Conditia de admisibilitate privind introducerea actiunii la instanta competenta

Conditia de admisibilitate privind introducerea actiunii la instanta competenta

1. Contenciosul administrativ reglementat de legea generala nr.554/2004.

1.1. Competenta materiala de fond este reglementata de lege in functie de doua criterii: a) pozitionarea autoritatii publice emitente a actului ilegal in sistemul administratiei publice (autoritati centrale/locale), respectiv b) valoarea impozitului, taxei, contributiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat (suma de diferentiere fiind cea de 500.000 RON). In consecinta, exista doua tipuri de competenta, in functie de obiectul actului administrativ:

a) daca obiectul actului administrativ nu este un impozit, taxa, contributie sau datorie vamala, competenta se stabileste dupa pozitia organului emitent, fiind irelevant cuantumul despagubirilor solicitate prin actiune. Regula se aplica si contractelor administrative[1].

b) daca obiectul actului administrativ este un impozit, taxa, contributie sau datorie vamala, competenta se stabileste dupa valoare, nu dupa pozitionarea organului emitent. Astfel, chiar daca actul de impunere a fost emis de o autoritate publica situata la nivel local dar litigiul are ca obiect o valoare mai mare de 500.000 RON, competenta va apartine Curtii de apel, nu tribunalului, iar daca valoarea este sub prag iar organul este central, tribunalului.

Legea vizeaza, pentru stabilirea competentei, suma care face obiectul actului administrativ, nu suma efectiv contestata prin actiunea in contencios administrativ[2]; astfel, chiar daca se contesta doar o parte din suma impusa prin act, competenta va fi stabilita totusi in raport cu intreaga suma ce face obiectul actului administrativ; in situatia opusa, cand actul are ca obiect un impozit intr-un anumit cuantum, insa despagubirile cerute de reclamant sunt mai mari, instanta competenta va fi stabilita in functie de suma ce face obiectul actului administrativ, fara despagubiri.

Sunt, prin urmare, de competenta tribunalului actele emise de consiliul judetean si presedintele consiliului judetean, consiliul local si primar, autoritatile sau institutiile subordonate consiliului judetean sau local, organismele deconcentrate in teritoriu (directii, inspectorate), prefect. Dimpotriva, sunt de competenta Curtii de apel actele emise de Presedinte, Guvern, Ministere, autoritatile centrale autonome, autoritati centrale subordonate Guvernului sau ministerelor.

Legea 262/2007 se prevedea formarea completului de judecata din 2 judecatori, precizare care nu se mai regaseste in formularea art. 10 alin 1, in urma modificarii acestuia prin Legea 97/2008[3].

1.2. Competenta teritoriala de fond[4]. Aici, reclamantul are alegere intre instanta de la domiciliul (sau sediul) sau sau cea de la sediul paratului (autoritatea publica)[5]. Suntem in prezenta unei competente de favoare, pusa la indemana reclamantului pentru o mai buna ocrotire a intereselor sale. Odata aleasa insa instanta de catre reclamant, acesta nu mai poate reveni asupra optiunii sale, decat daca s-a aflat in eroare[6]. In situatia in care un strain sau apatrid contesta un act administrativ in contencios administrativ, aplicarea art.10 alin.3 din lege impune judecarea cauzei de instanta de la sediul autoritatii parate, reclamantul neavand drept de optiune, deoarece nu exista o instanta judecatoreasca romaneasca la domiciliul sau. Cu alte cuvinte, in acest caz, competenta nu mai este alternativa, ci exclusiva.

2.3. Competenta materiala in recurs apartine instantei imediat superioare celei care a judecat fondul, respectiv Curtii de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.

2.4. Competenta in cazul persoanelor private asimilate autoritatilor publice

Probleme de interpretare ridica persoanele juridice private autorizate sa presteze servicii publice - cum pot fi ele caracterizate, ca centrale sau locale (judetene)? Consideram ca intinderea teritoriala a serviciului public prestat este cea relevanta in aceasta situatie, nu sediul persoanei juridice, prin urmare, daca serviciul prestat acopera teritoriul unei localitati sau unui judet, competent va fi tribunalul, iar daca el este un serviciu public national, Curtea de apel; cat priveste competenta teritoriala, in cazul in care reclamantul nu opteaza pentru instanta de la domiciliul sau sediul sau, va fi stabilita in functie de sediul serviciului public (locul unde el este prestat), nu prin raportare la sediul social al persoanei juridice, deoarece exista situatii in care acestea nu coincid (o companie din capitala poate presta servicii publice in judetul Cluj, spre exemplu, sau invers). Datele problemei se complica daca serviciul public profita mai multor judete, atragand competenta unor tribunale diferite - in acest caz, primul tribunal sesizat este cel competent.

2.5. Competenta de judecare a cererilor persoanelor vatamate prin ordonante care inca nu au fost declarate neconstitutionale apartine, conform art.10 din lege, Curtii de apel, fiind vorba de acte ale Guvernului, autoritate centrala.

3. Competenta de a solutiona litigii de contencios administrativ in temeiul unor legi speciale.  Legea nr.554/2004 permite, prin precizarea din finalul art.10, ca prin legi organice speciale sa fie consacrata alta competenta materiala decat cea din prima parte a textului, prin urmare legile speciale care reglementeaza in mod derogator competenta de solutionare actiunilor de contencios administrativ raman valabile, nefiind contrare legii contenciosului administrativ in sensul art.31.