Tehnici de echipare speologie

Pentru a putea parcurge un pasaj dificil dintr-o pestera sau aven, cum ar fi un put, o saritoare, o cascada, un traverseu, vom fi obligati sa fixam pe acestea, cu ajutorul amarajelor, corzi sau scarite, astfel incit aceasta parcurgere sa se faca in siguranta, comod si eficient.

Deci o echipare are ca loc de plecare punctul de amaraj, se face cu corzi, scarite sau accesorii speciale (platforme de escalada, catarg de escalada etc.) si trebuie sa asigure posibilitatea parcurgerii ei in conditii optime.

In general trebuie avute in vedere citeva conditii esentiale privind efectuarea echiparilor:

respectarea stricta a regulilor de amarare;

echiparea trebuie conceputa astfel incit speologul sa fie protejat in timpul manevrelor de urcare si de coborire, de caderi de pietre, cascade etc.;

coarda va fi, pe cit posibil, la o distanta de stinca care sa-i permita speologului sa atinga peretii cu picioarele in timpul parcurgerii pasajului respectiv, altfel existind posibilitatea rasucirii corzii, lucru destul de neplacut; scarita va fi amarata la o distanta de stinca care sa permita introducerea piciorului;

corzile din echipari orizontale sau pasaje inclinate vor fi amarate la ambele capete

corzile vor avea obligatoriu la capatul liber un nod, de preferinta nodul opt, cu o bucla suficient de mare ca sa permita la nevoie introducerea piciorului.

Cum facem o echipare de pestera?

Daca pestera este cunoscuta, iar in timpul turelor anterioare a fost intocmita 'fisa de echipare' (vezi Anexa 6), operatia este relativ simpla. Daca insa fisa nu exista sau echiparea se face in premiera, vom avea in vedere regulile invatate mai sus si in plus:

verificarea echipamentului colectiv si individual inainte de pornirea in explorare;

introducerea materialelor in banane sau in sacii de explorare si impartirea acestora coechipierilor. Fiecare speolog din echipa va trebui sa cunoasca precis continutul bananelor sale si rolul ce-i revine in timpul explorarii.

Sa trecem acum la efectuarea unei echipari si sa presupunem ca ne aflam in capul unui put, iar accesul la acesta este sigur si relativ orizontal. Vom planta mai intii spitul 1 (fig. 5a) pentru efectuarea unei miini curente. Mina curenta ne va permite plantarea spiturilor 2 si 3 in conditii de siguranta. Pentru aceasta vom avea montat coboritorul cu cheie de blocare sau cu un nod facut in urma lui in care sa se opreasca in cazul unei caderi. Dupa ce amarajeie 2 si 3 au fost fixate vom putea incepe coborirea. Spitul 1 poate fi inlocuit cu un amaraj natural, cu conditia ca acesta sa fie in afara oricarui dubiu.

Daca accesul la put este dificil sau in panta vom monta o mina curenta care incepe si se termina obligatoriu cu doua spituri (fig. 5b). La fel vom proceda si in cazul in care echipam un traverseu, in acest caz echiparea numindu-se balustrada (fig. 5c).

De retinut ca o regula a echiparilor cu spituri: in capul oricarei verticale vom avea minim 2 spituri, fara exceptie!

Daca echiparea se face cu pitoane regula se pastreaza.

In cazul folosirii amarajelor naturale, daca acestea sint in afara oricarei indoieli (de exemplu un copac sanatos), se poate folosi un singur amaraj in capul verticalei. Este de preferat a se evita, deoarece, desi rezistente, ele pot ceda in cazul in care sint supuse unui soc.

Vom prezenta in continuare citeva situatii ce pot fi intilnite la echiparea intrarii intr-o verticala:

amarare clasica cu mina curenta (fig. 5d);

amarare in Y (fig. 5e);

amarare GRESITA (poate deveni chiar mortala) in situatia in care amarajul principal (P) este situat mai sus decit amarajul secundar (S). Daca speologul este lonjat in P si acesta cedeaza, factorul de cadere va fi apropriat de valoarea 2 (fig. 5 f);

amararea corespunzatoare a situatiei crise mai sus, numita 'fals factor 2"

Recomandam ca pe coarda miinii curente sa se faca un nod de amortizare (coada vacii sau fluture), care are rolul de a dinamiciza coarda in cazul cedarii celor doua amaraje de la intrarea in verticala (desi n-am auzit pina acum de asa ceva).

Deci am efectuat echiparea in capul putului, sau cascadei, sau saritorii si incepem coborirea. Coborirea o efectuam avind la noi si la indemina, echipamentul de urcare.

In timpul coboririi observam cu atentie traseul corzii deasupra si dedesubtul nostru. Coarda poate atinge peretii sau sa se termine inainte ca verticala sa fie coborita. In situatia in care atinge peretii vom apela la fractionare sau deviere. In caz ca este prea scurta o vom innadi cu alta coarda (vezi fig. 3.2.1 si 3.2.2) de preferinta in amaraj (vezi fig. 3.2.3). Dupa ce am ajuns la baza verticalei, vom plia restul de coarda si il vom pune la loc ferit.

1 Fractionarea

Sa presupuneri ca am inceput sa coborim intr-un put si coarda atinge peretele. Continuam rapelul pina la locul respectiv si blocam coboritorul. Daca observam frecarea corzii dupa ce am trecut de punctul respectiv, vom fi nevoiti sa urcam cu ajutorul blocatoarelor, dupa care vom monta si bloca coboritorul. Plantam un spit sau un piton, ne fixam in acesta prin intermediul lonjei scurte si continuam rapelul pina cind greutatea corpului va fi preluata de amaraj, eliberind astfel coarda de sub sarcina. Dupa ce am ramas suspendati in lonja, fixam coarda in piton, astfel incit partea de deasupra sa formeze o bucla. Bucla trebuie sa fie suficient de lunga pentru a pune piciorul in ea, ajutindu-ne astfel sa trecem fractionarea (fig. la). Daca este prea lunga nu ne vom putea folosi de ea, plus ca, in cazul cedarii amarajului caderea va fi mai mare, iar daca este prea scurta, rapelul se va face cu dificultate (e posibil sa nu putem face o cheie de blocare in caz de nevoie), la fel si la urcare (posibil sa nu putem monta blocatorul de piept).

O situatie speciala apare atunci cind ultima fractionare este foarte aproape de baza verticalei, iar penultima este mult mai sus. Ne este greu sa ne imaginam ce se poate intimpla in cazul cedarii ultimului amaraj.

Datorita elasticitatii corzii, speologul va lovi solul, putindu-se accidenta chiar foarte grav. Pentru a elimina acest pericol ultima fractionare va fi o fractionare dubla. O varianta de echipare este prezentata in fig. 1b. Pentru orice eventualitate aceasta masura poate fi extinsa la toate verticalele.

Fractionarea corzii pe puturi prezinta o serie de avantaje:

sporeste securitatea - chiar si moralul printr-un numar sporit de amarje;

ofera posibilitatea urcarii simultane a mai multi speologi pe portiuni diferite ale corzii. De aceea pe puturile foarte adinci este indicat sa facem fractionari pe considerentul de a creste viteza de coborire si de urcare a echipei.

2 Devierea

Devierile au acelasi rol ca si fractionarile: suprimarea frecarilor. Mult mai simplu de echipat, devierile constau in abaterea traseului corzii cu ajutorul unei bucle si a unei carabiniere sau cu ajutorul unui deviator .

In primul caz, avem nevoie de o bucla, poate fi si cu cordelina, si o carabiniera, de data aceasta fara surub (fig. 2a si b). Ca punct de fixare vom folosi un amaraj natural - cel mai adesea - un piton, un spit sau chiar o pana. Amarajele se fac de regula pe peretele opus frecarii.

Daca nu putem ajunge la peretele opus, atunci vom fi obligati sa ne folosim fie peretele pe care freaca coarda, caz in care vom apela la un deviator. Pentru a putea monta un deviator sintem obligau sa plantam mai intii un spit. Deviatorul consta dintr-o tija rnetalica indoita, sau dintr-o carabiniera, sudata la capatul unui surub prevazut cu piulita (fig. 2c).

Devierile au marele avantaj ca, pentru trecera lor nu este nevoie sa scoatem de pe coarda nici coboritorul, nici blocatoarele. Cind se ajunge in dreptul lor, se scoate coarda din carabiniera sau devitor, se depasesc iar apoi se introduce coarda la loc.

In cazul devierilor la care se foloseste o bucla mai lunga, vom avea grija ca la depasirea lor sa fixam una din lonje in carabiniera devierii, nu pentru a ne asigura, ci pentru a putea recupera devierea, in situatia in care o scapam din mina.

In cazul cedarii unei devieri nu va exista nici un soc, ci doar un balans.

In fig. 2d este prezentata echiparea unei succesiuni de verticale.

Deci, ce vom folosi, fractionari sau devieri?

Un raspuns exact nu se poate da, fiecare speolog poate opta pentru o varianta sau alta. O comparatie intre cele doua metode este insa binevenita (vezi Anexa 7).