|
|
|
Persoanele solicitate de catre organele urmarire penala sa participe la audieri pot fi persoane a caror vinovatie este deja demonstrata sau aproape sigura sau persoane care sunt doar suspecte de comiterea unei infractiuni.
Ascultarea ambelor categorii de persoane se realizeaza in baza urmatoarelor elemente comune:
atat organul de urmarire penala cat si cel audiat doresc sa afle cat mai multe cu privire la cauza penala data;
pozitiile ocupate de organul de urmarire penala si cel audiat sunt inegale-unul actioneaza in directia apararii colectivitatii, personifica in ochii celuilalt legea, poate utiliza oricand arma surprizei, ceea ce ii confera o pozitie de superioritate:celalalt are un spatiu larg de desfasurare, poate chiar sa si minta in mod deliberat;
intre organul de cercetare penala si cel audiat nu este o colaborare, ci o confruntare, intre ei ducandu-se o lupta pe plan psihologic.
Se impune deci cu necesitate ca organul de urmarire penala sa utilizeze in mod competent arma psihologica, apreciata de criminalisti drept una din cele mai redutabile la indemana anchetatorului.
In ascultarea invinuitului sau inculaptului se recomanda folosirea anumitor tactici si tehnici de interogare a caror vinovatie este demonstrata sau aproape sigura.
Ascultarea invinuitilor-inculpatilor se desfasoara potrivit prevederilor legale respectiv art. 70-74 Cod de procedura penala, reacualizat, in trei etape principale:verificarea identitatii invinuitului, relatarea libera a invinuitului in legatura cu invinuirea care i se aduce, cu obiectul cauzei si formularea de intrebari de catre anchetator.
Figura centrala a unei audieri in cadrul procesului penal in faza de urmarire penala este cea a anchetatorului, in speta procurorul sau organul de cercetare penala. Munca anchetatorului, pe linga componentele strict tehnice, implica o serie de aspecte psihologice, subiectivefoarte importante pentru succesul in profesie. Este cunoscuta caracterizarea anchetatorului care ar trebui sa aiba intelepcinea proverbiala a biblicului Solomon, rabdarea lui Hristos, logica lui Aristotel, rigurozitatea stiintifica a lui pasteur si inventivitatea lui Edison.
Analizand teoretic personalitatea anchetatorului, acesta se contureaza pe anumite coordonate caracteristice si psiho comportamentale vizand:tenacitatea, echlibru psihic, simtul moral, spirit de observatie, rabdare, onestitate, sint justitiar, echilibru emotional, autocontrol, mobilitatea proceselor nervoase superioare si rigurozitatea judecatilor si rationamentelor.
Ca reguli tactice generale in ascultarea propriu zisa se pot mentiona urmatoarele:
-intrebarile trebuie sa fie concrete sa fie formulateclar si concis, sa nu aiba doua intelesuri si sa nu fie sugestive.
-intrebarile sa fie de asa natura incat, prin ele sa nu se evidentieze problemele care intereseaza in mod deosebit urmarirea precum si nici importanta pe care ar avea-o, pentru cauza, raspunsurile date.
-intrebarile se aranjeza in asa fel incat sa fie o noutate pentru invinuit;
-se recomanda ca intrebarile care tin de esenta cauzei sa fie puse printre cele de importanta minora;
-pentru verificare, dupa fiecare raspuns se pot pune intrebari de control;
-in cazul unor contradictii intre raspunsuri, se pot prezenta probe de la un dosar.
Continutul acestor intrebari se subordoneaza formulei `celor7 intrebari``, cunoscuta sub denumirea de ``distihul lui Dories`` si anume:
-ce fapta s-a comis, repectiv natura ei?
-unde s-a comis fapta?
-cand a fost savarsita?
-cine este autorul ei?
-cum, in ce mod s-a comis?
-cu ajutorul cui si cu ce anume instrument?
-in ce scop a fost comisa?
Ascultarea invinuitului poate avea loc in sediul organului de urmarire penala, al organului de politie, la locul faptei, la domiciliu in spital. Codul de procedura penala nefacand nici o mentiune expresa in acest sens. In general insa ascultarea persoanelor are loc la sediul organului de cercetare penala, in camera de ancheta, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-sa fie de natura a asigura securitatea si izolarea organului de urmarire penala(nu vor exista in incapere obiecte contondente, ascutit-intepatoare sau taietoare de care se poate folosi cel ascultat atat impotriva anchetatorului cat si pentru a recurge la manifestari sinucigase)
-sa fie prevazuta cu gratii la ferestre pentru a impiedica evadarea;
-va fi izolata, in nici un caz de trecere , pentru a nu fi intrerupta activitatea;
-daca in incapere se afla telefon, acesta va fi scos din priza pe parcursul ascultarii;
-va fi mobilata sobru;
-va prezenta conditii tehnice pentru posibilitatea inregistrarii activitatii pe banda magnetica, fara ca aceasta activitate sa fie fie observata de cel audiat.
Alegerea timpului in care se efectueaza audierea este un factor impotant in reusita aceste activitati. Este cunoscut faptul ca pe timp de noapte reactiile psihologice ale persoanelor sunt diminuate, rezistenta la stres este mai scazuta, lipsa agitatiei caracteristice activitatilor de zi creeaza o stare de apasare psihica.
In ceea ce priveste echipa de audiere, unii autori(D. Ceacanica)arata ca pentru a atinge maximul de eficacitate, interogatoriul trebuie incredintat unei singure persoane:``interogatoriile efectuate de mai multi politisti, simultan sau alternativsunt din motive diverse , foarte putin eficace;ele pot antrena printre alte numeroase erori, cele mai tipice fiind repetarea mecanica a acelorasi intrebari, omitere involuntara a celor principale, incurcarea persoanei inerogate care nu stie cui sa adreseze raspunsurile. Formula recomandata este audierea efectuata de catre un singur anchetator, asistat direct de catre un altul, care sa-si noteze elementele esentiale din depozitia celui ascultat.
O alta formula tactica in aceasta faza a urmaririi penale este formula celoe 4 intrebari, prin care se delimiteaza clar continutul infractiunii si serveste la elucidarea tuturor aspectelor legate de actul infractional:
-care este obiectul infractiunii?
-care este latura subiectiva a infractiunii:actul exterior de conduita, mijlocul utilizat, locul timpul, modul, circumstantele in care a fost savarsita fapta?
-care este subiectul activ al infractiunii-autor sau autori- si care este subiectul pasiv-victima -infractiunii?
-care este mobilul, scopul infractiunii?
Plecand de la manifestarile specificetensiunii psihice existente pe parcursul audierilor, in literatura de specialitate se mentioneaza unii indicatori de detectie a minciunii, vinovatiei sau a inocentei celui audiat:
-raspunsul vinovatului este mai lent si ezitant, cel al inocentului este spontan detaliat si deseori indignat;
-vinovatul suporta mai greu privirea anchetatorului, spre deosebire de inocent care insa roseste usor;
-inocentul face apel la corectitudinea sa si cauta sa demonstreze ca nu ar avea nici un interes pentru faptele care i se imputa;
inocentul da mai greu explicatii privind modul in care si-a petrecut timpul, spre deosebire de vinovat care ofera imediat un excelent alibi;
-inocentul este consecvent in declaratiile pe care le face;
Anchetatorul se deosebeste de practicantii altor profesiuni prin faptul ca zi de zi intra in contact direct cu fenomenele foarte diverse ale vietii, cu diferite caractere omenesti, cu mobiluri, cauze si efecte ale acestora asupra altor oameni sau bunuri. Aceasta dezvolta anchetatorului deprinderea de a descoperii repede veriga principala, un ascutit simt de observatie, o intuitie fina, atentie pentru amanunte, o buna memorare, inclinatie spre rationamente si analiza logica.
Pe baza unei bune pregatiri psihologice, anchetatorul va conduce audierile in mod logic si consecvent, recurgand la:
-procedeul ascultarii progresive, in care invinuitului i se prezinta gradual probele, datele privind invinuirea, incepand cu cele cunoscute de el si terminand cu cele la care nu se astepta sa fie in dosarul cauzei;tactica prezinta unele elemente de specificitate in functie de tipul infractorului:infractorilor primari li se prezinta probele gradual, in timp ce infractorilor recidivisti, familiarizati cu institutia coroborarii probelor si cunoscatori ai fortei probante a dovezilor, li se prezinta frontal probele:martori directi, corpuri delicte, expertize dactiloscopice;
--ascultarea repetata, sistematica si detaliata, in care se revine cu intrebari de detaliu dupa care invinuitul este pus sa relateze din nou liber.
-ascultarea incrucisata, in care un grup de anchetatori ii adreseaza invinuitului intrebari de detaliu, incrucisat, in cascada, intempesiv, fara o ordine anume, pentru ca invinuitul sa nu-si mai poata pregatii raspunsurile si sa nu mai poata controla reactiile mimico-gesticulare;invinuitul este plasat pe un scaun in mijlocul camerei de ancheta iar anchetatorii ocupa pozitii in fata, lateral sau in spatele celui audiat, invadand permanent spatiul intim al invinuitului. Fiind o tehnica ofensiva de interogare, nu este recomandabil a se utilizacu peroane emotive, care se pot bloca psihic.
-tactica intalinirilor surpriza, cand se lasa ca invinuitul sa observe pe unul din compliciisai, chemat si el la audieri, urmata de interogarea invinuitului, despre activitatea celuilalt participant la savarsirea infractiunii. Numita si metoda:veriga cea mai slaba, matoda consta in a se lasa impresia celui audiat ca persoana sa intereseazacel mai putin organul de urmarire penal si ca ceilalti participanti au contributia majora la savarsirea faptei cercetate.
-tactica complexului de vinovatie, in care se alterneaza intrebarile neutre, cu intrebari cu continut afectogen si cu intrebari de control, in abordarea banuitului se disting trei momente importante:
-initial se discuta problematici neutre prilej cu care organul de urmarire penala se familiarizeaza cu patternul psiho-comportamental al banuitului pentru o problema neutra;
-la un moment dat pe un ton ferm, interogativ, se schimba registrul discutiei asupra unei problematici fictive dar de aceeasi gravitate cu problematica critica inca neabordata, cu prilejul discutiei despre fapta fictiva se observa matricea mimici-gesticulara a celui audiat si care este sincer afirmandu-si nevinovatia;
-in finalul audierii se aduce in discutie problematica critica si se observa cu mare atentie comportamentul mimico-gesticular al celui audiat;daca simptomatologia manifestata fata de o situatie pe care nu a comis-o se pastreaza, atunci se poate estima aproape cert ca cel audiat este nevinovat si in cazul cercetat. Daca in raport cu problematica critica invinuitul prezinta modificari psiho-comortamentale atunci indicii credibilitatii pentru implicarea invinuitului in comiterea faptei sunt ridicati.
-strategia privind spargerea alibiului sau justificarea timpului critic consta in intrebari adresate banuitului privind locul unde s-a aflat, cu cine a luat legatura, ce a facut inainte, in timpul si dupa comiterea infractiunii, cu precizari de zile, ore minute si locuri, verificarea ulterioara va demonstra vinovatia sau inocenta celui audiat cu mentiunea ca persoana vinovata va cauta ca in timp sa ramana cat mai aproape de timpul comiterii faptei iar in spatiu sa se plaseze cat mai departe de de locul comiterii faptei, unde sa-si faca simtita prezenta.
-interogatoriul psihanalitic, numit si ``al viitorului``, este ca un joc al inteligentei anchetatorului, care poarta o discutie simpla in aparenta cu invinuitul despre fapta, dandu-i acestuia posibilitatea sa se apere cu toate mijloacele. Pe parcursul discutiei, elementele de detenta, de relaxare vor alterna cu momentele tensionate, acut-emotionale si cand anchetatorul va utiliza gesturi sugestive cu caracter inductor-semnificativ, primind la un moment-dat, spontan, din partea banuitului, raspunsuri care din perspectiva psihanalitica devin semnificativ culpabilizatoare cum sunt:lapsusul, erorile de lectura sau scriere, uitarea de obiecte in campul faptei.
Profesia de anchetator poate dezvolta in unele situatii si amprente profesionale negative cum ar fi suspiciunea exagerata, perceperea unilaterala a diferitelor imprejurari cu ocazia aprecierii fortei probante.
Raporturile dintre anchetator si invinuit se pot desfasura sub mai multe forme, numite si planuri situationale:
-planul situational deschis:datele despre infractiune sunt detinute atat de anchetator cat si de invinuit(aici putem enumera situatiile flagrante, cand invinuitul a fost prins in timpul actelor pregatitoare, in timpul consumarii sau imediat dupa comiterea faptei)
-planul situational ascuns:datele despre infractiune sunt detinute numai de catre infractori(ex:cauzele cu autori necunoscuti, disparitiile de persoane)
-planul situational orb:datele despre infractiune sunt detinute doar de catre anchetatori(ex:denunturile, sesizarile, reclamatiile)
-planul situational necunoscut :datele despre infractiune nu sunt cunoscute nici de invinuit, nici de anchetator(ex: raziile, filtrele de circulatie, controalele actelor de identitate).
Pe parcursul audierii, organul de urmarire penala va putea investiga in legatura cu eventualele stari de frustrare de natura generala sau pasagere, cunoscut fiind faptul ca esential in starea de fustrare este ca ea provoaca conduite agresive.
In literatura de specialitate sunt recomandate a fi respectate cateva reguli care pot facilita stabilirea unui contact psihologic intre anchetat si anchetator:
*primul act al invinuitului introdus in camera de audiere este sa-l fotografieze pe viitorul sau adversar, deci anchetatorul trebuie sa fie constient de faptul ca inainte de a fi ascultat va fi privit.
*exprimarea clara, in limbaj inteligibil interlocutorului, este obligatorie. Desi unii anchetatori sunt tantati ca la audierea infractorilor sa utilizeze limbajul argotic, acesta metoda nu este recomandata. Distanta dintre cel care incalca legea si reprezentantul societatii trebuie sa se evidentieze si prin diferenta de limbaj folosit. Marcarea aceasta, prin modul de exprimare corect, subliniaza prestigiul anchetatorului, chiar daca el cunoaste si este bine sa-l stapaneasca, limbajul folosit in lumea interlopa. Jargonul infractional trebuie sa ramana apanajul infractorilor, anchetatorul trebuie sa-si demonstreze superioritatea si printr-o exprimare corecta , literara , evident la nivelul puterii de intelegere a banuitului.
*inainte de a vorbi anchetatorul trebuie sa stie sa observe si sa asculte.
*cel anchetat trebuie incurajat prin flatare sau prin utilizarea unor formule generalizatoare
*invinuitul trebuie sa fie convins ca este ascultat cu cea mai mare atentie, caci aceasta atitudine exprima respectul anchetatorului fata de el.
*intrebarile relevante trebuie puse la momentul optim, relatarea libera trebuie realizata fara ca invinuitul sa fie intrerupt, indiferent daca anchetatorul observa sau nu vreu fals ori o incercare de inducere in eroare.
*cheia succesului intr-o ancheta trebuie cautata in atitudinea foarte rabdatoare a anchetatorului.
Adresandu-se invinuitului, prin respectarea tacticii si strategiei de anchetare, anchetatorul trebuie sa fie sever, dar corect, exigent, dar obiectiv, calm dar insistent.
In final celui ascultat i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie in legatura cu faptele si cu invinuirea ce i se aduce.
Indiferent de manifestarile invinuitului, anchetatorul va da dovada de de calm si rabdare va evita gesturile si expresiile de suparare, de nemultumire sau de enervare, atitudinea sa caracterizandu-se prin impasibilitate dar nu prin slabirea fermitatii. Intima convingere a anchetatorului, oricat de puternica ar fi, nu poate si nu trebuie privita ca o proba judiciara.
