Valul revolutionar in europa

VALUL REVOLUTIONAR IN EUROPA

Triumful revolutiei bolsevice in Rusia a pus in fata lumii o intrebare fundamentala. Modelul de societate dat Europei si Americii de Revolutia franceza din 1789 nu mai era viabil? Lenin si adeptii sai au crezut ca in situatia in care adusesera razboiul societatile europene nu mai era nevoie decat de un semnal pentru ca popoarele sa se ridice, sa inlocuiasca capitalismul cu socialismul si sa transforme astfel suferintele fara sens ale razboiului in ceva pozitiv. Timp de trei ani acesta a asteptat razboiul ca muncitorii europeni sa i se alature pentru a extinde statul sovietelor de la Urali la Atlantic (2 ; 10).

Impactul pe care l-a avut revolutia bolsevica asupra mentalului colectiv in Europa a fost atat de puternic si a produs o impresie atat de mare incat un fenomen la fel de important a trecut, nejustificat in plan secund. Triumful miscarilor national-democratice din fostele imperii austro-ungar, tarist si otoman a incheiat un proces inceput in Europa cu cateva secole in urma.

Valul revolutionar care a cuprins batranul continent si nu numai, a avut doua componente miscari profund antagonice. Una de esenta sociala - bolsevismul si alta de esenta nationala. Desi secolul al XIX-lea a fost numit secolul nationalitatilor (3 ;61), Europa a devenit cu adevarat una a natiunilor dupa Primul Razboi mondial cand revolutia si principiul nationalitatilor au invins si in Europa centrala, de est si sud-est. In 1918, acea 'singura chestiune care exista in Europa' - in viziunea lui Metternich (3 ; 146) s-a rezolvat prin vointa si exprimarea nationalitatilor oprimate de a trai in cadrul unor state ale caror frontiere politice sa fie pe cat posibil suprapuse pe cele etnice.

Cand a izbucnit razboiul mondial, in vara anului 1914, cele doua tabere aflate in conflict n-au avut un program si o viziune coerenta asupra viitoarei arhitecturi a granitelor si nici problema statului la polonezi, cehoslovaci, romani, estonieni, finlandezi, etc./ si alte natiuni asuprite din cadrul unor imperii devenite anacronice in evolutia istorica a societatii. Semnalul luptei popoarelor pentru autodeterminare si afirmare nationala a fost dat de Conferinta pe intreaga Rusie a partidului bolsevic care a cerut, la 14 noiembrie 1917, 'pentru toate popoarele care fac parte din Rusia, dreptul la autodeterminare si la constituirea de state independente (4 ; 37) si de mesajul presedintelui Wilson, prezentat la 8 ianuarie 1918 Congresului S.U.A, in care se cerea, dezvoltarea autonomiei popoarelor din Austro-Ungaria si Imperiul Otoman, retrocedarea Alsaciei si Lorenei, Crearea unei Polonii libere' (5 ; 79 ; 94). La 11 februarie 1918 Wilson arata ca, in viitor, 'popoarele si provinciile nu trebuie sa mai fie obiect de vanzare sau de schimb, sau sa fi tratate ca un simplu septel ori ca pionii unui joc de sah (), toate aspiratiile nationale clar definite, trebuie sa fie satisfacute, evitandu-se crearea de noi elemente de discordie si antagonism si perpetuarea celor vechi' (6 ; 35). In octombrie 1918, Administratia americana s-a referit si la necesitatea recunoasterii dreptului la autodeterminare a popoarelor cotropite de tarism - ucrainieni, polonezi, finlandezi, romani, estonieni, lituanieni, armeni, etc. (6 ; 36)

Dupa pacea de la Brest-Litorsk (martie 1918) cand guvernul rus a renuntat la suveranitatea sa asupra Finlandei, Poloniei, Tarilor Baltice, Ucrainei, Basarabiei etc., populatia din aceste teritorii, prin adunari reprezentative au hotarat sa-si organizeze viata de stat pe bazele principiilor nationalitatilor. La 29 septembrie 1917, un consiliu de stat lituanian numit Taryba, a fost creat sub presedentia lui Antonas Taryba. La 11 decembrie 1917 acesta a proclamat independenta statului lituanian sub protectie germana. In ziua de 18 noiembrie 1918 a fost proclamata independenta Lituaniei. La putin timp Estonia s-a proclamat ca stat independent.

In ziua de 2 decembrie 1917 Sfatul Tarii - adunarea nationala a Basarabiei a declarat constituirea Republicii Democratice Moldovenesti. La 24 ianuarie 1918 aceasta aceasta s-a proclamat independenta. La 27 martie/9aprilie 1918 Sfatul Tarii intrunit la Chisinau a hotarat in numele populatiei majoritare Unirea Basarabiei cu Romania. Hotarare care a fost sanctionata ulterior si de Parlamentul tarii. Finlanda si-a obtinut dreptul la existenta in urma unui razboi civil intre adeptii baronului Mannerh-Reim si cei ai bolsevicilor care reprezentau interesele imperialiste ale noului stat care se nastea pe ruinele fostului imperiu. Ucraina si-a proclamat autonomia in iunie 1917 si s-a considerat practic, independenta de Rusia. A fost constituit si un parlament national -Rada.* (* parlamentul ucrainean) La 20 noiembrie 1918 Rada a hotarat crearea unei republici nationale, recunoscute de Franta si Marea Britanie. Daca Rusia sovietelor putea in cel mai rau caz sa se impace cu existenta unei Finlande total independente, nici nu putea fi vorba de asa ceva in cazul Ucrainei, care era, inainte de toate, granarul si bazinul ei carbonifer. Invazia armatelor bolsevice si razboiul civil purtat in Ucraina au facut ca revolutia nationala in aceasta tara sa nu aiba sorti de izbanda ca si in cazul altor popoare din zona Extremului Orient al fostului imperiu tarist.

Georgia, Armenia si Azerbaidjan s-au proclamat si ele republici independente, dar sovietele rusesti n-au respectat vointa nationalitatilor respective si le-au supus dominatiunii lor. Ele s-au convins repede ca faimosul cuvant de ordine al federatiei lansat de soviete n-a fost decat o simpla manevra de propaganda comunista (3 ; 243).

Prabusirea militara a Puterilo Centrale si Mesajul presedintelui Wilson au constituit suportul declansarii revolutiilor nationale din cadrul dublei monarhii. Inceputul a fost marcat de constituirea, la sfarsitul lunii septembrie 1918, a Consiliului National maghiar care a dorit constituirea unui stat maghiar dar in granitele lui medievale. La 30 octombrie 1918 muncitorii au organizat o greva generala, insotita de mari demonstratii sub lozinci republicane. Valul revolutionar s-a intins in intreaga Austrie. In aceasta atmosfera la 12 noiembrie 1918, Adunarea Nationala a proclamat Republica Austria, dupa ce ultimul imparat habsburg, Carol I, abdicase si parasise (11 noiembrie 1918) Austria. In luna octombrie Consiliul National Roman a luat decizia de a consulta populatia romaneasca din Transilvania pentru a se pronunta cu privire la unirea cu Romania. La 1 decembrie 1918 la Alba Iulia prin hotararea reprezentantilor lor indrituiti romanii au cerut unirea pentru vecie cu Patria mama. In ziua de 28 noiembrie 1918 marea adunare nationala a romanilor din Bucovina, cu care au fost reprezentate toate paturile sociale a hotarat unirea Bucovinei, in hotarele ei istorice, cu Romania.

La sfarsitul lunii octombrie 1918 a izbucnit la Praga revolutia nationala ceha. Comitetul National Ceh a proclamat, la 28 octombrie, crearea statului independent si trecerea puterii in mainile sale. Doua zile mai tarziu, la 30 octombrie, Consiliul National a adoptat declaratia punand incadrarea Slovaciei in Statul Cehoslovac Unitar. In Balcani, armatele franco-sarbesti au eliberat Belgradul la 1 noiembrie 1918. Eliberarea Serbiei si a Muntenegrului, conjugata cu formarea de comitete nationale revolutionare in Croatia, Slovenia , Dalmatia si Vojevodina, in procesul de dezagregare a monarhiei Habsburgice a dus la construirea regatului sarbo-croato-sloven, (1 decembrie 1918) la care a aderat Muntenegru, Vojevodina, Macedonia, Bosnia si Hertegovina (7 ; 371).

Miscari cu caracter social si national s-au inregistrat in acest timp si in teritoriile poloneze. La 7 noiembrie1918 s-a format la Liublin, un guvern popular, care a proclamat Republica Polonia, realizand astfel aspiratiile nationale ale poporului polonez.

Sfarsitul Imperiului Otoman a condus, sub impactul conditiilor foarte grele impuse la Conferinta Pacii, la izbucnirea revolutiei nationale turce care a pus bazele Statutului national modern turc.

Dupa triumful principiului nationalitatilor ca fundament al constructiei de stat in Europa acesta a fost adoptat si de alte nationalitati si popoare din Asia, Africa si cele doua Americi. Dupa incheierea razboiului mondial majoritatea populatiunilor asiatice si africane care aveau o elita intelectuala progresista au declansat miscarile de eliberare nationala. Popoarele egiptean, marocan, algerian si tunisian au reusit, in urma luptei desfasurate in anii 1919-1926, sa smulga colonistilor englezi, francezi si spanioli unele concesii politice care vor facilita organizarea luptei viitoare. In Golful Persic, in 1926, Ibn Suad a pus bazele unui regat islamic, Arabia Saudita. In India s-a intensificat lupta de eliberare nationala. Conducerea o avea Partidului Congresului National in frunte cu Mahatena Gandhi

REVOLUTIA BOLSEVICA a constituit cea de-a doua componenta a valului revolutionar mondial aparut in finele primei conflagratii mondiale. Pentru lumea occidentala aceasta a fost un cataclism care a produs 'o impresie, mult mai mare decat razboiul mondial'(6 ; 56). Regimul tarist s-a prabusit in momentul in care trupele au refuzat sa reprime o manifestatie a multimii nemultumite ce avea, in esenta, paine. Si a fraternizat cu aceasta. Patru zile de manifestatii stradale haotice au pus capat imperiului care a fost substituit cu un 'guvern provizoriu' si o multime de 'consilii' - soviete care au fost, rapid, transformate de Lenin in instrumente. Pe 15 martie, pentru a-si salva dinastia Nicolae al II-lea a abdicat in favoarea fratelui sau, marele duce Mihail. Acesta a renuntat, la randul sau, la tron pe 16 martie si astfel a luat sfarsit dinastia Romanov.

Caderea tarismului a condus la o situatie confuza in ceea ce priveste gestionarea puterii in tara. Pe de-o parte exista guvernul provizoriu dominat de 'partidele burgheze' grupate in blocul constitutional-democrat, reformator, liberal si moderat care voia sa conduca Rusia spre un regim parlamentar de tip occidental iar pe de alta parte Sovietul din Petersburg care grupau pe socialist-revolutionari si cele doua aripi ale social-democratilor: mensevicii si bolsevicii care doreau instaurarea unui regim revolutionar.

In aceste conditii guvernul provizoriu a cunoscut o rapida uzura cu toate ca a luat o serie de masuri liberale - libertatea presei, a opiniei, a intrunirilor - si sociale: drepturi radicale, ziua de lucru de opt ore, egalitatea in fata legii. Paturile cele mai defavorizate, taranii si muncitorii - au cerut solutionarea problemei agrare si incheierea pacii. Guvernul a cerut intelegere si ragaz pentru rezolvarea acestor cerinte in cadrul viitoarei Adunari Constituante care trebuia sa se pronunte si asupra noului regim in Rusia.(5 ; 85)

Divergentele din martie-aprilie 1917 dintre Soviet si guvern pe marginea conditiilor pe care Rusia trebuia sa le accepte pentru o pace separata cu Puterile Centrale au provocat o grava criza politica si caderea guvernului. Guvernele care i-au succedat lui Milinkov conduse de printul Lvov si Kerensei - n-au satisfacut nici ele asteptarile majoritatii rusilor. Acest lucru a permis ascensiunea la putere a bolsevicilor de sub conducerea lui Lenin care a revenit, in Rusia in aprilie 1917. (8 ; 33)

In septembrie bolsevicii au cucerit majoritatea in Sovietele din Petesburg (unde presedinte era Trotki). Lenin ajunge la concluzia ca a sosit momentul pentru a prelua intreaga putere. Acesta a trecut din Firlanda - unde s-a refugiat in august din cauza esecului insurectiei din iulie 1917 - o scrisoare comitetului central al partidului bolsevic in care explica necesitatea preluarii puterii si propunerii maselor ceea ce ele asteptau: pacea si impartirea pamantului.

L.Trotki a pregatit cu minutiozitate insurectia care trebuia sa reuseasca la deschiderea congresului sovietelor din intraga Rusie, prevazuta pentru 7 noiembrie seara. Cu o seara inainte, comisarii politici bolsevici au luat in stapanire punctele strategice ale Capitalei. Operatiunile de preluare a puterii s-au derulat fara varsare de sange. Sediul guvernului a fost cucerit in dimineata zilei de 7 noiembrie 1917 iar seara Congresul panrus al sovietelor (unde bolsevicii erau majoritari) a aprobat 'revolutia din Octombrie' si a destituit guvernul Kerenske. Bolsevicii au devenit stapani pe intreaga Rusie. A doua zi acelasi Congres a numit un nou guvern, numit Consiliul Comisarilor poporului care avea in fruntea sa pe Lenin, pe L. Trotki la extern si pe I.V. Stalin la 'nationalitati'.

In cateva saptamani de la instaurarea sa la putere Lenin a redactat si dat doua decrete - decretul asupra pacii si cel asupra pamantului prin care s-a abolit marea proprietate funciara si o serie de reforme in privinta nationalitatilor separarii bisericii de stat, controlul muncitorilor asupra fabricilor si apoi nationalizarea. In martie 1918 Moscova a devenit capitala .

Ostilitatile militare au incetat pe frontul de est la 1 decembrie 1917 iar 4 zile mai tarziu s-a semnat armistitiul cu Puterile Centrale. La 3 martie 1918 a fost incheiata pacea. Lenin si Stalin au inteles ca in situatia dramatica in care se gasea Rusia numai pacea separata putea salva revolutia bolsevica. In urma pacii de la Brest-Litorsk rusii au abandonat un teritoriu cam o data si jumatate cat Franta si aproximativ un sfert din populatia imperiului si trei sferturi din resursele sale de materii prime.

Aceste reforme au determinat pe opozanti sa declanseze o ofensiva impotriva capitalei care este respinsa, in cele din urma, de Trotki. Economia si situatia sociala au ajuns in situatii extrem de critice. Lenin i-a masuri extreme. In iulie 1918 Congresul al V-lea al sovietelor a adoptat o Constitutie care a consacrat rolul de unic conducator al partidului bolsevic in Rusia. Acesta, datorita realitatilor complexe din Rusia, nu-si exercita puterea in realitate, decat asupra unui teritoriu restrans. Insa, sunt confruntate cu o situatie interna si externa grava. In plan intern socialistii-revolutionari nu le-au iertat bolsevicilor 'Brest-Litorskul' si si-au inmultit razmeritele si atentatele, inclusiv asupra lui Lenin. Pe plan extern erau amenintate cu o interventie din partea Aliatilor care au reprosat Rusiei incheierea pacii separate si nerespectarea obligatiilor asumate prin tratate. Acestia si-au impartit zonele de interventie: Anglia in Caucaz, Asia Centrala, Marea Alba; Franta in Marea Neagra, Ucraina, Polonia; Japonia in Siberia; Prizonierii cehieliberati au constituit o armata care au ocupat Siberia. Aliatii au trimis corpuri expeditionare in Rusia pentru a stopa avansul revolutiei bolsevice.

In aceste conditii noul regim de la Moscova a luat o serie de masuri dure, botezate 'comunism de razboi'. In iulie a fost constituita organizatia terorista CEKA (comisia extraordinara pentru combaterea contrarevolutiei si a sabotajului) condusa de polonezul Dzerjinski, care a primit misiunea de a elimina burghezia ca clasa. (8 ; 51)

La 2 septembrie 1918 Republica Sovietelor a fost declarata tabara militara. Si a inceput teroarea rosie. Armata Rosie condusa de Trotki este reorganizata si instruita, fiind capabila sa se lupte cu armatele alb gardiste. Teroarea politica va fi dublata de una economica. Pentru a combate foametea Lenin a organizat 'comitetele taranilor saraci' pentru a-i supraveghea pe cei bogati si sa-i judece pe cei ce nu voiau sa 'predea' surplusul de cereale. A instituit munca obligatorie in uzinele si fabricile nationalizate.

Infrangerea Puterilor Centrale a venit la timp si a ajutat la ameliorarea situatiei grave in care se gasea puterea bolsevica iar confruntarea dintre 'alb gardisti' si rosii se desfasura in favoarea ultimilor a caror armata a ajuns in aproape 5,5 milioane de oameni.(8 ; 76)

Gratie acestei armate L. Trotki va invinge in razboiul civil cu 'alb gardistii'. Intre timp s-a dezvoltat o stare de agitatie printre soldatii aliati debarcati in Rusia, care, dupa ani de razboi impotriva Puterilor Centrale, doreau sa se intoarca la caminele lor. A izbucnit la 3 aprilie 1919, o revolta in cadrul marinei franceze din Marea Neagra si Parisul, a fost nevoit sa-si retraga Corpul expeditionar stationat la Odesea. In luna urmatoare englezii au evacuat orasele Baku, Arhanghelsk si Murmansk (4 ; 55). Singura putere care mai putea sa intervina a fost S.U.A. insa fortele trimise de acestea n-au fost suficiente pentru a rezolva ceea ce n-au reusit Anglia si Franta. Nereusind sa extirpeze comunismul in Rusia, Occidentul a incercat sa se apere de acesta cu ajutorul unui cordon sanitar, lasand dupa afirmatia lui Wilson, ca 'bolsevicii sa fiarba in suc propriu pana cand circumstantele aveau sa-i faca pe rusi mai intelepti' (9 ; 121).

Un val de revolutii a strabatut Europa si alte parti ale lumii dupa triumful bolsevismului in Rusia. Primul ministru britanic George Lloyd declara in 1919 ca 'Europa intreaga este cuprinsa de un spirit revolutionar. Exista un profund sentiment de revolta si nemultumire al muncitorilor datorita starii sociale. Ordinea sociala in aspectele ei politice, economice si sociale este pusa sub semnul intrebarii de la un capat la celalalt al Europei de catre masele largi ale populatiei' (8 ; 97).

Revolutia care a strabatut astfel toate tinuturile cuprinse intre Vladivostok si Valea Rinului a fost, in cea mai mare parte, o revolta impotriva razboiului, iar semnarea pacii a dezamorsat o mare parte din cantitatea de explozibil pe care o cuprindea. Prima explozie socialista are loc in Germania unde umilinta infrangerii s-a adaugat celorlalte nemultumiri. Izbucnita in portul Kiel ca urmare a revoltei marinarilor, revolutia s-a extins rapid in interior, la 9 noiembrie 1918 declansandu-se la Berlin. Peste tot se formau, dupa modelul rusesc, consilii ale muncitorilor si soldatilor, care au preluat puterea civila si militara. Condusi de Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht, revolutionarii de Stanga 'Spartak-istii' au avut o influenta mai mare in porturile de la Marea Nordului, In Ruhr, Saxonia, in Bavaria.

La inceputul lunii ianuarie 1919, s-a produs la Berlin o miscare de mare amploare condusa de 'Spartak-isti'. Facand uz de o autoritate feroce social-democratul Noske a zdrobit revolta spartakistilor. Conducatorii comunisti ai revoltei Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht au fost ucisi la 15 ianuarie 1919. Infrangerea revolutiei de la Berlin n-a insemnat si sfarsitul miscarilor de stanga in Germania. In Bavaria a fost proclamata, in cursul lunii aprilie 1919, Republica Sovietica Bavareza. Interventia armatei si asasinarea sefului acestei 'republici sovietice', - Kurt Eisner, au facut ca aceasta creatie politica sa nu dureze mai mult de doua saptamani.

In Ungaria revolutia bolsevica a izbucnit cu ajutor financiar rusesc. Conducatorul bolsevicilor maghiari a recunoscut ca a primit in patru luni cat a guvernat Ungaria 2 milioane de ruble de la Lenin. Misiunile revolutiei maghiare erau atat de importante pentru Lenin - el credea ca de la Budapesta, revolutia se poate raspandi in Occident si poate deveni mondiala - incat a trimis un membru marcant al comunismului international la Budapesta pe Cristian Rakovski pentru a-l ajuta pe Béla Kun. Pe 21 martie Adunarea membrilor sovietelor de soldati si muncitori a anuntat intronarea dictaturii proletariatului maghiar si formarea unui guvern condus de un personaj obscur Sandor Gorbai. Bela Kun pastra postul de ministru de externe, in fapt, el conducea guvernul bolsevic ungar. Acest guvern a comunicat maghiarilor si intregii Europe alianta sa cu Rusia Sovietica ca si intentia sa de a declara razboi republicilor burgheze pentru a impune dictatura proletariatului. Rusia Sovietica a inregistrat in acel moment primul sau succes international. Primul stat amenintat a fost cel roman care se afla sub o dubla amenintare bolsevica. La granita de est, Rusia sovietica nu se putea impaca si accepta pierderea Basarabiei care se unise cu Romania. Béla Kun a ordonat in graba mobilizarea pentru a-i ataca pe romani si pe cehoslovaci. Dupa o serie de victorii impotriva armatei cehoslovace Consiliul Interaliat de la Paris a obligat Republica Sfaturilor Maghiare sa incheie armistitiul. Pe 20 iulie 1919, Béla Kun a declansat atacul asupra Romaniei (10 ; 271). In zorii zilei de 24 iulie 1919 s-a declansat contraatacul armatei romane care a distrus armata maghiara bolsevica. Pe 2 august Bela Kun a parasit Ungaria iar a doua zi Capitala a fost ocupata de armata romana. In locul regimului comunist s-a instaurat un regim de dictatura sub conducerea lui Hosthy.