|
|
|
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
SECTIUNEA I
DISPOZITII GENERALE
Art. 72 - La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alineatului precedent atat pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cat si pentru proportionalizarea acesteia.
In acest articol, legiuitorul a prevazut criteriile generale de individualizare legala si anume: dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a acestuia sau in legi speciale, gradul de pericol social al infractiunii savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Conform art. 72 alin. 2 Cod penal, aceste criterii sunt luate in considerare atat la alegerea pedepsei prevazute cand acestea sunt alternative, cat si pentru stabilirea cuantumului pedepsei dupa alegea ei.
In cazul participatiei penale se va tine seama la individualizarea raspunderii penale si de aportul participantului la savarsirea infractiunii in calitate de instigator sau complice, si care difera de cel al autorului acesteia (art. 27 Cod penal).
Dispozitiile partii generale a Codului penal, care constituie unul din criteriile de care se tine seama la individualizarea raspunderii penale si pedepselor, sunt cele care se refera la infractiunea consumata, tentativa, participatie, etc. si care se vor lua in considerare cu ocazia individualizarii, dupa ce in prealabil are loc incadrarea juridica a faptei, raportat la conditiile prevazute in ipoteza acesteia.
Se procedeaza apoi de catre instanta de judecata la stabilirea pedepsei (pedepselor la concursul de infractiuni) concrete in raport cu gradul raspunderii penale a infractorului, in limitele speciale ale pedepsei prevazute in norma, dupa care se are in vedere gradul de pericol social concret al faptei savarsite. Pentru aceasta, instanta va tine seama de continutul faptei si celelalte imprejurari, stari sau situatii, care nu fac parte din continutul legal al infractiunii, adica locul, modul, timpul savarsirii acesteia, forma vinovatiei, mobilul si scopul comiterii (cand nu fac parte din continutul legal al infractiunii), urmarile produse, etc1.
Criteriul care se refera la persoana infractorului, are in vedere dezvoltarea sa psiho-fizica, comportarea in familie si societate, la locul de munca, varsta, ocupatia, antecedentele penale, contributia la savarsirea infractiunii in caz de participatie, etc2.
La individualizarea raspunderii penale se va tine seama si de imprejurarile care o atenueaza sau agraveaza, adica circumstantele atenuante sau agravante, daca acestea sunt in legatura cu fapta concreta savarsita, fara a face insa parte din continutul infractiunii, ca elemente circumstantiale, pe care legiuitorul le-a avut in vedere la calificare infractiunilor (art. 215 alin. 5, art. 211 alin. 3, art. 2151 alin. 2 Cod penal, etc.).
De asemenea, se au in vedere si unele cauze care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala si pedeapsa, ca: recidiva, concursul de infractiuni, minoritatea, infractiunea continuata.
1 - Tribunalul Suprem, decizia 47/1975, CD/1975, p. 306; Tribunalul judetului Mehedinti, decizia penala nr. 169/1983, CD/1983, p. 360
2 - St. Danes, Criteriile de individualizare judiciara a pedepselor in lumina jurisprudentei Tribunalului Suprem, RRD nr. 2/1989, p. 46 - 47; Tribunalul Suprem, Sectia penala, dec. nr. 673/1989
CIRCUMSTANTELE ATENUANTE SI AGRAVANTE
Art. 73 - Urmatoarele imprejurari constituie circumstante atenuante:
a) depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate;
b) savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
Art. 74 - Urmatoarele imprejurari pot fi considerate circumstante atenuante:
a) conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii;
b) staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;
c) atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.
Imprejurarile enumerate in prezentul articol au caracter exemplificativ.
Art. 75 - Urmatoarele imprejurari constituie circumstante agravante:
a) savarsirea faptei de trei sau de mai multe persoane impreuna;
b) savarsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public;
c) savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor;
d) savarsirea infractiunii din motive josnice;
e) savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei;
f) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.
Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un caracter grav.
Art. 76 - In cazul in care exista circumstante atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba, dupa cum urmeaza:
a) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
b) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de un an;
c) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimul general;
e) cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimul general, sau se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.500.000 lei, iar cand minimul special este sub 3 luni, se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.000.000 lei;
f) cand pedeapsa prevazuta de lege este amenda, aceasta se coboara sub minimul ei special, putand fi redusa pana la 1.500.000 lei in cazul cand minimul special este de 5.000.000 lei sau mai mare, ori pana la minimul general cand minimul special este sub 5.000.000 lei.
In cazul infractiunilor contra sigurantei statului, infractiunilor contra pacii si omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave, daca se constata ca exista circumstante atenuante, pedeapsa inchisorii poate fi redusa cel mult pana la o treime din minimul special.
Cand exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, poate fi inlaturata.
Art. 77 - Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, daca exista circumstante atenuante se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 25 de ani.
Art. 78 - In cazul in care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor pana la 5 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumatate din maximul special.
Art. 79 - Orice imprejurare retinuta ca circumstanta atenuanta sau ca circumstanta agravanta trebuie aratata in hotarare.
Art. 80 - In caz de concurs intre cauzele de agravare si cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileste tinandu-se seama de circumstantele agravante, de circumstantele atenuante si de starea de recidiva.
In caz de concurs intre circumstantele agravante si atenuante, coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
In cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante, recidiva si concurs de infractiuni, pedeapsa inchisorii nu poate depasi 25 de ani, daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic, si 30 de ani, daca maximul special pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 ani.
Imprejurarile sau circumstantele atenuante si agravante sunt starile, situatiile, imprejurarile de care nu depinde realizarea continutului legal al infractiunii de baza, avand doar o legatura intamplatoare, prin contributia la realizarea gradului de pericol concret al faptei prevazuta de legea penala, pe care il atenueaza sau il sporesc.
1. Circumstantele atenuante sunt prevazute de art. 73 Cod penal ca circumstante legale si obligatorii, iar cele prevazute in art. 74 Cod penal sunt generale si obligatorii in masura in care sunt constatate de instanta de judecata si care le considera aplicabile in speta data.
A. Circumstante atenuante legale
a) Depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate (art. 73 lit. a Cod penal)
In situatia depasirii limitelor legitimei aparari, faptuitorul s-a aflat in legitima aparare, dar apararea lui a depasit limitele unei aparari proportionale cu atacul, fara insa ca aceasta depasire sa se fi datorat starii de tulburare sau temere.
In cazul in care depasirea limitelor legitimei aparari s-ar datora faptului ca faptuitorul s-ar afla intr-o stare de tulburare sau temere, am fi in situatia legitimei aparari.
De aceea, aceasta circumstanta atenuanta legala intervine cand fapta a fost savarsita pentru inlaturarea unui pericol, dar s-au produs urmari vadit mai grave decat cele ce s-ar fi putut cauza daca pericolul nu ar fi fost inlaturat.
b) Provocarea sau scuza provocarii este prevazuta in art. 73 lit. b Cod penal. Aceasta circumstanta atenuanta legala exista cand infractiunea este savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea partii vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
Din cuprinsul dispozitiilor amintite rezulta cateva conditii necesare pentru existenta scuzei provocarii:
- savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, care trebuie sa fie in momentul comiterii faptei indiferent cat timp a trecut de la savarsirea actului provocator. Existenta starii de provocare nu se prezuma, ci trebuie verificata in raport cu momentul savarsirii infractiunii si nu cu imprejurarile ulterioare, tinandu-se seama de gradul de intensitate a tulburarii in functie de persoana faptuitorului, relatiile dintre infractor si victima, imprejurarile cauzei si persoana inculpatului1;
- starea de puternica tulburare sau emotie sa aiba ca si cauza o provocare din partea persoanei vatamate, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau alta actiune ilicita grava.
1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, complet de 7 judecatori, decizia nr. 71/1976, R.R.D. nr. 9/1977, p. 58
In practica judiciara s-a stabilit ca provocarea trebuie sa aiba o anumita gravitate, actul provocator putand sa fie o infractiune sau o fapta ilicita extrapenala (relatiile intime ale victimei cu sotia inculpatului)1 sau sa provina de la o persoana aflata in stare de ebrietate sau un iresponsabil, stare pe care nu o cunostea inculpatul2 sau cand se comite o fapta din culpa ori fara vinovatie, dar inculpatul nu cunostea aceste imprejurari3.
Provocarea poate sa constea si dintr-o atingere grava adusa demnitatii infractorului (insulta fara sa fie urmata de scuze din partea victimei) sau o alta actiune ilicita grava (incercarea victimei de a avea relatii homosexuale cu infractorul)4.
- sa existe o riposta a infractorului la actiunea provocatoare a victimei si nu impotriva altei persoane. Daca infractorul nu a avut certitudinea ca autorul provocarii este victima si a savarsit fapta impotriva altei persoane, nu poate beneficia de circumstanta atenuanta a scuzei provocarii, insa daca aceasta eroare asupra autorului actului provocator s-a datorat unor conditii concrete obiective (intuneric, era deghizata), se va putea retine provocarea in favoarea infractorului5.
Raportat la conditiile provocarii, practica judiciara a stabilit ca nu se poate retine provocarea daca actul de provocare provine de la un iresponsabil si inculpatul a cunoscut aceasta stare a victimei6, daca infractorul si victima au convenit sa rezolve diferendul dintre ei prin bataie7, daca amenintarile victimei nu puteau fi luate in serios datorita starii avansate de ebrietate in care se afla, sau riposta inculpatului s-a datorat dusmaniei dintre el si victima, daca relatiile intime cu sotia inculpatului au avut loc dupa ce inculpatul s-a despartit in fapt de sotia sa si casnicia era iremediabil compromisa sau daca a ucis victima, enervat ca a fost trezit din somn8.
B. Circumstante atenuante judiciare sau facultative
Acestea sunt aratate in art. 74 Cod penal, cu titlu exemplificativ, dupa cum urmeaza:
- conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii (lipsa antecedentelor penale, conduita in familie si societate, conduita la locul de munca);
1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 2249/1971, R.R.D. nr. 6/1972, p. 169
2 - G. Antoniu si colaboratorii, Practica judiciara penala, Editura Academiei Romane, vol. II, 1990, p. 55
3 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 1128/1988, R.R.D. nr. 3/1989, p. 76; M. Basarab, op. cit., vol. II; p. 90
4 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 64/1975, C.D. 1975, p. 303; Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, decizia nr. 350/1999, Dreptul nr. 2/2000, p. 186
5 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 522/1978, R.R.D. nr. 8/1978, p. 57
6 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 1128/1988, R.R.D. nr. 3/1989, p. 76; Trib. Jud.Suceava, decizia nr. 64/1975, cu nota de D. Clocotici, R.R.D. nr. 3/1977, p. 51
7 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 349/1987, R.R.D. nr. 12/1987, p. 75; Trib. Jud. Botosani, decizia penala nr. 34/1981, R.R.D. nr. 5/1982, p. 65
8 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 1996/1988, Dreptul nr. 3/1990, p. 73
- atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, care se poate deduce din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in timpul procesului, inlesnirea descoperirii sau arestarii participantilor. Nu intra in aceasta categorie greutatile familiale, deoarece pedeapsa trebuie sa depinda de gravitatea infractiunii si pentru acestea condamnatul poate sa ceara amanarea executarii pedepsei1.
Efectele circumstantelor atenuante (art. 76 Cod penal) sunt acelea care indiferent daca sunt legale sau judiciare, cand sunt constatate si retinute de instanta de judecata in favoarea faptuitorului, determina obligatoriu reducerea pedepsei principale sub limita speciala sau inlocuirea facultativa a pedepsei, in functie de speta data, ajungandu-se la noi limite ale pedepselor.
- cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
- cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de un an;
- cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
- cand minimul special al pedepsei inchisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimul general (15 zile);
- cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimul general, sau se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.500.000 lei, iar cand minimul special este sub 3 luni, se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.000.000 lei;
- cand pedeapsa prevazuta de lege este amenda, aceasta se coboara sub minimul ei special, putand fi redusa pana la 1.500.000 lei in cazul cand minimul special este de 5.000.000 lei sau mai mare, ori pana la minimul general (1.000.000 lei) cand minimul special este sub 5.000.000 lei.
Ca atare, pedeapsa legala va avea alte limite, deoarece maximul ei va fi mai mic decat maximul special prevazut de lege, iar minimul special va fi realizat din limita pana la care se poate reduce pedeapsa.
In situatia savarsirii infractiunilor contra sigurantei statului, contra pacii si omenirii, a infractiunii de omor, a infractiunilor savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane sau a infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave, daca se constata existenta circumstantelor atenuante pedeapsa inchisorii poate fi redusa cel mult pana la o treime din minimul special.
In situatia in care pentru infractiunea savarsita legea prevede ca pedeapsa detentiunea pe viata si se constata existenta unor circumstante atenuante, se aplica in mod obligatoriu pedeapsa inchisorii de la 10 la 25 ani (art. 77 Cod penal).
Atunci cand se aplica circumstante atenuante, pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, poate fi inlaturata.
1 - Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a, deciziile penale nr. 127 si 1240/1998, Revista de drept penal nr. 3/1999, p. 129 si 166
Efectul circumstantei atenuante a scuzei provocarii (art. 73 lit. b Cod penal) se realizeaza prin reducerea despagubirilor acordate victimei, in functie de proportia culpelor fiecaruia din acestia, stabilita in functie de gravitatea actelor de provocare, continutul lor, etc.1
2. Circumstantele agravante sunt anumite imprejurari, stari, situatii, care nu tin de continutul legal al infractiunii dar care atunci cand se constata, au ca efect agravarea pedepsei peste maximul ei special.
A. Circumstantele agravante legale (art. 75 alin.1 Cod penal) sunt, dupa cum urmeaza:
a) savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna, fara a avea importanta daca vreuna dintre ele raspunde sau nu penal, calitatea sau contributia la savarsirea faptei.
Esential pentru retinerea circumstante agravante este ca fapta sa fie savarsita impreuna de trei sau mai multe persoane, adica in cooperare, chiar daca nu toate s-au aflat in acelasi timp la locul savarsirii infractiunii2.
b) savarsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public (modificat prin Legea nr. 107/2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 568 din 15 noiembrie 2000).
Cruzimile pot fi cauzate prin actiuni care provoaca victimei suferinte fizice sau psihice prelungite si care evidentiaza dorinta infractorului de a le provoca si a chinui victima (exemple: folosirea unor mijloace si procedee salbatice, nemiloase, inspirand groaza, oroare victimei).
Mijloacele care prezinta pericol public sunt anumite procedee care produc consecinte deosebite (exploziile, incendiile, otravirea surselor de apa potabila, etc.).
c) savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor (chiar daca acesta nu raspunde penal). Esential este insa ca infractorul sa cunoasca imprejurarea ca este minora persoana care participa la savarsirea infractiunii, intrucat eroarea inlatura retinerea agravantei4.
d) savarsirea infractiunii din motive josnice, adica impotriva moralei, inapoiate si periculoase (cupiditatea, razbunarea, rautatea, invidia, gelozia, etc)5.
1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 84/1981, C.D. /1981, p. 328, Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, decizia nr. 599/1997, Revista Dreptul nr. 5/1998, p. 123
2 - Trib. Jud. Prahova, decizia penala nr. 237/1981, cu nota de V. Patulea, R.R.D. nr. 9/1981
3 - Tribunalul Suprem, complet de 7 judecatori, decizia nr. 18/1980, C.D. 1980, p. 285; Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, decizia nr. 740/1980, Revista de Drept penal nr. 4/1999, p. 152
4 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 656/1972, C.D./1972, p. 300
5 - Curtea de Apel Bucuresti, dec.penala nr. 280/1998, Revista de drept penal nr.4/1999, p.153
e) savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei. Ajungerea in stare de betie se realizeaza prin faptul ca faptuitorul isi provoaca singur aceasta stare sau accepta sa i se provoace starea de betie pentru a avea mai mult curaj la comiterea faptei.
Avand caracter personal, nu opereaza asupra celorlalti participanti, avand efecte in personam.
f) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate (cutremur, inundatie, etc.).
B. Circumstantele agravante judiciare (art. 75 alin.2 Cod penal) sunt acelea pe care instanta le poate retine ca imprejurari ce imprima faptei un caracter grav (exemplu - lovirea cu cutitul a victimei, chiar si dupa ce aceasta s-a prabusit, savarsirea infractiunii de talharie de catre paznicul aflat in timpul serviciului).
Efectele circumstantelor agravante sunt prevazute in art. 78 Cod penal, sens in care, daca acestea sunt constatate si aplicate, se poate stabili o pedeapsa pana la maximul special, iar daca acesta este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor pana la 5 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumatate din maximul special.
Art. 80 Cod penal prevede situatiile in care, in situatia data s-ar retine atat circumstante agravante cat si circumstante atenuante si modalitatea in care, urmare a concursului dintre aceste circumstante, se poate stabili pedeapsa.
Nota:
Noul Cod penal prevede circumstantele agravante si atenuante legale si judiciare in Capitolul VI - Individualizarea pedepselor.
In ceea ce priveste circumstantele atenuante legale, pe langa cele reglementate in prezentul cod, in art. 73 lit. a si b Cod penal, legiuitorul a mai prevazut doua circumstante atenuante legale si anume:
c) savarsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune in evidenta pericolul redus al persoanei faptuitorului (art. 88 lit. c);
d) daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fapta prezinta o gravitate redusa.
Referitor la circumstantele atenuante judiciare, acestea sunt ca si acelea prevazute de actualul Cod penal.
Noul Cod penal a largit si sfera circumstantelor agravante legale (art. 89), adaugandu-se noi circumstante cu acest caracter, cum ar fi: savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de o situatie prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta (art. 89 lit. c), in locul formularii anterioare care se referea numai la situatia determinata de o stare de calamitate (art. 75 lit. f); s-au mai introdus ca si circumstante agravante legale savarsirea infractiunii asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a implinit varsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie; savarsirea infractiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmarire, arestare sau executarea pedepsei, savarsirea infractiunii pentru a inlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni1.
Asa cum se observa, unele din circumstantele agravante legale provin din elementele circumstantiale ale infractiunii de omor calificat in vechea redactare (art. 175 lit. g si h), trecute in partea generala spre a se simplifica formularea infractiunii de omor calificat in noua redactare2.
Se constata, de asemenea, ca referitor la circumstanta agravanta prevazuta la lit. b a art. 75, aceasta in noul cod nu mai este prevazuta decat atunci cand este savarsita prin metode sau mijloace care prezinta pericol public, nu si atunci cand este savarsita prin acte de cruzime sau prin violente asupra membrilor familiei, iar circumstanta agravanta a betiei anume provocata in vederea comiterii faptei, nu mai este prevazuta printre circumstantele agravante ale noului cod.
Neretinerea circumstantei privind betia preordinata (art. 75 lit. e Cod penal) se datoreaza faptului ca, prin concept, o atare imprejurare constituie o premeditare si va fi avuta in vedere de instanta de judecata ca o circumstanta judiciara agravanta (in cazul omorului calificat aceasta imprejurare constituie un element circumstantial - art. 179 lit. a)3.
In ceea ce priveste efectele circumstantelor atenuante si agravante, acestea au fost reglementate in functie de categoriile noi de pedepse, nemaimentionandu-se acele efecte din art. 76 alin.2 din Codul penal, iar in cazul concursului intre cauzele de agravare si cauzele de atenuare se prevede ca instanta aplica prevederile art. 92 sau 93 (efectele cauzelor de atenuare si cele ale cauzelor de agravare), dupa cum cauzele de atenuare sau de agravare au caracter preponderent, in cazul in care cauzele de atenuare au caracter preponderent, se poate face abstractie de cauzele de agravare, iar daca au caracter preponderent cauzele de agravare, se poate face abstractie de cauzele de atenuare, iar in caz de echivalenta a acestor cauze, se aplica o pedeapsa facandu-se abstractie de cauzele de atenuare sau de agravare (art. 94).
1 - G. Antoniu, op. cit., pag. 21
2 - G. Antoniu, op. cit., pag. 21
3 - G. Antoniu, op. cit., pag. 21
SUSPENDAREA CONDITIONATA
A EXECUTARII PEDEPSEI
Art. 81 - Instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o anumita durata, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevazute in art. 38;
c) se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi acordata si in caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani si sunt intrunite conditiile prevazute in alin.1 lit. b si c.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin.1 si 2 si art. 2671 alin.1 si 2.
In cazul condamnarii pentru o infractiune prin care s-a produs o paguba, instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei numai daca pana la pronuntarea hotararii paguba a fost integral reparata sau plata despagubirii este garantata de o societate de asigurare.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu atrage suspendarea executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararea de condamnare.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei trebuie motivata.
Art. 82 - Durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei constituie termen de incercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.
In cazul cand pedeapsa a carei executare a fost suspendata este amenda, termenul de incercare este de un an.
Termenul de incercare se socoteste de la data cand hotararea prin care s-a pronuntat suspendarea conditionata a executarii pedepsei a ramas definitiva.
Art. 83 - Daca in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc insa, daca infractiunea savarsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare.
Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.
La stabilirea pedepsei pentru infractiunea savarsita dupa ramanerea definitiva a hotararii de suspendare nu se mai aplica sporul prevazut de lege pentru recidiva.
Art. 84 - Daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta poate dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii.
Art. 85 - Daca se descopera ca cel condamnat mai savarsise o infractiune inainte de pronuntarea hotararii prin care s-a dispus suspendarea sau pana la ramanerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea termenului de incercare, suspendarea conditionata a executarii pedepsei se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni sau recidiva.
Anularea suspendarii executarii pedepsei nu are loc, daca infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare.
In cazurile prevazute in alin.1, daca pedeapsa rezultata in urma contopirii nu depaseste 2 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 81. In cazul cand se dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, termenul de incercare se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Art. 86 - Daca condamnatul nu a savarsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in baza art. 83, 84, el este reabilitat de drept.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei este un mijloc de individualizare a executarii pedepsei deoarece in primul rand se stabileste pedeapsa avandu-se in vedere criteriile generale privind individualizarea pedepsei (art.72 Cod penal), dupa care, constatandu-se realizate conditiile referitoare la cuantumul pedepsei, persoana infractorului, infractiunea savarsita si scopul pedepsei, se poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
A. Pentru a se putea aplica, se impune realizarea urmatoarelor conditii:
a) conditia privitoare la pedeapsa aplicata
Daca este savarsita doar o singura infractiune, pedeapsa aplicata trebuie sa fie de cel mult 3 ani inchisoare sau amenda, iar in caz de concurs de infractiuni, pedeapsa aplicata trebuie sa fie de cel mult 2 ani inchisoare sau amenda. In ipoteza in care una din pedepsele stabilite din cadrul concursului de infractiuni, care are cuantum mai mare de 2 ani, a fost gratiata, nu se poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
b) conditii legate de persoana infractorului
Aceasta conditie presupune ca infractorul sa nu fi fost condamnat anterior definitiv la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cu exceptia cazului cand condamnarea este prevazuta in vreunul dintre cazurile prevazute de art. 38 Cod penal (condamnari care nu atrag starea de recidiva).
Deci suspendarea conditionata a executarii pedepsei se poate aplica numai in anumite situatii, in cazul inculpatilor care nu au fost condamnati anterior la nici o pedeapsa sau au fost achitati in baza art. 181 Cod penal1, a acelor inculpati care au fost condamnati la pedeapsa amenzii penale sau la pedeapsa cu inchisoare de cel mult 6 luni sau chiar daca au fost condamnati, sunt aplicabile disp. art. 38 Cod penal.
c) conditii legate de infractiunea savarsita de infractor
Acest mijloc de individualizare a executarii pedepsei, nu se poate aplica in doua cazuri aratate in mod expres de legiuitor:
- in cazul infractiunilor intentionate, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani si
- in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava (art. 182 Cod penal), loviri sau vatamari cauzatoare de moarte (art. 183 Cod penal), viol (art. 197 alin. 1 si 2 Cod penal) si tortura (art. 2671 alin. 1 si 2 Cod penal).
d) instanta sa considere ca scopul pedepsei se poate realiza si fara executarea efectiva a pedepsei (art. 81 alin. 1 lit. c Cod penal)
Aceasta conditie implica cunoasterea infractorului si a faptei savarsite si de aceea, acordarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei este facultativa pentru instanta de judecata, care trebuie sa motiveze faptul acordarii ei prin prisma realizarii celor 4 conditii aratate.
1 - Tribunalul Arad, decizia penala nr. 391/1969, RRD 2/1970, p. 170
Sunt situatii in care nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei, ca si atunci cand s-a hotarat executarea la un loc de munca (executarea pedepsei la un loc de munca si suspendarea conditionata a executarii pedepsei sunt mijloace distincte de individualizare a executarii pedepsei care nu se pot aplica decat separat si nu concomitent); nici dupa ce instanta a dispus ca pedeapsa aplicata unui militar in termen sa fie executata intr-o inchisoare militara, nu se mai poate dispune si suspendarea conditionata a executarii ei, fiind incompatibila1.
Durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei constituie, conform art. 82 Cod penal, termen de incercare pentru condamnat, care se compune, in cazul pedepsei inchisorii, din durata pedepsei aplicata, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.
In cazul pedepsei amenzii care a fost suspendata conditionat, termenul de incercare este de un an.
Privitor la acest termen de incercare, acesta se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat suspendarea.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsi se poate aplica si infractorilor minori (art. 110 Cod penal), cand se constata intrunite conditiile prev. de art. 81 alin. 3 Cod penal si in raport de limitele de pedeapsa prevazute in art. 109 Cod penal.
In situatia minorilor, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, stabilit de instanta, iar daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni (art. 110 Cod penal).
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu atrage suspendarea executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararea de condamnare.
Daca inculpatul a fost arestat preventiv iar prin hotararea de condamnare s-a dispus suspendarea executarii pedepsei inchisorii, perioada cat a fost arestat preventiv se scade din durata pedepsei.
In ceea ce priveste efectele suspendarii conditionate a executarii pedepsei, se constata ca acestea sunt imediate si provizorii, adica neexecutarea pedepsei pe durata termenului de incercare si in cazul in care inculpatul a fost arestat preventiv in baza art. 350 alin.3 lit. b Cod proc.penala, acesta va fi pus in libertate de indata, si definitive, care constau in incetarea definitiva a executarii pedepsei si reabilitarea de drept a condamnatului la data expirarii termenului de incercare, daca nu a savarsit nici o infractiune in acest interval de timp si nu s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei (art. 83 si 84 Cod penal).
In cazul in care inculpatului i-a fost aplicata si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, executarea acesteia nu se suspenda, intrucat aplicarea dispozitiilor art. 81 Cod penal se refera exclusiv la pedepsele principale2.
1 - M. Basarab, op. cit., vol. II, p. 224
2 - A. Ungureanu, op. cit., p. 330
B. Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei
Daca in perioada termenului de incercare al suspendarii conditionate, cel condamnat nu-si indeplineste obligatiile de a nu savarsi alte infractiuni si nu-si achita obligatiile civile la care a fost obligat prin hotarare judecatoreasca, suspendarea conditionata a executarii pedepsei se revoca in conformitate cu art. 83 si 84 din Codul penal.
Revocarea este obligatorie cand in perioada termenului de incercare condamnatul a savarsit o noua infractiune intentionata si care atrage pronuntarea unei hotarari definitive chiar si dupa expirarea acestui termen.
Prin urmare, condamnatul trebuie sa savarseasca o noua infractiune cu intentie in termenul de incercare si aceasta infractiune sa fie descoperita in acest termen, chiar daca infractorul este descoperit dupa expirarea lui1, in caz contrar, daca infractiunea noua a fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare, revocarea suspendarii conditionate nu mai poate avea loc (art. 83 alin.2 Cod penal). O alta conditie pentru revocarea suspendarii conditionate se refera la faptul ca instanta sa pronunte condamnarea definitiva, indiferent de natura si durata pedepsei, chiar si dupa implinirea termenului de incercare.
In cazul revocarii suspendarii conditionate, pedepsele rezultate (atat din executarea pedepsei a carei executare a fost suspendata, cat si pedeapsa pentru noua infractiune), nu se contopesc in baza principiului cumulului juridic, ci se cumuleaza aritmetic. Daca suntem si in situatia unei recidive post condamnatorii, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, se va tine seama de aceasta circumstanta personala care agraveaza raspunderea penala, insa nu se poate aplica sporul prevazut de lege pentru recidiva (art. 83 alin.4 Cod penal).
Revocarea este facultativa cand noua infractiune, care este savarsita si descoperita in termenul de incercare al suspendarii conditionate, este din culpa (art. 83 alin.3 teza finala Cod penal), astfel ca daca instanta nu revoca suspendarea, poate dispune suspendarea conditionata (in baza art. 81 Cod penal) si pentru pedeapsa pronuntata pentru noua infractiune savarsita din culpa, cu consecinta curgerii a doua termene de incercare.
De asemenea, revocarea este facultativa si atunci cand, pana la expirarea termenului de incercare, condamnatul nu a indeplinit obligatiile civile la care a fost obligat prin hotararea de condamnare, cu conditia ca, cel condamnat sa fi avut posibilitatea sa-si indeplineasca aceste conditii. In caz contrar, revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, pe acest temei, nu se poate dispune.
C. Anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei
Art. 85 Cod penal prevede ca atunci cand se descopera in termenul de incercare ca mai inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, condamnatul a mai savarsit o infractiune pentru care s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea termenului de incercare, suspendarea conditionata a executarii pedepsei se
1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 3988/1970, C.D. /1970, p. 320
anuleaza, situatie in care instanta de judecata face de la caz la caz aplicarea dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni sau recidiva.
Daca infractiunea care ar fi putut atrage anularea s-a descoperit dupa expirarea termenului de incercare, anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu mai poate avea loc.
Cand se dispune anularea in baza art. 85 alin.1 Cod penal si daca pedeapsa rezultata in urma contopirii nu depaseste 2 ani, instanta poate suspenda conditionat si executarea acestei pedepse, in conformitate cu art. 81 Cod penal, caz in care termenul de incercare al suspendarii se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Nota:
Noul Cod penal prevede in sectiunea a III-a - art. 95 - 100, suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate persoanei fizice.
In ceea ce priveste prima conditie, prev. in art. 95 alin.1 lit. a, referitoare la pedeapsa, legiuitorul a avut in vedere noile pedepse prevazute, aratand ca "pedeapsa aplicata pentru delict este inchisoarea stricta sau inchisoarea de cel mult 5 ani sau amenda", iar cu privire la faptuitor, acesta sa nu mai fi fost condamnat anterior la o pedeapsa privativa de libertate cand condamnarea intra in unul din cazurile prevazute in art. 53 (condamnari care nu atrag starea de recidiva). A ramas aceeasi conditie ca si in actualul Cod penal, aprecierea ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Termenul de incercare se compune in cazul unei pedepse aplicate, din cuantumul acesteia, la care se adauga acelasi interval de timp de 2 ani, iar in cazul cand pedeapsa a carei executare a fost suspendata consta in zile amenda, termenul de incercare este de 1 an.
Se prevede, de asemenea, ca o modificare, faptul ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi acordata si in caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani (si nu 2 ani, cat este in prezent) si sunt indeplinite celelalte conditii.
SUSPENDAREA EXECUTARII PEDEPSEI
SUB SUPRAVEGHERE
Art. 861 - Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, afara de cazurile cand condamnarea intra in vreunul din cazurile prevazute in art. 38;
c) se apreciaza, tinand seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savarsi infractiuni.
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi acordata si in cazul concursului de infractiuni, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani si sunt intrunite conditiile prevazute in alin.1 lit. b si c.
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin.1 si 2 si art. 2671 alin.1 si 2. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere poate fi dispusa in cazul infractiunii de furt calificat prevazuta in art. 209 alin. 3, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani.
Dispozitiile art. 81 alin. 4 si 5 se aplica si in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
Art. 862 - Termenul de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta, intre 2 si 5 ani.
Dispozitiile art. 82 alin.3 se aplica in mod corespunzator.
Art. 863 - Pe durata termenului de incercare, condamnatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanta;
b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Datele prevazute la alin.1 lit. b, c si d se comunica persoanelor sau organelor stabilite la lit. a.
Instanta poate sa impuna condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii:
a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare;
b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instanta;
c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
Supravegherea executarii obligatiilor stabilite de instanta conform alin.3 lit. a-f se face de organele prevazute la alin. 1 lit. a si aceleasi organe sesizeaza instanta in caz de neindeplinire a obligatiilor pentru luarea masurilor in conditiile art. 864 alin. 2.
Art. 864 - Dispozitiile art. 83 si 84 se aplica in mod corespunzator si in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
Daca cel condamnat nu indeplineste masurile de supraveghere prevazute de lege ori obligatiile stabilite de instanta, aceasta poate sa revoce suspendarea executarii pedepsei dispunand executarea in intregime a pedepsei, sau sa prelungeasca termenul de incercare cu cel mult 3 ani.
Art. 865 - Dispozitiile art. 85 alin.1 si 2 se aplica in mod corespunzator si in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
In cazurile prevazute in art. 85 alin. 1, daca pedeapsa rezultata in urma contopirii nu depaseste 3 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 861. In cazul cand se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de incercare se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Art. 866 - Daca cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei in baza art. 864, el este reabilitat de drept.
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere reprezinta un alt mijloc de individualizare a executarii pedepsei, care se diferentiaza de suspendarea conditionata a executarii pedepsei prin faptul ca, condamnatul se supune pe durata termenului de incercare, unor masuri de supraveghere si trebuie sa indeplineasca anumite obligatii, fiind posibila aplicarea ei numai in cazul aplicarii unei pedepse cu inchisoarea, nu si atunci cand se aplica pedeapsa amenzii.
A. Conditiile aplicarii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
a) pedeapsa aplicata de instanta este inchisoarea de cel mult 4 ani, iar in cazul infractiunii de furt calificat prev. de art. 209 alin.3 Cod penal, daca pedeapsa aplicata este de cel mult 2 ani inchisoare. Daca pedeapsa a fost aplicata pentru un concurs de infractiuni, se poate dispune suspendarea numai daca nu depaseste 3 ani;
b) infractorul sa nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, afara de cazul in care condamnarea intra in vreunul din cazurile prev. de art. 38 Cod penal;
c) instanta apreciaza ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru infractor si chiar daca acesta nu o va executa, nu mai savarseste alte infractiuni;
d) pedeapsa pentru infractiunea intentionata savarsita sa nu fie mai mare de 15 ani inchisoare, cu exceptia infractiunii de furt calificat prev. de art. 209 alin.3 Cod penal; de asemenea, nu se poate aplica aceasta suspendare in cazul savarsirii infractiunilor de vatamare corporala grava, art. 182 Cod penal, viol (art. 197 Cod penal) sau tortura (art. 2671 Cod penal).
Termenul de incercare este compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adauga un interval de timp intre 2 si 5 ani stabilit de instanta, socotindu-se de la data cand hotararea de condamnare a ramas definitiva.
Pe durata termenului de incercare, legea prevede ca fata de condamnat instanta trebuie sa dispuna anumite masuri de supraveghere si in mod facultativ poate sa-l oblige la respectarea unor obligatii prevazute de lege.
Masurile de supraveghere si obligatiile au rolul de a asigura un control permanent al comportamentului condamnatului, pentru ca acesta sa nu ajunga sa savarseasca alte infractiuni.
Masurile de supraveghere care se iau, in mod obligatoriu fata de condamnat, sunt urmatoarele:
a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanta;
b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.
Obligatiile pe care le poate dispune instanta pentru a fi respectate de condamnat sunt:
a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare;
b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instanta;
c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere se face in acelasi mod si cu respectarea acelorasi conditii ca si in cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei (art. 864 alin.1 Cod penal).
Daca condamnatul nu indeplineste masurile de supraveghere prevazute de lege sau obligatiile stabilite de instanta, acesta poate sa revoce suspendarea executarii pedepsei si sa dispuna executarea in intregime a pedepsei in penitenciar sau poate sa prelungeasca termenul de incercare cu cel mult 3 ani.
Sesizarea instantei in vederea revocarii se face de catre organele care au obligatia de a supraveghea executarea masurilor si obligatiilor dispuse.
Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere se dispune in aceleasi conditii ca si anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In cazurile prevazute in art. 85 alin.1 Cod penal, in situatia in care pedeapsa rezultata in urma contopirii nu depaseste 3 ani, instanta poate aplica disp. art. 861 Cod penal, iar daca se dispune suspendarea sub supraveghere, termenul de incercare se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Reabilitarea de drept, in cazul in care se dispune suspendarea sub supraveghere, intervine daca cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare si nici nu a avut loc revocarea suspendarii in baza art. 864 Cod penal.
In baza art. 1101 Cod penal, odata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate in conditiile prev. de art. 110 Cod penal, instanta poate sa dispuna ca pe durata termenului de incercare, pana la implinirea varstei de 18 ani, minorul sa fie incredintat spre supraveghere unei persoane sau institutii legal insarcinate cu aceasta activitate, ceea ce duce la concluzia ca si fata de minori se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, cu atat mai mult cu cat instanta poate sa stabileasca pentru acestia una sau mai multe obligatii din cele prevazute de art. 103 alin.3 Cod penal (sa nu frecventeze anumite localuri, sa nu ia legatura cu anumite persoane, sa presteze o activitate neremunerata) iar daca acesta a implinit varsta de 18 ani, sa respecte masurile de supraveghere ori obligatiile prevazute de art. 863 Cod penal.
Nota:
Noul Cod penal reglementeaza suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere aplicate persoanei fizice in sectiunea a IV-a - art. 101 - 106 Cod penal.
Conditiile de aplicare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere difera de cele din actualul Cod penal prin prisma pedepselor noi, prevazute dupa cum urmeaza:
a) pedeapsa aplicata pentru delict este inchisoarea stricta sau inchisoarea de cel mult 7 ani;
b) faptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa detentiunii sau a inchisorii stricte ori a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, in afara de cazul cand condamnarea intra in unul dintre cazurile prevazute in art. 53 Cod penal (care nu atrag starea de recidiva);
c) se apreciaza, tinand seama de persoana condamnatului si de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savarsi infractiuni.
Se poate dispune suspendarea executarii sub supraveghere si in cazul concursului de infractiuni, cu conditia ca pedeapsa aplicata sa fie inchisoarea de cel mult 5 ani si sunt intrunite si celelalte conditii.
In privinta organelor sau persoanelor stabilite, noul Cod penal prevede obligativitatea condamnatului sa se prezinte nu numai la judecatorul desemnat cu supravegherea sa sau la alte organe stabilite de instanta, dar si Serviciul de reintegrare sociala si supraveghere.
O alta modificare se refera la situatia in care se constata ca se impune anularea acestei suspendari, daca pedeapsa rezultata in urma aplicarii dispozitiilor privind concursul de infractiuni sau recidiva nu depaseste 5 ani, instanta poate aplica suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, s-a prevazut in Sectiunea a V-a (art. 107), ca in cazul in care se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, instanta poate stabili obligatia condamnatului de a efectua in termenul de incercare o munca in folosul comunitatii pe o perioada de cel mult 300 ore potrivit art. 70.
Daca cel condamnat nu efectueaza munca in folosul comunitatii ori are o conduita necorespunzatoare in timpul efectuarii acesteia prin neindeplinirea obligatiilor care ii revin sau prin indeplinirea lor nesatisfacatoare, instanta poate revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si sa dispuna executarea in intregime.
EXECUTAREA PEDEPSEI LA LOCUL DE MUNCA
Art. 867 - In cazul in care instanta, tinand seama de gravitatea faptei, de imprejurarile in care a fost comisa, de conduita profesionala si generala a faptuitorului si de posibilitatile acestuia de reeducare, apreciaza ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fara privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei in unitatea in care condamnatul isi desfasoara activitatea sau in alta unitate, in toate cazurile cu acordul scris al unitatii si daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata este inchisoare de cel mult 5 ani;
b) cel in cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul din cazurile prevazute in art. 38;
Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusa si in caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata pentru concursul de infractiuni este de cel mult 3 ani inchisoare si sunt intrunite celelalte conditii prevazute in alineatul precedent.
Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani, precum si in cazul infractiunilor prevazute la art. 182, art. 183, art. 197 alin.1 si 2 si art. 2671 alin. 1 si 2. Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusa in cazul infractiunii de furt calificat prevazute la art. 209 alin.3, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani.
Dispozitiile alin.1 si 2 se aplica si in cazul in care condamnatul nu desfasoara o activitate la data aplicarii pedepsei.
Art. 868 - Pe durata executarii pedepsei, condamnatul este obligat sa indeplineasca toate indatoririle la locul de munca, cu urmatoarele limitari ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:
a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestata, cu exceptia sporurilor acordate pentru activitatea desfasurata in locuri de munca cu conditii vatamatoare sau periculoase, se retine o cota de 15-40%, stabilita potrivit legii, in raport de cuantumul veniturilor si u indatoririle condamnatului pentru intretinerea altor persoane, care se varsa la bugetul statului. In cazul condamnatului minor, limitele retinerii se reduc la jumatate;
b) drepturile de asigurari sociale se stabilesc in procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, dupa retinerea cotei prevazute la lit. a);
c) durata executarii pedepsei nu se considera vechime in munca;
d) nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decat prin hotararea instantei de judecata;
e) condamnatul nu poate fi promovat;
f) condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, iar in raport cu fapta savarsita nu poate ocupa functii care implica exercitiul autoritatii de stat, functii instructiv-educative ori de gestiune.
Pe durata executarii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.
Instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte si una sau mai multe din obligatiile prevazute in art. 863.
Pedeapsa se executa la locul de munca in baza mandatului de executare a pedepsei.
Pe timpul executarii pedepsei in unitatea in care cel condamnat isi desfasoara activitatea la data aplicarii pedepsei, contractul de munca se suspenda.
In cazul executarii pedepsei intr-o alta unitate decat cea in care isi desfasura activitatea condamnatul la data aplicarii pedepsei, contractul de munca incheiat inceteaza. Pedeapsa se executa fara a se incheia contract de munca.
Dispozitiile alin.6 se aplica in mod corespunzator si in cazul condamnatului care nu desfasoara o activitate la data aplicarii pedepsei.
In cazul in care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a devenit militar in termen in cursul judecatii sau dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedeapsa se executa la locul de munca, dupa trecerea in rezerva a acestuia.
Art. 869 - Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei sau in timpul executarii acesteia, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca. Pedeapsa se aplica potrivit dispozitiilor art. 39 alin.1 si 2 sau, dupa caz, ale art. 40.
Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, instanta poate dispune si pentru aceasta infractiune executarea pedepsei la locul de munca. In acest caz, revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.
Daca condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii in cadrul unitatii sau nu-si indeplineste in mod corespunzator indatoririle ce-i revin la locul de munca ori nu respecta masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta poate sa revoce executarea pedepsei la locul de munca, dispunand executarea pedepsei intr-un loc de detinere.
Cand condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca si, tinand seama de imprejurarile care au determinat incapacitatea de munca si de dispozitiile art. 72, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca nu sunt intrunite conditiile prevazute in art. 81 sau 861.
Daca executarea pedepsei la locul de munca se revoca potrivit alin.1 sau 3, pedeapsa aplicata sau, dupa caz, restul de pedeapsa ramas neexecutat se executa intr-un loc de detinere.
Art. 8610 - Daca cel condamnat mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii si aceasta se descopera mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata la locul de munca sau considerata executata, instanta, daca nu sunt intrunite conditiile prevazute in art. 867, anuleaza executarea pedepsei la locul de munca.
Anularea se dispune si in cazul in care hotararea de condamnare pentru infractiunea descoperita ulterior se pronunta dupa ce pedeapsa a fost executata la locul de munca sau considerata ca executata. Pedeapsa se stabileste, dupa caz, potrivit regulilor de la concursul de infractiuni sau recidiva.
La scaderea pedepsei executate in intregime sau in parte, ori, dupa caz, la contopirea pedepselor, se aplica dispozitiile privitoare la pedeapsa inchisorii, fara a se tine seama daca una din pedepse se executa la locul de munca. Pedeapsa astfel stabilita se executa intr-un loc de detinere.
Art. 8611 - Daca cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de indreptare, a avut o buna conduita, a fost disciplinat si staruitor in munca, instanta poate dispune incetarea executarii pedepsei la locul de munca, la cererea conducatorului unitatii unde condamnatul isi desfasoara activitatea sau a condamnatului.
Pedeapsa se considera executata daca in intervalul de timp de la incetarea executarii pedepsei la locul de munca si pana la implinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Daca in acelasi interval condamnatul a comis din nou o infractiune, instanta poate dispune revocarea incetarii executarii pedepsei la locul de munca, dispozitiile art. 61 si 8610 alin.3 fiind aplicabile in mod corespunzator.
Executarea pedepsei la locul de munca, la fel ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei (art. 81 Cod penal) si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (art. 861 Cod penal) este un mod de individualizare judiciara a executarii pedepsei inchisorii, care se executa efectiv, fara privare de libertate, prin prestarea unei munci. Dispunerea executarii pedepsei la locul de munca are un caracter facultativ pentru instanta de judecata, iar reeducarea infractorului (nu este un drept al acestuia) are loc inca din timpul executarii pedepsei la un loc de munca, asigurandu-se realizarea scopului pedepsei fara separarea condamnatului de mediul familial si social in care a trait.
Prin executarea pedepsei la un loc de munca o parte din sarcinile statului necesare pentru reeducarea infractorului sunt preluate de colectivul de la locul de munca unde munceste, in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni, prin influentarea pozitiva exercitata asupra lui.
Dupa ce s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, aceasta nu mai poate fi suspendata conditionat sau sub supraveghere, de exemplu intr-o cale de atac a inculpatului, deoarece sunt modalitati diferite de executare a pedepsei inchisorii care pot fi aplicate numai alternativ1.
A. Conditiile executarii pedepsei la locul de munca:
a) conditia referitoare la gravitatea, natura infractiunilor savarsite de infractori
Instanta de judecata va tine seama cand va dispune executarea pedepsei la un loc de munca, de gravitatea infractiunii savarsite si imprejurarile in care a fost comisa.
In conformitate cu art. 867 alin.3, nu se poate dispune executarea pedepsei la un loc de munca in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava (art. 182 Cod penal), loviri sau vatamari cauzatoare de moarte (art. 183 Cod penal), viol (art. 197 alin.1 si 2 Cod penal) si tortura (art. 2671 alin.1 si 2 Cod penal).
In cazul savarsirii infractiunii de furt calificat, prev. de art. 209 alin.3 Cod penal, se poate dispune executarea pedepsei la locul de munca numai daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani.
b) conditii referitoare la pedeapsa aplicata
Daca se savarseste o singura infractiune, pedeapsa aplicata trebuie sa fie de cel mult 15 ani, in cazul concursului de infractiuni pedeapsa aplicata sa fie de cel mult 3 ani, iar cand infractiunea comisa este cea prevazuta de art. 209 alin.3 Cod penal, pedeapsa aplicata sa fie de cel mult 2 ani inchisoare. In ipoteza in care ar fi savarsit un concurs de infractiuni, iar printre infractiuni s-ar afla si o infractiune de furt calificat, prev. de art. 209 alin. 4 Cod penal, pedeapsa stabilita pentru aceasta infractiune trebuie sa fie de cel mult 2 ani, iar pentru celelalte de cel mult 3 ani, pentru a se putea dispune executarea pedepsei la un loc de munca.
c) conditii referitoare la persoana infractorului
Aceste conditii se refera la conduita profesionala si generala a infractorului si la posibilitatile acestuia de reeducare. De asemenea, se va avea in vedere ca, cel in cauza sa nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, afara de cazul cand condamnarea anterioara intra in vreunul din cazurile prevazute de art. 38 Cod penal. Ca atare, se poate dispune executarea pedepsei la un loc de munca si in cazul recidivistilor, daca primul termen al recidivei este de cel mult 1 an inchisoare.
d) acordul scris al unitatii in care infractorul urmeaza sa execute pedeapsa daca va fi condamnat.
Aceasta unitate poate sa fie cea la care infractorul a lucrat sau lucreaza pana la momentul condamnarii sau o alta unitate in situatia in care nu isi mai desfasoara activitatea la vechiul loc de munca sau nu a fost incadrat in munca la data aplicarii pedepsei.
1 - Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 1/1983, R.R.D. nr. 9/1983, p. 34-35
e) instanta sa aprecieze ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei poate fi atins fara privarea de libertate a infractorului
Aceasta presupune verificarea cu atentie a tuturor conditiilor de catre instanta de judecata, pentru a-si forma convingerea ca se impune executarea pedepsei la un loc de munca de catre infractor. De aceea, daca infractorul a savarsit o infractiune deosebit de grava, nu este incadrat in munca, iar in timpul procesului nu a avut o conduita corespunzatoare, nu se poate dispune sa execute pedeapsa la locul de munca1.
In practica judiciara s-a statuat ca, daca unitatea la care s-a dispus sa execute pedeapsa la locul de munca se afla in proces de lichidare, nu este un impediment ca sa se dispuna sa execute pedeapsa la aceasta unitate, daca ulterior, in cursul executarii pedepsei, unitatea nu mai poate asigura ca, cel condamnat sa presteze munca, va incunostiinta instanta competenta, care va proceda conform art. 461 Cod procedura penala2.
Cand infractiunea savarsita este o tentativa sau daca infractorul era minor la data comiterii ei, indeplinirea conditiei referitoare la limita maxima de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiune se verifica raportat la pedeapsa pentru tentativa sau pentru cazul minorilor (art. 109 Cod penal).
Executarea pedepsei la locul de munca se poate face in timpul indeplinirii serviciului militar, in cazul in care cel condamnat a devenit militar in termen in cursul judecatii sau dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. De aceea, in astfel de cazuri, daca se face aplicarea art. 867 Cod penal, executarea pedepsei la locul de munca se face dupa trecerea in rezerva a militarului.
Pe perioada executarii pedepsei la locul de munca, condamnatul are obligatia de a indeplini toate indatoririle la locul de munca, avand limitate insa unele drepturi in conformitate cu legea, dupa cum urmeaza:
a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestata, cu exceptia sporurilor acordate pentru activitatea desfasurata in locuri de munca cu conditii vatamatoare sau periculoase, se retine o cota de 15-40%, stabilita potrivit legii, in raport de cuantumul veniturilor si u indatoririle condamnatului pentru intretinerea altor persoane, care se varsa la bugetul statului. In cazul condamnatului minor, limitele retinerii se reduc la jumatate;
b) drepturile de asigurari sociale se stabilesc in procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, dupa retinerea cotei prevazute la lit. a);
c) durata executarii pedepsei nu se considera vechime in munca;
d) nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decat prin hotararea instantei de judecata;
e) condamnatul nu poate fi promovat;
f) condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, iar in raport cu fapta savarsita nu poate ocupa functii care implica exercitiul autoritatii de stat, functii instructiv-educative ori de gestiune.
Pe durata executarii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales, iar instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte si una sau mai multe din obligatiile prevazute in art. 863 Cod penal.
1 - Tribunalul Jud. Constanta, decizia penala nr. 1287/1979, R.R.D. nr. 12/1979, p. 64
2 - Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, decizia nr. 841/1997, Revista de drept penal nr. 2/1999, p. 154
Pe timpul executarii pedepsei in unitatea in care cel condamnat isi desfasura activitatea la data aplicarii pedepsei, in baza unui mandat de executare a pedepsei, contractul de munca se suspenda.
In cazul executarii pedepsei intr-o alta unitate decat cea in care isi desfasoara activitatea condamnatul la data aplicarii pedepsei, contractul de munca incheiat inceteaza, si nu se mai incheie alt contract pe perioada executarii pedepsei.
B. Revocarea executarii pedepsei la locul de munca
Daca cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca nu-si respecta conditiile si obligatiile pe perioada executarii pedepsei la locul de munca, aceasta se revoca (revocare obligatorie si facultativa).
Revocarea este obligatorie daca dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat savarseste o noua infractiune intentionata inainte de inceperea executarii pedepsei sau in timpul executarii acesteia, caz in care pedeapsa se va stabili potrivit art. 39 alin.1 si 2 Cod penal (recidiva postcondamnatorie) sau art. 40 Cod penal (pedeapsa in unele cazuri cand nu exista recidiva - pluralitate intermediara si pedeapsa ori restul ramas neexecutat, dupa caz, se executa intr-un loc de detinere).
Revocarea mai este obligatorie daca in timpul executarii pedepsei, condamnatul nu mai poate executa pedeapsa din cauza pierderii totale a capacitatii de munca. Instanta, in aceasta situatie, va tine seama de imprejurarile care au determinat incapacitatea de munca si de dispozitiile art. 72 Cod penal, astfel ca va dispune fie suspendarea conditionata a executarii pedepsei, fie suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile pentru acestea, astfel cum sunt precizate in art. 81 sau 861 Cod penal. Pentru a se ajunge la aceasta situatie, pierderea capacitatii de munca trebuie sa fie totala si nu partiala sau diminuata1.
Revocarea este facultativa in urmatoarele situatii:
- infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, caz in care daca se dispune revocarea pedepsei sau a restului de pedeapsa si pentru infractiunea din culpa s-a stabilit o pedeapsa cu privare de libertate, se va aplica o pedeapsa in conditiile prev. de art. 40 Cod penal (pluralitate intermediara) care se va executa intr-un loc de detinere, daca instanta considera ca nu este cazul sa revoce executarea pedepsei la locul de munca, va dispune si pentru aceasta infractiune executarea pedepsei la locul de munca si pedeapsa se va stabili in conformitate cu regulile de la concursul de infractiuni;
- condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii din unitate, nu isi indeplineste in mod corespunzator indatoririle ce ii revin la locul de munca sau nu respecta masurile de supraveghere ori obligatiile stabilite de instanta prin hotararea de condamnare.
1 - Tribunalul Jud. Botosani, decizia penala nr. 814/1982, R.R.D. nr. 11/1983, p. 75; Tribunalul Jud. Neamt, decizia penala nr. 634/1982, R.R.D. nr. 7/1983, p. 84
I
In aceasta situatie, daca dispune revocarea, pedeapsa se executa intr-un loc de detinere, dar numai daca instanta stabileste reaua-credinta a celui condamnat, adica intentia sa de a nu executa pedeapsa (se prezinta frecvent sub influenta bauturilor alcoolice la locul de prestare a muncii, provoaca scandaluri, certuri in unitate, ameninta pe cei din jur, nu respecta programul de munca, este indisciplinat)1.
Sunt situatii in care nu se poate dispune revocarea deoarece nu exista rea-credinta din partea celui condamnat, daca acesta nu a avut cunostinta de existenta mandatului de executare a pedepsei pentru ca nu i-a fost inmanat sau nu a fost gasit, daca s-a prezentat la o alta unitate unde a crezut in mod eronat ca s-a dispus sa execute pedeapsa si aici si-a indeplinit constiincios indatoririle, a fost internat in spital o lunga perioada de timp deoarece a fost bolnav ori daca a executat intre timp o pedeapsa contraventionala, daca neprezentarea la locul de munca s-a datorat faptului ca avea vocatie la liberarea conditionata in raport cu durata arestarii preventive sau daca comportarea necorespunzatoare a condamnatului a avut loc in afara locului sau de munca2.
C. Anularea executarii pedepsei la locul de munca
Aceasta consta in desfiintarea hotararii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, ca urmare a savarsirii de catre cel condamnat a unei alte infractiuni pana la ramanerea definitiva a hotararii, si aceasta se descopera mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata la locul de munca sau considerata ca executata. In aceasta situatie, instanta poate sa dispuna urmatoarele:
- daca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 867 Cod penal, sa dispuna executarea pedepsei la locul de munca pentru noua pedeapsa aplicata pentru pluralitatea de infractiuni;
- daca nu sunt indeplinite conditiile din art. 867 Cod penal, sa anuleze executarea pedepsei la locul de munca si sa dispuna ca pedeapsa noua, aplicata pentru pluralitatea se infractiuni, sa fie executata intr-un loc de detinere.
Pedeapsa se aplica potrivit regulilor concursului de infractiuni sau recidivei, iar din pedeapsa ce se va executa in detentie, se va deduce perioada executata la locul de munca sau arestarea preventiva.
Anularea executarii pedepsei la locul de munca se dispune si atunci cand hotararea de condamnare pentru infractiunea descoperita ulterior se pronunta dupa ce pedeapsa a fost executata la locul de munca sau ea este considerata ca executata.
1 - Tribunalul Mun. Bucuresti, decizia penala nr. 1238/1981, C.D. 1981, p. 290; Judecatoria Timisoara, sentinta penala nr. 217/1974, R.R.D. nr. 6/1974, p. 62; Curtea de Apel Bucuresti, decizia penala nr. 476/1998, Revista de drept penal nr. 2/1999, p. 151; Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, decizia nr. 1534/1997, Dreptul nr. 9/1998, p. 147
2 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia 2318/1978, R.R.D. nr. 5/1979, p. 58; nr. 3161/1974, R.R.D. nr. 11/1975, p. 73; nr. 652/1981, R.R.D. nr. 2/1982, p. 67; nr. 305/1986, R.R.D. nr. 12/1986, p. 64; Tribunalul Suprem, decizia de indrumare nr. 1/1983 R.R.D. nr. 9/1983, p. 32; Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia nr. 536/1985, R.R.D. nr. 2/1986, p. 78
D. Incetarea executarii pedepsei la locul de munca
Incetarea executarii pedepsei la locul de munca se aseamana cu liberarea conditionata, deoarece ambele constituie stimulente pentru condamnati de a beneficia de reducerea executarii unei parti din pedeapsa in ipoteza in care condamnatii au dat dovezi temeinice de indreptare si au executat o parte din pedeapsa.
Cererea de incetare a executarii pedepsei la locul de munca se poate face de conducerea unitatii la care condamnatul executa pedeapsa sau de condamnat, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- condamnatul sa fi executat 2/3 din pedeapsa aplicata, fara a se avea in vedere durata cat condamnatul a lipsit de la locul de munca pentru orice motiv, iar daca pedeapsa a fost gratiata, 2/3 din aceasta se va calcula la pedeapsa redusa, ca urmare a gratierii;
- condamnatul sa fi fost disciplinat, staruitor in munca, sa fi avut o conduita buna si sa fi dat dovezi temeinice de indreptare.
Deoarece incetarea executarii pedepsei la locul de munca este facultativa, atunci cand instanta de judecata o dispune, are ca efect considerarea ca executata a pedepsei daca in intervalul de timp de la incetare si pana la implinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune; in caz contrar, instanta de judecata poate dispune revocarea incetarii executarii pedepsei la locul de munca, aplicand in mod corespunzator disp. art. 61 si 8610 Cod penal.
Nota:
Noul Cod penal nu a mai prevazut executarea pedepsei la locul de munca, ca institutie distincta, insa in art. 107 a prevazut ca instanta, in situatia in care dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, cel condamnat sa execute in termenul de incercare o munca in folosul comunitatii pe o perioada de cel mult 300 ore, cu consecintele ce decurg din neexecutarea acestei munci.
CALCULUL PEDEPSELOR
Art. 87 - Durata executarii pedepsei inchisorii se socoteste din ziua in care condamnatul incepe sa execute hotararea definitiva de condamnare.
Ziua in care incepe executarea pedepsei si ziua in care inceteaza se socotesc in durata executarii.
Timpul in care condamnatul, in cursul executarii pedepsei, se afla bolnav in spital, intra in durata executarii, afara de cazul in care si-a provocat in mod voit boala, iar aceasta imprejurare se constata in cursul executarii pedepsei.
In durata executarii pedepsei inchisorii la locul de munca nu intra timpul in care condamnatul lipseste de la locul de munca.
Art. 88 - Timpul retinerii si al arestarii preventive se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost scos de sub urmarire, s-a incetat urmarirea penala sau a fost achitat ori s-a incetat procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea preventiva.
Scaderea retinerii si a arestarii preventive se face si in caz de condamnare la amenda, prin inlaturarea in total sau in parte a executarii amenzii.
Art. 89 - In cazul infractiunilor savarsite in conditiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa precum si retinerea si arestarea preventiva executate in afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune de instantele romane.
Dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii, durata executarii acesteia se socoteste din ziua in care acesta incepe executarea pedepsei si ziua in care aceasta inceteaza, acestea socotindu-se in durata executarii.
Perioada de timp in care condamnatul se afla, in timpul executarii pedepsei, bolnav in spital, intra in durata executarii pedepsei, cu exceptia cazului in care si-a provocat voit boala si aceasta imprejurare se constata in timpul executarii pedepsei.
In durata executarii pedepsei la locul de munca nu intra timpul cat condamnatul lipseste de la locul de munca pentru ca este bolnav, invoit sau are absente nejustificate. Zilele de repaus saptamanal sau zilele de sarbatoare intra in durata executarii pedepsei la locul de munca1.
10 - Matei Basarab, op. cit., vol. I, p. 248
Timpul retinerii si al arestarii preventive se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntata de instanta de judecata.
Computarea are loc si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat in acelasi timp ori separat pentru mai multe infractiuni concurente si chiar daca a fost scos de sub urmarire penala, a fost incetata urmarirea penala sau a fost achitat sau a fost incetat procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea preventiva.
Deducerea retinerii si arestarii preventive va avea loc si in cazul pedepselor gratiate sau cand unele din infractiunile concurente pentru care condamnatul a fost arestat preventiv, au fost amnistiate, precum si in cazul pronuntarii unei pedepse cu suspendarea conditionata a executarii sau cu suspendarea sub supraveghere1.
Scaderea retinerii sau arestarii preventive se face si in cazul condamnarii la amenda prin inlaturarea in totul sau in parte a executarii pedepsei (art. 14 alin.3 Cod penal), precum si in cazul in care fata de infractorul minor s-a aplicat masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare2.
In baza art. 89 Cod penal, in cazul infractiunilor savarsite in conditiile aplicarii principiilor personalitatii, realitatii si universalitatii legii penale (art. 4 - 6 Cod penal), partea din pedeapsa, precum si retinerea si arestarea preventiva executate in strainatate se scad, de asemenea, din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune de instantele romane.
Nota:
Noul Cod penal reglementeaza calculul pedepselor in Sectiunea a VII-a din Capitolul VI privind individualizarea pedepselor in aceleasi conditii ca si cele prevazute in actualul Cod penal.
1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia penala nr. 707/1989, Dreptul nr. 1-2/1990, p. 140; Curtea de Apel Bucuresti, decizia nr. 932/1998, Revista de drept penal nr. 4/2000, p. 145
2 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, sentinta penala nr. 2188/1978, R.R.D. nr. 3/1979, p. 63; nr. 695/1979, R.R.D. nr. 12/1979, p. 63
