|
|
|
MASURILE DE SIGURANTA
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 111. - Masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala.
Masurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala.
Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, cu exceptia masurii prevazute in art. 112 lit. d.
Art. 112. - Masurile de siguranta sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;
d) interzicerea de a se afla in anumite localitati;
e) expulzarea strainilor;
f) confiscarea speciala.
g) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada deterrminata.
REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA
Art. 113.- Daca faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire.
Cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la tratament, se poate dispune internarea medicala.
Daca persoana obligata la tratament este condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei.
Masura obligarii la tratament medical poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
Art. 114.- Cand faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii intr-un institut medical de specialitate, pana la insanatosire.
Aceasta masura poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
Art. 115.- Cand faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau alte ocupatii, se poate lua masura interzicerii de a ocupa acea functie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupatie.
Aceasta masura poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Art. 116.- Cand persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin un an a mai fost condamnata pentru alte infractiuni, daca instanta constata ca prezenta acesteia in localitatea unde a savarsit infractiunea sau in alte localitati constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a se afla in acea localitate sau in alte localitati anume determinate prin hotararea de condamnare.
Conditia ca faptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infractiuni nu se cere, cand se pronunta o condamnare mai mare de 5 ani.
Aceasta masura poate fi luata pe o durata pana la 5 ani si poate fi prelungita daca pericolul social subzista. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.
In cazul infractiunilor de furt, talharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie, viol, perversiune sexuala, masura de siguranta poate fi luata oricare ar fi pedeapsa aplicata, durata sau cuantumul acesteia si chiar daca faptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infractiuni.
Masura de siguranta poate fi revocata la cerere sau din oficiu, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, dar numai daca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Art. 117.- Cetateanului strain care a comis o infractiune i se poate interzice ramanerea pe teritoriul tarii.
Dispozitia alineatului precedent se aplica si persoanei fara cetatenie care nu are domiciliul in tara.
In cazul in care expulzarea insoteste pedeapsa inchisorii, aducerea la indeplinire a expulzarii are loc dupa executarea pedepsei.
Persoanele prevazute in prezentul articol nu vor fi expulzate daca exista motive serioase de a se crede ca risca sa fie expuse la tortura in statul in care urmeaza a fi expulzate.
Art. 118.- Sunt supuse confiscarii speciale:
a) lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala;
b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului;
c) lucrurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor;
d) lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
e) lucrurile detinute in contra dispozitiilor legale.
Art. 1181.- Cand persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savarsite asupra membrilor familiei, daca instanta constata ca prezenta acesteia in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei, la cererea partii vatamate. Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pana la 2 ani.
Din definitia masurilor de siguranta rezulta conditiile si trasaturile acestora, cu precizarea ca aplicabilitatea lor depinde de savarsirea faptei prevazute de legea penala si numai daca exista o stare de pericol.
a) masurile de siguranta sunt masuri penale deoarece sunt prevazute de legea penala si au, in general, caracter sanctionator, cu exceptia internarii medicale si a obligarii la tratament medical, care se iau in acelasi timp si in favoarea faptuitorului;
b) masurile de siguranta se pot lua, in general, chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, deoarece ele nu reprezinta consecintele raspunderii penale si nu depind de gravitatea faptei savarsite2. Exceptie din acest punct de vedere face masura de siguranta prev. de art. 112 lit. d Cod penal (interzicerea de a se afla in anumite localitati), care nu poate fi aplicata decat pe langa o pedeapsa;
c) masurile de siguranta se aplica, de regula, pe o perioada determinata de timp, mai putin cele prevazute de art. 112 lit. a si b (obligarea la tratament medical si internarea medicala), care se iau pe durata nedeterminata, pana la insanatosirea faptuitorului.
1 - M. Basarab, op. cit., vol. I., p. 292; V. Pasca, Masurile de siguranta. Sanctiuni penale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998
2 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 614/1984, C.D. 1984, p. 240
Daca exista mai multe stari de pericol, se pot lua deodata, mai multe masuri de siguranta fata de aceeasi persoana, iar cand exista stari de pericol asemanatoare, unele masuri se pot inlocui cu altele (exemplu - obligarea la tratament medical cu internarea medicala).
In raport cu natura si continutul constrangerii exercitate, masurile de siguranta se pot imparti in:
- masuri medicale privative sau restrictive de libertate (internarea medicala si obligarea la tratament medical);
- masuri restrictive de libertate (interzicerea de a se afla in anumite localitati, expulzarea strainilor si interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata);
- masuri preventive de drepturi (interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie);
- masuri patrimoniale (confiscarea speciala).
Obligarea la tratament medical
In conformitate cu art. 113 alin.1 Cod penal "daca faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire".
Luarea acestei masuri de siguranta are drept cauza starea anormala a faptuitorului care prezinta pericolul de a savarsi din nou fapte prevazute de legea penala.
Masura obligarii la tratament medical se poate dispune fata de faptuitor daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:
- faptuitorul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, indiferent daca fapta este sau nu infractiune si chiar daca, faptuitorului nu i s-a aplicat o pedeapsa ori exercitarea acesteia a fost suspendata1;
- fapta prezinta pericol pentru societate din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice cu alcool, stupefiante ori alte asemenea substante. Boala poate fi de orice natura (o boala venerica) si care se poate agrava in lipsa unui tratament de specialitate, cu consecinta savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala in lipsa acestuia2;
- instanta sa aprecieze ca prin obligarea la tratament medical a faptuitorului, starea de pericol sa fie inlaturata ca urmare a asistentei de specialitate acordate.
Masura de siguranta a obligarii la tratament medical este facultativa pentru instanta de judecata, care va aprecia in fiecare caz concret daca se impune a fi luata si va verifica indeplinirea acestor conditii.
1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 2069/1982, R.R.D. nr. 9/1983, p. 6; M. Basarab, op. cit., vol. I, p. 299
2 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 1547/1989, Dreptul nr. 12/1990, p. 248
In cazul infractiunii de contaminare venerica (art. 309 Cod penal) se impune, in mod obligatoriu, a fi luata aceasta masura a obligarii la tratament medical, datorita bolii de care sufera faptuitorul si pericolului pe care il prezinta pentru societate.
Masura obligarii la tratament medical luata alaturi de pedeapsa inchisorii sau detentiunii pe viata, se efectueaza in timpul executarii pedepsei, cat si dupa aceea, pana la insanatosire.
Masura se ia pe o durata nedeterminata si poate fi luata in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau a judecatii, pentru a se preveni savarsirea unei noi fapte penale pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, iar cu ocazia judecatii, instanta va confirma masura provizorie, daca toate conditiile pentru luarea ei sunt indeplinite, iar daca acestea nu sunt indeplinite, o poate infirma.
Internarea medicala
Internarea medicala este masura de siguranta ce se ia "cand faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate".
Masura internarii medicale intr-un institut medical de specialitate, se ia pe durata nedeterminata, pana la insanatosirea faptuitorului.
Conditiile necesare pentru aplicarea masurii internarii sunt asemanatoare cu cele necesare pentru obligarea la tratament medical, cu deosebirea ca, in acest caz, faptuitorul trebuie sa fie bolnav mintal sau toxicoman si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate.
Bolnavul mintal este persoana care a suferit modificari psiho-fiziologice datorita carora nu isi da seama de consecintele actiunilor sale si, de aceea, aceasta stare trebuie sa fie constatata de specialisti printr-o expertiza medico-legala.
Daca faptuitorul nu a avut discernamantul abolit, ci numai diminuat in raport cu fapta comisa, nu se poate dispune luarea masurii internarii medicale, ci obligarea la tratament medical1.
Masura internarii medicale se poate lua fata de faptuitorul responsabil, numai daca nu si-a respectat obligatiile ce-i reveneau in cazul obligarii la tratament medical sau fata de care tratamentul medical ambulatoriu s-a dovedit insuficient si boala s-a agravat sau in situatia incidentei celorlalte cauze care inlatura caracterul penal al faptei, cu exceptia minoritatii.
Se mai poate lua aceasta masura in cazul intervenirii amnistiei, prescriptiei, retragerii plangerii prealabile sau impacarii partilor, daca se constata existenta unei stari de pericol pentru societate.
Toxicomania este starea unei persoane care datorita consumului obisnuit si exagerat de substante toxice (stupefiante), luate in scopul trairii unor senzatii neobisnuite, euforice, prezinta grave consecinte pentru echilibrul sau psihic si fizic (halucinatii, delir)2. In acest caz, faptuitorul care a savarsit fapta prevazuta
1 - Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, decizia nr. 1659/1990, Dreptul nr. 12/1991, p. 100; L. Margocsy, Regimul juridic al internarii medicale, Dreptul nr. 12/1994, p. 164
2 - M. Basarab, op. cit., vol. I, p. 301
de legea penala, prezinta pericolul de a savarsi noi fapte, penale.
Masura internarii medicale se poate lua in mod provizoriu pana la confirmarea ei de instanta de judecata. La incetarea cauzei care a determinat aplicarea masurii se siguranta, se poate cere incetarea ei.
3. Interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie
Aceasta masura de siguranta se ia atunci "cand faptuitorul a savarsit o fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru ocuparea unei functii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii".
Masura de siguranta nu trebuie confundata cu pedeapsa complementara prev. de art. 64 lit. c Cod penal (dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii), care isi are drept cauza nedemnitatea infractorului care s-a folosit in mod abuziv de functia, profesia sau meseria pe care o avea la savarsirea infractiunii1.
In cazul masurii de siguranta prev. de art. 115 Cod penal, luarea masurii este determinata de starea de pericol generata de nepregatirea (ignoranta, superficialitatea, lipsa de experienta), incapacitatea (batranetea, infirmitatea), lipsei cunostintelor necesare, indolentei, etc2.
Prin interzicerea ca faptuitorul sa mai exercite asemenea activitati, pericolul de a mai savarsi in viitor fapte prevazute de legea penala, este prevenit, iar daca faptuitorul nu respecta asemenea interdictie, va putea fi tras la raspundere penala pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 271 Cod penal, art. 281 Cod penal.
Masura de siguranta se ia pe o durata nedeterminata, dar se poate revoca dupa trecerea unui termen de cel putin 1 an, in cazul cand se constata ca temeiurile care au impus luarea ei, au incetat. In caz de respingere a cererii de revocare, o noua cerere nu se mai poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin 1 an de la data respingerii.
Daca infractorul este condamnat la pedeapsa inchisorii, revocarea masurii se poate cere dupa trecerea unui termen de 1 an de la data liberarii sale din locul de detinere.
4. Interzicerea de a se afla in anumite localitati
Masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati este prevazuta de art. 116 Cod penal si consta in interzicerea condamnatului de a se afla in localitatea sau localitatile stabilite prin hotararea judecatoreasca de condamnare, o anumita perioada de timp.
1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 386/1976, R.R.D. nr. 2/1987, p. 72
2 - C. Bulai, op. cit., vol. II, p. 301
Masura de siguranta se aplica datorita starii de pericol, care rezulta din prezenta infractorului in anumite localitati prin posibilitatea ca acesta sa savarseasca noi infractiuni.
Starea de pericol este determinata de persoana infractorului, care poate savarsi infractiuni noi, cat si de conditiile particulare ale unor localitati determinate de marimea lor, specificul activitatilor ce se desfasoara, care le confera un caracter criminogen.
Se poate lua aceasta masura numai fata de infractori, respectiv fata de cei care au savarsit o infractiune, spre deosebire de celelalte masuri de siguranta (obligarea la tratament medical, internarea medicala, etc.).
Pentru luarea acestei masuri de siguranta, se cere intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
- infractorul sa fie condamnat la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an, dupa ce a fost condamnat pentru alte infractiuni. In cazul cand infractorul nu a fost condamnat anterior, nu se poate presupune ca prezenta sa intr-o anumita localitate prezinta pericol pentru societate.
Daca se pronunta o condamnare mai mare de 5 ani inchisoare, nu se mai cere conditia condamnarii anterioare, indiferent daca pedeapsa s-a aplicat pentru o infractiune sau pentru un concurs de infractiuni.
In cazul in care infractorul savarseste una din infractiunile de furt, talharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie, viol, perversiune sexuala (in afara de faptul ca nu se cere conditia condamnarii anterioare, nu se cere nici ca infractorul sa fie condamnat pentru noua infractiune la pedeapsa de cel putin 1 an si masura se poate lua indiferent de durata sau cuantumul acesteia).
Atat pentru condamnarea anterioara cat si pentru infractiunea noua savarsita, nu intereseaza daca infractorul este major sau minor, conditia fiind indeplinita si in cazul in care minorul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii. Masura nu se poate aplica daca fata de minor s-a luat vreuna din masurile educative prevazute de lege1.
- prezenta infractorului in localitatea stabilita in hotararea de condamnare, sa prezinte un pericol grav pentru societate.
Acest pericol grav nu exista cand, de exemplu, infractorul are domiciliul si serviciul in localitatea in care a savarsit infractiunea ce nu are legatura cu prezenta sa aici2 sau cand scopul pedepsei se poate realiza mai bine in localitatea in care a savarsit infractiunea decat intr-o alta localitate unde nu il cunoaste nimeni3.
Pericolul grav poate subzista in situatia in care infractorul a savarsit infractiunea in tren, intr-o zona cuprinsa intre doua orase in care nu si-a putut justifica prezenta4.
1 - M. Basarab, op. cit., vol. I, p. 306
2 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 31/1977, CD 1977, p. 241-243
3 - Trib.Suprem, S.penala, decizia 99/1979 in compunerea de 7 judecatori, CD 1979, p. 377-378
4 - Trib. Jud. Timis, dec.penala 65/1989, Dreptul nr. 3/1990, p. 72
Masura de siguranta se poate lua pe o durata de pana la 5 ani si poate sa fie prelungita daca pericolul social subzista, insa aceasta prelungire nu poate depasi durata masurii luata initial.
Infractorul poate cere revocarea masurii de siguranta dupa ce a trecut cel putin 1 an si se constata ca temeiurile care au stat la baza luarii ei, respectiv starea de pericol pentru societate nu mai subzista. Revocarea masurii se mai poate dispune si din oficiu de catre instanta de judecata.
Cand cererea de revocare introdusa de infractor a fost respinsa, o noua cerere nu se mai poate face decat dupa trecerea a cel putin 1 an de la data respingerii ei.
5. Expulzarea
Masura de siguranta a expulzarii, prev. de art. 117 Cod penal, consta in interzicerea cetateanului strain sau apatrid, care a comis o infractiune, de a ramane pe teritoriul Romaniei.
Cauza care poate determina luarea masurii de siguranta, rezulta din starea de pericol pe care o are prezenta cetateanului strain sau apatrid care are domiciliul in tara, pe teritoriul Romaniei.
In conformitate cu art. 19 alin.3 din Constitutia Romaniei, expulzarea se dispune numai de justitie, insa executarea ei are loc pe cale administrativa, prin organele de politie.
Masura se poate dispune si fara sa se fi pronuntat o pedeapsa cu inchisoarea de catre instanta competenta din Romania (in cazul condamnarii in strainatate si a imposibilitatii condamnarii in Romania, in baza art. 6 alin.3 Cod penal).
Daca masura de siguranta a expulzarii insoteste pedeapsa inchisorii, executarea masurii se face dupa ce infractorul a executat pedeapsa.
Expulzarea nu se poate lua daca exista motive serioase sa se creada ca persoana in cauza risca sa fie supusa la tortura in statul in care urmeaza sa fie expulzat.
De asemenea, nu pot fi expulzati minorii, refugiatii pentru motive politice, de rasa, nationalitate sau apartenenta la un grup social.
6. Confiscarea speciala
Masura de siguranta a confiscarii, prev. de art. 118 Cod penal, consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a unor bunuri ale faptuitorului care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care, datorita naturii lor sau legaturii lor cu savarsirea faptei, prezinta pericol pentru savarsirea unor alte fapte prevazute de legea penala.
Ceea ce determina luarea acestei masuri de siguranta este pericolul pe care il prezinta detinerea, in continuare, de catre faptuitor, a lucrurilor respective ce ar putea fi folosite de acesta la savarsirea unor noi fapte prevazute de legea penala.
Masura de siguranta a confiscarii speciale se dispune asupra lucrurilor faptuitorului sau folosite de acesta, iar daca bunurile supuse confiscarii nu se mai gasesc, infractorul va fi obligat sa plateasca statului contravaloarea lor.
Intrucat masura de siguranta a confiscarii speciale este prevazuta in partea speciala a Codului penal si in legi speciale (Legea nr. 78/200 privind unele fapte de coruptie, Codul vamal, etc.), aceste dispozitii se completeaza cu cele din partea generala a Codului penal si se aplica in toate cazurile cand o astfel de masura nu este prevazuta de legea speciala.
Masura de siguranta a confiscarii speciale este obligatorie si se ia chiar daca infractorul nu mai este in viata1 sau bunurile se afla in posesia altei persoane decat acesta2.
Lucrurile asupra carora se dispune masura de siguranta a confiscarii sunt:.
a) lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala (bancnote false, titluri de credit falsificate etc.);
b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului (cutitul, cheile necesare pentru savarsirea infractiunii de furt, arma etc.).
Practica judiciara a statuat ca nu pot fi confiscate deoarece nu au servit si nici nu au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii: caruta si calul, autoturismele folosite la transportul bunurilor sustrase, masina de cusut, foarfecele, centimetrul, folosite la exercitarea meseriei fara autorizatie si care sunt utilizate in mod obisnuit de infractor in gospodaria proprie, aparatele de uz casnic alimentate cu energia electrica sustrasa de infractor, deoarece au servit la consumarea energiei electrice si nu la savarsirea infractiunii, dupa cum nu se poate dispune confiscarea apartamentului inculpatului condamnat pentru infractiunea de proxenetism, chiar daca ocazional l-a pus la dispozitia unor femei pentru practicarea prostitutiei3.
c) lucrurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor (sume de bani date pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta, marturie mincinoasa);
d) lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia (lucrurile furate, delapidare, obtinute prin santaj). Daca persoana vatamata nu este recunoscuta, lucrurile sunt supuse confiscarii in intregime.
Daca lucrurile dobandite au fost instrainate si nu mai pot fi recuperate si restituite partii vatamate, se confisca suma de bani obtinuta, daca nu serveste la despagubirea acesteia.
Cand din instrainarea bunurilor s-a obtinut de catre infractor o suma mai mare decat aceea ce trebuie restituita partii vatamate, se confisca de la acesta ceea ce a obtinut in plus.
1 - Tribunalul Jud. Timis, dec. penala 696/1980, RRD nr. 7/1981, p.38
2 - V. Dongoroz si colab., vol. II, p.318
3 - F. Ivan, Drept penal, Partea generala, vol. II, Editura Presa Universitara Romana, Timisoara, 2002, p.217
e) lucrurile detinute in contra dispozitiilor legale (arme, munitie, aparate destinate falsificarii etc.).
7. Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata
Aceasta masura de siguranta se bazeaza pe pericolul grav pe care il prezinta infractorul pentru ceilalti membri de familie si care, in acelasi timp, constituie un pericol pentru societate.
Pentru aplicarea acestei masuri de siguranta, se cere indeplinirea urmatoarelor conditii in mod cumulativ:
- infractorul sa fie condamnat pentru loviri sau alte acte de violenta, cauzatoare de suferinte fizice si psihice (art. 180, 181, 182, 197 alin.2 lit. b1; 201 alin.2, 305 lit. a, 306, 314 alin.1 Cod penal, etc.);
- pedeapsa pronuntata de instanta de judecata sa fie inchisoarea de cel putin 1 an, indiferent de modul de individualizare a executarii acesteia;
- lovirile sau actele de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau psihice, sa fie savarsite asupra membrilor familiei (sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul - art. 1491 Cod penal).
Luarea acestei masuri este facultativa pentru instanta de judecata, care va trebui sa constate in fiecare caz concret indeplinirea conditiilor prevazute de lege.
Masura de siguranta se poate lua pe o perioada determinata, de pana la maxim 2 ani si fara posibilitatea prelungirii ei. Termenul se stabileste de instanta de judecata si in cazul aplicarii unei pedepse care se executa intr-un loc de detentie, deoarece acest termen incepe sa curga de la data liberarii persoanei condamnate.
In cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii cu suspendarea executarii acesteia sau sub supraveghere sau cu executarea pedepsei la un loc de munca, acest termen curge de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
Nota1:
In titlul V al noului Cod penal este reglementata materia masurilor de siguranta. Modificarile aduse prin noua lege penala sunt urmatoarele:
a) felurile masurilor de siguranta au fost mai bine sistematizate, trecandu-se masura interdictiei de a reveni in locuinta familiei, pe o perioada determinata, de la litera g, cum era in legea anterioara (art. 112 lit. g), la litera e (art. 129 lit. e), adica printre masurile de siguranta care constau din interzicerea de drepturi. Avand o natura comuna cu acestea, era justificat sa se modifice si asezarea masurii respective;
1 - G. Antoniu, op. cit., p. 27-28
b) textul care reglementeaza masura de siguranta a internarii medicale a fost completat prin adaugirea unui nou alineat (art. 131 al. 3), prevazandu-se solutia in cazul in care cel internat paraseste, fara invoire, institutul medical; in acest caz se va face apel la organele de politie pentru a fi readus in institut, in afara de cazul cand legea nu prevede o alta masura. In codul anterior exista o alta masura, si anume tragerea la raspundere a aceluia care se sustrage de la tratament medical (art. 3091), in cazul contaminarii venerice. Aceasta incriminare nu a mai fost preluata in noul Cod penal (fapta a fost dezincriminata), lasand sa opereze pentru toate masurile de siguranta cu caracter medical regula cuprinsa in art. 131 al. 3 la care ne-am referit mai sus. Solutia este justificata daca avem in vedere ca in acest caz suntem in fata unei persoane care trebuie readusa pentru tratament in cadrul institutului medical prin mijloace usoare de constrangere, si nu sa fie supusa unei sanctiuni penale;
c) textul care reglementeaza masura de siguranta a interzicerii de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie a fost completat, adaugandu-se doua noi alineate (132 al. 3 si 4). Astfel, s-a prevazut ca si aceasta masura poate fi luata provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii (art. 132 al. 3) si, de asemenea, ca masura nu poate fi luata in cazul persoanelor care exercita un mandat electiv, au responsabilitati sindicale sau patronale ori desfasoara o activitate in domeniul presei (art. 132 al. 4). S-a avut in vedere, in primul caz (luarea provizorie a masurii), necesitatea de a se reactiona prompt in asemenea situatii, spre a evita ca persoanele incapabile sau nepregatite sa ocupe o functie sau sa exercite o profesie sa-si continue activitatea pana la pronuntarea unei hotarari definitive, ceea ce ar inlesni comiterea de noi infractiuni de catre acestia. Cea de-a doua solutie se justifica pentru a se evita abuzul care s-ar putea face in legatura cu interpretarea daca aceste persoane au putut sau nu, intr-o situatie concreta, sa manifeste o stare de incapacitate, nepregatire sau alte deficiente care le-ar face improprii sa exercite acele functii, data fiind aprecierea, in general contradictorie, pe care o atrage exercitarea acestor functii (nemultumirile subiective pe care in mod inevitabil le provoaca exercitarea acestor functii ar putea fi, pe nedrept, explicate prin incapacitatea sau nepregatirea persoanei respective);
d) masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati (art. 133) a fost mai simplu si mai clar formulata in raport cu legea anterioara (art. 116); noul text nu mai prevede pentru dispunerea acestei masuri ca, cel condamnat la pedeapsa de cel putin un an sa mai fi fost condamnat pentru alte infractiuni, fiind suficient sa existe o singura condamnare la o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an. Pe cale de consecinta, nu a mai fost preluat al. 2 din art. 116 al legii anterioare. De asemenea, n-a mai fost preluat al. 4 din art. 126, ca fiind excesiv de represiv;
e) masura de siguranta referitoare la interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata (art. 134) a fost mai complet formulata (s-a adaugat, printre ipotezele care pot justifica dispunerea acestei masuri, pe langa savarsirea infractiunii de loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau psihice, si savarsirea infractiunii de vatamare corporala, sau pentru act sexual cu un minor ori pentru coruptie sexuala savarsite asupra unui membru de familie).
De asemenea, s-a prevazut in al. 2 din art. 134 ca masura poate fi luata pe o durata de pana la 2 ani si poate fi prelungita daca nu a disparut pericolul care a justificat luarea masurii; prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial. Aceasta masura poate fi luata si in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii (art. 134 al. 3).
O alta dispozitie noua este aceea din art. 134 al. 4, care prevede ca masura de siguranta poate fi oricand revocata la cererea partii vatamate. Aceste prevederi noi completeaza in mod corespunzator formularea acestei masuri de siguranta; se asigura promptitudinea interventiei organelor judiciare in dispunerea masurii de siguranta si evitarea ramanerii mai departe a infractorului in locuinta familiei, ca si posibilitatea partii vatamate de a face sa inceteze masura ori de cate ori considera ca viata in comun poate fi reluata chiar in conditiile in care cel vinovat a comis fapte grave impotriva unui membru al familiei;
e) a fost formulata mai precis si mai clar masura de siguranta a expulzarii (art. 135). Totodata, s-au introdus unele prevederi noi, cum ar fi aceea ca numai cetatenii straini pot fi expulzati (nu si persoana fara cetatenie care nu are domiciliul in tara, ca in legea anterioara - art. 117 al. 2); ca incetarea expulzarii se pronunta de instanta (art. 135 al.3), solutionandu-se astfel chestiunea controversata privind modul de incetare a acestei masuri de siguranta, problema nerezolvata in legea anterioara. Sunt de mentionat si prevederile noi din cuprinsul art. 135 al. 4, in sensul ca interdictia de a fi expulzate se refera nu numai la persoanele care ar fi amenintate sa fie torturate in tara unde ar fi expulzate (art. 117 al. 4 din legea precedenta), dar si la persoanele amenintate a fi condamnate la moarte ori sa fie supuse la tratamente inumane sau degradante, precum si persoanele casatorite, anterior savarsirii faptei, cu cetateni romani avand domiciliul si familia in Romania (art. 155 al. 4). Aceste noi dispozitii corespund obligatiilor internationale asumate de tara noastra, ca si politicii umanitare a Statului Roman.
Textul privind masura de siguranta a confiscarii speciale a fost mai bine si mai complet formulat (art. 136). Astfel, s-a adaugat o explicatie noua in art. 136 lit. a privind intelesul de bun produs prin infractiune, adaugandu-se si bunul care a dobandit un alt regim juridic prin infractiune. In felul acesta se solutioneaza o indelungata controversa cu privire la temeiul juridic al confiscarii speciale a bunurilor care au facut obiectul contrabandei; aceste bunuri sunt produse ale infractiunii, dar nu in mod fizic, ci in mod juridic, astfel ca va fi justificata confiscarea lor speciala in temeiul art. 136 lit. a.
De asemenea, s-a adaugat o ipoteza noua printre dispozitiile din art. 136 lit. b, prevazandu-se ca pot fi confiscate nu numai bunurile infractorului daca acestea au servit ori au fost destinate la savarsirea unei infractiuni, dar si bunurile apartinand altei persoane daca aceasta a cunoscut modul lor de folosire (indiferent de tratamentul penal susceptibil sa fie aplicat acestei persoane). O dispozitie noua este si aceea care prevede ca masura confiscarii speciale nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor savarsite prin presa; este usor de inteles ca prin aceasta se evita posibilitatea confiscarii speciale a bunurilor care au servit sau au fost destinate savarsirii infractiunilor prin presa, masura excesiva si care ar aduce atingere libertatii de exprimare (art. 30 din Constitutie).
O alta dispozitie noua este aceea din art. 136 al. 2 privind confiscarea speciala prin echivalent a bunurilor care nu se gasesc sau a bunurilor dobandite in locul acestora, chestiune ce a provocat unele controverse in doctrina penala.
In sfarsit, o ultima dispozitie noua (al. 3 din art. 136) si umanitara este aceea ca nu pot fi confiscate bunurile care fac parte dintre mijloacele de existenta, de trebuinta zilnica ori de exercitare a profesiei faptuitorului. Este vorba, desigur, de bunurile care au avut aceasta destinatie inainte de savarsirea infractiunii si care numai temporar, ocazional, si fara sa fi fost adaptate anume, au putut sa devina bunuri susceptibile de confiscare speciala.
