Momente din istoria noastra

Un fapt este sigur, si acesta nu mai poate fi schimbat: istoria romanilor a fost asa cum a fost si nu cum ar fi trebuit sa fie.

Gresala multor persoane consta in faptul ca la judecarea anumitor evenimente istorice nu tin seama de cele intamplate, adica asa cum s'au petrecut, ci se introduce ceva personal si se trag concluzii din fapte imaginare, care difera dela persoana la persoana, dela cultura, clasa sociala, varsta sau perioada istorica etc

Ne-am format ca popor intr'o masa iliro-traca sub o ocupatie romana, apoi ne-am consolidat ca popor timp de aproape o mie de ani sub diferite ocupatii straine. De existenta poporului roman, opinia publica mondiala a luat cunostinta tarziu, afland ca suntem acolo si ca n'am venit de aiurea. Dusmanii poporului roman ne muta locul nasterii asa cum le dicteaza interesele. Pentru greci, venim din nord, pentru unguri, venim din sud. Ca nici una din teoriile faurite de dusmani nu corespund realitatilor istorice, o dovedesc descoperirile arheologice. Primele organizatii statale romanesti apar abia in mileniul al doilea. Este inutil sa facem teorii si sa sustinem ca daca ne-am fi pastrat organizatia statala, cu siguranta ca astazi masele iliro-trace romanizate ar fi populat si alte regiuni decat tinutul dintre Nistru si Tisa, Maramures si Dunare, si grupele de romani pe valea Timocului, in Banatul jugoslav, Pind, Transnistria, Crimeia sau pe coasta Adriaticei, o dovedesc. In secolul trecut majoritatea populatiei din sudul Dunarii vorbea limba romana.

Relatarile de mai sus vreau sa le intaresc cu o intamplare personala traita de mine intr'o calatorie in India intre 1960 si 1963. Un prieten, judecator la Tribunalul din Jaipur-Rajastlan, ma invita sa-l insotesc intr'o inspectie intr'un sat din regiunea pustiului Than, cca 200 km spre vest de Jaipur in directia frontierei cu Pakistan. Am calatorit cu o masina de politie tip-break si am traversat o regiune fara drumuri si fara sosele, complet izolata de oras printre dune de nisip ca in Sahara sau tufisuri de un fel de trestie si maracini, care cateodata impiedicau inaintarea. Drumul se deschidea de insotitori cu topoarele. Dupa ore de catatorie am ajuns la destinatie: un sat in pustiu care nu se deosebea intru nimic de satele prin care trecuseram. Si totusi, la un moment dat, am impresia ca ma gasesc undeva intr'o lume cunoscuta. Ceva special imi sare in ochi: locuitorii aveau o alta infatisare decat cei pe care ii cunosteam semanau cu MOTII nostri. Aveam impresia ca vedeam MOTUL care se duce la oras sa-si vanda ciuberele, imbracati in camasi albe si cu ITARI. Copiii purtau haine de 'DIMIE', foarte vechi, adica foarte purtate, (ceiace insemna saracie) iar peticile 'insailate' pe haine erau la fel ca cele din satul meu de pe Baragan. Femeile purtau un fel de bluze si purtau oalele pe cep.

La primarie am fost primiti cu bunatatile respective, ni s'a servit 'SERVET' (numele exact, nu va minunati, un nume cunoscut in Rajasthan) si 'CEAI' cu foarte mult zahar. Catre seara ne-am intors acasa. In tundra am trait pustiul care inviase. Urlete de sacali si de alte fiare faceau atata sgomot incat infricosau si pe indienii din masina. Din toate partile fugeau animale, iar pasari de noapte ne atacau masina.

 Luni de zile m'a urmarit calatoria din pustiu si retrairea sau gasirea 'mediului de acasa'. Dar nu stiam de ce. Secretul l-am aflat din intamplare. Mi-a cazut in mana o lucrare a unui englez care a scris-o la inceputul secolului al 19-lea si anume despre locuitorii si pustiul Thar. Englezul povesteste de o 'CASTA' aparte si foarte 'MANDRA' care se deosebeste de ceilalti locuitori, prin aceia ca 'sustin ca se trag dintr'o natie NOBILA, din ILIRI'. (James Tod: Anales and Antiquities of Rajasthan, 183).

Parerea de atunci o sustin si astazi: 'englezul a avut dreptate', iar eu, din intamplare, am avut norocul sa vizitez un sat ai carui stramosi au fost ILIRII.

Regret ca n'am retinut mai mult din calaorie, nici numele satului si nici n'am putut constata daca locuitorii vorbeau un dialect si daca mai pastrau ceva din vocabularul ilirilor. Pacat!

Numai statul ca forma de organizare a unui popor este capabil sa apere interesele natiunii, s'o consolideze si s'o apere de dusmani si de desnationalizare. In jurul capitalei se strang fortele creiatoare ale unui stat. Franta s'a desvoltat in jurul Parisului, iar Germania in jurul Berlinului, si foarte tarziu. Din aceasta cauza Germania, desi un popor foarte mare, a jucat un rol destul de mic in istorie si chiar a devenit un stat unitar, foarte tarziu. La noi, in jurul orasului Bucuresti s'au concentrat, si puterea economica, cat si cea culturala.

Datorita situatiei politice si geografice romanii s'au constituit foarte tarziu in doua principate, si anume Moldova si Muntenia, iar cei din Transilvania, desi formau majoritatea locuitorilor din tinut au ramas sub stapanire straina pana la 1-12-1918. Privita situatia politica prin perspectiva timpului de fata, situatia Principatelor este de condamnat, dar nu putem schimba absolut nimic.

Pe langa despartirea statala a mai lipsit si alt factor decisiv: 'succesiunea la domnie'. Domn in Principate putea fi ales orice persoana care dovedea ca are 'os domnesc'. Aceasta situatie a dus la anomalitati si la nesiguranta. Au urmat lupte fratricide si o multime de aventurieri au slabit si institutia si statul.

O alta cauza care a dus la slabirea statelor romanesti, ne-o spune istoricul A.D. Xenopol, consta in faptul ca pretendentii la tron, si bineinteles si la alte functiuni ale statului, isi puneau totdeauna o intrebare falsa: 'de ce ala si nu eu', cand in realitate pretendentii trebuiau sa-si puna intrebarea inversa 'dece eu si nu ala'. Aceasta mentalitate egoista a slabit autoritatea statului si a facut-o instabila. Ori, se stie, ca numai o organizatie statala puternica, -a nu se confunda cu despotism si dictatura-, poate asigura o dosvoltare pasnica pe toate taramurile, atat economic, cat si cultural.

De acest ideal au fost calauziti cei care la 11 Februarie 1866 au detronat pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care la 24 Ianuarie 1859 fusese ales ca primul DOMN al Tarilor Romanesti, Moldova si Muntenia, care mai tarziu au luat numele de Romania. Sub Locotenenta Domneasca compusa din Lascar Catargiu, Nicolae Golescu, Nicolae Harlambie si a guvernului condus de Ion Ghica s'a facut plebiscitul pentru alegerea ca domn al Romaniei a printului Carol Hohenzollern-Sigmaringen, iar la 10 Mai 1866, adunarea aleasa la 9 Aprilie proclama ca domn al Romaniei pe printul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Aducerea printului strain era menita sa inlature luptele fratricide dintre pretendentii la tron, de a intari institutia domniei si a succesiunei, iar printr'o stabilitate politica de lunga durata sa se dea posibilitatea tarii sa se desvolte economic si cultural.

A urmat o perioada de stabilitate caracterizata printr'o buna organizare administrativa, s'a infiintat o armta nationala puternica, s'au construit unitati economice, poduri, sosele si cai ferate. Armata romana a dat dovada in timpul razboiului independentei de o buna instructie inzestrata cu un bun armament.

Cronicarul aminteste ca la 9 Mai 1877, parlamentul roman a proclamat independenta, iar la 10 Mai 1881 Printul Carol devine Regele Romaniei, sub numele de Carol I si domneste pana la 27 Septembrie 1914, adica pana cand a decedat.

In timpul celor doi ani de neutralitate 1914-1916 Romania este curtata de beligeranti Fiecare dintre ei promitea Romaniei, in cazul cand intra in razboiu alaturi, de ei, teritorii pe care celalalt beligerant le ocupa. La urma garanta integritatea teritoriala si recunostea drepturile Romaniei asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de romani. Pe de alta parte Austria garanta Romaniei ocuparea teritoriilor de sub stapanirea Rusiei, locuite de romani. Romania intra in razboiu contra Puterilor Centrale, Austro-Ungaria-Germania, desi avea cu acestea un tratat secret semnat inca din 1880. La sfarsitul razboiului mondial poporul roman realizeaza UNIREA cea MARE, toate provinciile locuite de romani intra in componenta statului roman formand ROMANIA MARE, visul romanilor de totdeauna. Se alipesc: Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Tara Crisurilor si Maramuresul. Ceiace dorea sa faca Mihai Viteazul (1593-1601) este infaptuit. Toti romanii intr'un stat, sub un rege, Ferdinand 1.

Despre domnia primilor doi regi. cronicarul nu are aproape nimic rau de povestit. Despre Carol I scria la 21-4-1924 I.C. Bratianu in ziarul Universul: 'Carol, pe atunci Domnitor, a fost un factor hotarator in marile realizari, pentruca era un barbat intelept, prudent, cu mare convingere a menirei poporului roman de care Dumnezeu il lega, mare simt al demnitatii personale si a Statului, cu fireasca ambitiune pentru Tara si pentru El'.

Independenta Romaniei nu s'a facut intr'o singura zi si n'a facut-o un singur om, ea a fost rezultatul multor lupte, a multor jertfe si a unei nemarginite increderi in zile mai bune. Unirea Principatelor, Independenta, Romania Mare au fost facute contra vointei Marilor Puteri, iar pierderile de teritorii din 1940, pierderea suveranitatii si a independentii dupa 1944, s'au facut contra vointei poporului roman, pierderi impuse din cancelarii straine.

Tot din citatul lui I.C. Bratianu, am remarcat ca se scoate in evidenta 'menirea poporului roman' si daca poporul roman s'ar fi complacut in situatia data, niciodata nu s'ar fi schimbat, ci s'ar fi perpetuat situatia in care se gasea la inceputul secolului al 19-lea si celui de al 20-lea. Nu trebuie uitat ca am fost si suntem inconjurati de state imperialiste care niciodata nu ne-au vrut binele. Austria dorea sa-si intinda frontierele spre rasarit si viza o parte din posesiunile turcesti. Rusia voia sa ajunga la tarmuri calde si sa stapaneasca Bosforul si drumurile care duceau peste Principate. Prusia sustinea politica de expansiune a Rusiei, iar Anglia visa prin destramarea imperiului otoman noi debuseuri comerciale pentru plasarea produselor fabricate. Franta, in opozitie cu Anglia, sustinea cand interesele turcesti cand pe cele rusesti. Principatele se gaseau la mijloc, intre ciocan si nicovala.

Pe deoparte, voiau sa scape de suzeranitatea si tributul greu din partea Turciei, iar pe de alta parte, erau sufocate de influenta si forta ruseaca cure se intindea din ce in ce mai mult, si devenea din ce in ce mai grea.

Se stie ca incepand din 1774, dupa pacea dela Kuciuc-Kainardji, Rusia capata un vag drept de interventie la Poarta in favoarea Principatelor. In 1782, Rusia descopera o noua impartire administrativa a Principatelor si anume pe langa Muntenia si Moldova, apare Basarabia, un tinut care la 2 Aprilie 1711 era socotit ca facand parte din Moldova, asa se putea citi in tratatul incheiat intre Petru cel Mare si Dimitrie Cantemir. Imparateasa Caterina a II-a propune la 1782 infiintarea DACIEI, adica unirea celor trei provincii sub sceptrul unui print rus. La 1812 Rusia ne fura Basarabia. Prin hatiseriful din 1802, Poarta se obliga ea singura, ca inlocuirea Domnilor in Principate sa se faca numai cu aprobarea Rusiei. Conventia dela Ackerman din 1826 intareste hatiseriful din 1802, iar prin pacea dela Adrianopol, Rusia devine protectoarea Principatelor si le ocupa pana in 1834. Practic se inlatura protectoratul turcesc caruia se substitue cel rusesc. Mai rau, Turcia nu s'a amestecat in afacerile interne ale Principatelor, in timp ce Rusia nu tine seama de nicio intelegere, se amesteca in afacerile interne ale Principatelor si se considera stapana lor. Prin pacea dela Paris este inlaturat protectoratul rusesc si se inlocuieste cu cel al Murilor Puteri.

Toate aceste presiuni din afara si din interior, apasau atat de greu pe spatele poporului roman incat o schimbare a situatiei se impunea. Mai trebuie tinut seama de faptal ca odata cu aparitia Rusiei ca forta politica in devenire, iar imperiul turcesc socotit ca un imperiu in declin, toate tarile europene asteptau 'moartea bolvanului dela Constantinopol' si voiau sa profite. In primul rand Rusia intretinea o propaganda bine pusa la punct contra imperiului turcesc. Pe de o parte, atata rascoale in imperiul turcesc, iar pe de alta parte inabusirea rascoalelor dadea prilej propagandei ruse sa vorbeasca in numele crestinilor oprimati despre 'cruzimile nemaipomenite ale paganilor' contra crestinilor din Balcani. Si pe acea vreme, ca si in zilele noastre propaganda ruseasca era crezuta.

Inca din timpurile trecute Principatele au fost obiectul de targ si de intelegere al Marilor Puteri contra intereselor poporului roman. Intre tarul Rusiei Alexandra I si imparatul Frantei, Napoleon I se incheie doua tratate secrete prin care Rusia isi aroga dreptul de a anexa Principatele romane. Desi beligeranti in timpul razboialui ruso-turc din 1877-1878, nu ni so recunoaste dreptul de beligerant, iar Rusia, cu care Romania incheiase la 4 Aprilie 1877 un tratat, prin care se acorda din partea Romaniei dreptul de pasaj al trupelor rusesti, in timp ce Rusia se 'obliga sa garanteze integritatea teritoriala a stutului roman'. Dar in timp ce trupele romane sunt chemate in graba de comandarrnentul rusesc sa le salveze de distrugere, Rusia lua masuri de anexarea sudulai Basarabiei. Nici la pacea dela San Stefano si nici la Congresul dela Berlin nu ni se recunoaste dreptul de beligerant, desi sangerasem. Mai mult, Marile Puteri sanctioneaza anexiunea Basarabiei si ne impune, conditia, ca pentru recunoasterea independentei, sa 'acordam cetatenia tutaror evreilor aflatori la acea vreme in Romania', o conditie care in nici ana din tarile semnatare nu era aplicata. Se stie ca acordarea unei cetatenii se face numai la cerere si numai individual. Acordarea cetateniei se face in masa numai la schimbarea de teritorii si numai cetatenilor tarii care a cedat si nu strainilor aflati intamplator sau in mod exceptional pe acel tinut. Marile Puteri ne condamna cand trupele romane au alungat regimul de teroare comunist din Ungaria, instalat de Bela Kun. In anul 1939, am fost impartiti intre Stalin si Hitler, iar la Teheran, Jalta si Potsdam am fost dati 'in sfera de influenta sovictica, unde ne aflam si astazi fara consimtamantul si fara voia poporului roman'.

Este o mare minune ca un popor mic a putut sa infrunte atatea forte straine si dusmane si sa desjoace atatea planuri straine. Am spus-o si o repetam: fara declansarea fortelor interne ale poporului roman nu se putea realiza nimic. Meritele sunt ale lui!

In timpul nenorocirii epocei fanariote, s'a intamplat o minune! Boerii romani au luat la cunostinta prin fanarioti si au stabilit contactul ca cultura franceza si, cu toate ca unii dintre ei si-au ruinat averile, si-au trimis copiii sa invete la institutele de invatamant din apus. Nu trece mult timp si un mare numnar de romani studiaza la Paris, Milano, Roma, Berlin sau Viena. Toti se intorc in tara cu dorinta ca cele invatate in strainatate sa le aplice in tara parintilor. Nume ca Gheorghe Bibescu, Constantin Cantacuzino, Constantin Filipescu, Dumitru Golescu, Gheorghe Asachi, fratii Bratianu, Mihai Kogalniceanu , ca sa numesc numai cativa dintre ei , vor initia revolutia dela 1848, vor milita pentru UNIREA din 1859, vor fi ctitorii INDEPENDENTEI din 1877 si fauritorii ROMANIEI MARI din 1918. In aceasta ordine de idei nu trebuie uitata si marea influenta venita de peste Carpati, din Transilvania. Imediat dupa Unirea bisericii din 1699, o serie de tineri romani studiaza in Italia si descopera ca 'dela Ram ne tragem'. Persecutati de unguri, trec muntii, infiinteaza scoli, ziare si reviste in limba romana in cele doua Principate. Toate acestea au contribuit la redesteptarea spiritului national Si odata cu aceasta, la alungarea tuturor relelor venite de peste hotare.

Tot ceiace dusmanul voia sa inlature si sa se opuna s'a realizat. Toate provinciile romane de sub ocupatie straina s'au eliberat si au format Romania Mare.

Sub domnia urmasului lui Ferdinand I, Carol al II-lea Romania pierde teritorii in 1940, Basarabia, Bucovina, Tinutul Herta sunt ocupate de Rusia, Ungaria ocupa o parte din Transilvania iar sudul Dobrogei trece in componenta statului bulgar. In anul 1941, sub Mihai I se incearca reocuparea provinciilor ocupate de Rusia in 1940, dar esuiaza. In urma cedarilor de teritorii, Carol al II-lea este silit sa abdice. La 23 August 1944, in urma unei lovituri de stat, cu elemente din jurul palatului si politicieni printre care si Iuliu Maniu si a fostului ofiter dezertor la rusi Emil Bodnaras, se rastoarna guvernul, comandantul ostirii tnaresalul Ion Antonescu este arestat si predat rusilor. Dupa versiunea oficiala 'se intra in tabara aliatilor', in realitate se deschid portile celei de a 12-a invazie ruseasca, invazie ce dureaza si in zilele noastre, una din cele mai lungi ocupatii.

La 30 Decembrie 1947, Regele Miliai este silit sa abdice si se gaseste ca multi romani, in exil, iar Romania este transformata in republica. Am trecut in revista cateva evenimente mai importante din istoria poporului roman pentru intelegerea multor situatii. In timpul regalitatii s'au intamplat fapte care sunt de remarcat si de dat exemplu, altele nu trebuiesc amintite. Nici unele nu trebuiesc ignorate, fiindca bune sau rele au existat si intrat in istoria poporului roman.

Aparitia primilor regi a insemnat un progres, care a adus o perioada de liniste si de progres. In ceiace priveste domnia ultimilor doi regi, parerile sunt inca deosebit de controversate Si procesul de restabilire a faptelor istorice este inca in curs. Exista o serie de documente in cancelariile si arhivele statului care nici nu sunt date publicitatii si nici cercetate de istorici. Sub domnia regelui Carol al II-lea s'au intamplat crime oribile si s'a ajuns la destramarea tarii, iar catre sfarsitul celui de-al doilea razboiu mondial s'a initiat dela PALAT o actiune care a dus la pierderea tuturor realizarilor facute de poporul roman in ultimele doua secole.

Asezati la rascruce de drum, unde se gasesc diferite popoare, diferite interese si deasemenea cel mai mare 'ghinion', si anume faptul ca avem la rasarit un dusman hraparet, primitiv, dar manat de un 'misionarism satanic' urmarit cu perseverenta secole dearandul. In secolul trecut rusii voiau sa ne elibereze de 'pagani' si sub acest pretext 'ne-au furat pamantul' (Basarabia), in timpurile noastre sustin ca 'ne-au eliberat de exploatare' dar 'ne-au furat libertatea si ne-au inlaturat independenta' pentru care generatii intregi se luptase secole dearandul, aducandu-ne intr'o situatie mult mai grea decat aceia dela inceputul secolului trecut. Pe atunci eram exploatati de turci, dar turcii nu atentau, ca rusii astazi la distrugerea fiintei nationale. Turcii ne-au dat libertatea de actiune si nu s'au amestecat in afacerile interne ale Principatelor.

In istorie se intampla fapte de care urmasii se rusineaza, de alte fapte insa se mandresc. Iata cateva dintre ele.

In primul rand amintim despre activitatea diplomatului roman din Londra care, asa a intrat in istoria contemporana, printr-o stire falsa schimba situatia politica in cateva zile si o inaspreste in asa fel incat provoaca stari de alarma si incordari internationale. La 17 Martie 1939, Virgil Tilea se prezinta la ministerul de externe britanic si pretinde ca are informatii sigure, ca Germania va da un ultimat Romaniei si ca o va ocupa asa cum a ocupat Cehoslovacia. Urmeaza un sir de 'desmintiri', 'rapoarte si contrarapoarte diplomatice', guvernul englez ordona 'punerea in stare de alarma a trupelor' iar 'presa engleza', in majoritatea ei 'cosmopolita' incepe o campanie de presa contra Germaniei care s'a dus tot timpul razboiului si a continuat cu mare intensitate si dupa 8 Mai 1945. Diplomatul roman - Virgil Tilea nu este inlocuit dela postul sau, desi este desmintit oficial de 'guvernul roman'. Cu toate desmintirile 'presa si radioul continua atacurile contra Germaniei' si aceste atacuri contribuie la inrautatirea situatiei internationale. Mai tarziu 'pretinsul ultimat al lui Tilea' va intra in istoria contemparana sub numele de 'minciunile lui Tilea' si se va rasfrange in curand in lucrarea sa 'Histoire de L'Armee allemande' face urmatoarea constatare: 'Presa si radioul si-au indeplinit misiunea: nimeni nu mai contesta realitatea ultimatului german'. Anglia acorda garantii teritoariale Romaniei la 13 Aprilie 1939. La 23 August 1939 in tratatul Molotov-Ribbentrop, Germania acorda Uniunii Sovietice 'drepturi asupra Basarabiei'.

Garantiile acordate de Anglia Romaniei se dovedesc la 26 Iunie 1940 ineficace. Anglia acorda 'garantii teritoriale' Romaniei numai fata de Germania nu si fata de Rusia. In schimb, 'drepturile acordate de Germania Rusiei se valorifica tot la 26 Iunie 1940. Rusia ocupa Basarabia cu ajutorul Germaniei si cu aprobarea tacita a garantului Anglia.

Dar, se mai intampla si contrariul.

Se stie ca in tot timpul anului 1938 si pana in August 1938 se duceau tratative diplomatice intre Franta si Anglia pe de o parte si Rusia pe de alta parte, pentru incheierea unui tratat de alianta intre tarile numite mai sus. Aproape doi ani de zile diplomatii francezi si englezi sunt pe drumuri, cand la Moscova, cand la Bucuresti, cand la Varsovia. Un tratat de alianta nu putea fi incheiat fiindca Rusia cerea indeplinirea a doua conditii: cerea modificari de frontiere in rasaritul Europei si voia ca inainte de incheierea unui astfel de tratat sa fie in posesia unei inlelegeri in scris in care Romania si Polonia sa acorde dreptul de pasaj al trupelor sovietice peste cele doua tari. Polonia si Romania refuzau semnarea unei astfel de conventii. Pe masura ce la Moscova 'avansau tratativele', pe aceiasi masura opozitia guvernelor poloneze si romane se cramponau pe un 'nu categoric'. Disperat de acest refuz categoric, stiindu-se prea bine ca frontierele celor doua tari erau garantate de Anglia si de Franta, guvernul englez trimite la Varsovia un emisar diplomatic cu misiunea speciala de a afla cauza raspunsului negativ al guvernului polonez. Raspunsul guvernului polonez simplu si categoric: 'Daca vin germanii peste noi, ne pierdem libertatea, daca vin rusii atunci ne pierdem sufletul'. Romania si Polonia aveau frica ca odata intrate trupele rusesti peste teritoriile lor, nu le vor mai parasi. Si ce dreptate aveau! Si inca ceva trebuie luat in consideratie: la acea data nu se cunosteau atrocitatile trupelor sovietice. Polonezii si Romanii cunosteau comportamentul trupelor tariste si asta ii ingrozea!

Dar, se schimba vremurile si se schirrnba si parerile

Intre timp, dupa cum se stie, trupele rusesti impreuna cu cele germane desfiinteaza Polonia. Romania poarta un razboiu contra Rusiei pentru recucerirea teritoriilor pierdute la 26 Iunie 1940. Fara remuscari putem sustine ca 'orice guvern roman, care ar fi condus tara la 21 Iunie 1941 ar fi pornit la lupta pentru eliberarea fratilor de sub jug strain. Soarta armelor a fost alta. Daca in 1938 si 1939 politicienii romani refuzau cu tenacitate 'sa acorde dreptul de pasaj trupelor sovietice', desi, dupa cum s'a scris mai sus Romania era in posesia unui tratat semnat prin care se garantau frontierele Romaniei, in timpul razboiului se produce ceva de neinchipuit. Anglia nu acorda un tratat in scris, ci face promisiuni vagi, Si acestea mai mult prin informatii in presa si stiri radio-difuzate. Si in Romania se produce o metamorfoza. Politicieni si functionari ai statului roman in frunte cu regele tarii fac eforturi mari ca sa aduca 'pe rusi cat mai repede pe teritoriul tarii', desi acum, cei care faceau aceste eforturi, nu trebuiau sa faca apel la istorie, ci aveau ca marturie comportarea trupelor sovietice care au ocupat Basarabia, Bucovina si regiunea Herta. Totusi acesti martori oculari, strang informatii care se livreaza dusmanului, pentru a castiga lupta contra soldatului roman care isi piedea viata si varsa sangele pentru apararea libertatii si gliei strabune. La PALAT se faureste o 'lovitura de stat' si la 23 August 1944 se 'deschid 'portile invaziei sovietice'. Regele Mihai I este decorat de Stalin cu cel mai mare ordin sovietic 'VICTORIA', dar tot de Stalin, Mihai I este silit la 30 Decembrie 1947 sa paraseasca tara si sa plece in exil

In ultimii ani s'a pus in discutie problema Regelui Mihai. De Persoana lui sunt legate o serse de evenimente istorice: ocuparea tarii, comunizarea, jefuirea averilor nationale si personale, introducerea celui mai groaznic regim de teroare cunoscut in istoria poporului roman. O parte din ele s'au produs cu ajutorul direct al Regelui Mihai. Din aceasta cauza pentru unii romani din exil Mihai I nu mai este regele Romaniei, in timp ce pentru altii este socotit inca rege. O lamurire este necesara.

Se stie ca Regele dupa Constitutia din 1923, intrata in vigoare imediat dupa 23 August 1944, dadea regelui o serie de perogative. Una dintre ele era si numirea Presedintelui Consiliului de Minstri. Dupa 30-12-1947, adica dupa abdicarea Regelui Mihai si stabilirea sa in strainatate, Regele Mihai a numit pe Presedintele Comitetului National. Nu vrem s'o punem in discutie daca este legala sau nu. O amintim fiindca a fost exercitata. Faptul numai, ca in timpul cat a functionat Comitetul National din Statele Unite, compus din politicieni care au continuat o activitate politica in exil, fara sa fie imputerniciti de nimeni (adica fara mandat) si numai pe un timp limitat, adica atata timp cat au avut la dispozitie fondurile dislocate de maresalul Ion Antonescu in strainatate si atata vreme cat americanii au platit 'cu simbrie in dolari', nu indreptateste pe nimeni sa se considere 'exilati de mana intaia', iar cei care au dus greul si n'au profitat de pe urma simbriilor in dolari, sa fie socotiti exilati de mana doua. Nici practica de atunci a Regelui Mihai I de a numi 'Presedintele Consiliului' nu inseamna ca el are sau avea prerogative in strainatate si ca ar fi indreptatit sa le exercite. In aceasta ordine de idei trebuie amintit ca Regele Mihai a numit 'Presedintele noului Comitet National' infiintat la intiativa raposatului Nicolae Penescu. Are Regele Mihai prerogative sau nu? Pentru intelegerea situatiei este nevoie de o recapitulare istorica. Dupa 23 August 1944, Romania si-a pierdut suveranitatea, iar poporului roman i s'a furat dreptul de asi alege reprezentantii. Primul guvern de dupa 23 August 1944, Romania si-a pierdut suveranitatea, iar poporului roman i s'a furat dreptul de a-si alege reprezentantii. Primul guvern de dupa 23 August a fost constituit dupa o lovitura de stat in frunte cu Regele tarii, Mihai 1. Membrii primului guvern au facut parte din 'cercurile palatului care au complotat contra guvernului condus de Ion Antonescu'. Celelalte guverne care au urmat au fost formate cu aprobarea fortelor de ocupatie sovietice, iar la 6 Martie 1945, Uniunea Sovietica a impus prin prezenta procurorului sovietic Visinschi formarea unui guvern dupa o lista completata la Moscova. Se poate spune ca transformarea Romaniei in colonie sovietica a inceput la 23 August si prin diferite etape s'a incheiat la 30-12-1947, cand Regele Mihai 1 a fost obligat sa abdice.

La 30-12-1947, liderii comunisti au silit pe Regele Mihai I sa semneze un act de abdicare. Printre altele putem citi: 'In viata Statului roman s'au produs in ultimii ani adanci prefaceri, economice si sociale, care au creiat noi raporturi intre principalii factori ai vietii de Stat'. In continuare se poate citi ca 'aceste raporturi nu mai corespund timpului'. Si fiindca Regele era constient de aceste modificari 'abdica pentru el si urmasii sai la tron'.

Privit din punct de vedere juridic formal, actul de abdicare este valabil. Se indica persoana, functia si are o semnatura. Totusi actul de abdicare dela 30-12-1947 are un viciu care duce la anularea lui. Consimtamantul Regelui Mihai si semnatura an fost luate sob amenintarea cu forta. Ori, in toate legislatiile moderne, orice act semnat sub amenintarea cu forta este 'din punct de vedere juridic nul si anume lovit de o nulitate ce nu mai poate fi inlaturata'.

Regele Mihai a semnat sub amenintarea cu forta si ca atare, trebuie sa i se acorde si lui drepturile ancorate in uzul dreptului. In aceasta privinta cred ca nu este nimic de adaogat. Cel care judeca altfel, judeca partinitor si nu este bine.

Si totusi, tot in drept exista si o alta institutie care este in defavoarea Regelui Mihai. Regele Mihai, sosind in strainatate nu s'a pronuntat categoric contra actului de abdicare semnat sub presiune. Mai mult, trecand prin Salzburg (Austria) exilatii romani an vrut sa-i faca o primire ca unui rege. Regele Mihai a rofuzat acest contact. Probabil ca nu-i sosisera bunurile promise de comunisti. Cativa ani a desemnat persoane in functia de Presedinte al Comitetului National, ca dupa aceea sa se dea la fund si chiar sa declare ca nu-l mai intereseaza soarta neamului romanesc. Refuzand sa activeze in sensul Constitutiei si neexercitand perogativele regale acordate de Constitutie, Regele Mihai si-a pierdut drepturile pe care le avea conform Constitutiei. El dovenind un fel de rofugiat oarecare, un fel de fost cetatean roman stabilit in strainatate sau in cel mai bun caz un fel de refugiat politic oarecare, si ca atare nu i se poate interzice de nimeni sa activeze in cadrul exilului pentru inlaturarea flagelului comunist din Romania sau de protutindeni. Dar numai atat. Faptul ca unii dintre refugiati, si-au adus aminte de Rogele Mihai si s'au adresat LUI sa numeasca un 'Presedinte al Consiliului National' reinviat de Nicolae Penescu nu inseamna ca si-a redobandit drepturi sa le exercite conform normelor constitutionale. De altfel si 'NOUL' Comitet National este iarasi in agonie, ca si cel de pe vremuri infiintat de cei care au dat lovitura dela 23 August 1944. In jurul Regelui Mihai au aparut alti eroi si vor sa intemeieze un alt Comitet. Parerea majoritatii exilutui este ca acesta sa nu-si aroge perogative in exil. Problema regelui trebuie discutata si rezolvata numai dupa inlaturarea flagelului comunist, nu de exil, ci numai de poporul roman. Regele Mihai are o polita de platit, el fiind unul dintre aceia care a facilitat intrarea trupelor sovietice in tara si a inlesnit comunizarea ei. Poporului roman trebuie sa i se acorde dupa atata suferinta dreptul de a decide si de a judeca.

Noi cei din exil, nu putem si nici nu avem dreptul sa impunem celor ce-au suferit pe pielea lor teroarea si urgia comunista, de aici din strainatate felul de regim si forma de guvernamant. Proporul roman trebuie sa se pronunte printr'un plebiscit. Daca poporul roman se va pronunta pentru monarhie si vrea sa aiba un rege, atunci nu i se poate obiecta nimic. Dar ca din lumea libera si se formeze 'grupe' sau 'guverne in exil' ca sa se transplanteze de pe malurile Senei, sau ale Tamisei la Bucuresti, nu se poate ammite si nici nu se poate recomanda. Misiunea noastra nu-i sa formam 'guverne in exil', ci sa informam opinia publica din punct de vedere profesional cat mai bine ca sa putem ajuta la reconstructia tarii. Ganduri ca unii dintre noi vor deveni ministri sau mari dregatori in Romania de maine, nu-s gandurile oamenilor corecti, ci ale acelora care nu se deosebesc intru nimic de slugile moscovite de astazi din tara. Ar fi cea mai mare nenorocire pentru tara ca maine sa i se opuna poporului roman un guvern din strainatate, care sa-l inlocuiasca pe cel de astazi, supus intru totul Moscovei. Proiecte de viitor ca impreuna cu Regele Mihai sa se arendeze functiile in tara, trebuiesc respinse nu numai ca nesanatoase, dar chiar foarte periculoase. Exilul nu trebuie sa se polarizeze nici in jurul Regelui Mihai si nici contra lui. Iar pentru a nu se pune in discutie problema regalitatii si a legalitatii actelor Regelui Mihai, acea poate din exil sa-si indeparteze aceste ganduri si sa lupte contra flagelului comunist fara scopuri materiale, ci numai in sensul eliberarii poporului roman de sub teroarea comunista. Aceasta este misiunea noastra si numai in acest sens sa ne intrebuintam fortele. Daca Miliai este sau nu REGE, daca are sau nu are perogative, nu-i datoria noastra de a decide, ci este dreptul poporului roman de maine cand va fi liber. Nimeni dintre noi nu-i poate retrage dreptul de a lupta in exil pentru eliberarea poporului roman. Repet: rezolvarea problemei insa numai in Romania!

Ani de zile exilul romanesc, ca si celelalte exiluri au condamnat si au cerut inlaturarea intelegerilor secrete dela Jalta, facute cu putin timp inainte de terminarea celui de-al doilea razboiu mondial. Mult timp se parea ca nimeni nu eo ia in seama, mai mult ne facea impresia ca actiunile noastre ii stingheresc. Opinia publica a luat la cunostinta cum tari libere devin colonii moderne, iar zeci de milioane de cetateni ai tarilor din estul Europei mor in lagare si inchisori, dar nimeni nu se sinchisea de suferintele lor. Rusia sovietica ne-a ajutat ea insasi, in mod indirect, ca opinia publica internationala sa se alature noua si prin aceasta sa se faca o schimbare de pozitii si sa se ia atitudini favorabile noua. Rusia ocupa Afganistanul si cere masuri aspre de represiune in Polonia, prin amenintari directe si manevre de lunga durata la frontierele tarii. Putin timp dupa alegerea ca presedinte al Statelor Unite a lui Ronald Reagen, ne parvine stirea ca acesta declara ca 'la Jalta s'a facut nedreptate tarilor din Eoropa de est'. Irnediat dupa aceia s'au auzit glasuri similare din Franta si Anglia. Le multumim pentru constatarile facute, si le mai multumirn a doua oara, ca si-au adus aminte de suferintele popoarelor din rasaritul Europei. Noi insa, statele care ne-am pierdut libertatea, popoarele care au fost transformate in roboti si sclavi moderni, cerem in numele milioanelor de morti care si-au pierdut viala in lagare si inchisori, in conditii neomenesti, si a zecilor de milioane care si-au pierdut sanatatea si au ramas vracuri omenesti si in numele a peste o suta de milioane de europeni saraciti si jefuiti, ca vocile oamenilor politici din vest sa nu se multumeasca numai cu constatari, ci sa caute sa inlature radacina raului, si anume denuntarea acordurilor secrete dela Teheran, Jalta si Potsdam si inlaturarea lor. Statele libere au posibititatea si chiar obligatia morala sa ceara schimbarea situatiei de astazi. Anglia si Statele Unite au pornit un razboi ca sa inlature clauzele tratatului secret dintre Hitler si Stalin prin care acestia isi imparteau reciproc drepturi in defavoarea statelor care n'au participat la incheierea lor (Polonia, Finlanda, Statele Baltice si Romania). Polonia impartita, Statele Baltice impartite, teritorii finlandeze si romane acordate Rusiei sovietice, toate actiuni contra dreptului international. Reamintesc ca cele doua tari, mai tarziu si Rusia sovietica, se obligasera prin Charta Atlanticului sa nu accepte anexiuni, iar in cazul cand acestea erau necesare, sa nu se faca transferuri de teritorii fara consultarea populatiei. Toate aceste scopuri erau nobile si multe popoare le-au aprobat si si-au pus sperante in ele. Ce metamorfoza s'a intamplat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nu se stie. Se cunosc numai rezultatele: anexiuni fara consultari si calcari flagrante de drept. Nedreptatile dela Jalta s'au facut cu aprobarea celui mai puternic stat din lume, Statele Unite. De aceia, avem mare speranta in schimbarea de atitudini, venita tocmai din acea tara care a ajutat cel mai mult ca sa se faca ndreptatile contra tarilor europene.

Pentru a ne da seama de schimbarile profunde intamplate in ultima vreme este bine sa facem o mica recapitulare istorica si aceasta numai pentru a intelege insemnatatea schimbarii de pozitie americana. Inca din anul 1938, adica inainte de inceperea razboiului mondial, exista intre Stalin si Roosevelt o intelegere secreta de care stia numai patru persoane. Prin aceasta conventie Statele Unite se obligau sa livreze Rusiei sovietice informatii militare. La fel se stie ca tot Roosevelt a fost acela care in timpul razboiului a livrat Rusiei sovietice o imensa cantitate de armament, milioane de tone de alimente si alte produse industriale. Mai mult, Statele Unite au livrat Rusiei sovietice si produse si cunostinle pentru constructia bombei atomice. In tot timpul razboiului Walter Lipmann, cel mai cunoscut comentator american, sfatuia guvernul american sa nu urmareasca o politica de independenta a statelor mici din Europa de est, ci sa le oblige a duce o politica de 'buna vecinatate cu Rusia sovietica'. Acest sfat a fost pus in practica la Teheran, Jalta si Potsdam. Toata lumea s'a mirat ca Statele Unite au dat ceva fara sa primeasca nimic in schimb, stiindu-se prea bine ca americanii nu sunt negustori slabi. Altceva trebuie sa fi fost in joc. Dar sa admitem ca in acele timpuri, oamenii politici americani nu cunosteau, sau nu aveau de unde sa cunoasca mentalitatea sovietica. Numai in acest caz, le-am putea acorda circumstanle atenuante. Dar dupa transformarea tarilor est europene in colonii moderne, prin jefuirea si saracirea a peste o suta de milioane de europeni si printr'o politica agresiva si de expansiune, nu le mai era admis oamenilor politici americani ca dupa 30 de ani de experienta si nedreptati rusesti, sa persiste in mentinerea raului sovietic. Spre groaza noastra, aflam in Decembrie 1975 din gura expertului de politica est-europeana american, Walter Sonnenfeld, care in fala diplomatilor americani intruniti din toata Europa, la Londra, face niste declaratii si constatari care a inspaimantat milioane de est europeni. Walter Sonnenfeld nu era un oarecare functionar sau profesor fara influenta, ci era consilierul ministrului de externe american Kissinger, care se plangea in felul urmator: 'Uniunea Sovietica n'a fost capabila sa se asigure de loialitatea tarilor est europene'. Cu alte cuvinte nu ne inghitise complet. In continuare Walter Sonnenfeld trage concluzia ca 'mai de vreme sau mai tarziu, situatia poate deveni exploziva si ar cauza un al treilea razboiu mondial. 'Aceasta situatie nenaturala si neorganica a raporturilor este o primejdie pentru pacea mondiala si inceperea unui conflict intre est si vest este de neevitat'!

Declaratii mai sfidatoare si mai neomenoase ca ale expertului american nici nu se poate! Sa se planga ca Rusia sovietica n'a fost capabila sa se asigure de loialitatea tarilor subjugate si exploatate, nu-i constatarea unui om ce vrea binele, ci ale unei persoane ce doreste ca tarile est europene sa ramana mai departe sub jugul rusesc.

Am relatat cele de mai sus pentru a ne da seama ce inseamna actualele schimbari din Statele Unite. Actualul presedinte declara fatis ca la 'Jalta s'a facut nedreptate tarilor din estul Europei'. Aceste declaratii ne dau sperante si-i multumin!

Se pare ca pericolul comunist a devenit atat de grav si amenintator incat Statele Unite nu mai pot sta in stare de pasivitate si nici sa-i mai ajute cum a facut in trecut. Se pare ca politica oficiala americana nu mai este o politica de duplicitate ca in trecut. Pe de o parte sa trambiteze principiile de libertate, iar pe de alta parte sa acorde Rusiei puteri peste tari si popoare, contrare dreptului international. Sa spemm ca Statele Unite au trecut la actiuni concrete si asta inseamna pentu noi, speranta, speranta ca in curand si tarile satelite, printre care si Romania vor deveni libere.

A cere un drept ancorat in Charta Natiunilor Unite si recunoscut de dreptul international este o datorie din partea noastra. Trebuie sa cerem in toate imprejurarile si in toate ocazide, inlaturarea tratatelor secrete si nedrepte dela Teheran, Jalta si Potsdam. Cerandu-le nu inseamna ca vrem razboi. Din contra vrem eliberarea tarii noastre, fara razboi, si tare ne-am bucura daca Rusia sovietica si-ar da seama ca oprimand popoare nu contribuie la mentinerea pacii si nici la securitate proprie.

Si mai trebuie tinut seama de un fapt: Rusia sovietica nu este capabila sa poarte un razboi si din aceasta cauza nu-l va incepe. Rusia este atat de slaba in interior, incat in curand nu va mai putea face fata problemelor nerezolvate si care trebuiesc totusi sa fie rezolvate. Si atunci vom vedea momentul prabusirii imperiului multinational si anacronic Uniunea Sovietica si libertatea celor peste o suta de milioane do europeni. Momentul nu este departe si este de prevazut.

In aceasta lume nimic nu ramane definitiv. Totul este in scurgere, totul este in prefacere. In tara noastra Romania, domneste cea mai cruda tiranie care n'are asemanare in istorie. Peste tara noastra au trecut multe nenorociri, plagi si jefuitori, dar ultima ocupatie ruseasca le-a intrecut pe toate, a saracit poporul, l-a inflamanzit si i-a atacat sufletul. Guvernul dela Bucuresti, traieste din mila Moscovei, fara Moscova, actualul regim nu se poate mentine la putere nici macar o ora. Fara puterea Moscovei, poporul roman n'ar fi cazut in robie, n'ar fi fost nevoit sa-si piarda fii in inchisori si lagare, sau sa indure foamete intr'o tara care inainte de razboiu, inainte de venirea plagii comuniste exporta alimente. In trecut navalitorii se interesau numai de prada, actualii navalitori vor sa ne distruga in plus si sufletul. Cu toate incercarile facute, inca nu le-a reusit sa ne distruga ca natiune si fiinta nationala inca mai rezista. Bazati pe experientele din trecutul nostru, suntem convinsi ca nici de data aceasta nu ne vor distruge.

In capitala groazei si centrul tuturor nenorocirilor guverneaza un regim satanic, care a faurit o armata puternica. Tancuri si avioane, stau gata sa fie puse in miscare, iar rachetele cu bombe atomice sunt amplasate in multe colturi ale luimii si submarine le poarta pe fundul marilor si oceanelor, iar sputnici sboara in spatial interplanetar gata ca in orice moment sa deslantuie prapadul final. Si totusi acest colos militar este gata de a se prabusi inainte de a deslantui prapadul final. Lichidarea monstrului sovietic este programata. Lichidarea poate fi intarziata, dar sfarsitul nu mai poate fi inlaturat.

Daca Rusia sovietica ar fi puternica, nimeni n'ar fi putut s'o impiedice sa treaca la atac. Ar fi dat ultimate cum a dat in 1939 si 1940 si ar fi instalat pretutindeni guverne comuniste contra vointei popoarelor. Nu le-a facut pentruca n'a putut! Iar astazi, oricat ar vrea nu mai poate. Rusia si-a inflamanzit proprii supusi si flamanzii n'au pentru ce lupta!

La lichidarea monstrului comunist vor concura mai multe cauze.

1. Tineretul. La ora actuala ideia comunista sau socialismul rusesc nu mai poate mobiliza forte in interior care sa dinamizeze activitatea tineretului. Statul comunist este condus de indivizi ce nu cred in nimic, in afara de dorinta de a ramane la putere, tir sistemul inaugurat si mentinut cu forta armata a crescut un tineret fara morala, fara respect fata de lege si fara incredere in viitor. Statul sovietic este ca un fel de avion care sboara fara benzina numai in virtutea inertiei. Dezordinile in fabrici, ateliere, administratia publica sunt la ordinea zilei. O dozordine se observa chiar in unitatile militare. Numarul dezertorilor din unitatile sovietice cresc. Soldatii sovietici sunt contra ofiterilor, si in disculii intre ei spun ca primele gloante in razboiu 'vor fi pentru ofiterii unitatiilor'. Din cauza tratamentului neomenos al soldatilor, soldatii unui regiment de infanterie dela frontiera ruso-chineaza au omorit toti ofiterii cu baionetele si cu cutitele. Lucratorii si soldatii fiind tratati ca niste sclavi, si rezultatul muncii lor este tot cea a sclavului. Daca pentru productia unei cantitati de mart^fa in statele libere este necesar un numar de 100 de lucratori, pentru aceiasi cantitate de marfa in Rusia sovietica este nevoie de 500 de lucratori.

2. Forma de stat. Despotismul comunist nu poate fi reformat, in niciun caz nu se poate humaniza si nici liberaliza, el poate fi numai distrus, si anume din interior. In primul rand foametea este mai periculoasa decat ideologia si atarna ca o bomba politica asupra capetelor politicienilor din comitetul central. Milovan Djilas fostul ideolog comunist al lui Tito este de parere ca revolutia ungara din 1956 a dat 'un fel de accelaratie prabusirii sistemului comunist si de atunci ar fi in agonie'.

Daca n'ar fi armata rosie, de mult ar fi disparut regimul comunist. Partidul comunist rnu mai joaca niciun rol in Rusia sovietica. Fara armata rosie ultimul sistem colonialist din lume s'ar fi prabusit, dar si aceasta este pe punctul de a slabi.

3. Industria sovietica. Industria sovietica a trait si traieste din capitalul si cunostintele din tarile capitaliste, pe care Uniunea Sovietica vrea sa le distruga. In timp de razboi aceasta industrie nu-i capabila sa livreze soldatului rus piesele de schimb. Se povesteste ca la o manevra militara care a avut loc in Siberia au participat o mie de tancuri, dar la destinatie n'au sosit decat o suta! Daca se sisteaza acordarea de credite si constructia de fabrici de catre statele libere, s'ar produce un haos in Rusia sovietica.

4. Agricultura. Rusia sovietica poseda cea mai mare intindere de pamant agricol de pe glob, dar nu este capabila sa-si hraneasca populatia. Un popor flamand isi mananca guvernul, dar acesta nu-i eficace decat in momerntul cand se inarmeaza. Si astfel de revolutii se cunosc.

Numele lagarelor unde au avut loc revolutii vor ramane mereu prezente: Kingir, Karaganda, Workuta, Kolyma, Norylsk, toate inabusite in sange de unitati de elita ale ministerului de interne. In anul 1963 a avut loc revolta romanilor din Chisinau. Romanii s'au revoltat cu arma in mana protestand contra scumpirii alimentelor. Toate apelurile liderilor comunisti de a se produce mai multe alimente n'au adus rezultatele dorite, din contra productia este mai mica. In anul 1979 se prevazuse conform planului 235 milioane de tone de cereale, dar s'au recoltat numai 170 de milioane, deci cu peste 25 la 100 mai putin decat se prevazuse. In anul 1914 Rusia tarista exporta cereale iar Rusia comunista, dupa 60 de ani de putere, importa cereale.

5. Minoritatile nationale. Rusii sunt o minoritate in statul multinational, iar Uniunea Sovietica este un anacronism in timpurile noastre. Toate statele multinationale au disparut, ramanand numai ea singura ca o reminiscenta istorica a timpurilor trecute. Rusii detin functii de conducere in aparatul de stat, in organizatiile de opresiune ca militia si securitatea

(GKB), sefi de intreprinderi industriale si de comert, iar pentru minoritalile nationale nu raman decat functii de jos sau de corvoada. Inrperiul tarist a fost sdruncinat de lozinca comunista: 'Deschideti portile inchisorii popoarelor, Rusia'. Comunistii insa nu si-au respectat lozinca. Toate popoarele oprimate de fostul imperiu tarist se gasesc si astazi in inchisoare, mai rnult alte popoare au fost aduse in inchisoarea popoarelor, de data asta se numeste, Uniunea Sovietica si nu Rusia tarista. Problema minoritatilor nationale din Rusia sovietica ramane un butoi de pulbere si va sari in aier la timpul potrivit. Aproximativ 90 la 100 din grevele, din revolutiile inabusite in sange in Uniunea Sovietica au avut loc in tinuturile ne ruse in Ucraina, in Caucas, in Basarabia, in Tarile Baltice, in Turkestan, in Georgia, in Rusia Alba si in Siberia. Minoritatile fiind in dublu sens exploatate: de social-colonialisti si de imperial-colonialisti. In centrele industriale ne-ruse miscarile revolutionare ale muncitorilor poarta un caracter national. Caracterul unei despartiri de Rusia este din ce in ce mai pronuntat. Foi volante contra imperialisruului rusesc an fost raspandite in multe regiuni ale Rusiei sovietice. Presa sovietica a relatat ea insasi despre foile volante raspandite de stadentii ucraineni din Chiev.

6. Persecutiile religioase. Intentia liderilor comunisti de a distruge 'opiumul popoarelor, religia' a dat gres. Contrariul s'a realizat. Sentimentul religios a devenit din ce in ce mui puternic si un mare pericol pentru regimul comunist. In aceasta ordine de idei trebuie amintita si redesteptarea popoarelor rnahomedane din imperial colonial. Un mare pericol pentru regimul comunist il formeaza sectele si anume datorita unui fapt foarte simplu. In timpul razboiului, Stalin a facut apel la biserica ortodoxa rusa. Aceasta a ajutat la intarirea sentimentului national, dar si-a creiat si o slabiciune. A devenit unelta aparatului de stat. In biserica se roaga preotii pentru 'sanatatea conducatorilor statului' si se citesc 'ordine si informatii venite din partea statului cure oprimeaza populatia'. Singurele comunitati sociale cure nu fac compromisuri cu regimul comunist sunt sectele religioase. Acestea fac opozitie si poporul care este anticomunist se indreapta spre ele, intarindu-le prin numar, si ajutandu-le din punct de vedere material. Membrii sectelor nu vor sa faca servicii militare sau sa slujeasca statului comunist. Din aceasta cauza sunt prigoniti, iar prigoana creiaza rnartiri si opozitie.

Prabusirea imperiului anacronist si imperialist se va produce prin 1). razboi, 2). evolutie sau 3). revolutie.

1). Razboiul. Rusia sovietica nu va porni un razboi. In momentul de fata nu-l poate castiga si din aceasta cauza il va evita. Este drept Rusia n'a renuntat la cucerirea lumii, dar nu prin razboi, ci prin atatare de revolutii in diferite colturi ale lumii. Incercarile de a castiga de purtea ei pe revolutionarii din America de sud, pare ca n'a dat roadele asteptate, iar comunizarea si mentinerea unui regim comunist in Cuba costa o suma enorma statul sovietic. La fel si ocupatia din Afganistan soldata cu mii de morti fara sa poata pacifica statul, adica sa-l aiba sub control complet.

La fel este greu de spas daca i se va impune Rusiei sovietice un rasboi din exterior. In momentul de fata nu se poate numi o tara care ar fi dispusa sa poarte un rasboi contra Rusiei sovietice. In plus armele atomice impiedica un astfel de rasboi.

2). Evolutia. Imediat dupa cel de-al doilea rasboi mondial an aparut un mare numar de doctrinari, care vedeau o 'evolutie a comunismului' si anume, o schimbare a lui in sensul unei debarasari de o serie de aspecte de dictatura si apropierea de democratie. Ori comunismul nu se poate mentine fara dictatura. Regimurile comuniste intretin cele mai numeroase armate si fara forta militara nu se pot mentine la patere. In decursul anilor s'a putut face constatarea, ca orice regim comunist cure nu se poate baza pe forta militara este sortit pieirii. In Rusia sovietica toate incercarile revolutionare ale muncitorilor au fost inabusite in sange. Statul nu discuta cu cetatenii, nici probleme de conducere si nici de imbunatatirea situatiei materiale. S'a incercat in Cehoslovacia un comunism cu 'fata mai umana' dar s'a prabusit in fata tancurilor sovietice. Nici incercarile din Polonia ca prin ajutorul unui sindicat puternic sa se poata duce 'un dialog intre stat si rnuncitor' s'a prabusit in fata fortelor armate.

3). Revolutia. Aceasta posibilitate ar fi pentru popoarele robite din rasaritul Europei cea mai buna solutie. Situatia din Rusia sovietica se inrautateste din ce in ce mai mult. In Rusia au avut loc cele rnai multe revolutii, iar la ora actuala problema nationalitatilor subjugate este tot atat de grava cam a fost pe timpul revolutiei comuniste cand Lenin si Stalin au pornit la lupta on lozinca 'deschideti portile inchisorii popoarelor, Rusia'.

La ora actuala Rusia Sovietica este un imperiu colonial, cel mai mare din lume si anacronic. El nu va mui putea supravietui si se va prabusi cam s'au prabusit toate imperiile coloniale.

Multi politologi si istorici care s'au ocupat de fenomenul rnonstrului sovietic au ajuns la concluzia, ca mai curand sau rnai tarziu se va prabusi. Dintr'o multime de lucrari, am ales numai cateva:

a) Andrei A. Almarik-, istoric rus, si-a pus intrebarea daca 'Uniunea Sovietica' va supravietui anul 1984. Almarik ajunge la concluzia ca Rusia trebuie sa plateasca pentru cuceririle lui Stalin.

b) Emmanuel Todd, in lucrarea sa 'La chute finale', aparuta in anul 1977 in editura Robert Lafont, ajunge la concluzia ca imperial sovietic 'se va prabusi in primii 10, 20 sau 30 de ani'.

c) Comunistul jugoslav, Milovan Djilas, in lucrarea sa 'Noua clasa' este de parere ca 'situatia actuala nu mui poate dura' si se va ajunge in curand si in mod inevitabil la o limta, iar aceasta limita va fi inceputul sfarsitului stapanirii neingradite a birocratiei politice a noii clase.

d) Gh. Bartsch, fost comunist, se exprima in lucrarea sa 'Schimbare (de macaz) in Europa de rasarit 'in felul urmator: 'destramarea imperiului comunist a inceput dela defectiunea lui Tito'.

 e) Wolfgang Leonard, fost student la scoala de Partid din Moscova, in timpul de fata profesor universitar in Statele Unite in lucrarea 'in ajunul unei revolutii' sustine ca Uniunea Sovietica se afla 'intr'o stare pre-revolutionara'.

f) Stefan Yowew in lucrarea 'Poate fi invins comunismul' ajunge la concluzia ca 'sistemul totalitar comunist nu mai incepe un razboiu contra popoarelor libere si ca pentru invingerea comunismului, fara razboiu, sunt sanse reale.

g) Generalul Sir John Hackett in lucrarea sa 'Cel de-al treilea razboi mondial' Teatru de operatii principal Germania, aparuta in 1978 in editura germana C. Bertelmann, sustine parerea ca cel de-al treilea razboiu mondial incepe la 4 August 1985, la ora patru dimineata. La acea data Rusia va ataca cu 40 divizii, va castiga teren, dar va pierde razboiul. Revolutii interne, in special ale popoarelor subjugate, vor slabi puterea sovietica incat va fi nevoita sa cedeze puterea.

h) Micimel S. Volsensky in lucrarea 'Nomenklatura Clasa stapanitoare in Uniunea Sovietica' aparuta in 1980 in editura Molden-Viena, M. Voslensky cunoaste sistemul sovietic din 'interior' fiindca a fost membru de partid si 'colaborator al comitetului central al partidului comunist sovietic a ales libertatea in 1976 denumeste clasa conducatoare 'NOMENKLATURA' si care in realitate este o 'clasa exploatatoare' si este stapana si propietara 'proprietatii socialiste' si aceasta situatie nu poate dura la infinit.

i) Helene Carrere d'Encausse in lucrarea 'Le pouvoir confisque, gouvernants et gouvernes on URSS' aparuta in editura Flamarion, Paris 1980 vorbeste de fisurile din Uniunea Sovietica cauzate de minoritatile nationale