|
|
|
Masivul Suhard este situat in partea centrala a grupei nordice a Carpatilor Orientali, in zona cristalino-mezozoica, ocupind o suprafata de aproximativ 325 km2. Are o orientare generala nord-vest - sud-est, in aceasta directie masurind in linie dreapta 35 km.
Pozitia mediana a Suhardului este data de distanta sa egala fata de limitele estica si vestica ale Carpatilor Orientali, intr-o zona unde acestia capata latime maxima. Drept urmare, din oricare directie te indrepti spre acest masiv, trebuie sa strabati portiuni insemnate apartinatoare domeniului carpatic.
Masivul Suhard este cuprins intre 47° 20' si 47° 34' latitudine nordica si 25° 00' si 25° 21' longitudine estica. Suhardul este delimitat de o serie de vai, depresiuni si sei adinci (fig. 2), fapt care ii confera o individualitate pregnanta. Astfel, valea Bistritei Aurii se interpune intre Muntii Suhard si Muntii Zimbroslava si Muntii Tibau din nord, Obcina Mestecanis din nord-est si Masivul Giumalau din est. Sectorul Bistritei Aurii, limitrof masivului, se desfasoara intre "casele Rotunda' si Vatra Dornei, pe o lungime de 45 km; pe aceasta distanta riul coboara de la 1 000 la 800 m altitudine absoluta. In partea de nord-vest Pasul Rotunda (1 271 m) se insinueaza ca o puternica inflexiune intre Muntii Suhard si Muntii Rodnei, iar izvoarele Somesului Mare, Pasul Suhard (1 150 m) si, in continuare, valea Cosnei, pina la iesirea in depresiune, formeaza limita spre Muntii Birgau. La sud, Depresiunea Dornelor, cu compartimentele Poiana Stampei si Dorna, se intercaleaza ca un spatiu intins intre Suhard si Muntii Calimani, cel mai grandios edificiu vulcanic din tara noastra. Reprezentind o limita clara spre sud-vest, pe o lungime de 22 km, valea Cosnei are un talveg ce coboara de la 1150 m (cit are la obirsie, in Pasul Suhard) la 860 m (in punctul de confluenta cu Dorna). La rindul ei, Dorna, de la confluenta cu Cosna pina la Vatra Dornei, curge in zona limitei sudice, cale de 15 km. La confluenta Dornei cu Bistrita Aurie se afla cea mai coborita cota din zona Masivului Suhard, respectiv 791 m altitudine absoluta.
Masivul Suhard a aparut in urma marilor cutari ale scoartei terestre produse in era secundara, prezentindu-se ca o prelungire sud-estica a simburelui cristalin al Muntilor Rodnei. In lungul timp scurs de atunci, constitutia geologica a suferit modificari continue. Nucleul masivului este format din roci cristaline - de altfel cele mai raspindite din aceasta unitate montana.
In partea nordica si centrala a Suhardului, cristalinul formeaza un anticlinal, care da cele mai mari inaltimi; in axul lui apar sisturi mezometamorfice, iar flancurile sint alcatuite din sisturi epimetamorfice. Sisturile mezometamorfice sint prezente prin micasisturi cuartoase, biotitice si cu granati, sisturi cuartito-biotitice, paragnaise, gnaise si calcare, care genereaza un relief cu forme mai rotunjite, cu exceptia calcarelor ce se inscriu in peisaj printr-o morfologie aparte, in special in lungul culmilor principale. Seria sisturilor epimetamorfice acopera transgresiv nucleul zonei anticlinale si sint formate dintr-un complex inferior cuartos - cu participarea larga a cuartului (fapt vizibil in Masivul Omu, unde cuartul laptos apare frecvent la zi, imprimind peisajului o nota specifica prin culoarea sa alb-stralucitoare) si dintr-un nivel sericito-cuartos.
Formatiunile sedimentare sint alcatuite in primul rind din sedimente triasice - dispuse in sinclinalul Iacobeni - si cretacice (cenomaniene), care apar in zona de obirsie a piriului Runcu si a Somesului Mare. Si unele si altele sint putin raspindite.
Mult mai extinse sint formatiunile sedimentare eocene, apartinatoare flisului transcarpatic. Ele sint formate din gresii, conglomerate, calcare dolomitice bituminoase cu pozitie transgresiva, bine reprezentate in zona Masivului Ousoru si in general pe flancul estic al Suhardului, care dau microrelieful cel mai spectaculos, ce se inscrie pregnant in peisaj, intocmai unor imense ruine, reprezentind puncte de mare atractie turistica.
Aspectul reliefului este impus de predominarea sisturilor cristaline, care dau in general forme greoaie.
Din punct de vedere hipsometric Suhardul reprezinta o zona montana mai coborita decit Muntii Rodnei si Muntii Calimani, singurii din Carpatii Orientali care depasesc 2 000 m. In schimb, cotele maxime din acest masiv intrec in altitudine pe cele similare din muntii vecini. Dupa criteriul altimetric, in ierarhia celor 35 de unitati montane din Carpatii Orientali, Suhardul ocupa locul al 5-lea, valorile maxime fiind de 2 305 m in Muntii Rodnei, 2102 m in Muntii Calimani, 1962 m in Muntii Maramures, 1 956 m in Ciucas, 1 932 m in Suhard, 1923 m in Muntii Girbova, 1907 m in Ceahlau.
Suhardul are inaltimi ce descresc de la 1932 m pina la 800 m. In partea centrala se desfasoara o culme sinuoasa, in lungul careia se inregistreaza cotele cele mai mari. Urmarind harta hipsometrica constatam cu usurinta conturarea a trei masive bine individualizate de o serie de sei: Omu (1 932 m) in nord-vest, intre Pasul Rotunda (1 271 m) si saua Diecilor (1400 m); Faraoane (1715 m) in partea centrala, delimitat de aceasta din urma sa si saua (1300 m) dintre Picioru Stejii (1398 m) si virful Iacob (1 372 m) si, in sfirsit, Ousoru (1 639 m) - care ocupa partea sud-estica a Muntilor Suhard, intre saua respectiva si unghiul de confluenta al Bistritei Aurii cu Dorna.
Energia de relief prezinta diferente mari, de la citeva sute de metri, pina la aproape 1 000 m, in zona muntelui Omu, unde atinge valoarea maxima (in raport cu Bistrita Aurie la Cirlibaba).
Reteaua hidrografica, cu aspect radial, a fragmentat masivul printr-o serie de vai care au dat nastere la interfluvii secundare, ce se prelungesc periferic, avind aspectul unor adevarate contraforturi. Culmea principala a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersectie, iar inseuarile din cadrul ei s-au format prin retragerea obirsiilor vailor tributare Bistritei Aurii si Cosnei. Astfel, saua Diecilor este situata intr-un sector unde culmea se ingusteaza simtitor, corespunzator obirsiilor celor doua vai cu numele de Diaca, ce curg in directii opuse; una se varsa in Bistrita Aurie, cealalta in Cosna. Diaca tributara Bistritei Aurii, prin retragerea puternica a obirsiei, a impins cumpana de ape in detrimentul celeilalte Diace, im-punind culmii principale cea mai pronuntata sinuozitate. In sectorul respectiv, Diaca (tributara Bistritei) si-a creat un bazin superior foarte dezvoltat, asemanator unui vast amfiteatru, adinc implintat in inima muntelui, ceea ce a dus la coborirea reliefului si, implicit, la adincirea inseuarii.
In zona seii de sub Picioru Stejii se afla obirsiile celor doua vai cu numele de Ciotina, de asemenea cu drenaj in directii opuse, una tributara Bistritei Aurii, alta Cosnei. De remarcat, ca in afara acestora mai apar si alte inseuari, mai putin evoluate, care insa imprima culmii principale un aspect destul de festonat. Cine strabate culmea va intilni astfel de inseuari la obirsia piraielor Humor si Bancusoru, Piriu Rece si Prislop, respectiv una din obirsiile Ciotinei Cosnei si Hajului Bistritei Aurii.
In liniile majore ale reliefului se remarca doua suprafete de eroziune. Cea superioara, cea mai veche, este puternic fragmentata si se prezinta sub forma unor mici suprafete de eroziune, cu altitudini descrescinde de la nord-vest spre sud-est: 1750- 1 900 m in Masivul Omu, 1 550-1 700 m in Masivul Faraoane si in jur de 1 600 m in Masivul Ousoru, inclinarea acestei suprafete poate fi explicata prin actiunea inegala a miscarilor tectonice, cit si prin actiunea eroziunii - mai puternica in sud, datorita ingustarii masivului in directia respectiva si apropierii de vaile din ce in ce mai adinci, ale Bistritei Aurii si Dornei.
A doua suprafata de eroziune, mai noua, este mult mai bine conservata si mai extinsa, in ansamblu pastrindu-se la altitudini ce se mentin constant intre 1400 si 1500 m. Desi este destul de unitara sub raport altimetric, ea ocupa o pozitie periferica in cadrul Masivului Suhard si este puternic fragmentata de reteaua transversala, care a dus la individualizarea mai multor culmi secundare. Cu toate ca partea inalta a masivului Omu s-a aflat deasupra limitei zapezilor permanente, glaciatiunea cuaternara se pare ca nu a afectat si Muntii Suhard. In schimb, in pleistocen intregul masiv s-a aflat in etajul modelarii periglaciare, care a lasat urme vizibile si astazi. De altfel si in postglaciar sint intrunite conditii favorabile formarii reliefului de tip periglaciar, datorita faptului ca cel putin partile inalte ale masivului au temperaturi medii anuale in jur si chiar mai scazute de 0oC.
Relieful periglaciar (rezultat in urma numeroaselor procese de inghet-dezghet), pe alocuri, se inscrie pregnant in peisajul actual. In primul rind, este vorba de formele de dezagregare care au dat nastere la abrupturi de eroziune si creste, vizibile in masivele Omu, Faraoane si Ousoru, virfuri piramidale, "babe', blocuri oscilante etc., intilnite in special de-a lungul culmii principale, si grohotisuri. Grohotisurile de sub virful Omu formeaza adevarate "mari de pietre'; ele mai apar si sub virfurile Faraoane si Ousoru creind unele dificultati in parcurgerea lor. In al doilea rind, amintim musuroaiele inierbate si microdepresiunile nivale etc. Calcarele cristaline explica aparitia reliefului carstic, e drept, putin dezvoltat, reprezentat prin dolinele din Muntele Rotunda si de pe versantul drept al vaii Runcu.
Caracterele morfologice de ansamblu, cit si unele aspecte de detaliu impun subdivizarea Muntilor Suhard in trei unitati bine individualizate: Omu, Faraoane si Ousoru (fig. 4).
MASIVUL OMU reprezinta unitatea nord-vestica, incadrata clar de cele doua vai Diaca si, respectiv, de saua Diecilor. In acest sector intilnim cele mai mari inaltimi, iar relieful masiv, cu aspecte greoaie, este dat de spinarile rotunjite ale virfurilor si culmilor care se desprind din nodul orografic principal Omu. Culmile, ca de altfel si reteaua hidrografica, au o configuratie radiala. Astfel, spre Pasul Rotunda coboara culmea Caturii cu profil ondulat, care reprezinta prelungirea spre nord-vest a Masivului Suhard. In lungul ei se afla cumpana apelor dintre Somesul Mare (Maria Mare, Zmeu, Preluci) si Bistrita (respectiv Rusaia). Spre obirsiile Somesului Mare, din aceasta se lasa pinteni scurti, ce se termina abrupt spre vaile adinci, ca de pilda culmea Zmeu. Spre nord coboara prelung culmea Stinisoarei (1 698 m), intre vaile Rusaia si Diaca; din ea se desprind, de asemenea, citeva culmi scurte, cum ar fi Muntele Magurii (1 613 m), Bitca (1446 m), Gindacu (1466 m). In partea opusa, spre sud, coboara in trepte culmea delimitata de cele doua vai Diaca, in est si sud-est si vaile Runcu si Cosnita, in vest si sud-vest. Treptele sint bine evidentiate de valorile altimetrice descrescinde ale Pietrelor Rosii (1 773 m) Virfului Diecilor (1 631 m), Muntelui Rotunda (1 461 m), Muntelui Dieci (1 308 m) si Muntelui Neted (1 119 m). Din aceasta culme, spre nord-est, inspre Diaca Bistritei Aurii se lasa adevarate contraforturi, cu pante accentuate, cuprinse intre afluentii de pe stinga acesteia; cel mai important dintre ei este Muntele Runcu (1 384 m), o prelungire a Muntelui Pietrele Rosii.
Spre sud - sud-vest se desfasoara culmea prelunga a Suhardului (1 414 m), caro, pe alocuri, capata aspect de creasta mai ascutita. Ea formeaza cumpana apelor dintre Somesul Mare si Bistrita, respectiv Cosna (prin afluentul sau Runc) si face legatura spre Muntii Birgau, prin Pasul Suhard (1 150 m), si Podisul Zimbroaia.
MASIVUL FARAOANE are o pozitie mediana in cadrul Muntilor Suhard si altitudini mai coborite cu peste 200 m fata de Masivul Omu. Unitatea este bine delimitata spre vest si nord-vest de cele doua vai Diaca, iar in sud - sud-est de cele doua vai Ciotina. Acest sector cuprinde portiunea mai sinuoasa a culmii principale, din care se desprind culmi secundare, uneori cu spinari late, usor bombate si relativ prelungi, ce se termina prin abrupturi atit spre valea Bistritei Aurii, cit si spre valea Cosnei. Aceste culmi sint bine delimitate de vai adinci, ce curg spre Bistrita Aurie, respectiv spre Cosna. Astfel, spre Bistrita Aurie coboara culmile Poiana Humorului (1 434 m), intre Diaca si Humor; Vacaria (1 368 m), intre Humor si Scorus; Tirs (1 368 m), intre Scorus si Piriu Rece; Plaiu Suhardului - Suharzel (1 403 m), intre Piriu Rece si Ciotina. In partea opusa, spre Cosna, se individualizeaza culmile Vilta Mare (1 316 m), Bancu (1 283 m), Stefan (1 341 m), Fagetel (1 255 m), Tarnita (1 542 m) si Picioru Stejii (1 398m), despartite de vaile Diaca, Vilta, Bancusor, Prislop, Fagetel si Ciotina.
MASIVUL OUSORU reprezinta compartimentul cel mai restrins si cu altitudinea maxima cea mai coborita. Situat in partea sud-estica a Muntilor Suhard, morfologic acest masiv este totodata cel mai unitar, prezentind un virf ce se ridica deosebit de impunator din culmea principala, virf de la care ii vine si numele, de altfel extrem de sugestiv. Acesta reprezinta un minunat punct de perspectiva, cu o larga panorama. Spre confluenta Bistritei Aurii cu Dorna, o culme prelunga coboara treptat pina la aproape 800 m, prezentind cota cea mai joasa din Muntii Suhard. Este vorba de culmea Runcului, pe versantii careia se inscriu mici piriiase, putin adincite, cu exceptia vaii Hajului (bazinul Dornei), mai viguros si cu o vale mai evoluata.
Prin pozitia sa geografica, Suhardul are un climat temperat-continental, aflindu-se sub influenta nord-atlantica. Configuratia reliefului si inaltimea impun o pregnanta etajare a elementelor climatice. Masivul Suhard se incadreaza tinutului climatic al muntilor inalti (1 700-1900 m), tinutului climatic al muntilor mijlocii si scunzi (sub 1 700 m), precum si subtinutului climei de depresiune. Cea mai mare extensiune o prezinta climatul muntilor mijlocii si scunzi, ca urmare a predominarii acestui relief.
Temperatura. Media anuala a temperaturii prezinta valori din ce in ce mai mici pe masura ce urci spre virful muntelui. Astfel, izoterma anuala de 5°C se afla in sudul Suhardului, cam in zona orasului Vatra Dornei. Izotermele anuale de 4° si 3°C incing masivul catre periferia lui, iar cele de 2° si respectiv 1CC se desfasoara insular in jurul masivelor Omu, Faraoane si Ousoru. Cele mai mici valori ale temperaturilor medii anuale apar in zona virfului Omu si sint date de izotermele de 0°, -1° si -2°C. Iata, asadar, ca desi sintem intr-un masiv relativ restrins, datorita diferentelor altimetrice extreme (peste 1100 m), temperaturile medii anuale ale punctului celui mai inalt au valori cu circa 7° mai mici fata de Depresiunea Dornelor.
In timp ce la Vatra Dornei si in alte localitati limitrofe, temperaturile medii lunare sub 0°C se semnaleaza in lunile decembrie, ianuarie si februarie, pe virful Omu acestea dureaza 6 luni, respectiv din noiembrie pina in aprilie, inclusiv. Cele mai scazute temperaturi medii lunare se inregistreaza in lunile ianuarie si februarie in tot masivul si ele oscileaza intre -4° si -8CC, de la poale la virful muntelui.
In timpul verii, lunile cele mai calduroase sint iunie, iulie si august, toate cu temperaturi medii lunare de 14°C pe vai si in depresiuni si cu valori scazind pina la 8°C (in iunie) si pina la 10°C (in celelalte doua luni) in zonele cele mai inalte. In timp ce temperaturile medii lunare pozitive apar pe vai si in depresiuni in luna martie, pe virful Omu acestea se inregistreaza doua luni mai tirziu, respectiv in mai, cind temperaturile lunare din Suhard indica valori de la 4° la 10°C.
Toamna, temperatura are valori cuprinse intre 8° si 12°C in septembrie, intre 2° si 6°C in octombrie si intre -3° si 1°C in noiembrie - luna cind apar si primele medii negative lunare, de la o anumita altitudine in sus. Prima zi cu inghet este in jur de 1 octombrie, iar ultima zi cu inghet este in jur de 1 mai.
In ceea ce priveste maximele si minimele absolute, nu detinem date decit pentru localitatile periferice. Astfel, la Cirlibaba maxima absoluta inregistrata a fost de 31,5°C (1a 25.08.1954), iar minima absoluta de -37,2°C (1a 27.01.1954); la Iacobeni maxima absoluta de 35,9° (1a 7.08.1908 si la 7.08. 1931), minima absoluta de -27°C (1a 23.12.1933), iar la Vatra Dornei maxima absoluta de 36,4°C (1a 18.07.1904) si minima absoluta de -36,5°C (1a 13.01.1950). Din analiza acestor valori rezulta urmatoarele amplitudini de temperatura: 68,7° la Cirlibaba, 62,9° la Iacobeni si 72,9° la Vatra Dornei. Fara indoiala, valorile amplitudinilor de temperatura mentionate sint cele maxime, ele reducindu-se pe masura ce urcam spre virful muntelui.
Tot in legatura cu temperatura aerului ar mai fi de amintit si unele aspecte legate de o serie de maxime si minime absolute lunare. Astfel, maxima lunii ianuarie la Iacobeni a fost de 14,2° (1930), a lunii februarie de 18,5° (1931), iar a lunii decembrie de 18,6CC (1903). Pe de alta parte, minima absoluta la Vatra Dornei a inregistrat valorile de -28CC (1903) in martie, -12°C (1910) in aprilie, -8,5° (1915) in mai, -2,5° (1911) in iunie, 1CC (1911) in iulie, -2°C (1909) in august si -6°C (1910) in septembrie. Valorile scazute denota prezenta unor inversiuni de temperatura deosebit de intense, ce apar ca urmare a conditiilor favorabile oferite de orografie. Atit amplitudinile anuale de temperatura, cu valori pina la 72.9°, cit si maximele si minimele absolute lunare, indica, fara indoiala, caracterul continental al climatului.
Precipitatiile. Media anuala a precipitatiilor prezinta valori foarte diferite in cadrul Masivului Suhard. Astfel, daca la Vatra Dornei cad anual 672 mm, valorile cresc progresiv, odata cu altitudinea, ajungind la circa 1 400 mm in virful Omu, deci la o cantitate ce reprezinta mai mult decit dublul valorii minime. Precipitatiile in jur de 1 200 mm apar ca un briu ce inconjura virfurile Faraoane, Ousoru si Omu, iar cele care ajung in jur de 1 400 mm formeaza o foarte mica insula in jurul virfului Omu.
Cele mai mari cantitati de precipitatii cad in intervalul mai-august, deci in anotimpul cald, cind evapo-transpiratia atinge maxima de intensitate si exista conditii prielnice pentru formarea ploilor de convectie. In cadrul acestui interval, luna iunie este cea mai bogata in precipitatii, intre 140 si 180 mm, pe cind restul lunilor primesc intre 100-140 mm. Lunile februarie, martie si septembrie sint cele mai sarace in precipitatii (intre 50 si 80 mm). Restul lunilor ocupa pozitii intermediare: ianuarie intre 50 si 100 mm, aprilie intre 60 si 100 mm, octombrie intre 80 si 100 mm, noiembrie intre 60 si 100 mm, iar decembrie intre 80 si 100 mm. Rezulta, asadar, ca vara este anotimpul cel mai ploios, iar iarna cel mai sarac in precipitatii, ca de altfel si luna septembrie.
Numarul anual al zilelor cu precipitatii este cuprins intre 160 si 170, in cea mai mare parte a masivului, iar in zona inalta a virfului Omu, depaseste valoarea de 170. Numarul anual de zile cu ninsoare este, in cea mai mare parte a Suhardului, de 40-60, numai in Masivul Omu fiind de peste 60.
Perioada medie anuala, in care solul este acoperit cu zapada, reprezinta o durata de 100-160 de zile, respectiv 160-200 de zile in virful Omu. Numarul mare de zile cu strat de zapada asigura posibilitatea practicarii sporturilor de iarna in conditii dintre cele mai favorabile.
Grosimea stratului de zapada depaseste frecvent 50-60 cm, pe culmea principala, in zonele concave, din cauza viscolirii, avind valori mult mai mari. Cantitatea maxima de precipitatii cazute in 24 de ore a inregistrat 280 mm la Cirlibaba (16.06.1938), 260 mm la Vatra Dornei (5.09.1912) si 140,6 mm la Gura Tibaului (18.07.1951).
Nebulozitatea. Durata de stralucire a soarelui este, in tot masivul, sub 1 800 ore anual.
Numarul mediu al zilelor senine este de 60-80, iar numarul mediu de zile cu cer acoperit de 160-180, in cea mai mare parte a Masivului Suhard, si de 180-200, in partea inalta din jurul virfurilor Omu si Faraoane. Numarul mediu de zile cu cer senin este mai mare la sfirsitul verii, mai ales toamna, respectiv in lunile august, septembrie si octombrie (intre 8 si 10), iar cel mai mic il intilnim in lunile februarie (6), aprilie (intre 4 si 6), mai (intre 2 si 6), iunie (intre 2 si 6) si noiembrie (intre 4 si 6). Mentionam ca si in luna martie apare un numar ridicat de zile cu cer senin (intre 6 si 10), iar lunile ianuarie si iulie au o situatie intermediara (intre 6 si 8). Rezulta, asadar, ca sfirsitul verii si inceputul toamnei (august- octombrie) ofera cadrul cel mai favorabil practicarii turismului montan.
Numarul zilelor cu cer acoperit este de 18- 22 in decembrie, de 16-20 in noiembrie, de 14- 20 in aprilie si in mai si de numai 10-14 in iulie, august si septembrie ; celelalte luni prezinta situatii intermediare: 14-16 in ianuarie, 14-18 in februarie, martie si iunie si respectiv 12-16 in octombrie.
Nebulozitatea maxima se inregistreaza in luna mai (6,5-8 zecimi); valori ridicate (intre 6,5 si 7,5 zecimi) apar si in lunile februarie, martie, aprilie, iunie, noiembrie si decembrie. Cea mai redusa nebulozitate o prezinta luna august (intre 5 si 6 zecimi), celelalte luni ocupind o pozitie intermediara: ianuarie si iulie intre 6 si 7 zecimi, iar septembrie si octombrie intre 5,5 si 6,5 zecimi.
Vintul. Suhardul este expus circulatiei predominante vestice, cu frecventa maxima a vintului de nord-vest, mai putin de nord-est. Viteza medie anuala este 3,5-4 m/s, iar cea maxima depaseste 35 m/s. Vara se formeaza brizele de munte si de vale, care bat dimineata din vale spre inaltimi, iar seara invers, dinspre zona inalta spre zonele joase. In timp ce vinturile de nord-est prevestesc vreme rece, cele de est aduc timp frumos; vinturile de vest si nord-vest sint insotite in general de ploaie.
Cele mai expuse zone fata de vinturile dominante sint virfurile inalte, culmea principala si in general versantii vestici.
Zonele cele mai adapostite din calea vinturilor sint versantii estici, vaile secundare si cele principale, axate mai ales pe Bistrita Aurie, fata de care Masivul Suhard, in ansamblu, joaca rol de bariera, in calea circulatiei vestice dominante.
Fragmentarea accentuata a reliefului, acoperirea diferita cu vegetatie - fie ierboasa, fie forestiera -, expozitia versantilor fata de principalele influente climatice si fata de soare si alti factori locali impun particularitati topoclimatice pregnante. Astfel, in timp ce masivele Omu, Faraoane si Ousoru, respectiv partea lor inalta, se caracterizeaza prin faptul ca se afla direct in calea maselor de aer vestic, destul de umed, culmile secundare estice sint ferite de aceste influente, iar vaile apar ca zonele cele mai bine adapostite. Aceste influente sint reflectate fidel de catre vegetatie (apar inversiuni de vegetatie), precum si prin anumite aspecte climatice. De exemplu, valorile scazute ale precipitatiilor, inregistrate in localitatile din valea Bistritei Aurii, se explica prin faptul ca aceasta zona este situata in spatele masivului, jucind rol de bariera, in special fata de masele de aer ce vin din vest.
Perioadele optime de practicare a turismului. Cel mai favorabil anotimp pentru drumetie este toamna, cind nebulozitatea este mai scazuta, vintul are intensitate redusa si apar in sir zile frumoase cu cer senin. Bineinteles, incepind din luna mai, pe toata durata verii si toamnei, pina catre sfirsitul lunii noiembrie, se poate practica turismul.
Turistii care vin cu corturi pot gasi numeroase locuri favorabile camparii, ele fiind constituite din poieni, vai etc., care sint raspindite pe intreaga suprafata a masivului.
Practicarea sporturilor de iarna este inlesnita atit de conditiile climatice favorabile existente in cadrul masivului (durata mare a stratului de zapada), precum si de prezenta unor pante corespunzatoare pentru schiat. In acest sens, pot fi recomandate: pirtia de la Runc (Vatra Dornei), regiunile periferice usor accesibile din sudul Ousorului (Dorna Candrenilor), Arsita (Ciocanesti), Stinisoara (Cirlibaba), precum si Poiana Rotunda, accesibila dinspre Pasul Rotunda. De asemenea, un loc ideal Pentru practicarea sporturilor de iarna il reprezinta versantul nordic al Ousorului, cu pante cu portiuni netede ce alterneaza cu altele destul de inclinate. Accesul, relativ dificil, spre aceasta zona se face dinspre Dorna Candrenilor, pe la vest de piriul Izvoru Alb, prin poienile de sub Muntele Livada (1 463 m) si mai departe prin inseuarea dintre acesta si Ousoru.
Masivul Suhard se afla aproape in totalitate in bazinul hidrografic al Bistritei; o mica parte din vestul masivului apartine bazinului hidrografic al Somesului Mare, a carui obirsie se afla chiar aici.
BISTRITA AURIE, cum este denumit sectorul Bistritei din amonte de Vatra Dornei izvoraste din Muntii Rodnei si, pina la confluenta cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, din care 45 km formeaza limita nordica, nord-estica si estica a Muntilor Suhard.
Bistrita Aurie, renumit riu al Moldovei, prin frumusetea lui, primeste din Suhard un numar de 20 de afluenti directi, iar prin intermediul Dornei alti 14 afluenti, cei mai multi colectati de Cosna. Datorita numerosilor sai tributari, precum si constitutiei geologice predominant cristaline prin care curge, in conditiile unui climat cu precipitatii abundente, inainte de confluenta cu Dorna, Bistrita Aurie realizeaza aici un debit bogat (circa 12 mc/s). Un aport substantial ii aduc afluentii care coboara din Suhard, cu scurgere permanenta si debite relativ constante. Cei mai importanti sint: Rusaia, Gindacu, Diaca (cel mai mare = 10 km lungime), Humoru, Scorusu, Piriu Rece si Ciotina. La acestia se adauga o serie de mici piriiase, si anume: Rotunda, Zada, Magura, Fundoaia, Stinisoara, Puiu Mare, Suharzelu Mic, Suharzelu Mare, Tisa, Runcu si Haju.
DORNA este cel mai mare afluent din intregul curs al Bistritei, avind, la varsare, un debit mediu de circa 6,5 mc/s. Aportul sau, impreuna cu cel al Negrii Sarului, sporeste intr-atit debitul Bistritei incit la iesirea din Vatra Dornei acesta se dubleaza. Dorna izvoraste din Muntii Calimani si dreneaza o arie larga ce include si Masivul Suhard. Principalul sau afluent, Cosna, lung de 22 km, isi aduna numerosi afluenti din Suhard, si anume: Runcu, Dieciu, Zimbru, Pietrisu, Diaca, Bancusoru, Fagetelul si Ciotina. De asemenea, Dorna primeste si direct din masivul Suhard mici piraie, cum sint Izvoru Alb, Doceni si Haju.
SOMESUL MARE are obirsia la contactul dintre Muntii Suhard si Muntii Rodnei, cam in zona Pasului Rotunda, formindu-se din unirea piraielor Zmeu si Preluci. Primul sau afluent este piriul Maria, cu obirsia sub virful Omu - aici purtind denumirea de Maria Mare.
Masivul Suhard este drenat de o retea hidrografica deasa, dar riurile si piraiele sint scurte, insa cu panta mare. Vaile lor sint relativ uniforme, datorita omogenitatii petrografice. Aproape in totalitate, reteaua hidrografica are caracter permanent, reprezentind totodata un element pregnant al peisajului. Turistul poate admira in lungul acestor ape numeroase repezisuri si mici cascade. In undele lor limpezi si reci, pastravul gaseste cele mai favorabile conditii de dezvoltare, alaturi de alte specii, dintre care mentionam lipanul. Pe Bistrita Aurie, pe Dorna, Cosna, Bancusoru, Diaca Bistritei Aurii, pina nu demult, se intilneau plutele care transportau bustenii. In lungul lor, turistul va intilni si azi locul vechilor haituri, de unde, odata cu apa, porneau la vale plutele.
Majoritatea apelor din Suhard constituie adevarate rezervoare hidroenergetice, atit datorita pantei, cit si debitului lor bogat. In viitorul apropiat, in peisajul vailor din Suhard va apare o suita de microhidrocentrale, care vor alimenta cabanele turistice, cantoanele silvice, viitoarele puncte turistice si chiar unele localitati.
In cadrul Masivului Suhard se intilnesc si citeva mici lacuri nivale (formate in depresiunile create prin actiunea de tasare a zapezii); ele se gasesc la sud de virful Faraoane, sub virful Icoana si la vest de virful Omu. Cel mai interesant, de forma ovoidala, este cel situat sub virful Icoana, linga traseul de culme.
In zona Muntilor Suhard apar si o serie de izvoare minerale carbogazoase. Ele sint prezente Ia
Vatra Dornei, la Dorna Candrenilor, in Poiana Vinului si in Poiana Cosnei. Acestea sint valorificate in statiunea Vatra Dornei si prin imbuteliere. In bazinul superior al riului Diaca, afluent al Bistritei Aurii, in punctul Borcut, se afla un izvor mineral cu un debit de 0,1 l/s.
La obirsiile piraielor, de sub patura de grohotis se ivesc izvoare cu apa potabila, ca dealtminteri si in alte puncte ale masivului, asigurind aprovizionarea cu apa a drumetului pe aproape intreg teritoriu al Suhardului.
Datorita configuratiei reliefului si in Masivul Suhard zonalitatea vegetatiei este evidenta. In partea superioara a masivului, la peste 1 600-l 700 m, se dezvolta un complex de tufarisuri si pajisti subalpine. Acestea apar insular in Masivul Omu (inclusiv Pietrele Rosii) si in Masivul Faraoane. Jnepenisurile au o mare dezvoltare, in special in Masivul Omu, fiind greu accesibile. Tufarisurile sint formate din jneapan (Pinus mugru), ienupar pitic (Juniperus sibirlca), anin de munte (Alnus viridis) si smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adauga alinul (Vaccinium myrtillua, V. uliginosum) si merisorul de munte (Vaciniurn vitisidaea). Jneapanul formeaza desisuri impenetrabile; tulpinile se incolacesc, se intortocheata in asa fel, incit formeaza o tesatura deasa, ce acopera fie stinca, fie grohotisurile.
Pajistile subalpine sint alcatuite din graminee: parusca (festuca aupina), paiusul (Festuca praten), iarba vintului (Agroslis rupestris), firuta (Poci media), pieptanarita (Cynosurus cristatus) s.a.
In timpul verii, pajistile din zona inalta a Suhardului, prin aspectul lor multicolor, dau peisajului un farmec aparte.
Foarte raspindite sint pajistile montane secundare, intilnite in culmea principala, dar mai ales pe culmile secundare. Speciile caracteristice de aici formeaza citeva asociatii de ierbacee, cum ar fi de pilda asociatia Agrostl-Festcetum montanum.
Sub 1 700 m, cea mai mare parte a Suhardului este acoperita cu paduri de molid, care imbraca versantii de jur-imprejur pina la poalele masivului. Ele reprezinta un fragment dintr-un domeniu forestier neintrerupt, lung de 200 km si lat de 75 km, situat in jumatatea nordica a Carpatilor Orientali. Elementul principal este molidul (Picea alba), specie boreala si boreal montana (in Europa de est). Mai rar apar si alte specii, ca scorusul (Sorbus aucuparia), paltinul (Acer pseudoplatanus) si chiar zada (Larix decidua). Pe alocuri se intilnesc pilcuri de fag (Fagus silvatica) sau de mesteacan (Betula verrucosa), precum si plopul tremurator (Populus tremula) si salcia capreasca (Salix capraea). Vaile din cuprinsul masivului sint insotite de fisii inguste de paduri de anin alb (Alnus incana). Dintre putinii arbusti amintim socul rosu (Sambucus racemosa), coacazul de munte (Ribes alpinum) etc. Plantele ierboase mai frecvente din zona padurii de molid sint: macrisul iepurelui (Oxalis ace-tossella), degetarutul (Soldanella montana), perisorul (Pyrola uniflora), ferigile (Athyrium filix fe-mina) etc.; foarte frecvent este muschiul verde.
Haina vegetala a Muntilor Suhard reprezinta un component important al peisajului geografic. In partea inalta, pajistile isi schimba culoarea, de la verdele intens al primaverii, la policromia verii - data de numeroasele intinderi inflorite - si de aici la auriul stralucitor al toamnei, care in zilele senine din lunile octombrie si noiembrie se desfasoara sub un cer de un albastru intens. Pe de alta parte, intunecimea padurilor de un verde inchis domina tot timpul anului; din loc in loc, pilcurile de foioase intrerup monotonia, mai ales toamna, cind padurea devine ruginie.
Arbori si plante ocrotite. Tisa (Tarus baccata), smirdarul (Rhododendron kotsckyi), in jurul virfului Omu, bulbucii de munte (Trollius europacus), pe vaile umede, ghintura (Gentiana punctata), crucea voinicului (Hepatica nobilis), vulturica (Hieracium transsilvanicum) etc.
In Suhard traiesc numeroase sperii de animale caracteristice atit zonei alpine, dar mai ales padurilor de rasinoase. Dintre mamifere - unele de importanta cinegetica - amintim: ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus montanus), capriorul (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa); dintre rapitoare mai importante sint: risul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), jderul (Martes martes).
Pasarile sint reprezentate de specii ca: cocosul de munte (Tetrao urogallus), cocosul de mesteacan (Lyrurus tctrix), destul de rar intilnit s.a.; rapitoarele sint reprezentate prin acvile, creti etc. Dintre reptilele care ajung pina in zona inalta amintim: vipera comuna (Vipera berus) si sopirla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre broaste, Rana temporaria.
Fauna ihtiologica este bine reprezentata in apele repezi de munte care brazdeaza tinutul. Zona pastravului inglobeaza Bistrita Aurie pina la Ciocanesti, apoi cele doua Diece, Cosna, Bancusoru, Ru-saia etc. Zona lipanului incepe pe Bistrita Aurie, in aval de Ciocanesti. Pe linga pastrav (SaZrao trutta /ario) si lipan (Thymallus thymallus), mai pot fi intilnite si alte specii: lostrita (Salmo hucho), specie rara, ocrotita de lege, care urca pe Bistrita Aurie pina la Cirlibaba, mreana vinata (Barbus meridionali petanyi), boisteanul (Phoxinus laevis), zglavocul (Cottus gobio), precum si scobarul (Chondrostoma na.sus) intilnit pina la Ciocanesti. Pastravul se caracterizeaza printr-un colorit viu si deosebit de atragator, iar lostrita prin dimensiuni mari - pina la 1 m lungime si 10-12 kg greutate. Altadata lostrita se prindea cu ostia, noaptea, in lumina tortelor de crengi uscate unse cu rasina. Coloritul solzilor - de la alb la cenusiu si argintiu -, galbenul aripioarelor, precum si numeroasele puncte negre ele pe spate fac din lostrita un peste deosebit de elegant.
Animale ocrotite. Mamifere: ursul carpatin (Ursus arctos), risul (Lynx lynx); pasari: cocosul de munte (Tetrao urogallus), cocosul de mesteacan (Lyrurus tetris), cerbul (Cervus corax), buha (Buho buho). cucuveaua (Athene noctua), huhurezul de padure (Strix aluco) etc.
Conditiile fizico-geografice complexe din Muntii Suhard au generat o succesiune de soluri: podzoluri humico-feriiluvialc; soluri brune-acide subalpine si soluri brune podzolice; soluri podzolice brune feriiluviale; soluri brune acide. Podzolurile humico-feriiluviale si solurile podzolice brune feriiluviale formeaza o mica insula in zona cea mai inalta a Masivului Omu. Se caracterizeaza printr-o permeabilitate redusa, pe ele dezvoltindu-se in bune conditii pajistea deasa.
Solurile brune-acide subalpine, podzolurile humieo-feriiluvinle si solurile brune podzolice feriilu-vkile apar. tot insular, in virfurile Omu, Faraoane, Bitca Tirsului si Ousoru. Pe ele se dezvolta atit o vegetatie de tipul jnepenisurilor, cit si o flora de pasuni.
Solurile podzolice brune feriiluviale si solurile brune podzolice si podzolurile humico-feriiluvialc au cea mai mare extensiune, ocupind integral versantii vailor. Avind o textura grosiera sint corespunzatoare padurilor de molid.
Solurile brune-acide apar in petice pe interfluviul dintre piraiele Fagetel si Ciotina si in sudul masivului, la contactul cu Depresiunea Dornelor. Prezenta lor este legata de aparitia padurii de fatr, in amestec cu alte foioase.
In zona Suhardului se individualizeaza trei rezervatii naturale si anume: Masivul Omu, parcul dendrologic din Vatra Dornei si rezervatia geologica Piatra Tibaului.
MASIVUL OMU ocupa partea cca mai inalta a Suhardului, de-o parte si de alta a virfului omonim. Este o rezervatie integrala, reprezentind de fapt prelungirea spre est a Parcului national al Muntilor Rodnei (in stadiu de aprobare), fiind delimitat de valea Diaca. In cadrul acestui masiv este amplasata una dintre cele patru rezervatii integrale ale parcului, care cuprinde zona subalpina (cu cele mai reprezentative jnepenisuri din Suhard), precum si partea superioara a padurii de molid. Rezervatia inglobeaza mai ales regiunea din sudul virfului Omu, incluzind si Pietrele Rosii; in cadrul ei isi au obirsia piraiele Maria Mare (bazinul Somesului Mare), Rusaia, Omu si Diaca (din bazinul Bistritei Aurii) si Runcu (din bazinul Cosnei). Fondul forestier al rezervatiei prezinta am prenta predominanta a elementelor nlpigrne. Insa cu numeroase specii endemice. Dintre numeroasele specii din aceasta rezervatie amintim: giscarita (Arabis alpina L.), ochii soricelului (Saxifraga aizoides L., S. hieraciifolia W. et K.), pufulita (Epilobium alsinifolium Will.), Veronica (Veronica fruticane Jacq., V. alpina), eufrasia (Euphrasia salis-burgensis Funk.), bursuca (Bartsia alpina L.), darie (Pedicularis ceder VahL), gentiana (Gentiana ni-valis L), vulturica (Hieracium aurantiacum L.), firuta (Poa alpina L.), pufulita (Epilobium alpinum L.), usturoi de munte (Allium victorialis L.), Juncus trifidus L., trei frati patati (Viola biflora L.), clopotei (Campanula carpatica) s.a.
Dintre animale mai raspindite sint ursul brun, cerbul, risul, acvila de munte.
PARCUL DENDROLOGIC VATRA DORNEI este amplasat pe versantul drept al riului Dorna, integrindu-se armonios in peisajul urban, prezentind si un pronuntat caracter balneoclimateric. Parcul, in suprafata de 50 ha, reprezinta o importanta rezervatie dendrologica; este strabatut de alei si punctat de o serie de izvoare minerale. Ambianta placuta este data de aerul puternic ozonat, de numarul mare al pasarilor, care au gasit in desisul arborilor un adevarat rai, precum si de blindele veverite, ce se hranesc din mina vizitatorilor.
REZERVATIA GEOLOGICA PIATRA TIBAULUI, desi nu face parte din Muntii Suhard, este situata in intimitatea acestora, la confluenta Bistritei Aurii cu Tibaul. Rezervatia este formata din calcare eocene fosilifere, inglobate unitatii structurale a flisului transcarpatic a carei terminatie estica este constituita din sinclinalul Tibaului. Sedimentarea incepe cu brecii grosiere, conglomerate poligene si gresii, dispuse concordant peste sisturile cristaline, care, pe baza faunei de numuliti, sint atribuite eocenului. Urmeaza un pachet de marne, peste care se dispun calcare, la inceput bine stratificate, apoi masive. Calcarele contin, de asemenea, numuliti, la care se adauga bivalve, gasteropode si corali. Toate aceste fosile confera intregului pachet virsta eocena, respectiv eocenul mediu (1utetian) si eocenul superior (priaborian). Aceste formatiuni eocene formeaza pe versantul sting al Tibaului pereti abrupti de circa 75 m inaltime, cu aspect impunator, care imprima peisajului un farmec deosebit. Succesiunea petrografica poate fi urmarita in detaliu, calcarele avind o grosime neobisnuita, de peste 50 m, ceea ce indica existenta unor conditii deosebit de favorabile de sedimentare. Rezervatia a fost creata pentru a preintimpina disparitia stincii prin exploatarea calcarului, ea prezentind pe linga valoare peisagistica deosebita si importanta stiintifica.
