de patrimonial sau propriu si il consacra in mod permanent realizarii unui scop ideal, de interes public.
Asociatiile si fundatiile nu au drepturi decat pentru a-si realiza obiectivele si nu pot primi autonomie decat dupa ce au fost autorizate. Acestea nu pot exista decat daca a fost stabilit un organism de conducere care are competenta de-a lua decizii.
O alta clasificare a organizatiilor nonprofit se poate face dupa tipul de interes pe care il promoveaza. Astfel, unele organizatii neguvernamentale au un caracter mutual, ele fiind interesate doar in promovarea intereselor proprii ale membrilor lor. Altele insa, au o vocatie publica.
In categoria organizatiilor neguvernamentale de interes public sau de utilitate publica, sunt integrate acele organizatii care prin grupul, tinta si tipul de activitate demonstreaza o anumita vocatie pentru binele comunitatii. Ele deruleaza programe de interes public de care beneficiaza intreaga comunitate sau un numar mare dintre membrii sai. Organizatiile neguvernamentale se mai numesc organizatii caritabile in Marea Britanie sau filantropice in SUA, fara ca aceste atribute sa se refere in mod explicit la acordarea de sume de bani. Intr-o acceptiune mai larga a acestor cuvinte, o actiune caritabila sau filantropica se poate referi si la punerea la dispozitia celor cu nevoi a unor servicii sau produse, sub forma gratuita sau la un pret sub cel folosit pe piata libera.
