|
|
|
Geografie - Bucuresti
Introducere
Bucuresti este capitala si cel mai mare oras din Romania, localizat in sud-estul tarii. Orasul este situat la aproximativ 65 de kilometrii de fluviul Dunarea pe malurile Dambovitei, un afluent al Dunarii. El este situat intr-o zona de campie si incluzand zonele suburbane acopera o suprafata de 300 kilometrii patrati.
In 1930 populatia Bucurestiului atingea cifra de 631288 de locuitori. In anii 1950, ca urmare a industrializarii si a politicii de urbanizare numarul populatiei s-a dublat, si a continuat sa creasca constant. In 1997 populatia trecuse de pragul de 2 milioane mai exact atinsese cifra de 2037000.
Cresterea populatiei a dus la scaderea locuintelor, aceasta problema persistand pana in ziua de astazi. Lipsa surselor financiare a Romaniei a impiedicat constructia de noi apartamente, multe cladiri incepute inainte de anul 1990 sunt inca neterminate.
Bucuresti este un important centru industrial si principalul centru financiar si comercial al Romaniei. Productia industriala a orasului reprezinta 20 % din productia nationala. Industria orasului include constructia de masini grele, aviatie, mecanisme fine, unelte agricole, produse electronice, chimice, textile, produse din piele, cabluri, cosmetice si produse alimentare.
Principalele mijloace de transport in capitala sunt autobuzul, troleibuzul, tramvaiul precum si metroul sau liniile expres de suprafata. Calatoriile cu metroul si cele pe liniile expres se fac pe baza de cartela magnetica.
Orasul este impartit in doua de Raul Dambovita si este strabatut de doua mari bulevarde. Bucurestiul este impartit de sase districte administrative numite sectoare; zona rurala adiacenta formeaza al VII-lea sector numit Sectorul Agricol Ilfov care a fost transformat in judet. Multe zone industriale se gasesc la suburbie, in timp ce in interiorul orasului gasim zonele rezidentiale. Bucurestiul era cunoscut la inceputul secolului XX ca fiind "Parisul Balcanilor", el fiind o metropola pana in anul 1944 cand arhitectura si cultura aveau multe influente franceze. Dupa un guvern comunist care a venit la putere la sfarsitul Celui de al doilea Razboi Mondial, influentele franceze asupra culturii au incetat, dar arhitectura a ramas. In timpul anilor 1980 cand conducerea statului s-a aflat dictatorul Nicolae Ceausescu, o suprafata intinsa aflata pe malurile Dambovitei a fost demolata, pe aceasta suprafata aflandu-se biserici, monumente istorice si case. Cladiri cu influente din arhitectura nord-coreeana au fost incepute dar in ziua de astazi multe sunt inca neterminate.
Printre
cele mai importante cladiri care au rezistat secolelor se afla
Palatul Justitiei (1864), Palatul Stirbei (1835), Banca
Nationala (1885), Platul prezidential (Palatul Cotroceni),
si cladirea Bibliotecii Centrale a Universitatii (1893).
Alte cladiri importante care merita vizitate dar construite in
secolul XX sunt: Palatul Cantacuzino (1900), Palatul postei (1900),
Cladirea Casei de Economii si Consemnatiuni (1900), Palatul
Regal (1935), Casa Armatei (1913) si Arcul de Triumf (1920). Printre
cladirile religioase ale Bucurestiului se remarca
Manastirea Antim (1715), si Biserica Patriarhiei (1665). Printre
parcurile din Bucuresti care sunt numeroase reamintim
Herastraul, Cismigiul si IOR.
Institutiile educationale din Bucuresti cuprind si Universitatea din Bucuresti (fondata in 1694 si reformata in 1864) si Universitatea Politehnica (1819). In oras se gasesc de asemenea sediile facultatilor economice, agricole, de arhitectura, medicina si muzica.
Orasul are multe biblioteci, incluzand Biblioteca Nationala (1955) si Biblioteca Academiei Romane (1867). Printre alte institutii culturale mai gasim si Muzeul National de Arta (1950), Muzeul National de Istorie al Romaniei (1968) si sala de concert a filarmonicii romane, Ateneul Roman (1888).
Istoria
orasului 
Istoria Bucurestiului incepe
din secolul al XV-lea. Ca urmare a revoltei principilor din Tara
Romaneasca si Moldova, contra otomanilor, acestia au incendiat
orasul in anul 1595. In 1698 sultanul otoman Mustafa al II-lea face
Bucurestiul capitala a Tarii Romanesti. Razboiul
a inceput intre cele trei puteri Imperiul Otoman, Rusia si Austria, el
continuand intre anii 1711 si 1829, iar Bucurestiul fiind geografic
in mijlocul conflictului, a fost periodic distrus si ocupat.
In 1859 Bucurestiul a devenit
centrul administrativ al Principatelor Unite ale Tarii Romanesti
si Moldovei, sub suveranitatea Imperiului Otoman. Dupa deciziile
Congresului de la Berlin, venite dupa terminarea razboiului Ruso Turc
din anii 1877 si 1878, Romania a fost recunoscuta ca tara
independenta cu capitala la Bucuresti. Trupele Germane au ocupat
Bucurestiul intre anii 1916 si 1918 in timpul celui de al doilea
razboi mondial. In timpul celui de al doilea razboi mondial Ion
Antonescu a permis intrarea trupelor germane in Romania in Octombrie 1940,
si germanii au ocupat Bucurestiul pana in 1944.
Orasul a fost ocupat de
sovietici dupa retragerea germana pana in anul 1958. Pe
langa pagubele cauzate de razboaie Bucurestiul a indurat si
epidemii, incendii si cutremure. In 1977 un cutremur a cauzat moartea a
mai mult de 1500 de persoane si mari pagube materiale.
- O suprafata ocupata de case caracteristice zonei rurale, in mijlocul celui mai mare centru urban-
Muzeul
Satului este cea mai mare atractie turistica a orasului. Muzeul
este o creatie a folcloristului si sociologului Dimitrie Gusti, el a
fost inaugurat in 1936. Este un muzeu in
aer liber inconjurat de verdeata si lacuri, ofera pe o
suprafata de 30 de hectare 70 de gospodarii, cu ustensilele
traditionale, precum si o moara de apa, una de vant, o
presa de ulei, etc., adunate din toate provinciile tarii.
Viata in mediul rural si obiceiurile rurale au o insemnatate majora in istoria Romaniei. In primele secole ale acestei ere, colonizarea romana a trebuit sa aiba un caracter rural, iar inainte de prima jumatate a secolului trecut, XX, mare parte din populatia Romaniei traia la sat.
Comunitatile rurale erau
organizate in asa fel incat sa satisfaca toate nevoile zilnice.
Hainele erau facute manual. Pentru a construi Muzeul Satului pe care Dimitrie
Gusti obisnuia sa il numeasca "sunetul trist al clopotelor
istoriei Romaniei", casele au fost dezasamblate, bucata cu bucata,
transportate cu trenul, caruta sau cu barca pana la
Bucuresti unde au fost asamblate la loc pe suprafata muzeului de
astazi aflata pe malul lacului Herastrau. Cea mai veche
casa este construita in secolul al XVII-lea, iar cea mai recenta
apartine secolului al XIX-lea. Casele din regiunile de deal si din
regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de campie prin fundatia
inalta, cele de la ses fiind majoritatea cu fundatii joase, cele
provenite din zonele unde invadau dusmanii des fiind jumatate
ingropate in pamant.
Prispa este un element specific arhitecturii romanesti, ea fiind o terasa sustinuta de stalpi; se poate sa o gasim pe toate laturile casei. In timpurile moderne casei taranesti i-a fost adaugata o camera de oaspeti unde taranul isi tinea toate lucrurile de pret: carpetele, covoarele, vasele din lut, icoanele (pictate pe lemn in Tara Romaneasca si Moldova si pe sticla in Transilvania), cuferele de zestre, etc. Chiar daca arhitectura atrage cel mai mult la Muzeul Satului nu trebuie uitat mobilierul caselor, uneltele, obiectele din lut, icoanele, carpetele si costumele folclorice, toate ilustrand dragostea de frumos a taranului roman dorinta lui de a oferi tuturor obiectelor casnice si nu numai o expresivitate artistica.
